marți, 7 februarie 2012

AROMANA

AROMANA
Din secolul al XVIII-lea se păstrează primele texte, cu alfabetul
grecesc: o inscripţie pe o icoană, cu textul aromânesc tradus în
neogreacă, albaneză şi latină (1731); un liturghier nedatat şi
nelocalizat; un vocabular grecesc - aromânesc - albanez; un
lexicon de conversaţie grecesc - albanez - aromânesc - bulgar; un
abecedar; o culegere manuscrisă de traduceri religioase nedatate.
La începutul secolului al XIX-lea se trece la alfabetul latin. Apar
lucrări filologice influenţate de limba română şi latinizante.
Începând cu 1864 apar lucrări de literatură cultă (didactică,
artistică, publicistică), originală şi tradusă. Autorii mai importanţi
sunt Mihail Nicolescu, Tashcu Iliescu, Constantin Belimace, Nushi
Tulliu, Zicu A. Araia, Nicolae Batzaria, George Murnu.
În acelaşi timp se publică culegeri de folclor, cele mai importante
după 1890, alcătuite de Gustav Weigand şi de Pericle Papahagi.
În perioada 1864-1945 au existat forme de învăţământ pentru
aromâni, dar mai ales în română, în special în Grecia.
În decursul istoriei, limba de cult religios a fost în general greaca,
cu perioade în care s-a folosit parţial şi aromâna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu