marți, 7 februarie 2012

Vulturii_pindului

COLECÞIA
PROIECTUL
ARMATOLII
Culegere: MIHAELA NEDEA
Tehnoredactare: ADRIAN BUCUR
Grafica: VALERIU PANTILIMON
Redactor: IONUÞ GURGU
MIHAELA BICÃ
Coordonatorul colecþiei: IONUÞ GURGU
Director: MUGUR VASILIU
COPERTA I-IV: Eroii de la Pind. Armatolii români din Perivole M-þii Pind (Epir)
Turcia, „PRIVEªTE! Fraþii Manakia – fotografii”, , , , , Ioana Popescu, Alice Ionescu,
supliment revista Martor VI – 2001
EDITURA SCARA
Asociaþia Românã pentru Culturã ºi Ortodoxie
C.P. 1-46, Bucureºti
www.scara.ro
e-mail armatolii@yahoo.com
telefon/fax 021/212.76.80
© Asociaþia Românã pentru Culturã ºi Ortodoxie, Bucureºti, 2002
I.S.B.N. 973 – 85641 – 6 – 6Ionel Zeana
VULTURII
PINDULUI
- Roman istoric -
BUCUREªTI 2002
Aceastã carte se dedicã memoriei
Irinei ªafarica-Nicolau
Era o zi caldã de varã. Pe terasa cafenelei lui
Cionga, umbritã de o boltã de viþã de care atârnau niºte
.ciorchini mari ca niºte ugere de vacã, oamenii satului, mai
mult bãtrâni, ºedeau la taifas, râzând, glumind, ca sã treacã
timpul. În timp ce sporovãiau, unii din ei, mai simandicoºi,
treceau mecanic printre degete, ca oile la strungã, boabele
rotunde ºi lunguieþe de chihlimbar ale mãtãniilor, de care
nu se despãrþeau decât la masã ºi când dormeau. Aºa era
obiceiul oamenilor bãtrâni, transmis din generaþie în
generaþie, cine ºtie de când, poate de la venirea turcilor…
La ora aceea tinerii erau plecaþi dis-de-dimineaþã la
lucru, unii la munca câmpului, pe ogoarele lor, alþii prin
ogradã ºi prin grãdinã, plivind ºi stropind legumele, iar alþii
porniþi la munte cu câte un cal, catâr sau mãgar sã taie lemne
din pãdure ºi sã strângã surcele pentru nevoile gospodãriei,
cãci iarna venea cu ninsori abundente ºi casele trebuiau
aprovizionate din timp cu lemne. Aºadar, la ora aceea, clienþii
obiºnuiþi ai cafenelei erau bãtrânii satului în frunte cu
învãþãtorul ºi cu preotul. Spre deosebire de þãrani care
umblau îmbrãcaþi în hainele lor de lânã, cum apucaserã din
moºi-strãmoºi, „domnii” învãþãtori, ca niºte oameni cu ºtiinþã
de carte ce erau, umblau îmbrãcaþi europeneºte, cu costum
de stofã, cu pantofi ºi cu cravatã la gât. Preotul umbla mereu
în sutana lui neagrã, lungã ºi largã ca fusta babelor din sat.
În timpul vacanþei, mai ales vara, învãþãtorii, preotul ºi
psaltul erau nelipsiþi de la cafenea. Era singurul loc de întâlnire
ºi de distracþie. Aici îºi petreceau ei aproape toatã ziua, cu o
Un cuib de vlahi6 IONEL ZEANA
pauzã de câteva ceasuri pentru siesta de dupã masa de prânz, jucând
cãrþi ºi table, citind ºi comentând ºtirile din vreo gazetã turceascã
adusã de poºtaº sau de chirigiul Gabeta. Sobri ºi cumpãtaþi de felul
lor ºi economi – unii dintre ei pânã la zgârcenie – nu se întreceau
deloc la bãuturã, încât bietul cafegiu abia îºi ducea zilele, câºtigându-
ºi cu sudoare bucata de pâine.
Cafeaua era nelipsitã pe mesele tuturor ºi o sorbeau cu mare
plãcere din filigeana aburindã cu caimac aromitor. Din când în
când mai comandau câte un pãhãrel de rachiu de tescovinã, tare
ºi dulceag, numit „þipurã”, sau coniac, preferat mai ales de
„domnii” învãþãtori ºi de unii negustori de la oraº. Pe lângã acestea,
se mai servea vin adus în butoaie de la Veria, iar ca delicatese:
ºerbet alb sau roz în apã rece, dulceaþã de trandafiri ºi pudratul
rahat-lucum turcesc, cu care îºi mai îndulceau gura bãtrânii. Aceºtia,
la plecare, mai cumpãrau, uneori vreo bucatã, douã de rahat pentru
nepoþii lor care-i întâmpinau ciripind ca niºte pui de rândunicã –
„mi-ai adus ceva bunicule?” – ºi bunicul scotea din buzunar darul
delicios învelit în hârtie.
Din cauza zãpuºelii, sala lungã a cafenelei era goalã. Numai
cafegiul stãtea în dosul tejghelei, atent la comenzile muºteriilor
lângã uºa deschisã. Toatã lumea era pe terasã, aºezatã pe scaune
în jurul unor mese ºi pe o bancã de lemn cu vopsea scorojitã de
vreme, ce se întindea de-a lungul unui parapet de zid.
Cafeneaua Cionga era la parterul unei case de piatrã cu
etaj ºi balcon, ca mai toate casele din comuna Doleani, dar
avea o poziþie centralã, dominantã în piaþa imensã, cât a unui
oraº mare, cu terenul accidentat plin de pietre ºi de bolovani.
La o masã, lângã parapet, jucau table domnii învãþãtori.
Unul din ei era Dumitru Caragea, cunoscut sub numele de Mitri
Hiandu, al doilea era Iancu Dalametra. Dumitru Caragea era
directorul ºcolii primare române din comunã. Amândoi erau
absolvenþi ai liceului român din Bitolia, înfiinþat în Macedonia,
sub imperiul otoman, în anul l880.
Caragea era un bãrbat înalt, corpolent, cu faþa latã, îm-
pãrþitã în douã de o mustaþã groasã ºi lungã, cu sfârcurile
rãsucite, care îi dãdeau un aer impozant. Bombãnea ca un urs,
nemulþumit cã zarurile nu cãdeau dupã voia lui.7 Vulturii Pindului
Adversarul lui de joc, Iancu Dalametra, era mai tânãr. Avea
aproape treizeci de ani. Era cãsãtorit proaspãt ºi era fericit cã
are un copil de sex masculin. Potrivit de staturã, subþirel ºi
elegant, avea pãrul negru ºi faþa lunguiaþã, rasã, luminatã de
doi ochi negri ºi vioi ce trãdau inteligenþã ºi umor. Era ager ºi
isteþ ca un spiriduº. Avea o mare pasiune cãrturãreascã. Citea ºi
stãtea de vorbã cu oamenii, mai ales cu bãtrâni ºi bãtrâne, de la
care culegea cuvinte ºi zicale vechi, cãci îºi propusese, încã de
pe bãncile liceului, sã alcãtuiascã un dicþionar macedo-român
sau aromân.
La masã între cei doi jucãtori, mai erau douã scaune
ocupate de doi chibiþi. Pe unul, la stânga lui Caragea, ºedea
preotul Papatãnase, megleno-român, originar din comuna tur-
cizatã Nânta, pe celãlalt era învãþãtorul Ioan Chiriazi. Fiecare
chibiþ participa cu pasiune, cãci se obiºnuia ca cel care pierde
sã plãteascã ºi consumaþia chibiþilor.
În ziua aceea directorul Caragea nu avea noroc. Zarurile
îi cãdeau mereu pe dos. Nu-l supãra atât paguba materialã prin
plata a patru cafele sau coniacuri, care costau câteva parale,
cât pierderea în sine, înfrângerea, cãci victoria repurtatã chiar la
jocuri distractive, mãrunte ºi banale, îi dãdea învingãtorului o
bunã dispoziþie reconfortantã. Înghesuit, scos afarã cu 4-5 puluri,
directorul Caragea pufnea furios împotriva zarurilor îndãrãtnice.
– Ptiu, fir-aþi ale dracului sã fiþi! – dupã care îºi înãlþa capul
leonin, rãsucindu-ºi mustãþile nervos.
– Nu înjura, directore, cã faci pãcat! – îl dojenea pãrintele
Papatãnase, îmbrãcat tot în negru, cu potcapul cilindric pe cap
ºi cu mãtãniile de chihlimbar pe care le tot trecea automat prin
degetele subþiri ºi lungi.
– Ia mai lasã-mã pãrinte cu pãcatele, pufnea nervos
Caragea. Mai bine roagã-te sã se ducã naibii Aghiuþã de aici, cã
nu vezi ce-mi face spiriduºul ãsta de Dalametra? Mã face marþ
afurisitul. Are baftã azi…
– Nu e baftã, directore! exclama radios Dalametra, miºcând
zarurile în pumnul strâns ºi aruncându-le cu porunca de a cãdea
pe numerele de care avea nevoie. ªi afurisitele cuburi mici de os
cãdeau exact. Parcã un spiriduº binevoitor îl ajuta mereu, exe-8 IONEL ZEANA
cutându-i întocmai poruncile: ºase - ºase, patru - doi, trei - unu,
doi - doi exact dupã nevoile ºi dorinþele jucãtorului. Pentru a-l
irita ºi mai mult pe director, Dalametra se prefãcea cã descântã
zarurile, suflând ºi ºoptind ceva ocult în pumnul strâns, înainte
de a le da drumul. Într-adevãr, nu pãrea un lucru curat. Dalametra
nu umbla cu vrãji, cãci nu avea habar de ele. Lui îi plãcea sã facã
haz pe socoteala colegului sãu mai mare ºi sã-i amuze pe chibiþi
ºi pe ceilalþi asistenþi curioºi. Bietul Caragea, gros ca un urs ºi
nãduºit, pufnea îmbufnat ºi pleznea de necaz.
Victorios, Dalametra jubila:
– Te-am fãcut iarãºi marþ! – exclamã el vesel, uitându-se
de sus la Caragea. Plãteºte acum consumaþia: patru cafele sau
ce vrea fiecare. Eu o sã iau un ºerbet în apã rece, cãci am asudat.
ªi dacã vrei o nouã bãtaie, îþi stau la dispoziþie mâine. Dar trebuie
sã le mai înveþi dragã directore!…
– Nu mai fã pe grozavul, i-a rãspuns Caragea, cã te cunosc
bine. Ai avut azi noroc orb, dar mâine te voi þine numai în marþuri
sã mã pomeneºti!…
Pe terasã mai erau bãtrâni care pãlãvrãgeau în faþa unei
cafele, fumând ºi trecând necontenit printre degete ºirul de mã-
tãnii pânã la ora prânzului când se sculau ºi porneau spre casã.
Se uitau amuzaþi la masa celor doi învãþãtori, care nu mai
conteneau, dându-ºi ifose de mari tablagii.
– Petre, strigã directorul Caragea cãtre cafegiu, dã-ne douã
cafele ºi un ºerbet.
– Imediat domnu’ Caragea, rãspunse de la tejghea cafegiul
Petre Damu, un bãrbat tânãr care închiriase cafeneaua de la
familia Cionga. Aceasta locuia mai mult la Salonic unde þinea un
hotel ºi numai vara venea în sat la aer curat de munte.
Peste câteva minute cafegiul aduse tava cu comanda
fãcutã ºi ridicã tablele închise ducându-le înãuntru.
În timpul jocului se auziserã niºte împuºcãturi dinspre
Putumie, dar nimeni nu le-a dat vreo atenþie, crezând cã e cineva
la vânãtoare de iepuri.
Larma cafenelei a încetat brusc la sosirea unui
bãieþandru de vreo doisprezece ani, care urcase coasta în fugã.9 Vulturii Pindului
Gâfâind, acesta s-a oprit la masa învãþãtorilor ºi s-a adresat sfios
directorului Caragea:
– Domnu’ director, m-a trimis tata din Putumie sã vã spun
cã au fost împuºcaþi soþii Gherasi, rudele voastre ºi sã mergeþi
cât mai repede acolo.
– Ce-ai spus? l-a întrebat Caragea buimãcit.
– Au fost împuºcaþi în Putumie soþii Gherasi care lucrau
la câmp, a repetat bãiatul ºtergându-ºi sudoarea de pe frunte.
– Cum ? Când? a întrebat din nou Caragea uluit.
– Adineaori… i-am vãzut ºi eu pe amândoi morþi, culcaþi
la pãmânt cu faþa în jos, plini de sânge.
– ªi copilaºul? întrebã Caragea cu vocea sugrumatã de durere.
– Copilaºul trãieºte. L-au gãsit oamenii dormind la umbra
unui tufiº din partea cealaltã a câmpului.
– Bine. Dã o fugã pânã la psaltul Ciupi ºi spune-i sã vinã
numaidecât la cafenea. ªtii unde stã?
– ªtiu, rãspunse bãiatul, alergând desculþ spre casa
psaltului Ciupi, bucuros cã a scãpat de privirile curioase ale
atâtor bãtrâni de la cafenea.
A urcat pieptiº coasta pe uliþa plinã de pietre ºi de aºchii,
pânã la biserica Sfântul Nicolae, fãrã sã-i pese de muchii ºi de
þepi, cãci avea pielea tãlpilor argãsitã de atâta zbenguialã ºi
umblet pe coclauri. De la bisericã drumul cotea spre dreapta ºi
era drept ºi neted pânã în dreptul casei psaltului Ciupi. A bãtut
la poartã ºi dupã câteva clipe i-a rãspuns o femeie în vârstã,
îmbrãcatã într-o rochie neagrã, largã ºi lungã pânã la cãlcâie.
Broboada tot neagrã, cu ciucuri subþiri pe margine, legatã sub
bãrbie, îi scotea ºi mai puternic în evidenþã trãsãturile feþei albe.
Era soþia psaltului, maia Caliþa Ciupi. Se apropia amiaza ºi
pregãtea masa la bucãtãrie.
– Ce doreºti, mãi bãiete? l-a întrebat ea pe necunoscutul
vizitator.
– M-a trimis domnu’ director Caragea sã-i spun psaltului
cã este aºteptat numaidecât la cafenea. Sunt acolo ºi ceilalþi
învãþãtori ºi preotul Papatãnase ºi mulþi alþii.
– De ce? Ce s-a întâmplat ? întrebã Caliþa îngrijoratã.
– O mare nenorocire… O sã-i spun lui nenea psaltu’.10 IONEL ZEANA
Caliþa a deschis uºa ºi l-a introdus pe bãiat în odaie. Psaltul
Dimitrie Ciupi ºedea turceºte pe pat ºi cu ochelarii pe nas citea o
scrisoare sositã de la un fiu de-al lui plecat în America. Acesta
plecase cu vreo cinci ani în urmã ºi lucra ca chelner într-un restau-
rant din Cleveland. În scrisoare era ºi o fotografie a bãiatului
îmbrãcat într-un costum elegant, cu cãmaºã albã ºi cravatã la
gât. Arãta ca un adevãrat domn. Nu-ºi uitase pãrinþii ºi le trimitea
dolari ca sã nu ducã lipsuri la bãtrâneþe. Bãtrânul Ciupi mai avea
un bãiat – cel mai mare – dar acesta trãia separat în gospodãria
lui, fiind cãsãtorit ºi având mai mulþi copii. Bãtrânul Ciupi se
gândea – conform obiceiului – sã-ºi petreacã bãtrâneþile alãturi
de fiul sãu cel mai mic. Dar într-o bunã zi, Gula Ciupi, cu
imaginaþia aprinsã de fabuloasa Americã, a pãrãsit bãncile liceului
român din Bitolia ºi dus a fost. Le-a promis pãrinþilor care se
despãrþeau de el cu lacrimi în ochi, cã se va întoarce neapãrat ºi
va avea grijã de ei la bãtrâneþe. Le scria regulat ºi le trimitea dolari,
dar nu dãdea semne de întoarcere, încât pãrinþii, deºi nu duceau
lipsã de nimic, se simþeau cu sufletul împovãrat ºi-ºi vãrsau
nãduful într-un oftat amar.
– Of, Caliþã, noi aici o sã murim ºi n-o sã-l mai vedem pe
Gula. Nu se mai întoarce el de acolo chiar de l-ai tãia în bucãþi.
Nu vezi cum aratã în fotografie ºi în ce oraº mare trãieºte?! Cum
sã mai vinã el în satul ãsta plin de noroaie ºi de pietre ºi ce sã
facã el aici? Sã pascã caprele lui Dzima sau Caraiani? Sau sã
facã negustorie la Veria ca Tanaºoca ºi alþii? Nu cred într-o
asemenea minune ºi – drept sã-þi spun – nici n-aº dori-o.
– Taci din gurã, nu mai vorbi aºa! îl certa Caliþa ºtergându-ºi
lacrimile.
– Ce mai tura-vura – eu aºa vãd lucrurile ºi cred cã nu
mã-nºel. Încep sã mã împac cu gândul cã nu se mai întoarce.
Aºa ne-a fost soarta ºi nouã ºi lui: sã ne despãrþim ºi sã nu ne
mai vedem decât poate pe lumea cealaltã.
Caliþa ofta ºi o podideau lacrimile de fiecare datã când
soþul ei aducea vorba despre fiul lor plecat în America.
Psaltul Ciupi recitea scrisoarea pe care o învãþase aproape
pe dinafarã ºi a tresãrit când Caliþa a intrat cu bãiatul în camerã.
Acesta desculþ, cu picioarele zgâriate ºi prãfuite, a fãcut doi paºi11 Vulturii Pindului
pe „sazma” întinsã pe jos – un covor specific aromânesc fãcut
din pãr de caprã, negru sau sur, cu dungi roºii sau albe – ºi s-a
oprit, adresându-se psaltului care-l privea pe deasupra ochelarilor:
– M-a trimis domnu’ director Caragea sã-þi spun sã mergi
imediat la cafenea unde sunt ºi ceilalþi învãþãtori ºi preotul
Papatãnase, cã s-a întâmplat o nenorocire…
– Ce nenorocire? a întrebat psaltul, dându-se jos din pat.
– Au fost împuºcaþi azi în Putumie soþii Gherasi. Eu am
venit în fugã tocmai de acolo, trimis de tata ca sã-l anunþ pe
domnu’ director Caragea.
Bãiatul a întors apoi spatele, dând sã plece.
– Stai, nu pleca! i-a poruncit Caliþa, luându-l cu ea la
bucãtãrie.
A luat din dulap o pungã cu rahat ºi, scoþând o bucatã
trandafirie pudratã cu zahãr fin, i-a întins-o întrebându-l:
– Cum te numeºti, mãi bãiete ?
– Doni Manaculi, a rãspuns el, primind bucata ºi
ducând-o la gurã, gata s-o zbugheascã afarã.
– Stai, nu te grãbi sã pleci, cã ai fugit destul, l-a oprit Caliþa
cu blândeþe.
Punându-ºi mâna în buzunarul rochiei sale, maia Caliþa
i-a întins un pumn de nãut amestecat cu stafide, cu care ea era
mereu aprovizionatã, pentru a le împãrþi nepoþilor ºi copiilor
care-i cãlcau pragul.
– Uite ia ºi nãutul ãsta cu stafide ºi apoi poþi pleca.
Doni Manaculi a înfulecat rahatul ºi ºi-a pus nãutul în
buzunarul pantalonilor scurþi. I-a sãrutat mâna maiei Caliþa, spu-
nându-i „mersi”, cãci aºa se spunea de toatã lumea în satele
aromâne din regiunea Veriei: „mersi”, nu „ifharisto” (greceºte).
Cum ºi când a pãtruns în graiul vlahilor de aici ºi din munþii
Pindului acest cuvânt franþuzesc? Nimeni nu ºtia.
Ieºind din casa lui Ciupi, Doni Manaculi ºi-a întors capul la
dreapta. Puþin mai sus, pe un tãpºan, locuia preotul Papatãnase.
El avea o casã fãrã etaj, dar lungã, cu mai multe odãi umbrite în
faþã de o boltã de viþã. În spate se întindea grãdina plinã de tot
felul de pomi fructiferi. Crengile lor atârnau grele de poame. O
clipã, Doni a tresãrit plin de jind. Socotind cã ºi-a împlinit12 IONEL ZEANA
misiunea, n-a mai trecut pe la cafenea. Fiind ora prânzului, a
scurtat drumul trecând pe lângã casele familiilor Papaianuºi ºi
Papacostea, aºezate mai la vale ºi de acolo, ocolind grãdina lui
Luca, a ajuns repede la casa lor, aºezatã pe un tãpºan lângã
postul de jandarmi.
N-a trecut mult ºi a spintecat vãzduhul ºi semnalul de
alarmã dat de dangãtul puternic al clopotului de la biserica
Sfântul Nicolae.
Vestea împuºcãrii soþilor Gherasi s-a rãspândit în tot satul.
Bãtrânii aflaþi la cafenea s-au retras la casele lor. Directorul
Caragea, însoþit de învãþãtorii Dalametra ºi Chiriazi, de Buºa
Demu, de vânãtorii Huleva ºi ªafarica ºi de câþiva tineri înarmaþi,
a pornit degrabã spre Putumie. Au fost întâmpinaþi de Hristu
Manaculi ºi de paznicul Guºa Baleai, amândoi înarmaþi cu puºti
de vânãtoare. Hristu Manaculi era un neîntrecut vânãtor, iar
Baleai era paznicul satului. El pãzea viile sãtenilor din Putumie
ºi de la Surin precum ºi pãdurea de castani de lângã Gavana, o
vale prãpãstioasã care mãrginea la apus hotarul satului spre
Xirulivad. Pe dealuri ºi prin pãduri creºteau sute de castani ai
nimãnui. Fructele lor nu-i ispiteau nici pe copii ºi nici pe ciobani,
fiindcã nu prea erau de soi bun. Se scuturau singure când
gãoacea lor þepoasã pleznea ºi castanele mãrunte se împrãºtiau
pocnind pe jos în ropote seci. Ele erau hrana de iarnã a
veveriþelor care le depozitau prin scorburile copacilor ºi ale
mistreþilor care le scormoneau cu râtul în zãpadã.
Ajungând în grabã mare în Putumie, grupul a fost întâmpinat
de Hristu Manaculi care s-a adresat directorului Caragea:
– Domnu’ Caragea, iatã ce s-a întâmplat! Sora ºi cumnatul
tãu au fost împuºcaþi. Nu ºtiu de cine. Eu eram dincolo, la poalele
muntelui Ilie, la vânãtoare de iepuri prin ceair, când am auzit
împuºcãturile dinspre Bata. ªtiam cã aici lucreazã Gherasi cu soþia
lui. I-am vãzut dimineaþã lucrând la câmp. Coseau iarbã. Mi-am
zis cã nu poate fi vorba de un vânãtor ºi am alergat pânã aici. I-am
gãsit pe amândoi morþi împuºcaþi pe la spate. N-am vãzut cine a
tras în ei. Se vede cã au tras de aproape, de la mãrginea pãdurii,
poate de la castanul acesta gros, când au ajuns la capãtul câmpului.
Pe trupul lui Gherasi era un bilet. Eu n-am pus mâna pe el. L-am13 Vulturii Pindului
trimis imediat pe bãiatul meu sã te anunþe, iar eu am stat aici
împreunã cu paznicul Baleai, care a venit ºi el dupã mine.
Directorul Caragea a luat biletul ºi l-a citi în gând. Era
scris în greceºte. Apoi l-a tradus în gura mare: „Aºa vor pãþi toþi
vlahii care trãdeazã elenismul. Cãpitan Tellos Agras.”
Toþi cei de faþã au murmurat:
– Ticãlosul!
Ianula, sora directorului Caragea, o femeie mãritatã, s-a
aplecat asupra surorii sale moarte ºi a început sã plângã în hohote.
– Unde este copilul? s-a interesat Caragea.
– Copilul doarme la umbra unui tufiº, la capãtul celãlalt
al câmpului, l-a lãmurit Hristu Manaculi. Acesta a fost norocul
lui, cãci dacã era culcat la marginea pãdurii sau la umbra cas-
tanului, ar fi avut ºi el aceeaºi soartã.
– Hai, nu mai plânge! Ia copilul ºi du-te acasã, a îndem-
nat-o Caragea pe sora lui. Vom veni ºi noi îndatã cu trupurile lor.
Copilaºul a fost gãsit în culcuºul lui. Era treaz ºi privea curios
cerul. Când a vãzut-o pe mãtuºa lui, a început sã plângã dând din
mânuþe. Avea biberonul cu lapte lângã el. Ianula i l-a pus la gurã,
dar copilul se zbãtea ºi þipa întorcând mereu capul într-o parte ºi
într-alta. Ca mamã care avea ºi ea doi copii, ºi-a dat seama cã de
altceva are nevoie copilul. L-a desfãºat ºi copilul a început sã-ºi
miºte picioruºele ude, contenindu-ºi plânsul. Alãturi de el era o
traistã cu merinde. Scotocind prin ea, Ianula a descoperit la fund
schimbul de scutece. Dupã ce l-a ºters bine, l-a înfãºat din nou
pe copil în scutece curate, lãsându-i libere doar mânuþele. I-a
pus biberonul în gurã ºi copilul a adormit din nou. Punându-ºi
traista pe umãr, Ianula l-a luat în braþe ºi a pornit spre sat.
Între timp, sãtenii veniþi cu directorul Caragea au pregãtit
douã lese din crengile tãiate din pãdure pe care au pus trupurile
însângerate ale victimelor ºi le-au transportat în sat. Casa familiei
Gherasi era alãturi de casa învãþãtorului Caragea. Era aºezatã în
centrul satului, la colþul uliþei care pornea din piaþã ºi se continua
cu drumul care ducea la cimitir, iar de acolo spre Maruºa ºi
Selea. Ca aproape toate casele din sat, avea etaj cu mai multe
camere laterale ºi un salon central mare. Era ziditã din piatrã. În
tot satul de peste o sutã de case nu existau decât vreo zece14 IONEL ZEANA
case fãrã etaj. Cum piatrã ºi lemn se gãseau din belºug, oamenii
construiau case cu etaj, gândindu-se la urmaºi. Aºa era obiceiul
ºi aºa le plãcea lor, deºi multe odãi rãmâneau închise cu anii,
pânã când se cãsãtorea mai întâi fata sau bãiatul cel mare.
Ordinea naºterii era pãstratã cu sfinþenie ºi la cãsãtorie.
Din cauza cãldurii, înmormântarea a avut loc a doua zi.
Aproape tot satul a luat parte, afarã de oamenii prea bãtrâni ºi
de copiii prea mici.
Dupã slujba religioasã, convoiul a pornit de la biserica
Sfântul Nicolae spre cimitir. Sicriele legate cu frânghie erau purtate
pe braþe de bãrbaþi, rude sau prieteni ai victimelor. Cimitirul se afla
aºezat pe un dâmb la marginea satului. Era înconjurat de un gard
de sârmã ghimpatã, iar în faþã avea o încãpere dreptunghiularã,
fãcutã din ziduri de piatrã unde se aflau puse în saci osemintele
celor deshumaþi dupã ºapte ani. Aceastã regulã canonicã era
respectatã cu sfinþenie, deºi în cimitir nu erau decât câteva morminte
rãzleþe, nãpãdite de buruieni, cu cruci de lemn la cãpãtâi bãtute
de ploi ºi vânturi. Lângã osuarul descoperit era o fâºie de loc
pãrãginit unde se îngropau copiii nãscuþi morþi sau nebotezaþi.
Aceºtia erau socotiþi pãgâni ºi erau îngropaþi în afara cimitirului.
Gropile erau deja pregãtite când convoiul funebru a sosit
acolo. Douã cruci de lemn, simple, fãrã nici o inscripþie, erau
înfipte în pãmânt. Înainte de a fi coborâte în groapã, sicriele au
fost înconjurate de o mulþime de femei care boceau, vãrsând
lacrimi ºi trimiþând prin cei morþi salutãri ºi ºtiri celor dragi lor
din lumea de dincolo. Era credinþa femeilor cã sufletele celor
doi morþi se vor întâlni cu sufletele celor dragi ai lor în lumea de
dincolo ºi le vor comunica mesajele transmise.
Preotul Papatãnase ºi psaltul Ciupi au cântat „veºnica
pomenire”, dupã care oamenii au aruncat un pumn de þãrânã
peste sicriele coborâte în groapã.
Cu vocea îndureratã, directorul Dimitrie Caragea s-a
adresat oamenilor:
– Fraþilor, antarþii greci mi-au omorât sora ºi cumnatul care
se aflau la Putumie la munca câmpului. Pe trupul cumnatului
meu au pus acest bilet scris în greceºte, pe care vi-l traduc: „Aºa
vor pãþi toþi vlahii care trãdeazã elenismul. Cãpitan Tellos Agras.”15 Vulturii Pindului
– Arde-l-ar focul de blestemat, au strigat femeile.
Tinerii scrâºneau din dinþi furioºi. Dupã o scurtã pauzã,
Caragea a continuat:
– Precum vedeþi, ei vor sã ne facã greci cu forþa, când noi
ºtim cã suntem aromâni sau vlahi, cum ne spun ei, iar în bãtaie
de joc cuþo-vlahi, adicã vlahi ºchiopi. De unde au scos ei aceastã
poreclã batjocoritoare la adresa noastrã, Dumnezeu ºtie! Poate
de la cuvântul turcesc cuciuc olah, care înseamnã vlah mic,
pentru cã la cucerirea Peninsulei Balcanice, turcii au gãsit aici
mai multe Vlahii: Vlahia Mare în Tessalia ºi în Macedonia, Vlahia
Micã în Etolia ºi Acarnania, Vlahia de Sus în Epir. Cum ei în
limba lor sâsâitã nu au sunetul „ci”, au fãcut din cuvântul turcesc
cuciuc-olah, cuþo-vlah. Aceasta este limba lor cu toate lipsurile
ei ºi noi nu ne supãrãm cã ei îºi iubesc limba lor maternã, aºa
cum ºi noi ne iubim limba ºi nu vrem sã o pãrãsim ºi s-o
înlocuim cu limba greacã sau cu alta strãinã.
– Nu, niciodatã nu ne vom lepãda limba! Suntem aromâni,
cãci aºa ne-am nãscut ºi aºa vrem sã trãim ºi sã murim, au strigat
în cor bãrbaþii.
– Mã bucur cã sunteþi aºa de hotãrâþi, dar trebuie sã ºtiþi cã
ne aºteaptã o luptã grea ºi lungã, a încheiat directorul Caragea.
– Nu ne speriem noi de nelegiuirile ºi de ameninþãrile
lor, au strigat tinerii setoºi de rãzbunare.
Învãþãtorul Iancu Dalametra s-a apropiat de directorul
Caragea ca sã-l consoleze ºi îmbãrbãteze.
– Liniºteºte-te, dragã Caragea! Durerea ºi revolta nu sunt
numai ale tale, ci, aºa cum ai vãzut, ale tuturor membrilor acestui
cuib de aromâni. Fii sigur cã va sosi ºi ziua când toate crimele
comise de antarþi vor fi rãzbunate cu vârf ºi îndesat.
Femeile au aprins lumânãri înfipte în pãmântul proaspãt
lângã cruci ºi au împãrþit colivã la toatã lumea. Cei care au purtat
în braþe sicriele de la bisericã pânã la cimitir au primit câte o
batistã cu un bãnuþ înnodat într-un colþ, apoi lumea s-a întors
acasã, comentând tragica moarte a soþilor Gherasi, fierbând de
mânie ºi de revoltã.
Printre bocete, suspine ºi blesteme, unele babe ciuleau
urechile ºi la spusele domnilor învãþãtori, curioase sã afle cât16 IONEL ZEANA
mai multe lucruri, ca sã aibã apoi ce povesti acasã ºi la vizitele
fãcute prin vecini sau la diferite familii prietene. De altfel, aproape
tot satul era un lanþ de rude ºi cumetrii.
Printre babe – comori de basme, de zicãtori ºi de legende
– mai vestite erau maia Fulina, maia ªafarica, maia Mitrenga ºi
maia Vurduni. Ele þineau minte ºi povesteau cu meºteºug toate
întâmplãrile petrecute în sat ºi în alte pãrþi ºi erau un fel de gazete
ambulante.
Cum se întâmplã de obicei, a doua zi dupã înmormân-
tarea soþilor Gherasi, viaþa ºi-a reluat cursul ei normal. Oamenii
care mergeau la munca câmpului în Putumie sau la Carataºu, pe
drumul ce duce spre Xirulivad, aveau grijã sã-ºi ia cu ei, pe lângã
uneltele agricole, ºi „dugrãlu” – o armã mai scurtã decât puºca –
pe care îl purtau sub zeghe ciobanii ca sã se apere de hoþi ºi de
fiarele pãdurii. Ei se bucurau de acest drept din partea autoritãþilor
turceºti, de sute de ani, încã de pe vremea Capitulaþiilor încheiate
cu primii sultani care au cucerit Macedonia, înainte de cãderea
Constantinopolului. Cu toate samavolniciile petrecute de-a lungul
veacului, totuºi turcii în general erau oameni buni, drepþi ºi
credincioºi în Allah-ul lor ºi le respectau vlahilor privilegiile acordate
de sultani, adicã dreptul la autonomie comunalã ºi la autoapãrare.
Pe de altã parte, îi silea ºi nevoia de a trãi în liniºte ºi pace cu aceºti
stãpâni ai munþilor prãpãstioºi.
În comunele de munte, pãrãsite timp de o jumãtate de
an, nu exista nici un picior de jandarm turc. Numai în satul
Doleani, care era locuit ºi iarna, exista un post de jandarmi,
singurul simbol al stãpânirii otomane pe aceste meleaguri ma-
cedonene. În rest, aromânii se bucurau de autonomie deplinã.
κi vorbeau fãrã nici o piedicã în graiul lor matern, se administrau
ei înºiºi, alegându-ºi primarul, eforii ºi epitropii ºi îºi þineau toate
actele administrative redactate în limba românã.
Actele de botez ºi de cununie se pãstrau la biserica
satului, cãci nu exista decât o singurã cununie: cea religioasã,
fãcutã cu legãmânt veºnic înaintea lui Dumnezeu, nu înaintea
oamenilor trecãtori ºi pãcãtoºi. ªi ea era respectatã cu sfinþe-
nie. Divorþul nu se cunoºtea, iar recãsãtorirea vãduvelor ºi a
vãduvilor era ceva rar. Cu asemenea moravuri austere, respirate17 Vulturii Pindului
în sânul familiei ºi al comunitãþii, aromânii duceau o viaþã
simplã ºi curatã. În aceastã privinþã ei semãnau mai mult cu
turcii, care aveau aceleaºi moravuri severe în familie, decât cu
grecii, care erau vestiþi pentru moravurile lor uºuratice. Jandarmii
turci se purtau cu mare respect faþã de femeile ºi fetele aromâne,
deºi acestea umblau cu faþa descoperitã, nu acoperitã cu
ferigeaua neagrã, cum se purtau cadânele lor, pentru a-i feri pe
bãrbaþi de ispita diavolului. Unele femei bãtrâne, mai ales
fârºeroate, cãci în sat erau ºi vreo cinci – ºase familii de fârºeroþi,
purtau tatuate pe frunte, între sprâncene, o cruce albastrã –
obicei moºtenit de cine ºtie când – ca semn distinctiv cã sunt
creºtine. La vederea lor, turcii se aplecau pânã la pãmânt ºi le
lãsau sã treacã netulburate. Cu tot haremul lor, turcii aveau mare
respect pentru familie, insuflat de religia lor.
Numai ºeful jandarmilor turci venea din când în când la
cafenea sã stea de vorbã cu oamenii, sã soarbã cafea cu caimac
din filigeanã sau sã-ºi îndulceascã gura cu rahat – lucum presãrat
cu pudrã de zahãr ºi sorbit cu un pahar de apã rece ºi curatã de
munte, cum la ei în Anatolia nu exista. Despre vin sau rachiu nici
vorbã. Coranul interzice cu desãvârºire orice bãuturã alcoolicã,
alãturi de carnea de porc. Pentru ei, creºtinii care consumau
carne de porc erau porecliþi „domuz”, adicã porci. În schimb
erau mari mâncãtori de carne de oaie ºi mai ales de batal, adicã
de berbec jugãnit. Aceasta era legea lor datã de Mahomed ºi ei o
respectau cu sfinþenie. ªi în aceastã privinþã ei aveau nevoie de
vlahi, pentru cã aceºtia erau marii crescãtori de oi, de capre ºi de
vite din Peninsula Balcanicã. Iar cavaleria turceascã se aproviziona
cu caii crescuþi de hergheliile renumite ale celnicilor vlahi. Toate
aceste împrejurãri ºi nevoi îi sileau pe turci sã le respecte vlahilor
munteni autonomia acordatã în vechime ºi reînnoitã din când în
când de sultanii perindaþi pe tronul imperial al Sublimei Porþi.
Ahmet, ceauºul jandarm turc, mergea din când în când la
Veria sã raporteze superiorilor sãi situaþia din comunã.
Aprovizionarea lor cu hrana necesarã o fãcea chirigiul Iani Gabeta,
singurul cãrãuº permanent al satului, care trãia din aceastã meserie,
pe lângã câteva ogoare semãnate cu grâu, porumb, orz, ovãz ºi
lucernã pentru cai ºi pentru vite.18 IONEL ZEANA
La furat de poame
Era o varã îmbelºugatã. Cerealele coapte strãluceau aurii
în lumina soarelui. Doleani era nu numai un sat de crescãtori de
vite, ci ºi de agricultori. Era singurul sat de munte care dispunea
de pãmânt arabil pe care sãtenii cultivau grâu, orz, ovãz, secarã
ºi porumb obþinând recolte bogate, mai ales când ploua la timp.
Rar se întâmpla sã aibã parte de un an secetos sau de ploi cu
grindinã. Satul era aºezat ca într-o cãldare, înconjurat din toate
pãrþile de dealuri ºi de munþi împãduriþi. Fiecare familie îºi avea
ogorul ei propriu pe care-l cultiva pentru nevoile casei ºi pentru
hrana vitelor. Numai munþii erau proprietate obºteascã. Chiar
meseriaºii ºi negustorii care lucrau toatã sãptãmâna la oraº, afarã
de duminici ºi de sãrbãtori, îl cultivau plãtind aratul, semãnatul,
seceratul ºi treieratul, pentru cã toþi þineau pe lângã casã mãcar
câteva vaci pentru lapte, care aveau nevoie de nutreþ. Mulþi sãteni
se ocupau cu cultura tutunului, a renumitului tutun de Macedonia,
care era foarte cãutat ºi bine plãtit de negustorii turci. Drumeagurile
înguste ºi întortocheate nu permiteau folosirea carului ºi a cãruþei.
Transportul se fãcea numai cu calul, cu catârul ºi cu mãgarul.
Boul era folosit mai rar ºi numai la arat.
Seceriºul era una din bucuriile cele mai mari ale copiilor
din sat. Unii mergeau cu pãrinþii lor ca sã de a o mânã de ajutor,
alþii mai mici se odihneau la umbra pomilor, alergau dupã fluturi
ºi dupã pãsãrele, încercând sã le prindã, sau se zbenguiau
þipând voioºi printre secerãtorii uzi leoarcã de sudoare sub
soarele arzãtor al verii. Chiar ºi cei ai cãror pãrinþi nu se mai
ocupau cu agricultura, mergeau pe ogoarele rudelor sau
vecinilor ca sã se distreze. Bãrbaþii ºi flãcãii intrau cu coasele19 Vulturii Pindului
ascuþite în holdele de orz ºi ovãz, cosind din zori pânã la apusul
soarelui. Se odihneau puþin doar la amiazã când arºiþa era în
toi. Copiii mai mari strângeau cositura ºi unii dintre ei, mai
vânjoºi, erau învãþaþi sã o lege în snopi. Numai grâul era tãiat cu
secera. Snopii erau încãrcaþi cu spicele în sus pe cele douã
laturi ale samarului ºi aduºi la ariile de treierat unde erau
descãrcaþi ºi stivuiþi cu grijã în grãmezi înalte ca un fel de
piramide.
Satul avea douã arii comune la marginea lui spre cimitir,
netede ºi rotunde ca niºte tipsii uriaºe fãcute dintr-un pãmânt
argilos, bine bãtucit. Se aflau lângã casele cu grãdini ºi pomi
ale lui Luca ºi Anton Papacostea.
Treieratul era de asemenea o mare bucurie a copiilor.
De obicei ei erau cei care mânau caii sã striveascã snopii de
grâu sub copitele lor potcovite.
– Diii, murgule! strigau ei veseli, ºfichiuindu-l3x cu biciul
peste crupa asudatã, cu un plesnet ascuþit ºi usturãtor. ªi caii
alergau, învârtindu-se în jurul parului înfipt în centrul ariei. ªi
copiii alergau ºi ei ºi fãceau tumbe în urma lor, chiuind ºi râzând.
În zilele de treierat aproape toþi copiii se adunau ºi
zburdau la arii. Noaptea bãrbaþii plecau ºi dormeau acasã. Rã-
mâneau numai copiii sã pãzeascã snopii de vreo vitã rãtãcitã.
Se jucau „de-a hoþii”, fugãrindu-se printre grãmezile de snopi
pânã oboseau. Dupã atâta zbenguialã, cei mai mici, rãzbiþi de
somn, se culcau printre snopi ºi adormeau repede sforãind.
Cei mai mari se sfãtuiau în ºoaptã ºi puneau la cale tot felul de
nãzbâtii. Îi atrãgeau mai ales poamele din grãdini ºi noaptea,
când toatã lumea dormea buºtean, era timpul cel mai potrivit
sã porneascã la furat. Aproape fiecare casã avea grãdini cu pomi
fructiferi ºi viþã de vie atârnatã în curte. Cei mai vestiþi sãteni în
creºterea ºi altoirea pomilor erau preotul Papatãnase, fraþii
Taneca, Buºa Demu ºi bãtrânul Ioan Cacioiani. Grãdinile lor
erau pline de meri, pruni, corcoduºi, cireºi, gutui ºi nuci. Preotul
þinea în grãdinã ºi mai mulþi stupi de albine. El avea trei copii:
un bãiat mai mare ºi douã fete. Bãiatul era elev la Liceul Român
din Bitolia. Fetele terminaserã ºcoala primarã ºi au fost oprite
acasã sã aibã grijã de gospodãrie, fiindcã preoteasa era bolnavã20 IONEL ZEANA
ºi zãcea mai mult în pat. Erau amândouã frumoase, dar cea
mai micã, Tincuþa, era un bujor de fatã dupã care li se scurgeau
ochii flãcãilor din sat. Era plinuþã ºi albã, cu obrajii durdulii ºi
roºcaþi ca un mãr din grãdina popii.
Într-o noapte, Doni Manaculi a plecat de la aria proprie
de lângã casã ºi s-a dus la ariile satului unde s-a întâlnit cu
prietenii sãi Ghiþã Mitrenga ºi Apostol Buºulenga. Toþi trei erau
de aceeaºi vârstã. Terminaserã în primãvara aceea ºcoala
primarã ºi zburdau fericiþi, liberi ºi fãrã fricã de „domnii
învãþãtori” care-i pedepseau aspru pentru neînvãþarea lecþiei sau
pentru alte drãcovenii, bãtându-i cu varga la palme, trãgându-i
de urechi sau punându-i în genunchi pe boabe de porumb.
Casele clanului Manaculi nu aveau grãdini, fiind aºezate
lângã o râpã plinã de ceroaicã ºi mãrãcini. El tânjea dupã fructe.
Avusese prilejul sã vadã ºi i se scurgeau ochii dupã merele roºii
din grãdina preotului Papatãnase, mai frumoase parcã ºi mai
aromitoare decât obrajii dolofani ai Tincuþei. Se înþelesese cu
prietenii sãi sã dea iama prin grãdini ºi sã-ºi umple buzunarele
ºi cãmaºa cu fructe furate. Doni era mai înalt ºi mai zdravãn.
Semãna leit cu tatãl sãu. Avea pãrul roºcat, aspru ºi zbârlit ºi era
pistruiat. Nu era însã încruntat ºi morocãnos ca tatãl sãu, ci
vesel ºi prietenos. Fugea ca o cãprioarã ºi era neîntrecut la þurcã,
la poarcã, la oinã, la „ghimbur” – un joc cu mingea ascunsã în
sân, asemãnãtor cu oina – ºi la tot felul de jocuri distractive
folosite de copii. Avea agerimea ºi iuþeala unei jivine.
Pe la miezul nopþii, când copiii mai mici sforãiau liniºtiþi,
Doni i-a tras de mânecã pe prietenii sãi care se prefãceau cã
dorm ºi au ieºit tiptil dintre snopi.
– Acum când puºtimea doarme dusã, hai sã mergem,
le-a ºoptit el.
– Unde? au întrebat cei doi.
– Lãsaþi cã ºtiu eu unde. La preotul Papatãnase. Are o
grãdinã plinã de pomi încãrcaþi de fructe. Am vãzut cum
strãluceau niºte prune galbene-aurii ºi niºte mere roºcovane
când am fost trimis de domnu’ director Carargea la psaltul Ciupi.
Mamã, ce frumoase! Îmi lãsa gura apã, deºi maia Ciupi m-a
cinstit cu o bucatã de rahat ºi cu un pumn de nãut cu stafide21 Vulturii Pindului
– Mãi, e prea departe! Sã urcãm coasta la ora asta ºi sã
stârnim câinii din vreo curte pânã ajungem acolo?! a ºovãit Ghiþã
Mitrenga.
– De ce sã ne obosim pânã acolo când putem fura de
aici, din grãdina lui Luca, a propus Gula Buºulenga.
– De aceeaºi pãrere sunt ºi eu, a adãugat Ghiþã Mitrenga.
E aproape de noi. Sãrim gardul ºi ne umplem buzunarele cu
prune. Are în ceair un prun tânãr, dar plin de prune brumãrii.
Trebuie sã fie grozave!
– Mãi, dar proºti mai sunteþi! – a râs de ei Doni Manaculi.
Ãsta-i un pui de prun cã prunele lui abia ajung pentru unul din
noi. Mâine Luca va observa cã prunul a fost aghezmuit ºi se va
plânge la cafenea. Primarul ºi învãþãtorii vor afla cine a dormit
noaptea la arie ºi ne vom face de ruºine. Poate ne vor da chiar
pe mâna jandarmilor turci sã ne bage la închisoare la Veria.
Ascultaþi-mã pe mine ºi n-o sã pãþim nimic. Preotul Papatãnase
are mulþi pomi înºiraþi de-a lungul gardului ºi vom lua mere ºi
prune de la mai mulþi, nu de la unul singur, aºa cã nu se va
observa furtul. ªi chiar dacã va observa, va crede cã hoþul este
vreun cioban care paºte oile pe coasta din spatele grãdinii lui,
nu copiii de la ariile de treierat.
Cu acest argument, Doni Manaculi ºi-a convins prietenii.
Tustrei au pãrãsit clãdãraia de snopi ºi s-au îndreptat spre þinta
stabilitã. Au urcat coasta de-a lungul unei vãiugi ºi au ieºit în spatele
casei lui Papacostea pe drumul spre cimitir. Dupã ce s-au odihnit
câteva clipe, au sãrit peste un zid de piatrã ºi au intrat în ogorul
lui Dauti semãnat cu tutun, din spatele casei psaltului Ciupi. În
mijlocul ogorului era un corcoduº mare cu o coroanã largã,
bogatã, doldora de corcoduºe mari cât o nucã, rotunde ºi vineþii-
brumãrii. Crengile gemeau de rod, atârnând grele pânã la
pãmânt. În jurul prunului tutunul era pipernicit, din cauza
umbrei. În rest, tulpina lui plinã de frunze pânã în vârful ei cu
flori albe ºi cleioase, atingea înãlþimea unui om. Au cules în
grabã câþiva pumni de corcoduºe, umplându-ºi buzunarele.
Când au gustat din ele, li s-a împungit gura.
– Aaaaa… ce acre sunt! – au pufnit ei ºi-au scuipat de
ciudã.22 IONEL ZEANA
Deºi erau coapte, corcoduºele erau acre. Aºa era soiul lor.
Dauti nu se îndura sã taie corcoduºul, pentru cã era un pom înalt
ºi frumos al cãrui trunchi gros întindea spre cer douã braþe lungi,
noduroase ºi puternice, pline de crengi ºi de ramuri care-i formau
o coroanã mare, rotatã ºi în fiecare an dãdea rod cu carul, spre
deosebire de câþiva pruni sãdiþi pe margine, ale cãror prune
galbene se scuturau crude ºi viermãnoase, încât foarte puþine
ajungeau sã se coacã. Dauti culegea corcoduºele mai târziu, le
cresta ºi le usca, folosindu-le pentru compot.
– Ne-am umplut buzunarele degeaba cu aceste acrituri,
a spus dezamãgit Doni Manaculi. Eu le arunc. Vreau sã-mi
umplu buzunarele cu fructe dulci din grãdina preotului.
ªi le-a aruncat pe toate.
– Ba eu le pãstrez, a spus Ghiþã Mitrenga.
– ªi eu, a adãugat Gula Buºulenga. Oricum sunt mult
mai bune decât cele mici ºi verzi cu sâmburele alb ºi amar, pe
care le mâncam primãvara de ni se strepezeau dinþii….
– Faceþi cum vreþi. Eu vreau sã mãnânc ceva bun ºi dulce,
nu acriturile astea. Haideþi, i-a îndemnat el, cã mai avem puþin
ºi ajungem la grãdina raiului.
Vecin cu ogorul lui Dauti se întindea ogorul primarului
Culicea Caranica parcelat ºi semãnat cu grâu, cu porumb, cu
tutun ºi cu lucernã. Pe margini erau sãdiþi numeroºi pomi. În
mijlocul miriºtei de grâu se afla un cireº înalt ºi drept ca o lu-
mânare, plin de cireºe mari, galben-roºcate, care strãluceau îm-
bietoare în lumina albã a lunii. O clipã s-au gândit sã dea iama
în el, mai ales cã între cele douã ogoare nu era nici un gard, ci
doar o potecuþã.
– Ce-ar fi sã se urce unul din noi în cireºul ãsta? a propus
Gula Buºulenga. E lângã noi ºi terminãm repede.
– Bine zice Gula, a fost de pãrere Mitrenga.
– Dacã vrea sã se urce unul dintre voi, bine. Îl ajut eu, a
fost de acord Doni.
– Noi nu putem. Tu eºti mai înalt ºi te caþãri mai uºor, au
rãspuns cei doi.
– Nici eu nu pot. Am încercat o datã anul trecut ºi n-am
reuºit. Este prea înalt, drept ºi lucios cã aluneci. Nu are nici23 Vulturii Pindului
mãcar un ciot de care sã te prinzi. ªi apoi nu uitaþi cã dacã aflã
bãieþii primarului cã noi i-am furat cireºele, ne zvântã în bãtaie.
S-au lãsat pãgubaºi ºi s-au îndreptat spre grãdina preo-
tului Papatãnase, urcând pieptiº coasta, dupã ce au trecut prin
gardul de sârmã ghimpatã care împrejmuia ogorul lui Dauti.
Ajunºi la gardul de nuiele, s-au oprit sã-ºi tragã rãsuflarea ºi sã-ºi
facã planul. Era o noapte cu lunã plinã, strãlucitor de albã. Se
vedea ca ziua. Puteau culege poamele în voie fãrã sã facã nici
cel mai mic zgomot cotrobãind printre frunze ºi fãrã sã lase
urme prin ruperea unor ramuri. ªtiau cã preotul nu þinea câini.
Doni Manaculi se pregãtea sã sarã gardul de nuiele.
Deodatã Gula Buºulenga a pus mâna pe el, oprindu-l hotãrât:
– Sã ºtii cã eu m-am rãzgândit ºi nu vreau sã fur. Du-te tu
dacã vrei. Dar dacã se va afla ºi voi fi întrebat, voi spune adevãrul.
– Nici eu nu vreau sã mai fur, a adãugat Ghiþã Mitrenga.
Doni Manaculi s-a rãstit la ei mânios:
– De ce, mã, daþi înapoi acum când am ajuns? Vã e fricã?
– Da, au rãspuns amândoi într-un glas.
– De ce vã e fricã, mã?
– De blestemele preotului. Noi amândoi împreunã cu alþi
cinci-ºase prieteni ne-am legat în faþa preotului ca fraþi de cruce.
Preotul Papatãnase ne-a citit din Sfânta Evanghelie ºi ne-a spus
cã e pãcat mare sã furãm, sã-njurãm ºi sã facem rãu altora.
Dimpotrivã, sã trãim cinstit ºi sã ne ajutãm ca fraþii. Înainte de a
merge la preot sã ne citeascã, ne-am înþepat la braþ cu un cuþit ºi
fiecare a bãut o picãturã de sânge de la toþi fraþii de cruce. Aºa
fãceau strãmoºii noºtri, ne-au spus bãtrânii…
– Va sã zicã, am bãtut drumul degeaba! a exclamat
supãrat Doni Manaculi. Asta e pentru mine învãþãturã de minte.
Cei doi au plecat capul ruºinaþi ºi n-au spus nimic.
Vãzându-se pãrãsit, Doni a renunþat ºi el, amãrât cã n-a avut
norocul sã guste mãcar un mãr parfumat sau câteva prune aurii
sau brumãrii din grãdina popii. Tãcuþi, au luat-o pe drumul drept
spre bisericã, trecând ca niºte umbre pe lângã casele lui Moº
Ciupi ºi ale fraþilor Cuturicu. De la bisericã au cotit la stânga ºi au
coborât pe uliþa dreaptã care mergea de la poalele muntelui pânã
în faþa ºcolii ºi a postului de jandarmi. În noaptea luminoasã,24 IONEL ZEANA
ireal de albã, satul dormea cufundat într-un somn adânc ºi liniºtit.
Cum mergeau tãcuþi, cu umbrele enorme faþã de statura lor, cei
trei pãreau niºte fantome stranii rãtãcite într-o cetate fermecatã
sau niºte omuleþi ieºiþi din adâncurile pãmântului la miez de
noapte ca în unele basme vechi, misterioase. În dreptul casei
chirigiului Iani Gabeta s–au despãrþit.
– Eu nu mai vin cu voi, le-a spus supãrat Doni Manaculi.
Mã duc sã mã culc la aria noastrã.
Le-a întors spatele ºi a plecat la vale. Cei doi au cotit la stânga,
pe lângã casa vãcarului Ceamita ºi au pornit pe drumul care ducea
drept la arii. Se cãiau de fapta lor, dar se ºi bucurau cã au trãit o
noapte aventuroasã. Prefãcându-se grãbit, Doni Manaculi s–a oprit
mai la vale. I-a urmãrit cu privirea ºi asigurându-se cã nu-l mai vede
nimeni, s-a întors din drum vorbind singur batjocoritor:
„Cãcãcioºilor! Altãdatã nu mã mai joc cu voi. Dacã n-aþi vrut sã
furãm niºte mere ºi prune din grãdina popii, eu nu mã las pânã
nu mãnânc în noaptea asta niºte prune dulci, fãrã ºtirea nimãnui,
din grãdina lui Gabeta. ªi poate sã mã blesteme cât o vrea!…” A
sãrit gardul de nuiele ºi a început sã culeagã cu grijã, fãrã sã
goleascã complet ramurile de prune, pentru ca stãpânul sã nu
observe furtul. A aghezmuit astfel mai mulþi pruni înºiraþi de-a
lungul gardului. Dupã ce ºi-a umplut buzunarele ºi sânul cãmãºii,
a sãrit din nou gardul ºi a ajuns la aria lor. Le-a ascuns într-un
tufiº, oprindu-ºi doar pe cele din buzunar. Era sãtul, cãci mâncase
ºi în grãdinã în timp ce culegea. Când sã se strecoare în culcuº,
un vãr de-al sãu, Hristu Manaculi, fiul lui Tegu Manaculi, a deschis
ochii. Auzindu-l molfãind, l-a întrebat:
– Ce mãnânci, Doni?
– Prune.
– Dã-mi ºi mie! L-a rugat Hristu, un bãiat de vreo opt ani
cu ochii verzui ºi pistruiat ca aproape toþi cei din clanul Manaculi
Doni i-a dat ºi vãrului sãu, dar atrãgându-i atenþia:
– Poftim, mãnâncã ºi tu! Dar sã nu spui nimãnui cã þi-am
dat.
– Nu spun, a promis Hristu. Dar de ce nu m-ai luat ºi pe
mine? i-a reproºat el supãrat.25 Vulturii Pindului
– Eh, m-am gândit cã tu eºti încã mic. Dar mai bine
mergeam cu tine decât cu niºte cãcãcioºi ca Mitrenga ºi
Buºulenga, care se laudã cã sunt fraþi de cruce ºi nu vor sã
fure… Halal de aºa fraþi de cruce!
Pânã sã adoarmã, Doni i-a povestit vãrului sãu toatã
aventura lui fantasticã din noaptea aceea.
A doua zi Iani Gabeta a observat furtul ºi s-a plâns la
cafenea, înjurându-l ºi ameninþându-l pe hoþul necunoscut:
– Am sã stau de pazã toatã noaptea ºi dacã mai calcã
cineva în grãdina mea am sã-l împuºc, sã-i piarã pofta de
furat!…
Unii copii bãnuiau cine era hoþul, dar tãceau mâlc ºi
râdeau pe furiº.26 IONEL ZEANA
Paznicul satului ºi jandarmii turci
Douã dintre cele mai mari bucurii colective ale satului
erau culesul viilor ºi culesul castanelor. Erau adevãrate sãrbãtori
mai ales pentru tineret.
Viile satului se aflau aºezate toate la un loc în Putumie, un
loc însorit toatã ziua, botezat de localnici „Surin”, adicã „Sorin”
(bãtut de soare). Deºi erau îngrãdite cu garduri de nuiele sau de
sârmã ghimpatã pentru a nu pãtrunde în ele vitele sau oile de la
stâna celnicului Dzima aºezatã pe un deal din apropiere, totuºi
ele erau pãzite ºi de un paznic plãtit de proprietarii viilor. Toþi
sãtenii aveau parcela lor de vie repartizatã încã de la cumpãrarea
întregului munte care fusese moºia unui bei turc. Beii turci
începuserã în ultimul timp sã-ºi vândã moºiile, din cauza deselor
rãzmeriþe ºi a fricii de rãzbunare din partea popoarelor balcanice.
Presimþeau cã domnia secularã a Semilunii se apropie de sfârºit.
Singurii care aveau ocale pline de lire ºi locuiau în munþi erau
vlahii. Aºa cã beii turci erau bucuroºi când se gãseau muºterii
care sã le cumpere moºiile de la munte cu lire de aur, iar ei sã
trãiascã în huzur la oraº sau sã-ºi ia tãlpãºiþa în Anatolia.
Paznicul viilor era Guºa Baleai, un tânãr zvelt, blonziu,
cãsãtorit cu sora învãþãtorului Iancu Dalametra. El umbla fudul,
cu privirea agerã ºi cu arma atârnatã de umãr. Locuia într-o
casã de piatrã, fãrã etaj, aproape de ºcoalã, de care o despãrþea
o grãdinã mare ºi netedã ca-n palmã pe care cultiva grâu,
porumb ºi cartofi. Uneori trecea pe la ºcoalã ca sã stea de vorbã
cu cumnatul sãu, dupã care se abãtea neapãrat ºi pe la postul
de jandarmi care se afla lângã ºcoalã. Fiind mai mult singur, lui
Guºa Baleai îi plãcea grozav sã fumeze. În felul acesta îºi alunga27 Vulturii Pindului
lenea ºi plictiseala. Iar tutun era berechet în sat ºi mai cultiva ºi
el pentru nevoile lui personale. Îl tãia cât mai mãrunt ºi-l îndesa
în tabachera de lemn unde þinea ºi foiþele subþiri de hârtie albã.
Presãra tutun pe una din ele, cu degetele îngãlbenite de fum, o
rãsucea cu îndemânare, apoi o trecea pe la buze ca pe un
fluieraº minuscul, o umezea cu limba de la un capãt la altul ºi
þigara era gata cu aroma ei ispititoare. O sorbea pofticios înainte
de a o aprinde. Cât despre chibrituri, nici vorbã de aºa ceva.
Punga nu-i permitea asemenea lux. El folosea unealta primitivã
mai simplã, mai ieftinã ºi mai sigurã: cremenea ºi amnarul ºi
un fitil de bumbac cu care îºi aprindea nu numai þigara nelipsitã,
ci ºi focul la care cocea vreun ºtiulete de porumb sau niºte
castane coapte sub o pãlãlaie de ferigã uscatã.
Baleai se împrietenise cu jandarmii turci, cãci vorbea
turceºte ca toþi sãtenii de altminteri. Numai femeile nu mai ºtiau
nici o limbã strãinã, afarã de unele care fãcuserã ceva ºcoalã
greceascã sau trãiserã o vreme la oraº. Din cauza religiei, pe
turci îi considerau pãgâni ºi femeile aromâne nu aveau nici
prilejul, nici vreun interes deosebit sã le înveþe limba. La ºcoala
primarã se învãþa turceºte doar în clasele a patra ºi a cincea, de
douã ori pe sãptãmânã, dar fetelor pe-o ureche le intra, pe alta
le ieºea. Iar alfabetul turcesc format din niºte linii drepte, curbe
ºi puncte, scris deandoaselea, de la dreapta la stânga, era un
adevãrat supliciu chiar ºi pentru bãieþi, cãrora le plãcea sã înveþe
orice limbã balcanicã, fiindcã ei aveau nevoie sã se descurce
în haosul de limbi strãine în care trãiau. Fetele trãiau însã mai
mult în casã ºi ele nu aveau mare nevoie sã-ºi batã capul
învãþând limbi strãine. Multe femei aromâne, mai ales
fârºeroatele ºi grãmostenele, purtau – cine ºtie de când ºi de ce
– tatuatã între sprâncene o cruce albastrã. Cu prilejul vreunor
percheziþii, femeile mai în vârstã, cu crucea tatuatã pe frunte,
ascundeau sub poalele rochiilor lor lungi ºi largi, arme ºi muniþii
cãutate de autoritãþile turceºti în urma unor rãzmeriþe. Dacã pe
bãrbaþi îi cercetau din cap pânã în picioare, de femei nu se
atingeau câtuºi de puþin. Cu toatã trufia ºi cruzimea lor în rãzboi,
pe femei le respectau întocmai ca pe cadânele lor îmbrãcate în
ºalvari largi ºi ferigele negre.28 IONEL ZEANA
– Acºa, acºa, buiurum! Se aplecau ei respectuoºi în faþa
femeilor pline de arme, care abia se miºcau, drepte ºi maes-
toase, ca niºte matroane antice.
ªi aºa trecea primejdia.
Stând la taifas cu paznicul Baleai, jandarmii turci îl
întrebau curioºi:
– Spune, bre cardaº, cum s-a întâmplat cu moartea celor
doi soþi, cã doar erai acolo prin apropiere?
Trãgând din þigarã, Baleai depãna domol povestea:
– Pãi nu eram chiar aºa aproape de ei, cãci altfel m-ar fi
împuºcat ºi pe mine câinii de antarþi greci.
– Ce au, bre, grecii cu voi, cã tot creºtini sunteþi ca ºi ei?
Îl întrebau ºi mai nedumeriþi.
– Cum ce au? rãspundea Baleai pufãind. Ei vor sã spunem
cã noi suntem greci nu vlahi ºi sã nu avem ºcoli ºi biserici
româneºti, ci greceºti. Cã dacã avem aceeaºi religie ca ºi ei,
înseamnã cã suntem greci sau, dacã nu suntem de acelaºi
sânge, trebuie sã ne schimbãm sufletul ºi sã ne facem greci.
Dar cum sã ne facem greci când limba noastrã nu seamãnã
nici cât negru sub unghie cu limba lor? Bre, cardaºim, au o
limbã pãsãreascã atât de subþire ºi de… nu ºtiu cum sã-i spun,
cã þi se scrânteºte limba-n gurã, bre! ªi ei spun cã limba lor e
limbã sfântã lãsatã de Dumnezeu ºi numai dacã ne rugãm în
limba lor, numai atunci ne înþelege ºi ne poate ajuta Dumnezeu.
– Chiar aºa, bre? se mirau jandarmii turci.
– Chiar aºa! da din cap Baleai, care aflase câte ceva de la
cumnatul sãu ºi de la alte persoane simandicoase umblate prin
lume, în discuþiile de la cafenea unde se citeau ziarele ºi se
comentau toate ºtirile ºi zvonurile. Dar turcii nu vedeau ºi nu
puteau înþelege certurile dintre grecii foarte puþini ca numãr ºi
celelalte neamuri creºtine din Balcani. Butoiul de pulbere din
aceastã parte a Europei rãbufnea din când în când din cauza
apãsãrii jugului turcesc, dar ºi din îndemnul ºi amestecul unor
mari Puteri cu interesele lor încâlcite ºi contradictorii. Pentru
turci, grecii din Macedonia nu prezentau nici o primejdie. Erau
doar preoþii ºi câþiva negustori prin oraºe cu mahalaua ºi biserica
lor, cum erau ºi vlahii, care erau mult mai numeroºi, evreii,29 Vulturii Pindului
bulgarii, sârbii ºi albanezii creºtini, nu cei musulmani, adicã
toþi o apã ºi un pãmânt. Pentru ei toþi erau ghiauri ºi… dracul
sã-i tundã pe toþi cu certurile ºi dihoniile lor: pe ei îi interesa sã-
i þinã în frâu mai departe spre gloria veºnicã a lui Allah ºi a
profetului sãu Mahomed. Aliºveriºurile ºi peºcheºurile prelaþilor
greci pe lângã mãrimile turceºti mergeau strunã ºi orbul gãinilor
de care sufereau de mult timp îi fãcea sã nu vadã prãpastia care
se cãsca în faþa lor ºi în care aveau sã cadã peste câþiva ani.
Jandarmii turci, dornici ºi ei de pãlãvrãgealã, cãci se
plictiseau de moarte toatã ziua singuri, îl iscodeau pe paznicul
Baleai în continuare:
– Dar unde erai tu, bre, când ai auzit împuºcãturile?
– Eu eram la marginea unei vii. Dãdusem un ocol viilor
ca sã vãd ce mai e nou ºi cum eram cam obosit cã urcasem
coasta Surinului unde pãºtea o turmã de oi, m-am întins pe
iarbã la umbra unui nuc. Stând aºa, am aþipit puþin ºi m-am
trezit la auzul pocnetelor de armã. ªtiam de dimineaþã cã nu
era nimeni la vânãtoare în Putumie. M-am sculat repede, am
luat puºca ºi am alergat spre locul de unde au venit împuºcã-
turile, crezând cã sunt ceva vânãtori bulgari din satul Cernova
de dupã muntele Ilie. Aº, de unde! Nu se auzea nici un lãtrat de
câine. Când am ajuns acolo, i-am vãzut pe soþii Gherasi
împuºcaþi. Înaintea mea sosise acolo Hristu Manaculi cu fiul
sãu. Mi-am dat seama cã au fost împuºcaþi de antarþi greci care
au început sã omoare vlahi ºi bulgari la drumul mare. Au tras,
se vede, de aproape, de la marginea pãdurii ºi apoi au tulit-o pe
firul vãii ºi au trecut muntele spre satul Cernova. Cred cã erau
puþini: vreo doi-trei. Dacã erau mai mulþi, ar fi tras ºi în noi. Dar
le-a fost fricã ºi au fugit repede de teamã sã nu fie prinºi.
Jandarmii turci cãscau ochii, nedumeriþi, ºi tot nu price-
peau dedesubturile acestei crime ciudate. Ei îºi fãceau datoria
ca simpli slujbaºi, înregistrând faptele concrete aºa cum se
înfãþiºau, fãrã sã-ºi frãmânte prea mult mintea. Cu dedesubturile
lor încâlcite n-au decât sã-ºi batã capul cei mari în mâinile cãrora
se afla soarta imperiului otoman.
Când se sãtura de taifas, Baleai pornea agale spre Putumie
sã-ºi facã datoria de paznic, mai pufãind pe gânduri o nouã þigarã30 IONEL ZEANA
aromitoare. El nu prea bea cafele, fiindcã nu-i permitea punga,
dar de fumat, fuma ca un ºarpe, cãci nu-l costa nimic. ªi la urma
urmei, avea ºi el dreptul la aceastã plãcere. Cultiva puþin tutun pe
o bucatã de pãmânt din grãdinã de care se ocupau mai mult soþia
ºi copiii care o ajutau la culesul ºi uscatul frunzelor. Mai da ºi el o
mânã de ajutor. Dar el era salariatul satului plãtit cu bani peºin. Era
paznic nu numai la vii, ci ºi la pãdurea de castani care se afla pe
coasta muntelui dinspre apus ºi miazãzi deasupra unei vãi prã-
pãstioase, Gavana. De fapt, satul avea douã pãduri de castani, pe
lângã cei rãzleþi care creºteau pe dealuri ºi nu erau ai nimãnui. Mai
era o pãdure de castani spre miazãnoapte, care se întindea pânã
la Bugazi, valea care despãrþea Doleani de Selea. Dar pe aceasta
doleaniþii o pãrãsiserã cu totul. Neîngrijitã, pãdurea era înãbuºitã
de tot felul de arbori crescuþi la voia întâmplãrii, încât oamenii nici
nu-ºi mai cunoºteau castanii proprii. Aveau castane destule de la
pãdurea cealaltã de lângã Gavana. Cu castanele pãdurii de la
Bugazi se hrãneau veveriþele ºi mistreþii. Tot aici se organizau iarna
vânãtorile de mistreþi sub conducerea unor vânãtori vestiþi cum
erau Buºa Demu, Hristu Manaculi ºi Toma ªafarica.
Ziua culesului viilor ºi a castanelor era anunþatã la cafe-
nea. A doua zi dis-de-dimineaþã oamenii porneau cu coºuri ºi
cu saci, la cules, unii cãlare, cu copiii în braþe, alþii pe jos glu-
mind ºi cântând. Viile erau îngrãdite, unele cu sârmã ghimpa-
tã. În pãdurea de castani nu existau garduri. Cine nu se scula
cu noaptea-n cap ºi ajungea mai târziu acela risca sã-ºi gãseascã
castanii cu poalele scuturate. Copiii fãceau mare haz când unele
castane rãscoapte cãdeau singure din gãoacele ghimpoase
dezghiocate, lovindu-i în cap sau pe stratul de frunze late, vechi
ºi arãmii. Cu ele se hrãneau iarna mistreþii ºi veveriþele.
Cea mai veselã ºi mai frumoasã zi era la culesul viilor.
Era o adevãratã sãrbãtoare plinã de voie bunã, de cântec, de
chiote ºi de veselie ca-n timpurile strãvechi. Oamenii se pregã-
teau din vreme ºi în ziua culesului porneau în zori spre Putumie.
Strugurii aurii sau negri ca mura erau aºezaþi cu grijã în niºte
coºuri mari din nuiele împletite ºi încãrcate pe cai, pe mãgari
sau pe catâri. Fetele ºi flãcãii purtau pe umeri coºuri mai mici,
ciugulind printre dinþi boabele zemoase ºi dulci. Satul rãsuna31 Vulturii Pindului
de cântece ºi de veselie. Mustul curgea gârlã în toate casele.
Butoaiele pregãtite din vreme aºteptau la rând în pivniþe sã
primeascã în ele sângele Domnului, aºa cum aºteaptã cu evlavie
sufletul omului, dupã spovedanie, sã primeascã binecuvântarea
ºi harul divin al Sfintei Cuminecãturi. Pânã la culesul castanelor,
care avea loc în luna octombrie, în piaþa satului se instala un
alambic care distila, picãturã cu picãturã, din strugurii terciþi,
faimoasa „þipurã”, rachiul bãut de aromâni. Tot satul mirosea a
þipurã. Aburii purtaþi de vânt ajungeau pânã la marginea satului,
gâdilând cu mirosul lor înþepat ºi nãrile jandarmilor turci care
se fereau de ispita lor scuipând în silã:
– Ptiu, domuz olah!
În habotnicia lor ei nu beau nici mãcar mustul dulce.
Înlocuiserã vinul cu braga. Preferau sã mãnânce strugurii aºa
cum i-a fãcut Allah ºi cum le-a lãsat scris lor Mahomed, cãruia
îi plãcea mai mult haremul cu femei dulci ºi frumoase, decât
vinul, rachiul ºi alte bãuturi spirtoase. Fiecare neam cu dam-
blaua lui ºi pace!
Jandarmii turci erau bucuroºi sã stea de vorbã cu Baleai
ºi se împrieteniserã cu el, cãci era ºi el paznic ºi om glumeþ.
Când se sãtura de taifas, Baleai pornea agale spre Putumie,
pufãind din þigarã.32 IONEL ZEANA
Lupul muºcã din nou
Luna octombrie venea cu ceþuri ºi cu ploi mãrunte de toamnã.
Celnicul Dzima îºi ducea oile la iernat în câmpia Salonicului. Oprea
numai caprele cãrora le plãcea grozav sã se caþere ºi sã rupã frunzele
unui arbust numit de sãteni „purnare”, un fel de ceroaicã cu frunzele
uscate ºi þepoase vara, dar proaspete ºi moi iarna. Toate dealurile erau
pline de „purnare”. Nici un alt animal nu se atingea de frunza acestui
arbust. Numai caprele o mâncau cu lãcomie, scuturând arbuºtii de
neaua moale aºezatã peste ei. Dupã Sfântul Dumitru, oamenii se
pregãteau de iarnã. Aveau paie ºi fân destul pentru vite, hambarele
doldora de grâu, de orz ºi de porumb. Copiii mergeau dimineaþa la
ºcoalã cu trãistuþele pline de castane fierte sau coapte într-un fel de
tipsie de tablã gãuritã ca un ciur ºi aºezatã pe pirostrie deasupra unei
grãmezi de jar. Bucuria lor când vreo castanã mai dolofanã exploda cu
un zgomot puternic – buf! – pãrãsind ciurul de tablã, deºi fusese crestatã
pe margine ca sã poatã rãsufla aburii de sub coaja pârjolitã.
Era în anul l906, a doua zi dupã Sf. Dumitru. Tina Gamzeli,
o femeie de vreo 35 de ani, s-a dus la vãrul ei, Constantin Cacioian,
care locuia mai sus de ea spre munte.
– Dragã Constantine, nu ºtii pe cineva care merge mâine la
Veria? Vreau sã mã duc ºi eu ºi mi-e urât sã merg singurã pe drum.
– Cum sã nu, dragã veriºoarã. Merg ºi eu. De altfel, nu
suntem singurii. Am aflat la cafenea cã merg ºi fraþii Alexe ºi
Gula Cuturicu ºi Iani Dzima. Aºa cã suntem un grup bun ºi n-o
sã-þi fie urât, o asigurã vãrul ei.
– La ce orã plecãm? Vreau sã mã duc la sora mea Lena
Tudoricã, unde urmeazã sã mã întâlnesc cu soþul meu
Constantin, care ierneazã cu oile între Veria ºi Ianiþa.33 Vulturii Pindului
– Pãi, o sã plecãm cum se crapã de ziuã, ca sã ajungem
la Veria înainte de amiazã. Eu merg dupã niºte cumpãrãturi ºi
am vorbit ºi cu ceilalþi ca, cel mai târziu la ora patru dupã masã
sã pornim spre sat ca sã nu ne apuce noaptea pe drum. Am
hotãrât sã ne întâlnim în capul satului, lângã casa ta. Aºa cã fii
liniºtitã cã ai sã ne vezi. Nu-þi face griji, cã am sã te strig eu, la
nevoie, dacã, cumva, n-ai sã te trezeºti pânã la ora aia, o asigurã
glumind vãrul ei.
– Ce vorbã e ºi asta? îl dojeni supãratã Tina Gamzeli. Eu
mã scol cu noaptea-n cap, cã sunt singurã ºi trebuie sã am
grijã de gospodãrie. Fetele mã ajutã ºi ele cât pot, dar le mai
cruþ, cât timp sunt eu în puteri. Eu sunt cea care trebuie sã dau
hranã vitelor, sã îngraº porcul de Crãciun ºi sã mã ocup ºi de
zestrea fetelor. Bãrbatul meu, cum ºtii, e plecat tot timpul, iarnã,
varã, la oi ºi toatã grija gospodãriei a cãzut pe capul meu. Dacã
nu mi-a dat ºi mie Dumnezeu, încã de la început, un bãiat ca sã
am ºi eu un stâlp de sprijin în casã! Mi-a dat numai fete, care
mi-au murit mici, pânã s-a îndurat ºi mi-a lãsat pe acestea douã
pe care le am. Mi-a dat ºi un bãiat, dar ºi acesta a murit înainte
de a împlini anul. Nu ºtiu ce pãcate am, de nu-mi trãiesc copiii,
oftã Tina, ºtergându-ºi o lacrimã ivitã pe gene ºi adãugând
resemnatã: aºa a vrut Dumnezeu, fie-I numele binecuvântat!
– Lasã, dragã veriºoarã, am glumit ºi eu. De! Ca omul,
am bãut ºi eu o „þipurã” la cafenea ºi am chef de glumã. Te rog,
nu te supãra, cã n-am vorbit cu rãutate.
Apoi Constantin Cacioian s-a adresat nevestei sale, Vantia,
care-ºi legãna întruna copilaºul ca sã adoarmã.
– Fã-i o cafea Tinei ºi dã-i ºi o dulceaþã, cã se lasã noaptea
ºi trebuie sã se pregãteascã de drum.
În sfârºit, plodul din leagãn adormise. Vantia s-a sculat,
îndreptându-se spre bucãtãrie, urmatã de primul ei nãscut, un
copil de ºase ani, care, auzind de dulceaþã, s-a sculat ºi el repede
ºi s-a agãþat de poalele mamei sale, rugând-o:
– Mamã, dã-mi ºi mie, te rog, o bomboanã sau un rahat-lucum!
– Bine, o sã-þi dau, dar lasã-mã acum sã pregãtesc
dulceaþa ºi cafeaua pentru mãtuºa ta, cã se grãbeºte. Mâine o
sã-þi aducã tatãl tãu bomboane ºi stafide de la oraº.34 IONEL ZEANA
Tina Gamzeli voia sã plece acasã, dar la stãruinþele
vãrului ei, a trebuit sã se supunã. ªi-a bãut cafeaua ºi apoi ºi-a
luat rãmas bun de la rudele ei. Ajunsã acasã, unde o aºteptau
cele douã fete ale ei, Maria de vreo l5 ani ºi Eftimia de vreo zece
ani, s-a apucat sã le spunã ce au de fãcut în lipsa ei.
– Dragã Marie, tu eºti cea mai mare ºi în tine mi-e toatã
nãdejdea. Ai grijã de vaci, trimite-le dimineaþa pânã la piaþa satului
unde le aºteaptã Cole vãcarul. Seara, când se întorc de la pãscut,
mulge-le, ajutatã de soru-ta, Eftimia, iar laptele, pune-l în chiup, o zi
fiert, o zi nefiert, ca sã se prindã, aºa cum te-am învãþat, scumpa
mamei. Dacã nu rãzbeºti singurã, atunci cheam-o sã te ajute pe
mãtuºa ta Vantia sau chiar pe unchiul tãu Constantin, care e un om
bun ºi sãritor. Ai grijã mare de gãini ºi mai ales de porc. Sã nu-i
lipseascã mâncarea, dã-i lui tot zerul de la caº ºi porþia de boabe de
porumb. Ai grijã de gãini, sã nu rãmânã noaptea neînchise în coteþ.
– Fii liniºtitã, mamã, o sã ne descurcãm noi, a asigurat-o
Maria. Spune-i lui tata cã ne este dor de el ºi când o sã vinã
acasã, sã ne aducã niºte papuci frumoºi, cum am vãzut cã poartã
rudele noastre, fetele Tanaºoca.
– Dragile mele, fiþi ºi voi mai modeste. Noi nu ne putem
mãsura cu fetele Tanaºoca. Ele sunt nepoatele mele, cum bine
ºtiþi, dar tatãl lor e negustor bogat, nu numai la Veria, ci ºi la Salonic,
pe când noi de-abia avem vreo sutã de oi ºi niºte vite pe lângã
casã cu care ne ducem viaþa. Dar fiþi voi cuminþi ºi ascultãtoare, cã
o sã vã cumpere mama tot ce vã trebuie. Are grijã mama de voi,
scumpele mele, sã nu duceþi lipsã de nimic.
A doua zi Tina Gamzeli era sculatã cu noaptea în cap.
Treburile gospodãriei erau deja terminate când ºi-au fãcut apariþia
cei patru consãteni cãlare. Tina ºi-a pus broboada neagrã pe cap,
ºi-a fãcut cruce ºi a închis dupã ea poarta ogrãzii împrejmuite cu
zid de piatrã. Deºi femeie încã tânãrã, ea umbla mereu îmbrãcatã
în negru ca bãtrânele. A dat bineþe consãtenilor ºi s-a mai închinat
o datã, zicând cu glas tare: Doamne ajutã! Ea nu avea cal în
gospodãrie. De cal trebuie sã se ocupe mai mult bãrbaþii. Or,
bãrbatul ei era mai mult la oi ºi nu putea sã þinã pe lângã casa lui
ºi un cal. De altfel exista în sat un renumit chirigiu, Iane Gabeta,
care avea un cal cu care transporta mãrfurile clienþilor de la oraº35 Vulturii Pindului
în sat ºi din sat la oraº. Plata nu era aºa de scumpã, dar Tina era
încã femeie tânãrã ºi putea sã meargã trei ore pe jos, pe drumea-
guri de munte, fãrã sã oboseascã, mai ales cã se mergea domol,
la pas. A trecut alãturi de vãrul ei, Constantin, care a rugat-o sã
încalece pe calul lui, dar Tina l-a refuzat hotãrât, spunându-i:
– Lasã, cã pot sã merg pe jos pânã la Dirveni, pânã unde
drumul merge coborâº. Poate de acolo, când începe sã urce puþin,
dacã cumva mã voi simþi obositã, mã voi urca un pic pe cal.
Cãlãreþii ºi-au fãcut cruce ºi ºi-au îndemnat caii la drum.
În frunte erau fraþii Alexe ºi Gula Cuturicu, dupã ei urma Iane
Dzima, iar Constantin Cacioian încheia ºirul. Era o dimineaþã de
toamnã cu ceaþã deasã, care plutea uºor purtatã de vânt deasupra
ogoarelor arate ºi unele chiar semãnate, înfrumuseþând peisajul
cu simetria lor verde de smarald mijit ici-colo pe câmpul gol,
umed ºi stingher. Pale, pale, ca niºte trâmbe alburii de scamã,
ceaþa era dusã de vânt spre pãdurea de stejeriº din Batã unde se
rupea în fâºii mai largi sau mai strâmte încâlcindu-se printre
crengile arborilor cu frunze late, galbene sau ruginii, în parte
scuturate. Pãrea cã pãmântul asudã chinuit de o boalã grea, dupã
care îºi va da duhul îngheþând pânã la începutul primãverii.
Drumul prin Batã era un drum întortocheat, cu urcuºuri
ºi coborâºuri pe un teren roºietic pe alocurea. Când ploua, te
înfundai în noroi pânã la glezne. Din fericire, în ziua aceea era
uscat, astfel cã Tina putea merge uºor în pantofii ei negri prinºi
cu catarame de nichel. Când au ieºit din Batã, ceaþa s-a risipit ºi
în faþã s-a deschis o câmpie lungã ºi netedã ca-n palmã. Era
câmpia Puþului puturos. Puþul o fi fost cândva împuþit de cine
ºtie ce mortãciune aruncatã într-însul, dar câmpia era de toatã
frumuseþea. Se pare cã þinea de un sat aromân, Vlahuiani,
întemeiat de unii locuitori din Xirulivad, dar pãrãsit ºi lãsat de
izbeliºte în urma unor atacuri banditeºti date de turci ºi de greci.
Când, dupã Sfântul Dumitru, coborau turmele din
Xirulivad la iernat, câmpia toatã vuia de behãitul oilor, de sune-
tele talãngilor ºi de hãmãitul dulãilor mari, lãþoºi, gata sã te rupã
în bucãþi, dacã nu striga la ei vreun cioban aflat prin apropiere.
Tina nu se speria de câini. Umbla sigurã pe ea ºi avea un fel de
a vorbi cu ei, încât aceºtia se potoleau imediat sau îi atacau pe36 IONEL ZEANA
cei care mergeau cãlare ºi îi zgândãreau, încercând sã se apere
cu biciul. Pe aceºtia îi urmãreau o bucatã de drum, dacã nu
intervenea stãpânul. În ziua aceea câmpia toatã era pustie.
Dupã vreun sfert de orã, au ajuns la vadul unui râu secat,
pe albia cãruia se prelingea un firicel prizãrit de apã. Abia când
începeau ploile sau când se topeau zãpezile primãvara, albia
râului, plinã de pietre albe, ca un schelet de mortãciune sfâºiatã
de pliscurile unor corbi flãmânzi, se umplea de apã turbure.
Atunci se revãrsa ºi peste maluri, ajungând pânã mai sus de
pieptul cailor. Noroc cã acest animal blând ºi credincios nu se
temea de potopul de apã, ºtia sã înoate ºi ieºea teafãr la mal cu
stãpânul ºi cu sacii încãrcaþi pe el.
La vad, cei cinci doleaniþi s-au întâlnit cu un bãrbat aromân
din Xirulivad. Acesta, vãzând convoiul doleaniþilor de departe, a grãbit
pasul ºi l-a ajuns din urmã tocmai când ei se pregãteau sã treacã
vadul râului, prin care se scurgea o apã turbure, destul de micã. Se
putea trece pe jos, cãci din loc în loc erau presãrate pietre mai mari,
neacoperite de apa care gâlgâia la vale cu un murmur lin.
– Bunã ziua, fraþilor! A salutat xirolivaditul, rãsuflând
uºurat de parcã i s-ar fi luat o povarã grea de pe umeri sau de
pe suflet. Bine cã v-am întâlnit, cãci de acum am ºi eu tovarãºi
de drum ºi am cu cine sã schimb o vorbã. Pânã aici am venit
singur, vreme de douã ore, ºi-mi era urât.
ªi-a scos o batistã mototolitã din buzunarul hainei de lânã
neagrã ºi a început sã-ºi ºteargã fruntea asudatã. Era un bãrbat
de vreo patruzeci de ani, înalt, bine legat, cu mustaþa neagrã,
rãsucitã ºi cu privirea agerã. În picioare purta niºte pantofi cu
þinte, cu botul rãsucit ca la opinci, de care atârna în vârf o funtã
rotundã, prãfuitã ºi neagrã ca o cãpãþânã de floarea soarelui. Era
încãlþãmintea ciobanilor munteni. Îi lipsea doar cârligul.
– Bunã ziua! i-a rãspuns într-un glas ºirul doleaniþilor opriþi
pe mal ºi privindu-l curioºi. Cu aceeaºi curiozitate i-a privit ºi el pe
rând ºi parcã cu un fel de dezamãgire cã nu cunoaºte pe nimeni.
Dupã acest fugitiv schimb de priviri le-a spus, prezentându-se:
– Sunt Doni Bacola, paznic de iarnã la Xirulivad ºi mã
duc pânã la Veria dupã niºte treburi. Voi, dupã câte îmi dau
seama, sunteþi din Doleani. Nu-i aºa?37 Vulturii Pindului
– Da, rãspunserã ceilalþi scurt.
– Ce s-a întâmplat la voi în vara asta? Am auzit cã au fost
împuºcaþi doi oameni la munca câmpului?
– Aºa este, a confirmat Gula Cuturicu, fratele mai mic al
lui Alexe.
– Cine i-a împuºcat? Nu s-a aflat pânã acum? a continuat
întrebãrile Doni Bacola, curios sã afle cât mai multe amãnunte.
– Bre, frate, cine putea sã-i împuºte decât antarþii greci,
care vor sã ne facã greci cu sila ºi apoi sã ne rãsculãm împotriva
turcilor ca sã vinã ei ca stãpâni în Macedonia.
– Chiar asta vor? întrebã mirat Bacola.
– Pãi, ce altceva crezi tu cã vor? îi rãspunse întrebându-l
Gula Cuturicu. N-o sã strige în gura mare cã vor asta, fiindcã le este
fricã de turci, care i-ar cãsãpi îndatã, dacã ar spune pe faþã ce
gândesc ºi ce doresc. Dar vede ºi un chior cã asta urmãresc.
Mitropoliþii ºi episcopii greci sunt vulpi ºirete ºi ºtiu sã-i
îmbrobodeascã pe valiii ºi caimacamii turci cu tot felul de ºiretlicuri
ºi de peºcheºuri, dupã care li se scurg ochii.
La acest rãspuns atât de clar ºi de tãios, Doni Bacola n-a
mai zis nimic. Ar fi vrut sã mai tãifãsuiascã cu ei, dar i-a pierit
cheful. Simþea o apãsare pe suflet, nu prea mare, dar tur-
burãtoare, ca unul care se simte întrucâtva vinovat ºi începe sã
fie ros de remuºcãri. Doleaniþii ãºtia pe care abia acum i-a
cunoscut, i se pãreau prea hotãrâþi ºi prea înfocaþi aromâni. Ei
erau toþi pe aceeaºi idee, în timp ce în unele sate de la munte
mai erau ºi unii grecomani, care-ºi trimiteau copiii la ºcoala
greacã. A tãcut, continuându-ºi drumul, privind mai mult în jos,
cu fruntea încreþitã, bântuitã de gânduri negre.
ªirul de cãlãreþi a trecut vadul în aceeaºi ordine neschimbatã
de la plecarea din sat. Tina Gamzeli a refuzat sã se urce pe calul
oferit de vãrul ei ºi a trecut vadul pe jos, punând piciorul pe pietrele
presãrate pe vad. ªirul se încheia cu Doni Bacola.
Dupã trecerea râului, urma o strâmtoare foarte îngustã,
sãpatã în stâncã parcã de mâna unor uriaºi de la începutul lumii,
care, cu braþul lor atotputernic, au spintecat dintr-o loviturã
nãpraznicã coama unui muncel pietros, acoperit cu jnepi ºi altã
vegetaþie pipernicitã ºi târâtoare, ca spinarea unui câine jigãrit.38 IONEL ZEANA
Era celebra strâmtoare, Dirveni, cândva, probabil, vamã
folositã de turci sau de alte popoare perindate pe aici. La dreapta
ei se cãsca o prãpastie adâncã, pe fundul cãreia curgea cu vuiet
mare apa unui râu venit din munþii vlahilor, de departe, Bistriþa,
care se încolãcea ca un ºarpe uriaº ºi trecea gâlgâind când domol,
când învolburat, prin mijlocul strãvechiului oraº macedonean,
Veria. La câteva sute de metri de Dirveni, muncelul pãduchios,
care era o prelungire a muntelui Ilie, lua sfârºit, surpându-se
neputincios în prãpastia clocotitoare ca un cazan a Bistriþei.
Abia au intrat în strâmtoare ºi caii au început sã sforãie
neliniºtiþi.
– Diii, bre! i-au îndemnat cu cãlcâiele fraþii Cuturicu. Caii au
mai fãcut câþiva paºi, uitându-se cu urechile ciulite la dreapta ºi la
stânga. Deodatã au apãrut din tufiºuri niºte chipuri bãrboase, cu
puºti în mâini îndreptate spre ei. O voce ascuþitã le-a strigat în greceºte:
– Staþi pe loc! Nu vã miºcaþi!
Oamenii s-au oprit speriaþi. Nu aveau nici mãcar o armã
cu ei, cu care sã se poatã apãra. Zadarnic ar fi încercat sã fugã
înapoi. Erau prinºi ca-ntr-o capcanã.
Aceeaºi voce ascuþitã a întrebat din nou:
– Cine sunteþi?
– Suntem vlahi, rãspunse Alexe Cuturicu.
– De unde? a întrebat aceeaºi voce ascuþitã ºi asprã.
– Din Doleani, a rãspuns mai moale, Alexe Cuturicu.
– Aºa! rânji antartul grec cu vocea ascuþitã. De când vã
aºteptãm, câinilor de cuþovlahi doleaniþi! Voi sunteþi trãdãtorii
elenismului ºi spionii României în Balcani. Daþi-vã jos de pe
cai ºi haideþi acum sã stãm puþin de vorbã ºi sã vã judecãm noi
dupã legea noastrã.
Oamenii au descãlecat. Au fost legaþi imediat cu mâini-
le la spate ºi duºi mai la vale într-o poieniþã. Acolo au dat cu
ochii de o mulþime de antarþi. În mijlocul lor, aºezat pe un
butuc gros acoperit cu ferigã, ºedea un tânãr fudul, cu ochii
negri ºi mustãþile rãsucite. Era cãpitanul Agras, ofiþerul aprig ºi
fanatic, hotãrât sã grecizeze toate popoarele creºtine din
Balcani cu paloºul ºi puºca.39 Vulturii Pindului
Prizonierii au fost rânduiþi în faþa lui. Numai Tina Gamzeli
ºi Doni Bacola nu fuseserã legaþi. Tina, pentru cã era femeie ºi
nu le era teamã cã fuge, iar Bacola, pentru cã îi ºoptise ceva
antartului grec ºi acesta nu l-a mai legat.
Rotindu-ºi ochii negri asupra lor, cãpitanul Agras le-a spus:
– V-am dat un avertisment, omorând doi ºerpi dintre voi,
ºi un rãgaz de mai multe luni, dar n-aþi þinut seama ºi n-aþi vrut
sã vã lepãdaþi de românismul vostru împuþit. Ei bine, o sã vã
lepãdaþi acum pentru totdeauna de el. V-a sosit ceasul, ti-
cãloºilor! Dacã nici dupã asta nu se vor cuminþi cuþovlahii voºtri,
vã vom stârpi pe toþi de pe faþa pãmântului. Sã vã intre bine în
cap, trãdãtorilor, cã aici este „patridha” noastrã, Elada, nu Turcia
ºi nici România. Aþi înþeles?
Antarþii îl ascultau pe cãpitanul lor cu bucurie ºi cu ad-
miraþie. Cei mai mulþi dintre ei erau bulgari ºi vlahi renegaþi,
grecizaþi prin ºcoalã ºi bisericã. Puþini erau greci adevãraþi fugiþi
din satele de la ºes transformate de turci în raiale, adicã în sclavi
pe moºiile beilor.
Într-o greceascã stricatã, Alexe Cuturicu s-a încumetat
sã-i rãspundã.
– Domnule cãpitan, e adevãrat cã noi suntem vlahi ºi vorbim
limba vlahã, aºa cum ºi voi vorbiþi limba voastrã. Noi nu suntem
trãdãtori ºi nici spionii ei. Suntem oameni cinstiþi, care ne iubim
limba ºi neamul, ºi nu avem nimic nici împotriva grecilor, nici
împotriva turcilor. Ce vinã avem cã ne-am nãscut vlahi?
Pufnind de furie ºi vãrsând flãcãri din ochii aprinºi, Agras
a zbierat:
– Taci din gurã, ticãlosule, cã am sã-þi tai eu limba aia a
ta „scatovlahã”! (adicã limbã de cãcat).
– Câþi ani ai?
– Treizeci.
– Eºti însurat?
– Da.
– Câþi copii ai?
– Un singur bãiat de cinci ani.40 IONEL ZEANA
– A avut noroc. De data asta a scãpat, dar o sã-i vinã ºi lui
rândul în curând. Avem noi grijã ºi de el, a încheiat cãpitanul
Agras, privindu-l crunt ºi neînduplecat.
Aºa au fost interogaþi ºi judecaþi pe rând toþi vlahii captu-
raþi. Când i-a venit rândul Tinei Gamzeli, cãpitanul a întrebat-o
cu vocea mai înmuiatã.
– Tu, cum te numeºti, kiria-mu? (doamna mea). Se uita
la ea curios, mirat cã vede o femeie tânãrã îmbrãcatã toatã în
negru, numai cu faþa albã, netedã ºi uºor prelungã, cu trãsãturi
distinse. Înfãþiºarea ei i-a inspirat brusc o vagã simpatie, rãsco-
lindu-i cine ºtie ce amintiri familiale sau galante.
Tina Gamzeli se nãscuse la Veria ºi, în lipsa ºcolilor româ-
neºti, terminase cinci clase de ºcoalã primarã greceascã, cum
era obiceiul pânã atunci. Tremura toatã de fricã. Adunându-ºi
toate puterile, a izbutit sã se stãpâneascã ºi i-a rãspuns cãpitanului
într-o greceascã foarte curatã, care i-a muiat acestuia ºi mai mult
inima de piatrã sau de fiarã turbatã.
– Mã numesc Ecaterina Gamzeli. Am numai douã fete,
una de cincisprezece ºi a doua de zece ani. Cea mai mare a
terminat ºi ea ºcoala primarã greacã din Veria. Acum locuiesc
în Doleani unde am o micã gospodãrie cu care îmi duc zilele.
Cãpitanul a vorbit ceva în ºoaptã cu ajutorul sãu, care a
miºcat capul aprobativ, apoi cu faþa destinsã, i s-a adresat Tinei:
– Bine, kiria-mu.
Cel din urmã, Doni Bacola, a scos din buzunar o hârtie
ºi i-a întins-o cãpitanului. Era o hârtie cu cruce ºi ºtampile ºi cu
semnãturi pe ea, eliberatã de Episcopia ºi Eforia ºcolilor greceºti
din Veria, care atesta cã numitul vlah era grecoman ºi îºi trimitea
copiii la ºcoala ºi biserica greceascã din oraº. Cãpitanul a citit-
o satisfãcut ºi a dat-o ºi subalternului sãu, Ioanis Topcev. Dupã
ce a citit-o ºi acesta, Agras i-a întins-o lui Bacola, spunându-i:
– Consiliul nostru de judecatã a hotãrât: toþi cei patru
vlahi din comuna Doleani vor fi omorâþi prin decapitare cu
toporul, ca trãdãtori ai elenismului ºi spioni ai României. Numai
femeia a fost iertatã ºi lãsatã liberã ca sã se ducã la Veria la ºefii
comunitãþii vlahe ºi sã le spunã cã aºa vor pãþi toþi vlahii care
nu se leapãdã de limba ºi biserica româneascã. Tu eºti de-al41 Vulturii Pindului
nostru. Tot aºa trebuie sã fie toþi vlahii ºi toþi creºtinii de aici.
Hai, ia-o pe femeie ºi plecaþi amândoi la Veria.
Dupã plecarea lor, antarþii au pregãtit execuþia celor patru
prizonieri. Au tãiat un butuc de fag, l-au potrivit pe pãmânt ºi
apoi, rând pe rând, au tãiat cu un topor ascuþit capetele celor
patru bãrbaþi. În grabã mare, au scris în greceºte un bilet pe
care l-au agãþat de haina uneia dintre cele patru victime: „Aºa
vor pãþi toþi vlahii trãdãtori ºi spioni! Cãpitan Agras”.
Dupã ce au fost lãsaþi liberi, Doni Bacola ºi Tina Gamzeli
au urcat gâfâind cãrãruia ºi au ieºit la drumul mare. Pânã la Veria
mai aveau mai bine de o orã de mers. Drumul urca ºerpuind
coasta muntelui pânã ajungea la Mademi, un vechi drum roman
pietruit, dar desfundat pe alocurea, mãrturie peste veacuri a
spiritului constructiv latin. De acolo drumul mergea coborând
pânã la Veria. Tina Gamzeli tremura toatã ºi nu putea þine pasul
cu Bacola. Abia acum începea sã-ºi dea seama de grozãvia prin
care a trecut. I se punea un nod în gât ºi o sufoca, încât de-abia
îºi târa picioarele. Vãzând-o albã ca varul ºi nãduºitã, Bacola a
apucat-o de braþ, îndemnând-o cu bunãvoinþã:
– Hai mai repede, femeie, sã ne depãrtãm de acest loc
blestemat, cã poate se rãzgândesc ºi trimit pe cineva dupã noi.
Pânã la ºipotul de la Lujiþi nu suntem încã în deplinã siguranþã.
Abia acolo vom putea respira uºuraþi.
– Îþi mulþumesc din suflet ºi-i mulþumesc lui Dumnezeu
ºi Maicii Domnului, cãci dacã nu erai tu, m-ar fi omorât ºi pe
mine. Am sã mã rog pentru tine toatã viaþa.
Miºcat, Doni Bacola i-a spus:
– Eu am scãpat, arãtând hârtia cã sunt grecoman, dar sã nu
crezi cã-i iubesc pe greci ºi-i urãsc pe fraþii mei aromâni. Sunt ºi eu
grecoman de nevoie, cãci în munþii ãºtia oricând mã pot omorî
antarþii greci. Cine sã mã apere pe mine ca paznic iarna la Xirolivad?
Grecia e aproape ºi trimite mereu bande de antarþi în Macedonia.
La fel fac bulgarii ºi sârbii. Numai România nu trimite, fiindcã e
departe. ªi atunci plãtesc niºte bieþi oameni nevinovaþi cu capul.
Nu vezi ce politicã încâlcitã este? Dacã nu-i nimeni sã te apere,
atunci trebuie sã te aperi singur ca sã nu-þi rãmânã nevasta vãduvã42 IONEL ZEANA
ºi copiii orfani ca la aceºti patru fraþi ai noºtri. Nu ºtiu ce sã spun,
cãci nu sunt om învãþat, dar trebuie sã fiþi ºi voi, doleaniþii, mai
diplomaþi, nu aºa cu paloºul în mânã. Cã uite ce pãþiþi! …
Bacola ar fi vrut sã mai spunã ceva despre politica turbure
din Balcani, dar a tãcut. ªi aºa nu se pricepea el prea mult în
iþele politicii. El era om simplu ºi practic, cãutând sã se strecoare
cât mai uºor prin greutãþile vieþii.
Tina Gamzeli nu avea chef de vorbã. Îi vuiau urechile ºi
aproape cã nu înþelegea nimic din ce-i spunea Bacola. În sfârºit,
cu chiu cu vai, mai mult împinsã ºi târâtã cu forþa, au ajuns la
ºipotul din Lujiþi, de unde nu mai aveau mult pânã la Veria. Cu
sufletul la gurã, Tina s-a aºezat pe o piatrã mare ca sã se odih-
neascã puþin. Bacola s-a dus întins la ºipot ºi-a fãcut mâna cauc
ºi a sorbit adânc din apa rece a ºipotului de munte. Dupã ce ºi-a
potolit setea, ºi-a spãlat faþa nãduºitã cu apã rece, apoi s-a ºters pe
faþã cu o batistã mare, arãmie.
Dupã ce s-a odihnit puþin, Tina Gamzeli a tras ºi ea mai
multe guri de apã pânã ce ºi-a potolit setea, apoi, dezlegându-ºi
broboada de la gât, s-a spãlat ºi ea pe faþã de sudoarea care curgea
pânã atunci gârlã. Lângã ºipot, pe un câmp drept, întins ca o tipsie,
presãrat pe alocurea cu ogoare, pãºteau unele vite ºi o turmã de
oi. Bacola a rupt tãcerea, adresându-se femeii de lângã el:
– De-acum nu te mai zoresc. Vom merge la pas ºi într-o
jumãtate de orã vom ajunge în oraº. Am scãpat de primejdie.
Mai bine zis, ai scãpat tu, cãci eu cu teºchereaua mea sunt asigurat
oriunde ºi oricând. Strica dacã aveaþi ºi voi o asemenea teºcherea?
Tina, care era o femeie cu judecata limpede ºi care îºi
mai revenise în fire, n-a putut sã tacã ºi i-a rãspuns:
– E uºor de spus. Dar ca sã avem o asemenea „teºche-
rea”, trebuia sã renunþãm la biserica ºi ºcoala românã ºi sã
aducem în sat preot ºi dascãli greci. Voi, cei din Xirulivad, trãiþi
vara la munte, iar iarna la oraº ºi vã puteþi trimite copiii unde
vreþi: ºi la ºcoala greacã ºi la ºcoala românã, dupã interesul
fiecãruia. Dar noi, dacã aducem preot ºi învãþãtor grec, ne
pierdem în scurt timp. ªi-apoi… cum sã ne facem greci, când
limba noastrã nu seamãnã deloc cu limba lor ºi copiii noºtri o43 Vulturii Pindului
învaþã foarte greu, pe când limba românã o învaþã repede, cãci
seamãnã foarte bine cu limba noastrã ºi copiii o înþeleg uºor.
Bacola n-a mai zis nimic. Cum ºedea cu faþa spre muntele
din spatele ºipotului, a tresãrit. Pe vârful stâncos al unui deal
împãdurit la poale, a zãrit silueta unui palicar grec trimis de
Cãpitan sã aducã înapoi pe femeie. Dar pe câmp erau oameni
ºi se auzea sunetul clopotelor de la oi ºi lãtratul câinilor în
depãrtare. În timp ce îºi lega broboada, l-a zãrit ºi Tina, a cãrei
faþã învioratã o clipã, a devenit deodatã de o paloare cadavericã.
Era cât pe-aici sã leºine. Bacola a intervenit, sprijinind-o:
– Nu te speria! i-a zis el. A venit prea târziu. Am presimþit
eu cã aºa se va întâmpla, de aceea te zoream ºi aproape te-am
târât în ultima parte a drumului pânã am ajuns aici la Lujiþi.
Singur ºi la ora asta, aproape de oraº, nu va îndrãzni sã coboare
pânã aici ºi sã te ducã înapoi sau sã te împuºte.
În câteva clipe, silueta antartului a dispãrut ca o nãlucã
pe partea opusã a dealului. Semn cã s-a lãsat pãgubaº.
Revenindu-ºi în fire, Tina a iuþit pasul, începând chiar sã
alerge ºi silindu-l pe însoþitorul ei s-o urmeze. Cãpãtase puteri
dupã odihna ºi apa bãutã la ºipot. Bacola a cãutat sã o liniºteascã:
– Nu mai alerga aºa, cã nu mai e nici o primejdie. L-am
vãzut cum s-a întors înapoi. Aºa cã, nu te mai obosi degeaba.
Tina însã fugea, uitându-se din când în când înapoi, pânã
a ajuns la marginea platoului de unde se deschidea la poale,
largã ºi reconfortantã, priveliºtea oraºului Veria. S-a oprit sã-ºi
tragã rãsuflarea. De-abia acum se simþea în deplinã siguranþã.
Dupã câteva clipe, a ajuns ºi Bacola.
– Aman, aman! S-a vãietat el, vãd cã alergi acum ca o
cãprioarã. De ce n-ai fãcut asta ºi pânã la Lujiþi? Cã a trebuit mai
mult sã te trag dupã mine…
– Pânã acolo n-am putut, fiindcã eram moartã de spaimã,
i-a rãspuns Tina.
De aici drumul cobora pe coastã într-o serpentinã domoalã
pânã la un pod de piatrã care lega malul stâng al Bistriþei de o ºosea
largã, nepietruitã ce traversa tot oraºul, îndreptându-se spre Salonic.
La stânga ºoselei, nu departe de pod, era cazarma unui regiment
turcesc de infanterie. De pe ºosea se auzeau comenzile rãspicate ale44 IONEL ZEANA
ofiþerilor ºi subofiþerilor cu fesuri roºii ca sângele, prevãzute în vârf cu
un ciucure negru. Lângã regiment se afla casa lui Toli Hagigogu, un
adevãrat palat cu grãdinã plinã de flori, de rodii, de smochini, de
migdali ºi de alþi pomi fructiferi. Curtea ºi grãdina erau împrejmuite
cu un zid înalt ºi gros de piatrã. Ferestrele erau toate prevãzute cu
dreve de fier, încât palatul, cu toate frumuseþile lui interioare, avea
înfãþiºarea solidã ºi severã a unei fortãreþe inexpugnabile. ªi aºa era.
Înfãþiºarea lui exprima voinþa de fier a celui care locuia într-ânsul.
Toli Hagigogu era ºeful comunitãþii aromâne din Veria,
Karaferia cum îi spuneau turcii, dupã culoarea predominant
brunã a vlahilor cu pãrul ºi ochii negri ºi învãpãiaþi. Era un mare
celnic, cu mii de oi ºi de capre, cu herghelii ºi cirezi de vite,
renumit în toatã regiunea. Inteligent ºi energic, ºtia sã se facã
simpatic de la prima vedere ºi ºtia sã cultive relaþiile cu autoritãþile
turceºti care-l iubeau ºi respectau pentru bunãtatea, mãrinimia
ºi înþelepciunea lui deosebitã. El umbla totdeauna cu pistolul în
brâu, însoþit permanent de un cafaz turc înarmat, care-i asigura
paza corporalã. Autoritãþile turceºti, sensibile ºi la anumite
peºcheºuri primite din mâna lui largã, i-au acordat fãrã mofturi
toate aceste favoruri speciale când ºi-au dat seama cã face parte
dintre fruntaºii principali ai vlahilor din Veria, pe lângã preoþii
Papanace ºi Papacostea, celnicii Badralexi, Murnu ºi alþii. Încã
din anul l903, o bandã de antarþi greci a dat iama, într-o varã prin
turmele lui, la Xirulivad, omorându-i un cioban ºi cãsãpind de
necaz câteva sute de oi. Dar pe el nu l-au putut prinde. Dacã le-ar
fi cãzut în mâini, l-ar fi belit de viu. Grecii plesneau de urã ºi de
necaz, pentru cã el se bucura de mare trecere pe lângã autoritãþile
turceºti ºi se punea de-a curmeziºul intrigilor ºi planurilor lor.
Când au ajuns în dreptul casei lui Hagigogu, Tina Gamzeli
s-a despãrþit de Bacola, cãruia i-a mulþumit încã o datã pentru tot
sprijinul pe care i l-a dat. Bacola ºi-a continuat drumul spre casã,
trecând pe lângã turnul de la Oarã. Tocmai atunci clopotul din
turn anunþa ora prin tot atâtea bãtãi de clopot. Era ora l2. Turnul de
la Oarã era un turn înalt ºi vechi, ridicat de sute de ani, într-o piaþã
înconjuratã de clãdirile instituþiilor principale: primãria, tribunalul,
prefectura ºi poliþia. Sunetul clopotului care bãtea ceasul se auzea
în tot oraºul pânã în depãrtãri. Tina a pãºit pe o stradã pietruitã ºi45 Vulturii Pindului
s-a oprit înaintea unei porþi grele de fier. A bãtut cu un ciocãnel
atârnat la poartã ºi a aºteptat. Dupã câteva clipe a apãrut cineva
care s-a uitat printr-o gaurã ºi a întrebat cu voce tare:
– Cine este?
Tina Gamzeli s-a recomandat, spunând cã vine de la
Doleani ºi are de comunicat ceva important ºi urgent lui Toli
Hagigogu. Cu un scârþâit greu, poarta s-a deschis ºi Tina a intrat
în curte. Cea care i-a deschis era una din fetele celnicului
Hagigogu. A închis poarta ºi a poftit-o pe musafira neaºteptatã
în casã spunându-i:
– Tata nu este acasã, dar trebuie sã vinã, cãci este ora
prânzului. Este însã mama aºa cã, pânã vine tata, pofteºte, te
rog, sus în salon.
Tina a vrut sã-ºi descalþe pantofii prãfuiþi, dar fata a oprit-o,
vorbindu-i cu toatã sinceritatea:
– Vai! Se poate, mãtuºã! Dar vii de la drum ºi eºti obositã.
Intrã, te rog, aºa cum eºti.
Tina s-a supus ºi a urcat scara, pãºind cu sfialã în salo-
nul mare ºi luxos unde se afla soþia lui Toli Hagigogu. Aceasta o
cunoºtea de mult pe Tina, care era sora negustorului Gheorghe
Iorganda, cu prãvãlie ºi hotel la Salonic.
Dupã ce a dat mâna cu soþia celnicului Hagigogu ºi s-au
firitisit amândouã, cum era obiceiul, Tina a luat loc pe un scaun.
Iþa Hagigogu era o femeie în jur de cincizeci de ani, dar pãstra
încã pe faþa ei albã, cu rari pistrui pe pomeþii obrajilor, care-i dãdeau
un farmec deosebit, urmele unei frumuseþi aparte. Îmbrãcatã într-o
rochie lungã, largã ºi neagrã, cum era portul femeilor aromâne
bãtrâne, însã de mãtase finã ºi lucioasã, ºi cu o basma neagrã tot de
mãtase pe cap, avea o distincþie rarã de matroanã romanã. Fata ei
cea mai micã, Marigula, semãna leit cu ea. În câteva clipe ea a pregãtit
la bucãtãrie cele necesare ºi a apãrut în salon, sprintenã ºi voioasã,
purtând în mâini un disc oval cu dulceaþã de trandafiri ºi un pahar
de apã pe care l-a pus pe masã în faþa Tinei. Apoi s-a retras iar la
bucãtãrie ca sã prepare cafeaua. Ca ºi la turci, cafeaua era ºi la
aromâni nelipsitã din orice casã. Era bãutura favoritã cu care erau
trataþi musafirii, „oaspeþii”, cum le spun aromânii, deºi trãiau în
contact nemijlocit cu turcii, de la care împrumutaserã ºi ei multe46 IONEL ZEANA
cuvinte, nu numai de la greci ºi de la slavi. În ciuda stãpânirii de sute
de ani, cuvântul turcesc „musafir” n-a putut pãtrunde în limba lor ºi
n-a putut înlocui strãvechiul cuvânt latin „oaspe”. Poate ºi pentru
faptul cã ei nu întreþineau relaþii familiale intime cu turcii; nu primeau
musafiri turci. Între timp, Iþa se întreþinea cu Tina, interesându-se de
unele familii, rude ºi prietene din Doleani. Tina îi rãspundea calm,
satisfãcându-i curiozitatea fireascã mai ales la o femeie în vârstã,
care-ºi petrecea aproape toatã viaþa între pereþii casei. I-a dat toate
ºtirile despre cele întâmplate cu moartea soþilor Gherasi ºi a început
sã-i povesteascã ºi despre nenorocirea petrecutã în dimineaþa aceea.
La auzul acestei noi tragedii, Iþa ºi Marigula Hagigogu au rãmas
încremenite.
– Of, blestemaþii!… a rãbufnit Iþa. útia sunt diavoli, nu
oameni, înghiþi-i-ar focul iadului sã-i înghitã.
Fata rãmãsese mutã. Deodatã, ciocãnelul de la poartã a rãsunat
sec, întrerupând lamentaþiile din salon. Marigula a tresãrit, spunând:
– A venit tata.
ªi s-a repezit pe scãri ca o furtunã ca sã-i deschidã poarta
cât mai repede.
Marigula era foarte turburatã. Cu vocea sugrumatã de
emoþie, i-a spus:
– Tatã, bine cã ai venit. Te aºteaptã sus o femeie din Doleani.
Cred cã o cunoºti. Este sora lui Gheorghe Iorganda din Salonic.
– Ei, ºi? Ce vrea la ora asta? De ce eºti aºa de turburatã?
Doar n-a venit sã te peþeascã!
– Nu, tatã, nu e vorba de aºa ceva. Þie îþi arde de glumã,
dar, din pãcate, s-a întâmplat iarãºi o mare nenorocire.
– Ce nenorocire, scumpa mea? Nenorocire va fi când te
vei mãrita tu, iar eu ºi maicã-ta vom rãmâne singuri, fãrã tine.
– Nu mai vorbi aºa, cã n-o sã vã las singuri. Hai urcã în
salon sã auzi ce nouã grozãvie s-a întâmplat.
Toli Hagigogu a urcat treptele tacticos ºi a intrat în salon,
îndreptându-se spre Tina pe care o cunoºtea din vedere. A zis
bunã ziua ºi i-a întins mâna, în timp ce Tina s-a sculat de pe
scaun, înclinându-se ºi sãrutându-i mâna respectuos.
Toli Hagigogu era un bãrbat de staturã mijlocie, lat în
spate, cu pãrul cãrunt ºi mustaþa latã, rãsucitã la vârf ºi cu ochii47 Vulturii Pindului
cãprui, vioi ºi pãtrunzãtori, sub o frunte largã, boltitã. O privea
atent, curios sã afle motivul vizitei sale. Din cele spuse de fatã,
aºtepta sã audã vestea proastã adusã de femeie. Mai rar avea
parte de veºti bune. Era obiºnuit sã primeascã veºti rele pe care
le înfrunta cu bãrbãþie.
Sfioasã ºi emoþionatã de siguranþa pe care o emana
înfãþiºarea lui, Tina Gamzeli se foia pe scaun, neºtiind cum sã
înceapã.
– Hai, spune ce vânt te aduce în casa mea? o îndemnã el.
Doar n-ai venit sã-mi peþeºti fata? ªi chiar aºa dacã ar fi, fii
binevenitã! spuse repetând gluma adresatã fetei sale cu câteva
minute mai înainte.
– Vai de mine, domnu’ Toli! Fata ta nu are nevoie de
peþitori. E ºi frumoasã ºi bogatã ºi înzestratã cu toate darurile
date de Dumnezeu ca sã se mãrite cu cine îi place. Altceva, trist
ºi dureros, mã aduce aici.
Dupã aceastã introducere, emoþia i-a dispãrut ºi Tina,
reculeasã, i-a depãnat firul povestirii, fãrã întrerupere, pânã la sfârºit.
– M-a lãsat în viaþã, poruncindu-mi sã vin sã-þi spun cã
dacã nu-i sfãtuieºti pe aromâni sã renunþe la ºcoala ºi biserica
românã ºi sã treacã la cele greceºti, aºa vor pãþi toþi aromânii ºi
satele lor vor fi arse, a încheiat Tina, privindu-l înlãcrimatã.
Toli Hagigogu a ascultat-o cu mare atenþie, apoi, sculân-
du-se de pe scaun, le-a spus celor trei femei care se frãmântau
ºi suspinau îngrijorate:
– Dupã împuºcarea soþilor Gherasi care lucrau pe câmp, a urmat
împuºcarea preotului Papanace la l5 august, în plinã stradã la noi în
oraº, în timp ce mergea la bisericã sã facã slujba în limba românã.
Acum, la douã zile dupã Sfântul Dumitru, sunt uciºi la drumul mare
patru bãrbaþi tineri din Doleani. Înseamnã cã antarþii greci sunt puºi pe
rãzboi nimicitor împotriva noastrã. De-acum încolo nu mai merge cu
blândeþea creºtinã de care vorbesc cu atâta prefãcãtorie preoþii, episcopii
ºi mitropoliþii greci, ci trebuie sã ne luãm mãsuri proprii de apãrare ºi sã
rãspundem ºi noi cum se cuvine. Om fi noi creºtini, dar nici Dumnezeu
din cer nu ne poate cere sã ne lãsãm cãsãpiþi de niºte diavoli blestemaþi.
Trebuie sã lovim ºi noi cu aceleaºi arme cu care ne lovesc ei. Mie mi-au
omorât acum trei ani opt ciobani la moºie. Numai atunci când va curge48 IONEL ZEANA
ºi sânge de-al lor se vor astâmpãra ºi se vor cuminþi. Numai cu ajutorul
poliþiei turceºti nu o scoatem la capãt cu ãºtia.
Se plimba gânditor prin camerã, apoi oprindu-se, s-a a-
dresat Tinei Gamzeli spunându-i:
– Chiar acum dupã prânz voi anunþa poliþia ºi jandar-
meria sã porneascã imediat în urmãrirea bandei de antarþi greci.
Dacã va fi nevoie de vreo declaraþie, unde te gãsesc?
– La sora mea Lenca Tudoricã, cu casa lângã biserica
Sfântul Antonie.
– Bine, ºtiu, spuse Toli Hagigogu ºi-i întinse mâna.
Soþia ºi fata lui Hagigogu au vrut s-o opreascã pe Tina la
masã, dar ea a refuzat. Într-un sfert de orã Tina a ajuns la sora ei.
Casa era aºezatã la colþul strãzii de unde începea una din mahalele
aromâneºti din Veria. Uliþa se înfunda lângã biserica Sfântul Antonie
care despãrþea mahalaua româneascã de cea greceascã.
Lenca Tudoricã ºedea pe un scaun în salon ºi împletea
niºte ciorapi de lânã. Când a vãzut-o pe Tina intrând în casã, a pus
împletitura pe scaun ºi a întâmpinat-o miratã:
– Ce-i cu tine de eºti aºa palidã?
– Nu mã întreba, soro! Prin ce am trecut eu azi sã nu
treacã nimeni!
– ªezi pe un scaun sau întinde-te pe pat dacã þi-e rãu, i-a
spus Lenca grijulie, apucându-i mâna ºi sprijinind-o.
Tina s-a aºezat pe scaun ºi i-a povestit amãnunþit tot ce i
s-a întâmplat pe drum.
-Vai, vai, vai, sorã dragã, prin ce grozãvie ai trecut! O cãina
Lenca. Apoi, fãcându-ºi cruce, a adãugat: slavã Domnului, bine
cã þi-au dat drumul! Mi se rupe sufletul când mã gândesc la vãrul
nostru Constantin. Bietul de el! Sã i se taie capul ºi sã-i rãmânã
soþia vãduvã cu doi copii mici?!… Arde-i-ar focul de blestemaþi!
Cum de-i mai rabdã Dumnezeu?
Tina tãcea. Simþea în trup ºi în suflet o sfârºealã cumplitã.
Nu-i mai era nici foame, nici sete.
– Eu m-am luat cu vorba ºi am uitat cã tu eºti obositã ºi
flãmândã, i-a spus Lenca scuzându-se. Hai la bucãtãrie sã mãnânci
ceva. Am un ghiveci delicios ºi iaurt de oaie, gros, sã-l tai cu cuþitul
ºi sã nu curgã un strop de zer!49 Vulturii Pindului
– Drept sã-þi spun nu mi-e foame. Sunt atât de obositã cã
aº vrea sã mã culc ºi sã dorm câteva ore ca sã uit grozãvia ce
mi s-a întâmplat.
Dar Lenca nu s-a lãsat pânã când n-a aºezat-o la masã ºi
n-a mâncat tot ce i-a pus în farfurie. Apoi i-a fãcut patul ºi Tina
s-a culcat ºi a dormit buºtean pânã seara târziu. Când s-a trezit
a dat cu ochii ºi de cumnatul ei Teodor Tudoricã, întors de la
munca câmpului. Acesta avea o livadã de pomi fructiferi ºi
câteva pogoane de pãmânt arabil la marginea oraºului. Pleca
dis-de-dimineaþã cãlare împreunã cu bãiatul sãu mai mare
Ghirgula ºi se întorcea seara acasã. La masã soþia lui i-a povestit
tot ce i s-a întâmplat Tinei.
– Vezi sã nu pãþeºti ºi tu ca vãrul meu Constantin ºi sã mã
laºi vãduvã cu doi bãieþi, i-a spus ea oftând. Barem, de mi-ar fi
dat ºi mie Dumnezeu o fatã care sã aibã grijã de mine la bãtrâneþe,
cãci altfel te îngrijeºte o fatã decât o norã, ºi-a vãrsat Lenca oful.
Când s-a trezit, Tina a intrat în camera unde era strânsã
toatã familia. A dat mâna cu cumnatul ei, ºi-a sãrutat nepoþii ºi
s-a aºezat apoi pe scaun.
– Am auzit ce ai pãþit. Bine cã ai scãpat cu viaþã! Mâine
dimineaþã îl voi trimite pe Ghirgula la bãrbatul tãu sã-l anunþe
cã eºti la noi ºi pânã la prânz va veni sã vã vedeþi, a asigurat-o
cumnatul ei.
Tina a stat o sãptãmânã la sora ei. S-a întâlnit a doua zi
cu soþul ei care lãsase la oi pe ajutorul sãu. A stat o noapte cu
Tina ºi a doua zi s-a întors la treabã.
Ca martorã ocularã, Tina a fost chematã la Poliþie ºi la
Jandarmerie, punând degetul pe semnãtura ei, cãci nu ºtia sã
scrie turceºte. Dupã ce a fãcut târguielile necesare pentru casã ºi
pentru fetele ei, care o aºteptau neliniºtite, s-a întors cu chirigiul
Iani Gabeta ºi cu alþi consãteni care lucrau sau fãceau negoþ la
oraº. Când a ajuns acasã a auzit din gura fetelor sale melodia
tristã a cântecului popular inspirat de tragedia petrecutã la Dirveni.
Unii spuneau cã bardul popular nu era altul decât învãþãtorul
Vasile Pazara, proaspãt absolvent al liceului de la Bitolia.
O melodie jalnicã însoþea strofele acestui cântec:50 IONEL ZEANA
Mi sculai ‘nã dimineaþã,
Mi-aspilai pri mâni º-pri faþã,
In i feciu cruþea trâ-mpâzare,
Di si-aspusi semnu mare.
Cum feciu hima ca tu Batã,
Acâþã un puliu tra s-batã.
O, lai puliu þe stai pri deagã,
Þe þâ plândzi dzua-ntreagã?
Cum s-nu plâng, gione marat,
Cum s-nu stau învirinat?
Vedz-ni peañili smârghiti,
Sun tu sândzi-antãvãliti.
Tr-aþea Doleani io mi duc
Hãbari laie s-aduc:
Patru gioni, lai doleaniþ,
Di-antarþi mãchilipsiþ.
Un di un el ¸ i sun ligaþ
ª-cu tâporlu sun tâl ¸ eaþ
ªi-aruncaþ apoi tu vali.
Cum s-nu plâng di-ahâtã jali?
La Dirveni tu trãpicu,
Dzac ficiorli-al Cuturicu;
La Dirveni, valea hima,
Custandini ºi Iani-al Dzima.
M-am sculat de dimineaþã,
M-am spãlat pe mâini, pe faþã
ª-am pornit la târg cãlare,
Dar s-a arãtat semn mare.
Cum am apucat spre Batã,
Pasãre-mi cobea, ciudatã.
O, tu, pasãre pribeagã,
De ce plângi tu ziua-ntreagã?
Cum sã nu plâng, mãi române,
Cum sã nu fiu tristã – spune?
Vezi-mi penele mânjite,
Sunt în sânge tãvãlite.
De aceea-n sat mã duc
Veste tristã sã aduc:
Patru tineri doleaniþi
De antarþi mãcelãriþi.
Fedeleº ei sunt legaþi,
Cu toporul sunt tãiaþi
ªi-aruncaþi apoi în vale…
Cum sã-nduri atâta jale?
La Dirveni, la Trâpicu,
Zac, vai, fraþii Cuturicu;
Mai la vale – of, ce crimã!-
Constantin ºi Iani Dzimã.
Trupurile celor patru bãrbaþi ºi capetele lor au fost aduse
în sat ºi înmormântate cu mare cinste, dar ºi cu mare jale. Toþi
erau cãsãtoriþi ºi aveau copii. Nevestele lor tinere au rãmas
vãduve. De acum încolo nu le rãmânea altceva de fãcut decât
sã-ºi închine viaþa creºterii copiilor lor orfani în duhul credinþei51 Vulturii Pindului
strãmoºeºti ºi al rãzbunãrii. Vãduvele îndoliate îºi smulgeau
pãrul, þipau ºi plângeau vãrsând ºiroaie de lacrimi pe sicriele
soþilor lor uciºi într-un chip atât de mârºav ºi de sãlbatic. Era o
jale de nedescris. Soacrele ºi rudele cãutau sã le consoleze,
dar þipetele ºi bocetele lor nu conteneau, sfâºiind sufletele tuturor
celor prezenþi. Tinerii clocoteau de revoltã, setoºi de rãzbunare.
Tina Gamzeli n-a putut lua parte la înmormântare, fiindcã
se afla încã la oraº. Când a sosit în sat au vizitat-o familiile celor
uciºi, primarul ºi vecinii dornici sã afle amãnunte asupra celor
întâmplate.
Într-o zi a vizitat-o ºi o rudã de a ei, Tasa Vurduni, care
avea ºi ea doi bãieþi cam de aceeaºi vârstã cu fetele Tinei.
Avusese mai mulþi, dar muriserã mici. Cu furca sau cu andrelele
în mânã, Tasa Vurduni umbla prin vecini ºi pe la rude, ducând
ºi culegând ºtiri despre tot ce se întâmplã în lume. Era o femeie
inimoasã, mereu cu zâmbetul pe buze ºi îºi încuraja suratele
îngrozite de spectrul antarþilor. Era tare ºi neclintitã în credinþa
ei ca o piatrã de cremene.
Cu traista plinã de noutãþi, Tasa Vurduni s-a sculat într-un
târziu de pe scaun ºi ºi-a luat rãmas bun de la Tina, încurajând-
o cu o veche zicalã aromâneascã.
– Mã bucur din tot sufletul, dragã veriºoarã, cã te-a ocrotit
Dumnezeu ºi ai scãpat cu viaþã, dar nu mai fi tristã ºi descurajatã,
cãci într-o zi va izbucni iureºul de la Avlona. De acolo va veni
mântuirea noastrã ºi de pãgâni ºi de creºtinii mai pãgâni decât
pãgânii. E bunã ºi România cã ne ajutã cât poate, dar e prea
micã ºi nu se poate lupta cu atâþia balauri. Numai urmaºii
lupoaicei, care sunt ºi ei fraþi de-a noºtri, ne pot apãra de toþi
duºmanii – arde-i-ar focul iadului sã-i ardã!
– Sã dea Dumnezeu sã fie aºa cum spui tu, numai sã
scãpãm odatã de aceastã nenorocire! A spus Tina petrecând-o
pânã la poartã.
Trecuserã câteva zile de la înmormântarea victimelor
decapitate. Culicea Caranica, primarul satului, i-a poruncit
bãiatului sãu Tuli sã-i anunþe pe învãþãtori, pe preot ºi pe alþi
fruntaºi ai satului cã sunt invitaþi seara la cafeneaua lui.52 IONEL ZEANA
Primarul era un bãrbat solid, cu pãrul castaniu, cu
mustaþa stufoasã într-o faþã destul de albã, care contrazicea
porecla turceascã datã vreunui înaintaº al familiei sale. Era
negustorul cel mai însemnat al satului. Avea un palat de casã
cu etaj, fãcut anume pentru familiile celor doi bãieþi ai lui. Casa
avea douã intrãri deasupra cãrora era un balcon împodobit cu
ghivece de flori. În spate era grãdina cu pomi ºi grajdul construit
tot din piatrã. Pe latura stângã din faþã era prãvãlia lungã ºi latã,
cu o tejghea masivã pe partea stângã ºi cu mese ºi scaune pe
partea dreaptã. Aici era cafeneaua. Primãvara, vara ºi toamna,
când vremea era frumoasã, scaunele ºi mesele erau puse afarã
în curtea dreaptã, pavatã cu lespezi mari ºi lucioase de piatrã.
Acolo se aºezau bãtrânii la taclale, sorbind din filigeanã cafeaua
cu caimac sau pufãind tacticos din „ciubuc”, adicã din luleaua
umplutã din când în când cu tutunul scos din punguþa pe care
o þineau în brâul negru.
Culicea Caranica avea trei bãieþi ºi o fatã. Unul dintre ei,
cel mijlociu, Iancu, era elev la liceul român din Bitolia ºi avea
mari înclinaþii pentru muzicã. ªtia cã dupã terminarea liceului,
acesta îºi va lua zborul spre România de unde nu se va mai
întoarce. Ceilalþi doi, Costa ºi Tuli, terminaserã ºcoala primarã
românã din Veria ºi au fost opriþi acasã sã-i fie de ajutor în gospo-
dãrie ºi sã-i moºteneascã meseria. Socotea, deºi era înstãrit, cã
este deajuns sã aibã un urmaº învãþat în familie. Pe de altã parte
– gândea el – învãþãtura îi îndepãrteazã pe copii de familie ºi de
locurile natale unde ºi-au dus veacul moºii ºi strãmoºii lor. ªi
poate cã, în judecata lui de om practic, legat adânc ºi organic
de tradiþii imemoriale, intrate de milenii în sânge, avea dreptate.
Fata, Hrisa, era cea mai micã ºi era o frumuseþe. Costa ºi Tuli îl
ajutau la „bãcãlie” – cum spuneau sãtenii – ºi la cafenea.
Culicea Caranica era un om bun ºi înþelegãtor. El vindea
marfa ºi pe „veresie”, adicã pe datorie, dacã omul nu avea bani
sã plãteascã imediat. Îi scria numele, marfa ºi data într-un
registru mare, „tifteri” – cum i se spunea – ºi cumpãrãtorul plãtea
mai târziu. Culicea Caranica era un om cinstit ºi drept. Nu se
preta la înºelãciuni. De aceea sãtenii îl respectau ºi-i plãteau53 Vulturii Pindului
regulat datoriile, mulþumindu-i pentru înþelegerea ºi pãsuirea
ce le-o acorda.
Tuli ºi-a fãcut datoria, anunþându-i pe efori, pe epitropi ºi
pe învãþãtori. Spre searã invitaþii au apãrut la cafenea, aºezându-se
la mesele pregãtite.
Primarul li s-a adresat:
– V-am poftit la cafeneaua mea ca sã punem anumite
treburi la cale. Astãzi fac eu cinste ca sã fie de pomanã pentru cei
patru morþi, cãci unul dintre ei – cum ºtiþi – era cumnatul surorii
mele cãsãtorite cu Cola, fiul cel mai mare al celnicului Dzima.
Iancu Dalametra, fire glumeaþã de felul lui, a sãltat pe
scaun:
– Dacã ne dai niºte cafele, coniac de la Veria ºi vin roºu de
Neaguºte, stãm aici pânã la ziuã. Bineînþeles ºi cu ceva de-ale
mâncãrii: caºcaval, brânzã ºi mãsline, nu numai de-alea negre
ºi mici cum sunt cãcãrezele de caprã, ci ºi de-alea verzi, tari ºi
mari cât nuca. Altminteri, numai cu udãtura ne stricãm pântecul.
Toþi au izbucnit în râs, afarã de preotul Papatãnase care
era totdeauna rezervat ºi serios aºa cum se cuvine unei feþe
bisericeºti.
Învãþãtorul Dalametra era de altminteri un om cumpãtat,
dar îi plãcea sã glumeascã ºi sã-i înþepe pe oameni. Avea o
inteligenþã vie, sclipitoare, îi plãcea sã culeagã poveºti, vorbe vechi
ºi zicale din popor ºi lucra la un dicþionar aromân-român. Brunet,
cu ochii negri ºi mari, era potrivit de staturã ºi, deºi era slãbuþ ºi
iute ca o svârlugã, îi plãcea sã umble îmbrãcat într-un costum
elegant, de culoare închisã ºi cu bastonul în mânã ca bãtrânii.
Mai erau de faþã preotul Papatãnase, psaltul Ciupi, învãþãtorii
Caragea ºi Chiriazi ºi Celnicul Dzima cu „cârlibana” în mânã.
De obicei, bãtrânii din sat umblau cu un cârlig în mânã,
mai lung decât bastonul, numit „cârlibanã”. Aceasta era alcãtuitã
din douã bucãþi de lemn ºlefuit: un bãþ lung de corn, noduros
pe alocurea, ºi o bucatã de lemn în formã de S, cizelatã frumos
ºi gãuritã la capãtul de sus în care se fixa bãþul. Era cârligul
ciobãnesc care servea la prinderea oilor sau a caprelor de picior,
dar ºi ca unealtã de sprijin, de apãrare ºi de luptã pentru ciobani.
Celnicul Dzima, om trecut de cincizeci de ani, dar încã drept,54 IONEL ZEANA
vârtos ºi chipeº, o purta mai mult din obiºnuinþã, de când
ciobãnise la rându-i turmele tatãlui ºi bunicului sãu. O þinea
între picioare ºi la cafenea.
Primarul, aºezându-se ºi el la masã, le-a poruncit bãieþilor sãi:
– Feciorii mei, daþi la toatã lumea de mâncat ºi de bãut:
mãsline, brânzã, caºcaval, rãchie, coniac ºi vin; ce vrea sã bea
fiecare. Asta este pomana datã de mine pentru sufletele celor patru
consãteni uciºi atât de miºeleºte de antarþii greci – stârpi-i-ar
Dumnezeu de pe faþa pãmântului!
– Cu blesteme bãbeºti nu-i vom stârpi niciodatã, dragã
Culicea, interveni prompt învãþãtorul Dalametra, trãgând o duºcã
din coniacul pus pe masã.
Preotul Papatãnase, ca faþã bisericeascã evlavioasã, tãcea
ºi asculta, sprijinit în bastonul sãu lucios, cu mânerul încovoiat
pe care se rezema puþin aplecat, nu drept ºi mândru ca celnicul
Dzima. Era meglenit din comuna Nânta, o comunã vlahã turcizatã
mai de mult cu forþa. Toþi cei care n-au vrut sã-ºi pãrãseascã legea
strãbunã au fugit de acolo, refugiindu-se în alte pãrþi, cum a fost
cazul ºi cu înaintaºii familiei preotului Papatãnase.
– Nu te repezi aºa, Iancule, gata mereu de înþepãturã ca o
viespe, cã nu ºtii încã ce am de gând sã fac, l-a dojenit pãrinteºte
Culicea Caranica.
În tãcerea aºternutã, primarul a scos din buzunarul hainei
o hârtie mototolitã luatã de la un cãrvãnar care transportase
trupurile celor patru sãteni tãiaþi cu toporul ºi i-a dat citire
traducând cele scrise în greceºte:
– Iatã, fraþilor, ce scrie acest câine turbat. Spune sã ne
lepãdãm cât mai repede de românism, cã suntem greci care ºi-au
uitat limba din cauza romanilor cuceritori ºi cã dacã nu ne
întoarcem de bunãvoie la biserica ºi la ºcoala greacã, vom fi
arºi de vii cu toate satele noastre, ca sã piarã orice sãmânþã de
vlahi din Macedonia. Semneazã Cãpitan Tellos Agras.
La aflarea numelui, toþi mesenii au tresãrit o clipã înfioraþi.
În graiul lor numele Agras înseamnã sãlbãticie. Pãrea predestinat
pentru acte de cruzime nemaipomenitã. În tãcerea apãsãtoare,
glasul primarului a rãsunat ca o goarnã de asalt:55 Vulturii Pindului
– Am stat ca amorþiþi pânã acum, vãzându-ne fiecare de
treburile noastre. A sosit timpul sã ne trezim ºi sã ne pregãtim de
apãrare ºi de luptã, cãci, aºa cum a-þi vãzut, ãsta nu glumeºte.
Ãsta a pornit contra noastrã o luptã pe viaþã ºi pe moarte. O luptã
cruntã din care nu existã altã ieºire decât ori el ori noi. Înþelegere
ºi împãcare cu un astfel de om nu poate exista. De aceea, eu
cred cã a sosit ceasul sã ne organizãm ºi sã ne înarmãm pânã în
dinþi, dacã nu vrem sã fim stârpiþi cum ne ameninþã aceastã fiarã
turbatã. Poimâine voi merge la Veria ºi voi cere valiului ºi
caimacamului sã ne dea arme ºi muniþii ca sã înarmãm pe toþi
bãrbaþii ºi tinerii din sat. Cred cã voi fi înþeles ºi ajutat, cãci ºi ei au
nevoie de liniºte, nu de zaverã.
– Foarte bine, Culicea! au strigat toþi într-un glas.
– Eu aºa m-am gândit, a continuat primarul, cãci cu trei
jandarmi turci satul nu poate fi apãrat împotriva câtorva zeci
sau sute de antarþi înarmaþi pânã în dinþi ºi hotãrâþi sã ne ardã ºi
sã ne ucidã pânã la ultimul.
– Aºa este, a spus Dalametra. Dacã nu suntem în stare sã
scoatem ºi noi niºte armatoli care sã scurteze capul câtorva
grecotei negustori ºi prelaþi care-ºi râd în barbã de superstiþiile
ºi îngãduinþa noastrã prosteascã, mãcar sã fim în stare sã ne
apãrãm viaþa cu hotãrâre ºi demnitate. Cu ãºtia nu merge cu
vorba bunã ºi cu duhul blândeþii, ci numai cu legea veche: „Ochi
pentru ochi, dinte pentru dinte”! Numai aºa îi vom pune cu
botul pe labe ºi vor începe sã schiaune ºi apoi sã se gudure ca
niºte javre pe lângã noi. Îi cunosc eu bine! încheie mânios
Dalametra, cu obrajii îmbujoraþi de coniac ºi de vinul sângeriu,
dulce, aromat ºi înºelãtor de Neaguºte.
Directorul ºcolii, Caragea, era încã în doliu. Celnicul
Dzima era ºi el proaspãt îndoliat, dupã omorârea feciorului sãu.
Nu prea aveau chef de vorbã. κi înghiþeau când ºi când, odatã
cu coniacul sau vinul, câte un oftat amar.
Preotul Papatãnase, mãrunt ºi slãbuþ ca ºi învãþãtorul
Dalametra, însã mai în vârstã, cu o barbã rarã, cãruntã ºi cu
nasul ascuþit, gãsi de cuviinþã sã intervinã:
– Nu te repezi aºa, Iancule! Ce vinã au episcopii ºi
mitropoliþii greci cã antarþii fac asemenea blestemãþii? Eu nu cred56 IONEL ZEANA
cã Biserica este amestecatã în asemenea crime mârºave. Dar
chiar dacã ar fi amestecat vreun chiriarh, noi nu trebuie sã
omorâm pe capii Bisericii, cãci e pãcat mare sã iei viaþa unui cap
al bisericii noastre strãmoºeºti, mai ales când nu-i cunoaºtem
clar vina. Sã ne ferim de a face un asemenea pãcat greu. Sã-l
lãsãm pe Dumnezeu, care vede ºi ºtie totul, sã-l pedepseascã.
Asta este treaba Lui, nu a noastrã. Noi avem dreptul ºi datoria sã
ne apãrãm viaþa ºi sã-i pedepsim pe cei vinovaþi cu adevãrat, nu
pe cei presupuºi cã ar fi vinovaþi. Pedepsiþi-l, dacã puteþi pe Agras
ºi pe antarþii lui, care fac aceste blestemãþii, nu pe chiriarhii
Bisericii.
Toþi cei de la masã au încuviinþat spusele preotului
socotite înþelepte.
Preotul Papatãnase era meglenit din comuna Nânta,
turcizatã mai demult cu forþa. Biserica satului a fost transformatã
în geamie ºi preotul meglenit în hoge, dupã ce capetele celor care
s-au împotrivit au fost tãiate ºi rostogolite în þãrânã de iataganele
turceºti. Dupã o scurtã dãscãlire în tainele Coranului, preotul
nântean a devenit hoge, invocând zilnic numele lui Allah de pe
minaretul ridicat în grabã ºi ascuþit ca o suliþã, pe locul clopotniþei
dãrâmate. Totuºi, într-o zi de Paºti, pe când slujea în biserica
devenitã geamie, preotul meglenit ajuns hoge, ca rãpit de o vedenie
misterioasã, a început sã încurce versetele Coranului ºi sã strige în
gura mare: Hristos a înviat, fraþilor, Hristos a înviat! Umbla prin fosta
bisericã, cu privirile rãtãcite ºi striga mereu, vestind Învierea
Domnului Iisus Hristos. Parcã înnebunise subit. Sau poate cã
avusese o vedenie realã, nemaipomenitã.
Primarul satului, care se ruga întins pe jos cu fruntea pe
podea, s-a ridicat îngrozit ºi s-a dus la el, apucându-l de braþ ºi
scuturându-l zdravãn:
– Ce faci, mãi, nebunule! Vrei sã ne taie turcii pe toþi?
Preotul Hagihristu ºi-a revenit ca prin farmec ºi a început
sã tremure, gândindu-se la ce îl aºteaptã nu numai pe el ºi
familia lui, ci întreg satul. Cu lacrimi în ochi, dezmeticit de-a
binelea, i-a spus primarului:
– Iartã-mã, frate! Nu ºtiu ce s-a întâmplat cu mine. Spune-le
oamenilor ºi jandarmilor turci cã am înnebunit ºi nu ºtiu ce57 Vulturii Pindului
vorbesc. Eu o sã-mi iau familia ºi o sã plec în alt vilaet unde nu mã
cunoaºte nimeni ºi o sã mã las de hoge turc. Un Hagihristu creºtin
nu poate sluji la doi stãpâni. ªi aºa a fãcut meglenoromânul
Hagihristu, pãrãsind pentru totdeauna Nânta ºi pierzându-ºi urmele
în marele imperiu otoman. Tot atunci au plecat ºi alþi creºtini din
sat, printre care ºi familia preotului Papatãnase care s-a aciuat la
Veria unde se aflau aromâni din toate regiunile balcanice, dar
precumpãneau cei din munþii Pindului, mai ales cei din strãvechea
vatrã Avdela, fugiþi de acolo de pe vremea faimosului Ali Paºa
Tepelinul, înainte de anul l820. Acestea le povestise la cafenea – ºi
le mai povestea uneori – preotul Papatãnase, iar sãtenii îl ascultau
curioºi ºi se cruceau. În afarã de strãmoºii lor care pãrãsiserã Avdela
cu o sutã de ani în urmã, din cauza zbirului Ali Paºa, ei trãiau în
liniºte ºi pace cu turcii pe aceste noi meleaguri ale Macedoniei,
cumpãrate cu bani grei de aur, cãci beii turci nu-ºi vindeau moºiile
luate cu japca de la strãmoºii lor cuceriþi cu sabia, decât numai pe
traiste grele de aur. Aceasta era moneda lor preferatã, dupã care li
se scurgeau ochii tuturor slujbaºilor turci, corupþi, lacomi ºi dornici
de „peºcheºuri” grase de la raialele ghiaure. Cel puþin sã trãiascã
bine, în belºug ºi huzur, cât va dãinui împãrãþia lui Allah pe acest
pãmânt strãin, cucerit cu forþa armelor. Dacã beii turci primeau de la
Padiºahul lor sublim moºii întregi cu firman imperial pentru anumite
acte de vitejie în rãzboaiele purtate de Semilunã, de ce n-ar primi ºi
ei peºcheºuri grase pentru anumite servicii fãcute acestor ghiauri
care se ceartã între ei ºi se omoarã ca chiorii, deºi au cu toþii aceeaºi
religie? Aºa ceva nu le putea intra turcilor în cap. Pentru ei toþi
creºtinii erau o apã ºi un pãmânt. Ei nu puteau înþelege în ruptul
capului ura ºi dihonia care-i despãrþea ºi-i fãcea sã se urascã de
moarte. Mai ales nu puteau înþelege intrigile ºi manevrele arhiereilor
greci care urmãreau prin religie grecizarea tuturor popoarelor
creºtine din Balcani, ca apoi sã scoatã castanele din foc cu mâinile
lor, înlocuind împãrãþia turceascã cu stãpânirea creºtinã a Greciei
asupra Macedoniei, în care grecii erau mai puþini decât þiganii ºi
evreii. Dar au nãscocit, în ºiretenia lor, teoria falsã cã toþi creºtinii
din Balcani sunt greci deznaþionalizaþi care ºi-au uitat limba
maternã, devenind vlahi, bulgari, sârbi ºi albanezi. Cum se putea
ca creatorii unei culturi superioare, care-i dispreþuiau pe vecinii lor58 IONEL ZEANA
numindu-i „barbari”, sã renunþe brusc la mândria lor de oameni
superiori ºi sã se „barbarizeze” în masã, întrebarea asta elementarã
nu încape în cãpãþâna sucitã ºi în teoria lor cusutã cu aþã albã.
Astfel clerul superior în frunte cu Patriarhul din Constantinopol,
fiind format numai din greci ºireþi ºi fanatici, îi susþinea pe antarþi
ºi-i prostea pe turci, dând vina pe vlahi, pe bulgari ºi pe sârbi cã vor
sã se separe de biserica mamã greceascã recunoscutã de Sublima
Poartã dupã cucerirea Constantinopolului, ºi cã ei sunt cei care
turburã liniºtea imperiului cu pretenþiile ºi agitaþiile lor absurde,
fãcute cu un anumit scop propagandistic. ªi intrigile lor abile,
însoþite adesea ºi de peºcheºuri frumoase, erau ascultate de
paºalele ºi de mãrimile corupte ale autoritãþilor turceºti.59 Vulturii Pindului
Lupul dã iarãºi târcoale
Dupã anul l900, bandele de antarþi greci au început sã-ºi
facã de cap, cutreierând munþii Macedoniei ºi terorizând
populaþia creºtinã care se trezise la conºtiinþa naþionalã. Vãzând
cã propaganda româneascã creºte tot mai mult, Grecia liberã
s-a hotãrât sã trimitã acolo cadre de ofiþeri instruiþi în armata
greacã. Aceºtia, oferindu-se de bunã voie sã lupte pentru „marea
idee” a dezrobirii Macedoniei, treceau clandestin graniþa, fiind
adãpostiþi ºi întreþinuþi de mitropolia ºi consulatul grec din
Salonic. Fondurile veneau pe cale diplomaticã de la Atena.
În toate oraºele mari unde nu existau greci sau erau foarte
puþini, existau mulþi mari negustori vlahi ºi bulgari filoeleni sau
„grecomani”, cum li se spunea. Unii dintre ei uitaserã limba
maternã sau le era ruºine s-o vorbeascã. Preferau sã vorbeascã
greceºte ºi acasã, nu numai la ºcoalã, la bisericã ºi în afacerile
lor negustoreºti. Aºa apucaserã de sute de ani ºi se considerau
greci, mai fanatici decât grecii. Dintre ei se recrutau mulþi trãdãtori
ºi antarþi de ocazie. Numai cãpitanii ºi câþiva fanatici din insule
erau greci adevãraþi, conºtienþi cã luptã ºi se jertfesc pentru un
mare ideal panelen. Popor mic, de circa 2-3 milioane, dar trufaº
ºi orgolios, ºtiindu-se apãrat ºi susþinut de marile puteri apusene
pentru poziþia geograficã strategicã a þãrii sale pietroase ºi sterpe,
nu-ºi mai încãpea în piele, nutrind gânduri ºi aspiraþii
imperialiste colosale. Firi iuþi ºi pãtimaºe, repede le sãrea
muºtarul ºi maiestuoasa „reginã a mãrilor” era batjocoritã
imediat cu porecla „i putana Anglia”, adicã „curva de Anglia”,
când aceasta nu le satisfãcea întru totul cererile absurde.
Scoseserã ºi un cântec, un marº rãzboinic în care fanatismul ºi60 IONEL ZEANA
megalomania îºi dau mâna fãrã un dram de bun simþ, de
discreþie ºi de pudoare cum se cuvine unor popoare mici ºi
neputincioase, care trãiesc mai mult din mila altora pentru unele
merite incontestabile ale strãmoºilor lor, dar nu ºi ale lor cu
sângele atât de amestecat ºi de stricat cã aproape nu au nimic
comun cu ei decât limba ºi aia „barbarizatã” de vlahii asimilaþi
cu ghiotura.
Iatã o strofã caracteristicã din acest marº:
Dhen thelome paradhes, Nu vrem parale,
Dhen thelome lepta, Nu vrem bani,
Thelome tin Poli Vrem Constantinopol
Che tin Aghia Sofia! ªi Sfânta Sofia!
Se prefac cã nu vor lirele sterline, fãrã de care ar muri de
foame, vor ca Anglia sã facã bine ºi sã le dea strâmtorile, oraºul
lui Constantin cel Mare ºi Catedrala Sfânta Sofia ridicatã tot de
romani, nu de grecii vechi care erau pãgâni ºi l-au izgonit din
Atena pe Apostolul Pavel, cel care a creºtinat mai întâi pe tracii
ºi romanii macedoneni ºi abia apoi pe unii greci de pe þãrmurile
Mãrii Egee.
În toamna anului l906, colonelul Costas Acritas a plecat
în Grecia pentru a recruta noi antarþi, lãsând în locul lui pe
cãpitanul Tellos Agras. Trecând graniþa clandestin, Agras a fost
adãpostit un timp la mitropolia ºi la consulatul grec din Salonic,
dupã care, cãlãuzit de un bulgar grecoman, ºi-a stabilit cartierul
general în orãºelul Neaguºte. De aici a început acþiunea lui
teroristã îndreptatã împotriva satelor aromâne dimprejur: Selea
de Sus, Selea de Jos, Maruºa, Horopani, Doleani, Xirulivad ºi a
satelor bulgãreºti Cupano, Cernova ºi altele.
La cafeneaua lui Culicea Caranica consfãtuirea a luat
sfârºit. Oamenii au mai stat puþin la taclale ºi apoi, la lãsarea
nopþii, au plecat la casele lor.
Peste câteva zile primarul Culicea Caranica s-a dus la
Veria, însoþit de câþiva tineri înarmaþi ºi s-a înapoiat în sat cu o
caravanã de catâri încãrcaþi nu numai cu mãrfuri de bãcãnie, ci
ºi cu arme ºi muniþii aprobate de Cãimãcãmia din Veria.61 Vulturii Pindului
Puºtile ºi muniþiile au fost distribuite la toþi bãrbaþii ºi tinerii
majori din sat, care erau trecuþi într-un registru nou. Bucuria
tinerilor care învãþau mânuirea puºtilor militare de la oamenii
mai în vârstã era foarte mare. De obicei, tinerii creºtini erau scutiþi
de serviciul militar în schimbul plãþii unei mici taxe. Erau
preferaþi albanezii care, de felul lor, erau mândri, curajoºi,
rãzboinici ºi în mare parte musulmani. Acum putea veni
cãpitanul Agras cu palicarii lui bulgari ºi cuþovlahi grecizaþi
prosteºte, cã va vedea el ce-l aºteaptã ºi cum va fi primit trufaºul
ºi fiorosul ofiþer, care îºi închipuia cã poate tãia ºi spânzura în
Macedonia dupã bunul sãu plac.
Vestea a fost adusã în sat de chirigiul Iani Gabeta, care umbla
înarmat cu puºcã, cu pistol în brâu ºi cu paloº, hotãrât sã-ºi vândã
pielea cât mai scump. Dar palicarii grecomani, vãzându-l de departe
înarmat pânã în dinþi, scuipau trãgându-i o înjurãturã ºi-l lãsau sã
treacã netulburat, de teamã de a nu face larmã degeaba ºi de a nu
fi prinºi cumva într-o capcanã de vreo poterã turceascã venitã pe
furiº în spatele lui. Caraulele îi anunþau pe palicari printr-un anume
ºuierat ºi palicarii se afundau repede în desiºul întunecos al
pãdurii. De altfel ºi cãpitanul Agras, pentru derutarea duºmanului,
îºi schimba des tactica de luptã, atacând mereu în alte pãrþi, aºa
cum învãþase la ºcoala militarã din Atena de la un profesor
german, Otto Müller. Acum se hotãrâse sã ardã tot acest cuib de
vlahi ca sã dea un exemplu îngrozitor ºi decisiv – credea el –
pentru soarta tuturor vlahilor din Macedonia. A pãrãsit într-o
noapte orãºelul Neaguºte, unde se adãpostea în casa unui
negustor bogat, Hagi-Dimitri – un vlah renegat ºi fanatic filoelen
– cu vreo 50 de palicari din oraº ºi din satele vecine, umblând
mai mult noaptea, iar ziua adãpostindu-se în pãduri. Dupã douã
nopþi au ajuns la poalele muntelui Ilie ºi au poposit la padina de
la „Surin”, cum îi spuneau sãtenii, în partea stângã a viilor din
Putumie. Acolo îi aºteptau alþi palicari din satele bulgãreºti
grecizate: Cupano, Cernova ºi altele. Erau cu toþii peste o sutã de
inºi înarmaþi, repartizaþi în cete ca la armatã.
De la Surin satul se vedea revãrsat pe coastã, cu ferestrele
caselor luminate de lãmpile cu gaz. Cãpitanul Agras s-a hotãrât
sã atace satul ºi sã-l distrugã dupã miezul nopþii, când toatã62 IONEL ZEANA
lumea culcatã va fi buimãcitã de somn ºi va fi mai uºor arsã ºi
cãsãpitã. ªtia cã jandarmii turci sunt doar cei doi-trei de la post
care, la vederea lor, vor fugi îngroziþi la Veria ca sã-ºi scape pielea.
De altfel, el va porunci antarþilor sãi sã nu se atingã de jandarmii
turci cu care nu voiau sã se punã rãu deocamdatã. La ora aceea,
duºmanii principali ai grecilor erau socotiþi vlahii ºi bulgarii
încãpãþânaþi, care refuzau sã se grecizeze.
Cãpitanul Agras le-a poruncit antarþilor sã se aºeze roatã
pe zeghile lor, apoi a luat cuvântul ca sã le dea ultimele
instrucþiuni de luptã.
– Fraþilor, în numele Eladei noastre iubite am venit aici,
în aceastã noapte, sã îndeplinim o misiune sfântã ºi anume sã
trecem prin foc ºi prin sabie acest cuib de vipere vlahe, care au
trãdat elenismul ºi stãruie în trãdarea lor, fãcând propagandã
româneascã ºi trimiþându-ºi copiii la ºcoala ºi biserica românã.
Le-am dat douã avertismente aspre pânã acum, dar n-au vrut
sã þinã seama de ele. Dimpotrivã, s-au îndârjit ºi mai rãu. Noi
ne-am fãcut datoria de creºtini ºi i-am rugat frumos sã revinã la
„Patrida” noastrã scumpã Elada, pentru ca, umãr la umãr cu
noi, sã sfãrâmãm jugul turcului pãgân ºi sã aducem Macedonia
marelui Alexandru la patria elenã de care a þinut întotdeauna.
Cãpitanul Agras, conºtient sau victimã a unor manuale
ºcolare false, ºoviniste, repeta niºte minciuni gogonate despre
Alexandru cel Mare ºi despre macedoneni care n-aveau nici mãcar
o singurã picãturã de sânge grecesc, ci fãceau parte din marile ºi
numeroasele triburi ale tracilor, aºa cum recunoaºte însuºi Herodot.
Dar pentru minþile ignorante ale unor proaspeþi renegaþi îndopaþi
cu un pospai de limbã ºi culturã greceascã, ele aveau valoarea
unor adevãruri eterne ºi a unor cuvinte profetice pentru care tinerii
grecizaþi erau în stare de orice nebunie, chiar sã ºi moarã,
încredinþaþi cã sunt în slujba lui Dumnezeu.
Agras ºi-a încheiat cuvântarea, dându-le urmãtoarele
sfaturi:
– Veþi intra în sat toþi într-o singurã parte ca sã se sperie
de mulþimea voastrã. De jandarmii turci sã nu vã atingeþi, chiar
dacã se vor opune. Le veþi spune cã nu aveþi nimic cu ei, ci
numai cu vlahii eretici ºi-i veþi ruga sã nu tragã, cãci atunci veþi63 Vulturii Pindului
fi siliþi sã trageþi ºi voi. Sã-ºi ia armele ºi sã plece imediat la
Veria. Apoi veþi da foc caselor ºi-i veþi împuºca pe toþi vlahii
trãdãtori indiferent de vârstã ºi de sex. Numai aºa vom pune
capãt, odatã pentru totdeauna, propagandei strãine în
Macedonia, fie ea româneascã, bulgãreascã sau sârbeascã. Dar
înainte de a trece la punerea în aplicare a planului, vreau sã
trimit în sat o iscoadã ca sã cerceteze situaþia la faþa locului,
cãci se zãresc mai multe focuri în jurul lui. Cine cunoaºte cumva
satul sau cine se oferã sã se furiºeze pânã la marginea satului ºi
sã ne aducã ceva ºtiri?
– Eu, a strigat un tânãr din Neaguºte.
– Cum te numeºti? l-a întrebat cãpitanul Agras.
– Spiru Icusena.
– De unde eºti?
– Din Neaguºte, a rãspuns tânãrul într-o greceascã curatã,
cãci în acest târguºor, locuit de bulgari ºi de vlahi grecizaþi, nu
existau ºcoalã ºi bisericã româneascã. Doar câteva familii mai
vorbeau în casã armâneºte. Încercase pe la l882, învãþãtorul Guºu
Papacostea ºi soþia sa, Fana Tonu din Bitolia, sã înfiinþeze o ºcoalã
româneascã ºi la Neaguºte, dar familiile aromâne grecomane,
Hagi-Dimitri, Lungu, Gurguliatu, Belu-Rizu ºi altele, atinse de
filoxera elenismului pânã în mãduva oaselor, i-au ameninþat cu
moartea ºi i-au invitat sã pãrãseascã orãºelul cât mai curând dacã
þin la viaþa lor. Au fost atât de haini cã nu le-au dat nici mãcar o
camerã de locuit cu chirie, când au aflat cu ce scop veniserã. Dar
soþii Papacostea, tineri îndrãzneþi ºi idealiºti – adevãraþi apostoli
ai românismului – nu s-au lãsat descurajaþi ºi cu ajutorul câtorva
rude ºi familii armâneºti, ca fraþii Cionga, Chirani, Caracota ºi
alþii, au încropit repede o ºcoalã care a ajuns într-un an sã numere
40 de elevi ºi eleve. Grecomanii, atât bulgari cât ºi vlahi, turbau
de ciudã. I-au pârât la autoritãþile turceºti din Veria cã dascãlii
români turburã liniºtea orãºelului cu propaganda lor româneascã.
O comisie de anchetã s-a deplasat la faþa locului, sub conducerea
unui inspector care era albanez musulman. Fana Papacostea,
care cunoºtea toate limbile balcanice, i-a vorbit preºedintelui
comisiei ºi în limba albanezã, fapt care l-a impresionat ºi încântat.
Acesta, convins de minciunile ºi intrigile reclamanþilor grecomani,64 IONEL ZEANA
le-a pus în vedere cã vor rãspunde cu capul dacã se vor atinge
de învãþãtorii români. Ceva mai mult, comisia a aprobat ºi cererea
soþilor Papacostea ca fiecare sã fie însoþit ºi de un suvari (paznic
înarmat) în deplasãrile lor afarã din oraº. Dupã aceastã înfrângere
atât de categoricã, grecomanii au intrat în pãmânt ca ºobolanii.
Erau fierþi. Tinerii dascãli aromâni aveau dreptul sã înfiinþeze
ºcoalã româneascã în aceastã citadelã a elenismului. Mâine,
poimâine se vor pomeni ºi cu bisericã româneascã, fiindcã mulþi
vlahi rãtãciþi se vor dezmetici, iar alþii din satele de la munte se
vor stabili în oraº, îngroºând numãrul lor. Cauza elenismului, de
care erau mândri, pãrea cã se duce pe apa sâmbetei. Dupã
avertismentul drastic ºi mãsurile luate de comisie, nici gând sã
mai recurgã la un atentat împotriva dascãlilor români. Turbau de
furie, înjurau ºi-ºi înghiþeau veninul în tãcere, cãci nu aveau ce
face. Din pãcate, soarta i-a favorizat pe fanaticii grecomani.
Biruinþa câºtigatã de tinerii învãþãtori români n-a durat mult. Abia
a trecut anul ºi ea s-a stins repede ca o pãlãlaie de paie. Din
ordinul enigmatic al lui Apostol Mãrgãrit, inspectorul atotputernic
al ºcolilor româneºti din Macedonia, soþii Papacostea au fost
retrimiºi la Muloviºte unde întemeiaserã prima ºcoalã
româneascã ºi de unde fuseserã mutaþi la Neaguºte. Astfel, graþie
acestui ordin nesãbuit, Apostol Mãrgãrit n-a mai numit alþi
învãþãtori în locul celor mutaþi, ºi praful ºi pulberea s-a ales de
ºcoala românã din Neaguºte, localitate romanã denumitã Nova
Augusta ºi transformatã de limbajul popular aromân în Neaguºte.
ªi astfel grecomania se întãrea într-un târg de la poalele munþilor
unde nu exista aproape nici un picior de grec veritabil.
La lumina focului, cãpitanul Agras a continuat întrebându-l:
– ªtii limba vlahã, Icusena?
– Da, ºtiu puþin din familie.
Agras îl privea amuzat de numele tânãrului care vorbea
bine greceºte. În limba greacã Icusena înseamnã douãzeci ºi
unu. Zâmbind, l-a întrebat:
– Poate este o poreclã?
– Nu ºtiu, a rãspuns tânãrul, puþin stingherit de insistenþa
ºefului asupra numelui sãu amuzant, dar sunt altele ºi mai
amuzante, ºi mai ridicole, ba chiar unele de-a dreptul obscene.65 Vulturii Pindului
În realitate, tânãrul se prefãcea cã nu ºtie. Numele adevãrat
al familiei era Papadumitru, ceea ce înseamnã cã un strãmoº, cu
numele de botez Dumitru era preot. Porecla de Icusena i-a dat-o
un aromân ºugubãþ vreunui urmaº negustor, cãruia îi plãcea, se
vede, sã facã socotelile în greceºte, nu în armâneºte sau turceºte.
Aceastã familie care vara trãia la munte în Selea, iar toamna cobora
la Neaguºte, avea o ramurã aºezatã definitiv în Doleani. Membrii
acestei familii erau meseriaºi ºi mici negustori la Veria. Deºi în
actele oficiale româneºti de la bisericã, de la ºcoalã ºi de la
primãrie figurau cu numele de Papadumitru, tot satul îi numea
Icusena, porecla dovedindu-se mai tare decât realitatea ºi ficþiunea
mai durabilã decât adevãrul.
– Bine, Icusena, spuse cãpitanul Agras, o sã-þi dau pe
cineva, ca sã nu fii singur, ci sã fiþi doi ºi sã vã ajutaþi la nevoie.
Cine vrea sã meargã în recunoaºtere împreunã cu Spiru Icusena?
A întrebat Agras, rotindu-ºi privirile asupra palicarilor grecomani
care-ºi riscau viaþa pentru un ideal strãin cu desãvârºire de fiinþa
ºi de neamul lor.
– Eu! a strigat, sculându-se de pe zeghea brumãrie un
bulgar voinic din satul Cupano, un sat bulgãresc nu departe de
satul fãrºerotesc Horopani.
– Cum te numeºti?
– Dimitãr Velicof, a rãspuns palicarul bulgar, cu un accent
mai mult bulgãresc, deºi absolvise ºcoala greceascã din sat.
– Bine, Dhemetrios Velicos, l-a rebotezat Agras. Ar trebui
sã-þi schimbi numele de familie din Velicof în Velicos, cãci voi
sunteþi greci slavizaþi în timpul nãvãlirilor barbare. Dar nu-i nimic.
În curând va izbucni marea revoluþie creºtinã în Balcani,
Macedonia va fi eliberatã de sub jugul otoman pãgân ºi patria
elenã recunoscãtoare, va schimba din oficiu toate numele astea
strãine date vouã de niºte popoare barbare. Fiþi mândri ºi
bucuraþi-vã cã ziua aceea, pentru care luptãm ºi înfruntãm
moartea, nu e departe.
Agras vorbea înflãcãrat ca un posedat. ªtia sã-ºi
înflãcãreze palicarii grecomani a cãror ºtiinþã de carte nu
depãºea patru sau cinci clase elementare. Erau însã tineri,
curajoºi, viteji ºi dornici de luptã ºi de glorie. Agras le-a dat66 IONEL ZEANA
ultimele sfaturi ºi cele douã iscoade au pornit spre sat, înghiþite
de întunericul nopþii.
Era pe la sfârºitul lunii noiembrie ºi pãmântul era deja
acoperit de un strat gros de zãpadã. Alarmaþi, sãtenii îºi luaserã
toate mãsurile de pazã. Instalaserã pichete de observaþie în toate
punctele de intrare în sat: la cimitir, la sediul jandarmilor, la
Hãvuze, la Batã ºi Mãgulã, adicã la Mãgura cu castani dinspre
miazãzi, dincolo de care se întindea o parte din ogoare, cultivate
mai ales cu tutun. Pichetul de la cimitir controla drumul spre
Maruºa, Selea ºi Neaguºte. Celelalte controlau intrãrile dinspre
satul bulgãresc Cernova ºi dinspre Veria. Satul era încins bine
ca într-o chingã straºnicã. Sãtenii înarmaþi fãceau de pazã în
fiecare noapte, în faþa unui foc. Erau tineri ºi setoºi de rãzbunare.
Din când în când îi controla primarul Culicea Caranica ºi câte
un învãþãtor, care ºedea cu ei la poveºti pânã noaptea târziu.
La pichetul de lângã jandarmi fãceau de pazã doi bãrbaþi
renumiþi în sat: Buºa Demu ºi Hristu Manaculi. Cel dintâi era
neîntrecut vânãtor ºi meºter priceput în multe treburi. Era mamoº,
medic uman ºi veterinar, sculptor în lemn, captator de apã ºi
fãcãtor de ºipote. Un ºipot de lângã Mãgulã, fãcut de el în
întregime, cu þeavã de fier ºi cu jgheab cioplit în trunchiul unui
fag, îi purta numele: ªipotul lui Demu. Era de asemenea un foarte
bun pomicultor ºi apicultor, care rivaliza cu preotul Papatãnase.
Nu avea decât vreo 4-5 clase primare de ºcoalã greceascã fãcute
la Veria. De unde acumulase atâtea cunoºtinþe, în domenii atât
de variate? La el veneau bolnavi din toate satele vecine, atraºi de
faima lui de mare tãmãduitor. Pe cei bolnavi de gãlbinare îi
vindeca rapid fãrã doctorii ºi regim alimentar. Îi cresta cu briciul
sub limbã, þinându-i cu capul aplecat ca sã se scurgã sângele
într-un lighean pânã ce se oprea de la sine. Apoi le dãdea câteva
sfaturi medicale, ºi în douã-trei zile de fripturi în sânge, bolnavii
se fãceau sãnãtoºi tun. Fãcea totul din inimã, fãrã platã. Era ºi un
neîntrecut ortoped ºi la oameni ºi la animalele accidentate. Þãranii
aveau mai multã încredere în el ºi în procedeele lui empirice,
decât în cei câþiva medici de la oraº cu patalamale universitare.
Buºa Demu era pe drept cuvânt un fenomen. Se bucura de
dragostea ºi de respectul tuturor.67 Vulturii Pindului
Hristu Manaculi era în schimb un om tãcut, închis în sine,
morocãnos ºi mereu încruntat, pãrea chiar un om rãu ºi crud,
sãlbatic. Nu zâmbea ºi nu râdea niciodatã. Era înalt ca ºi Demu,
dar mai gros la trup ºi puternic ca un urs. Umbla mai mult singur
ºi vâna prin coclauri mistreþi ºi cãprioare. Avea o privire cruntã ºi
fioroasã. Cuþitul ºi pistolul erau nelipsite în brâul lui. Avea înfãþiºarea
tipicã a unui haiduc sau tâlhar de drumul mare. Avea pãrul roºcat,
ochii verzui ºi faþa latã ºi pistruiatã, încadratã în niºte mustãþi groase,
stufoase ºi zbârlite ca niºte þepi de arici. Întâlnindu-se cu el la drumul
mare, la vederea mutrei lui fioroase, un necunoscut ar fi leºinat
de fricã.
La pichetul de lângã postul de jandarmi fãceau de pazã
ºi jandarmii turci, cãci era de datoria lor sã apere satul ameninþat
fãþiº de antarþii greci.
Buºa Demu era ºi un povestitor fãrã pereche. De aceea,
la pichetul lui veneau mulþi tineri din sat ca sã-l asculte povestind
fel de fel de întâmplãri ºi pãþanii de-ale lui. Cu jandarmii vorbea
turceºte. Cunoºtea toate limbile balcanice, cãci era nelipsit de
la toate bâlciurile care se þineau în oraºele ºi târgurile din
Macedonia. Acest pichet era, de altfel, cel mai însemnat, pentru
cã el supraveghea intrarea în sat a drumului spre Neaguºte de
unde se aºtepta atacul grecilor.
Buºa Demu avea privirea ºi auzul agere ca o sãlbãticiune.
Nici Hristu Manaculi nu se lãsa mai prejos. Amândoi se puteau
lupta singuri cu o sutã de duºmani.
Era târziu, dupã miezul nopþii. Câþiva tineri, care
rãmãseserã la poveºti, alimentau focul cu butuci ºi crengi de
stejar tãiate din pãdurea apropiatã. Frunzele arãmii ºi crengile
puse pe foc scoteau vâlvãtãi mari care împrãºtiau întunericul,
aruncând lungi fâºii de luminã peste câmpul înzãpezit. Hristu
Manaculi, care stãtea mai mult în picioare, s-a ridicat în vârful
lor pentru a vedea mai bine. I s-a pãrut cã vede o mogâldeaþã
târându-se pe drum. Cu ochii aþintiþi la vale spre mânãstirea
Sfânta Maria, a strigat cãtre tovarãºul sãu:
– Buºa, mi se pare cã miºcã ceva printre tufiºurile de
purnãri. Ian scoalã-te ºi uitã-te ºi tu!
– Unde? a întrebat Demu, sãltând iute în picioare ca un arc.68 IONEL ZEANA
– Pe drum, dincoace de ºipotul de la mânãstire.
– Bãieþi, mai puneþi niºte crengi pe foc! porunci el.
La lumina flãcãrilor înalte, Demu a zãrit ºi el mogâldeaþa
care înainta târ⺠spre pichet.
– Ai dreptate, Hristu, a spus Demu, ducând puºca la ochi.
Douã gloanþe au rãsunat unul dupã altul, spintecând
liniºtea nopþii. Mogâldeaþa târâtoare s-a sculat repede ºi cu spi-
narea încovoiatã, a rupt-o la fugã. Lângã ºipot s-a întâlnit cu
iscoada a doua, bulgarul Velicof ºi amândoi, dintr-un salt, au
sãrit peste o vâlcea, îndreptându-se spre Surin, unde îi aºtepta
cãpitanul Agras cu ceata lui de palicari antarþi improvizaþi.
Hristu Manaculi a tras ºi el douã gloanþe pe urmele
fugarilor, la nimerealã, mai mult de plãcerea de a auzi pocnetul
armei ºi de a-i avertiza pe antarþii greci aºa cum se cuvine.
Pocnetele armelor au stârnit vâlvã mare în sat, la ora
aceea târzie. Câinii au început sã latre, trezind din somn copiii
ºi femeile. Acestea au aprins în grabã lãmpile ºi au ieºit în pragul
porþilor sau pe balcoane, întrebând zãpãcite ce s-a întâmplat.
Neprimind nici un rãspuns, dupã un rãstimp s-au culcat iarãºi
liniºtite, cãci dacã ar fi fost vreo primejdie, ar fi sunat clopotul
de bronz de la biserica Sfântul Nicolae.
La Surin, auzind pocnetele de armã, cãpitanul Agras a
tresãrit nemulþumit. ªi-a dat seama cã iscoadele lui au fost
descoperite ºi n-au reuºit sã intre în sat ºi sã culeagã informaþiile
necesare. Poate cã cei doi palicari au fost chiar împuºcaþi. Se
perpelea tot ca pe jar. În sfârºit, gâfâind, cu sufletul la gurã, cele
douã iscoade au apãrut din întuneric la lumina focului de la
Surin, care ardea mocnit.
Spiru Icusena, ud ºi murdar, i-a raportat situaþia ºi
primejdia prin care a trecut, exagerând intenþionat lucrurile
pentru a-l determina pe Agras sã renunþe la planul sãu.
– Cãpitane, spuse el, satul este înarmat pânã în dinþi. Am
vãzut mulþi bãrbaþi în jurul focului. Afurisitul ãla care a tras în
mine era sã mã nimereascã în plin cu primul glonþ. ªi acum
îmi þiuie urechea pe lângã care a trecut. Mare þintaº, al dracului!
– ªi pe mine era sã mã nimereascã un glonþ, când m-am
sculat de jos ºi am fugit aplecat lângã tufiºuri, a adãugat Dimitãr69 Vulturii Pindului
Velicof. Au arme turceºti, de-alea militare, care bat mai departe
decât puºtile de vânãtoare. Am auzit cã turcii folosesc ºi gloanþe
care explodeazã în carne ºi fac niºte gãuri cât varza.
Cãpitanul Agras îºi muºca nervos buzele subþiri sub
mustaþa neagrã cu sfârcuri rãsucite trufaº, cu care ar fi fãcut furori
prin saloanele elegante din Atena. Dar în locul lor plin de lux, de
huzur ºi de voluptãþi ademenitoare, el a preferat asprimea
câmpului de luptã pentru împlinirea unui ideal mãreþ, fie ºi cu
preþul vieþii. Era prima înfrângere suferitã, dar se consola cu gândul
cã se datora unei adunãturi de antarþi de ocazie. Se va întoarce
curând din Grecia colonelul Acritas sau dacã nu, va trimite noi
forþe de antarþi fanatici, hotãrâþi sã lupte pe viaþã ºi pe moarte. De
acum înainte va trebui sã se îndrepte în altã parte, unde erau
destule sate de vlahi rãtãciþi, care trebuiau aduºi pe calea cea
bunã sau nimiciþi dacã se vor împotrivi. ªi-a demobilizat o parte
din antarþii improvizaþi, recrutaþi din satele vecine, ºi cu restul s-a
refugiat în stufãriºul bãlþii Ianiþa, unde urma sã ierneze.
Dupã acest insucces, n-a mai trecut pe la Neaguºte sã-ºi
ia rãmas bun de la prieteni ºi de la gazdele care l-au alintat cu
ospitalitatea lor. Îi venea greu sã dea ochii cu ei. Visase doar sã
intre triumfal, nu fugãrit cu coada între picioare.70 IONEL ZEANA
Un pui de vultur
Era în iarna anului l906. Gheorghe Iorganda, fratele Tinei
Gamzeli, avea hotel ºi prãvãlie la Salonic, lângã portul plin de
vapoare, de caice ºi de bãrci. Clãdirea impozantã, cu douã etaje,
adãpostea sus hotelul, iar jos la parter restaurantul ºi bãcãnia.
Avea o priveliºte minunatã: în faþã potcoava golfului albastru-
verzui, cu un turn alb pe þãrm, construit încã de pe vremea
stãpânirii romane, mãrturie vie a unor vremuri vechi îngropate în
negura istoriei. Lângã pontonul de lemn, stropit uneori de valurile
furioase, care se spãrgeau spumegând cu vuiet de pilonii lui groºi,
se legãnau, plescãind, o sumedenie de bãrci dolofane, vopsite,
ca un cârd gãlãgios de raþe sau de gâºte fericite cã se scaldã în
noianul de apã sãlcie. Barcagii cu fesuri roºii îºi disputau
zgomotos clienþii, invitându-i la plimbare când vremea era
frumoasã, sau la traversarea golfului pânã în portul aºezat nu
departe de vãrsarea Vardarului în Marea Egee.
La vreo sutã de metri în spatele hotelului, trecea celebra
Via Egnatia, construitã de aceiaºi vestiþi arhitecþi ºi ingineri
romani care pãºeau pe urmele legiunilor cuceritoare,
perpetuând faima celui mai mare, mai durabil ºi mai strãlucit
imperiu din antichitate. Macedonia a fost prima þarã cuceritã de
romani la l68 î.d.Hr. ºi transformatã în provincie romanã dupã
douã decenii. De aici s-au întins apoi în toatã Peninsula
Balcanicã, ocupând cu rãbdare, cu tenacitate ºi stãruinþã toate
þinuturile locuite de triburile tracice spre nord pânã în Dacia.
Via Egnatia lega Roma – capitala acestui vast imperiu – prin
portul Durazzo de pe þãrmul albanez al Mãrii Adriatice, cu
Constantinopol, oraºul lui Constantin cel Mare – primul împãrat
creºtin al imperiului. Pe aceastã imensã arterã rutierã, prin care71 Vulturii Pindului
Roma îºi pompa sângele ei puternic, dãtãtor de viaþã, pânã
departe în Orient, dãinuiau încã, pe lângã alte vestigii, pietrele
ºi lespezile ºlefuite care aminteau de o parte din strãmoºii
aromânilor: romanii sau latinii de la care aceºtia au moºtenit
limba, hãrnicia, arta construcþiei ºi însuºi numele de aromâni
ºi armâni.
Pe Via Egnatia mãrºãluiau triumfal legiunile romane
turnate în oþel din cap pânã în picioare, cu coifuri mândre, cu
scuturi, cu sãbii ºi cu lãnci, purtând pe steag acvila aducãtoare
de liniºte, de ordine ºi de pace – vestita pax romana – într-un
haos babilonic de limbi ºi popoare deosebite.
Grecii, popor mic ºi dezbinat, format din negustori ºi
marinari, au fost repede ºi uºor subjugaþi, mai întâi de „barbarii”
macedoneni, traco-iliri, apoi de rudele acestora – latinii – ne fiind
în stare sã iasã din concepþia lor îngustã de cetate închisã ºi sã
întemeieze un stat adevãrat, puternic ºi mare. Pentru ei orice cetate
alcãtuia un stat aparte, cu interesele lui deosebite ºi mãrunte,
complicându-se în dispute dialectice degenerate în sofisticãrie.
Pentru tot ce nu era grec ºi nu aparþinea culturii elene, aveau un
dispreþ suveran. Strãinii, indiferent de gradul de culturã ºi de
civilizaþie, erau consideraþi „barbari” ºi trataþi cu dispreþ, chiar
dacã fãrã nici o sfialã, împrumutau de la ei multe obiceiuri, multe
concepþii ºi multe zeitãþi cu care îºi îmbogãþeau panteonul sacru
din Olimp, cãci erau mari amatori de serbãri ºi de petreceri vesele
ºi îºi însuºeau cu uºurinþã, datoritã firii lor trufaºe ºi fanfaroane,
orice glorie strãinã care se adãpase la cultura lor cum au fãcut cu
marele Alexandru Macedon, care n-avea nici o picãturã de sânge
grecesc în vinele lui. Dar „barbarul” macedonean, refuzat de la
jocurile olimpice, a devenit repede idolul lor naþional.
La Salonic, strãvechi oraº macedonean, erau negustori
din toate neamurile. Printre ei erau, desigur, ºi greci, ceva mai
mulþi decât în celelalte oraºe ale Macedoniei. Cei mai numeroºi
la ora aceea erau aromânii, evreii ºi turcii. Dar grecii se bucurau
de marele avantaj cã deþineau în mâinile lor, în exclusivitate,
aproape tot clerul bisericii ortodoxe ºi toate cadrele didactice ale
ºcolilor elementare ºi secundare. Cu ajutorul acestor douã
instrumente, propaganda panelenã a reuºit sã înãbuºe conºtiinþa72 IONEL ZEANA
naþionalã a multor locuitori balcanici ºi sã facã numeroºi prozeliþi
în rândul aromânilor ºi bulgarilor.
Gheorghe Iorganda, proprietarul hotelului din faþa
Turnului Alb, se plimba preocupat prin local. Trecea când la
restaurant, când la bãcãnie, fãrã astâmpãr, dintr-o parte în alta
ca o suveicã. Se vedea cã era frãmântat de gânduri serioase. La
un moment dat s-a oprit în faþa unui tânãr cu faþa albã, cu obrajii
rumeni ºi cu ochii albãstrui. I-a pus mâna pe umãr, ºoptindu-i
discret, spre a nu fi auzit de cineva sau de vânzãtorii care nu
pridideau servind clienþii zgomotoºi ºi grãbiþi.
– Ascultã, nepoate, desearã avem doi oaspeþi mari: Kemal
Paºa, comandantul armatei turceºti din Salonic ºi profesorul
Nicolae Batzaria, cruºoveanul ãsta sprinten ºi ager ca un spiriduº.
Ai grijã ºi pregãteºte o masã separatã într-un colþ al restaurantului
acoperit cu perdea ca sã nu fie vãzuþi de lume. Pregãteºte-le o
masã bunã, cum ºtii doar. Sã nu lipseascã dupã aperitivele
obiºnuite cu mãsline, brânzã ºi caºcaval, mai ales frigãruile de
mãruntaie de noaten, adicã „arumanea” noastrã delicioasã ºi
friptura de batal dupã care se dau în vânt turcii. Kemal Paºa este
turc, dar dupã mamã se spune cã ar fi albanez. Îi place sã
mãnânce ºi sã bea zdravãn. Aºa cã ai grijã ºi ia mãsuri sã se
serveascã ºi bãuturi alese. Asemenea oaspeþi sunt mai rari ºi
meritã sã fie trataþi împãrãteºte. De altfel voi fi ºi eu la masã, dar
voi lipsi din când în când. Mã bizui pe tine.
– Bine, unchiule! L-a asigurat nepotul sãu, Cola Nicea.
Va fi totul cum trebuie.
Cola Nicea, un tânãr de vreo douãzeci de ani, era nepot
de veriºoarã al lui Gheorghe Iorganda. Terminase câteva clase
la ªcoala Comercialã Românã din Salonic ºi, rãmânând orfan
de tatã, a fost luat de unchiul sãu ca ajutor la afacerile lui
prospere. Îi þinea contabilitatea, fiind omul lui de încredere.
Familia lui Nicea locuia permanent la Veria. Mama lui,
Nastasia, ca sã-ºi întreþinã odraslele – doi bãieþi ºi douã fete –
muncea din rãsputeri zi ºi noapte, þesând la rãzboi vestitele
„flocate armâneºti” – niºte pãturi flocoase din lânã de oi, albe
sau vopsite: roºii, portocalii, galbene, verzi sau pestriþe, de toatã
frumuseþea. Le învãþase ºi pe fetele sale sã toarcã lâna cu furca ºi73 Vulturii Pindului
sã împleteascã ciorapi. Marfa o desfãcea apoi la bâlciurile
sãptãmânale care aveau loc în curtea imensã a catedralei Sfântul
Antonie sau în alte pieþe din oraº.
– Of, Cola, fiule, ce mã voi face eu cu fratele tãu ºi cu
cele douã surori ale tale mai mici, care au nevoie ºi de zestre la
mãritiº? Tu, de bine de rãu, eºti la internat unde ai întreþinere
gratuitã din partea României, dar cum ne vom descurca noi,
patru guri, în lipsa tatãlui tãu? Se bocea disperatã veriºoara
negustorului Iorganda.
– Lasã, mamã, cã n-o sã murim de foame, o încuraja
Cola. Fratele ºi fetele o sã te ajute pe tine acasã, iar eu mã voi
retrage de la ºcoalã ºi voi lucra la unchiul Gheorghe Iorganda.
ªi aºa, mi-ar fi greu sã pãrãsesc Macedonia, dupã ce termin
ºcoala, cãci cu ºcoala româneascã ce altceva pot sã fac aici
decât negustorie? Or, pentru negustorie nu-mi trebuie chiar atâta
carte. O avem noi aromânii în sângele nostru: sânge aprins, dar
ºi isteþ în viaþa practicã.
Dar mama lui se vãita într-una, copleºitã de durere ºi,
mai ales, de deznãdejde.
– Spune ºi tu, dragã mamã, te-ai împãca cu gândul, dupã
ce termin ºcoala comercialã din Salonic, sã mã vezi plecat în
România la ºcoli superioare, dupã care sã mã însor ºi sã rãmân
acolo pentru totdeauna?
– Vai de mine! Nu mai vorbi aºa, fiule, cã mã bagi în
groapã alãturi de taicã-tu, gemu ea, ºtergându-ºi lacrimile.
– ªtii doar cã mai este un unchi de-al meu, Nicea, acolo la
Bucureºti, care a plecat cu caravana de aici ºi nu s-a mai întors. ªi
era un simplu „cãrvãnar” fãrã carte. S-a încurcat cu o sorã de la
spitalul unde se internase pentru nu ºtiu ce boalã cãpãtatã pe drum
ºi din patul de la spital a trecut de-a dreptul în patul ei de acasã ºi
acolo a rãmas spre disperarea bunicii mele. Cunoºti doar povestea
pe care þi-a spus-o tata, fratele acestui unchi cãpiat, care ºi-a lãsat
aici nevasta ºi nu s-a mai întors.
– Da, o cunosc, a îngãimat ea printre oftaturi ºi suspine.
Ferit-a Domnul de sus sã faci ºi tu ca unchiul ãsta al tãu! Aº
muri de ruºine.74 IONEL ZEANA
– Nu. Nici prin gând nu-mi trece aºa ceva. Dar, fiindcã
veni vorba, îþi reamintesc nãstruºnicia acestui unchi ciudat, ca
sã vezi ce primejdii ascunde strãinãtatea, chiar când te afli printre
fraþi de-ai tãi. Biata bunicã s-a dus cu altã caravanã în România
cu speranþa cã-l va aduce înapoi la nevasta lui din Veria, cu
care abia se cãsãtorise. Dar n-a fost chip sã-l înduplece. Cum
sã poþi îndupleca un catâr atât de nãrãvaº ºi de încãpãþânat? El
o þinea sfoarã tot pe a lui: cã i-au bãgat-o pe gât pãrinþii,
spunându-i cã e de familie bunã, cã e fatã cuminte ºi harnicã ºi
multe alte palavre de felul ãsta, cã pânã la urmã l-au înduplecat
ºi, din respect pentru pãrinþi, a luat-o de nevastã, deºi nu simþea
pentru ea nici un fel de dragoste, cu toate calitãþile ei. Abia când
a ajuns în România ºi s-a internat la spital, dând cu ochii de o
sorã negruþã ºi fâºneaþã, a simþit cã ºi-a gãsit perechea ºi s-a
cãsãtorit cu ea, lãsând-o repede însãrcinatã.
Biata bunica a fost pusã într-o mare încurcãturã. Nu ºtia
ce sã mai facã. Totuºi ea stãruia, îndemnându-l sã se întoarcã la
prima lui nevastã, cã aceea era cununatã cu el creºtineºte înaintea
lui Dumnezeu. Bunica ofta, suspina, îl implora cu lacrimi în ochi
ºi-l dojenea aspru, neºtiind cum sã-l mai îmbuneze. Îi crãpa
obrazul de ruºine. Cum va mai da ochii cu nora ei ºi cu cuscrii?
Noua lui nevastã a primit-o foarte bine. I-a sãrutat chiar
mâna ca la noi. Nu prea înþelegea ea bine ce tot boscorodeau
ei în graiul lor aspru, arhaic, decât doar unele cuvinte
asemãnãtoare, dar cam stâlcite. El tãcea ºi mormãia supãrat ºi
din când în când izbucnea zbierând hotãrât nu ºi nu! La plecare
bunica i-a spus cu inima arsã de amãrãciune: „Bine, fiule, pentru
ruºinea pe care mi-ai fãcut-o, sã dea Dumnezeu sã pãþeºti ºi tu
la fel când vei ajunge de vârsta mea!” Aºa l-a blestemat. De
supãrare bunica a murit la scurt timp dupã aceea. Unchiul Stere
trãieºte, dar e ca ºi mort. Nu scrie, nu dã nici un semn de viaþã.
Mama lui ºi-a mai contenit jalea ºi plânsul. Ca s-o mai
îmbãrbãteze, Cola a adãogat dupã o scurtã pauzã:
– Vrei sã ajung ºi eu acolo la învãþãturã ºi, pânã la urmã,
sã mã cãsãtoresc cu o româncã cum a fãcut unchiul? Se spune
cã sunt femei frumoase.
La auzul acestor vorbe, mama a tresãrit înfioratã.75 Vulturii Pindului
– Doamne fereºte! Asta mi-ar mai trebui! Parcã fetele
noastre nu-s frumoase! Or fi ei fraþii noºtri, care ne ajutã ºi au
grijã de noi, dar sunt prea departe, iar noi aici ne-am nãscut din
moºi strãmoºi ºi aici vom muri, ca români desigur, dar lipiþi de
locurile noastre bãºtinaºe. Cum am ajuns aici, atât de departe de
România, numai Dumnezeu ºtie. Avem limba noastrã ºi
obiceiurile noastre curate ºi strãvechi ºi trebuie sã ni le pãstrãm
aºa cum le-am moºtenit. Tu, dragul mamei, eºti cel mai mare
dintre copiii mei ºi trebuie sã rãmâi aici lângã noi, cãci tu þii acum
locul tatãlui tãu – Dumnezeu sã-l ierte!
I-a cuprins mâinile, privindu-l cu duioºie.
– Fii liniºtitã, mamã, cã nu vã voi pãrãsi. ªtiu ce am de
fãcut ºi ce datorii am, aºa cã nu-þi face griji asupra mea, a
asigurat-o Cola hotãrât.
Ajuns astfel din adolescenþã cap al familiei, în locul tatãlui
sãu decedat prematur, el s-a retras de la ºcoalã ºi s-a angajat la
unchiul sãu Gheorghe Iorganda. Era plãtit bine. Deºtept ºi pe
deasupra ºi cu destulã carte, Cola Nicea s-a iniþiat repede în
tainele afacerilor multiple ale unchiului sãu. A trecut pe rând pe
la toate cele trei secþii: bãcãnie, restaurant ºi hotel. În scurt timp a
ajuns sã cunoascã tot mecanismul ºi sã-i fie de mare ajutor
unchiului sãu, care pânã atunci muncea zi ºi noapte din rãsputeri.
Gheorghe Iorganda era cãsãtorit cu Marioara Cionga, sora
fraþilor Iancu ºi Gheorghe Cionga, care aveau hotel la Salonic. La
început cumnaþii lui l-au luat ca asociat la hotelul lor din
apropierea portului ºi a gãrii. Era cel mai mare ºi mai renumit
hotel din Salonic. Alþi doi fraþi de-ai lor se aflau în România ºi
aveau o drogherie pe strada Lipscani din Bucureºti.
Dupã câþiva ani, Gheorghe Iorganda s-a despãrþit de
cumnaþii lui ºi ºi-a deschis propriul sãu hotel cu restaurant ºi
bãcãnie lângã Turnul Alb. Bãrbat înalt, chipeº, isteþ, mereu cu
zâmbetul pe buze ºi amabil cu toatã lumea, îºi fãcuse multe
relaþii nu numai printre aromâni, ci ºi printre strãinii care
miºunau în acest mare oraº cosmopolit. Avea o energie
inepuizabilã ºi muncea fãrã odihnã iarnã, varã, mereu prezent
la cârma întreprinderii pe care o conducea ca un cãpitan pe
puntea vasului sãu. Afacerile prosperau vãzând cu ochii ºi era76 IONEL ZEANA
fericit. κi adora familia. În fiecare varã îºi trimitea soþia cu cei
doi copii, Victoria ºi Ioan, la socrii lui în Doleani, cãci la Salonic
bântuiau niºte cãlduri caniculare pe lângã asaltul þânþarilor din
bãlþi. Soþia lui îl ruga insistent sã-ºi ia ºi el o micã vacanþã ca sã
se mai odihneascã.
– Hai, dragul meu, ºi tu cu noi, ca sã te mai odihneºti ºi
sã te rãcoreºti cu aerul de la munte, cãci o sã te doboare într-o
zi atâta muncã.
– Du-te tu cu copiii, cãci voi aveþi nevoie de odihnã ºi de
aer curat. Eu mã simt foarte bine ºi grija mea principalã este sã
vã ºtiu pe voi la adãpost de orice neplãceri. Poate la anul o sã
vã însoþesc ºi eu.
Îi sãruta pe toþi cu duioºie ºi-i conducea cu trãsura pânã
la garã, dupã ce fãceau un scurt popas la hotelul cumnaþilor sãi
de la care îºi luau rãmas bun soþia ºi copiii. La garã, Gheorghe
Iorganda îºi urca familia în tren ºi, dupã ce-i sãruta din nou, se
întorcea voios la treburile lui.
La Veria, Marioara Iorganda cu copiii fãcea un scurt popas
la familia Tudoricã a cumnatei sale ºi de acolo, cu chirigiul Gabeta,
ajungea cãlare seara în satul Doleani. Prima cu care dãdea ochii
la intrarea în sat era cumnata ei, Tina Gamzeli, care o întâmpina
bucuroasã împreunã cu cele douã fete ale sale, Maria ºi Eftimia.
Începând de a doua zi, cumnatele se vizitau des, iar copiii
se jucau aproape tot timpul împreunã.
Aerul ºi atmosfera din sat le plãcea ºi le înviora sãnãtatea.
Familia se întorcea de la munte pe la sfârºitul lunii
septembrie. Gheorghe Iorganda era fericit, vãzându-ºi soþia ºi
copiii veseli, cu obrajii rumeni de sãnãtate. Fusese îngrijorat un
timp de sãnãtatea ei, fiindcã începuse sã tuºeascã ºi sã nu prea
aibã poftã de mâncare. Alarmat, a dus-o imediat la doctorul
Dan, un medic aromân din comuna Neveasta, stabilit la Salonic.
Acesta îºi fãcuse studiile universitare în Elveþia. Dupã ce a
consultat-o foarte atent, i-a spus soþului îngrijorat.
– Trimite-o undeva la aer curat de munte, câteva luni,
cãci aud ceva suspect la vârful unui plãmân. Nu te speria, cãci
e ceva foarte uºor. Are nevoie numai de aer curat de munte, de
odihnã ºi de mâncare bunã.77 Vulturii Pindului
A procedat întocmai cum i-a recomandat medicul ºi
acum o avea iarãºi lângã el, sãnãtoasã ºi plinã de voie bunã.
Gheorghe Iorganda era un om foarte cumpãtat de felul
lui. Nu obiºnuia sã bea decât acasã ºi numai rar, la anumite
sãrbãtori mari, coniac, rachiu ºi vin. Rãmânând singur însã luni
de zile ºi având numeroºi prieteni printre clienþii veniþi din toate
colþurile Macedoniei, care-l îmbiau la taifas, a început sã soarbã
câte un pãhãrel de rachiu sau de coniac, la o filigeanã de cafea
cu caimac. Era copleºit de dorul soþiei ºi al copiilor sãi. Cu toatã
voinþa lui de fier cu care se îndârjea sã reziste tentaþiilor bãuturii,
i se întâmpla uneori sã depãºeascã limita ºi sã umble cam
afumat, ceea ce îl fãcea sã se mustre singur, înciudat. Din fericire,
îl avea alãturi pe nepotul sãu, Cola Nicea. Acesta, abia ieºit din
internat, nu simþea nici plãcerea, nici nevoia bãuturilor spirtoase.
El bea numai bragã rece, cafea, ºerbeturi ºi dulceþuri cu un pahar
de apã ºi savura delicioasele prãjituri turceºti: cataifuri ºi sarailii,
dupã câte o iahnie sau „arumani” armâneascã ce-þi rãscolea
stomacul ºi limba cu aroma ei fãrã pereche.
Cola Nicea era un tinerel voinic ºi sãnãtos, dar de când
lucra la unchiul sãu, a mai crescut ºi s-a fãcut un flãcãu zdravãn,
înalt ºi frumos ca un brad.
A pregãtit totul pentru înalþii oaspeþi aºteptaþi, aºa cum îi
poruncise unchiul sãu. La lãsarea nopþii, o trãsurã neagrã,
mânatã de un soldat turc cu fes roºu peste capul durduliu ca
un pepene galben, a tras la scara restaurantului. Din ea au
coborât doi oameni de staturã mijlocie, unul mai mic ºi mai
subþirel, îmbrãcat în costum negru, european, cu guler ºi cravatã,
celãlalt mai înalt ºi mai durduliu, îmbrãcat într-un costum
turcesc de ofiþer superior, plin de fireturi aurii, strãlucitoare, ºi
cu o sabie lungã atârnând la ºoldul stâng. Cel dintâi, subþirel ºi
cu miºcãri iuþi ca o mreanã, era profesorul ºi poetul umorist
aromân, Nicolae Batzaria, originar din faimosul târguºor Cruºova
unde, pe lângã aromâni, care alcãtuiau majoritatea covârºitoare
a populaþiei, mai existau ºi ceva bulgari ºi albanezi. Grecii, evreii,
sârbii ºi þiganii lipseau cu desãvârºire.
Aromânii, bulgarii ºi albanezii se înþelegeau bine între ei,
cu toate cã bulgarii, aþâþaþi de Rusia þaristã ºi panslavistã, nãzuiau78 IONEL ZEANA
sã ocupe întreaga Macedonie ºi sã formeze Bulgaria Mare, cu
ieºire la Marea Egee prin portul Salonic, ºi sã aibã graniþã comunã
cu Rusia prin acapararea întregii Dobroge. În vara anului l903, de
Sfântul Ilie, a izbucnit la Cruºova revolta vlaho-bulgaro-albanezã
condusã de aromânul cruºovean, Pitu Guli. Aromânii, dându-ºi
seama de planurile panslaviste ale bulgarilor, s-au despãrþit de ei
ºi au proclamat „Republica de la Cruºova”. Republica a zguduit
încheieturile putrede ale imperiului otoman în Balcani, dar n-a
durat decât douã sãptãmâni, cãci turcii au trimis forþe masive
asupra rãsculaþilor. Lipsitã de orice sprijin din afarã, rãscoala a
fost înãbuºitã în faºã. La Piatra Ursei, Pitu Guli împreunã cu ceata
lui de 40 de luptãtori dârji ºi neînfricaþi, au luptat pânã la ultimul
glonþ ºi au murit eroic, zguduind conºtiinþa compatrioþilor lor.
Tânãrul profesor cruºovean, Nicolae Batzaria, avea alte idei.
El socotea cã pericolul greco-bulgar era fatal pentru fiinþa naþionalã
a aromânilor ºi prefera ocupaþia turceascã a Macedoniei, cu
condiþia unor reforme politice ºi administrative substanþiale. De
aceea, el fãcea parte dintr-o miºcare revoluþionarã turcã, secretã,
de sub conducerea unui general turc, Enver Paºa. Era faimoasa
miºcare a Junilor Turci, care urmãrea schimbarea formei de
guvernãmânt prin înlocuirea Padiºahului învechit ºi proclamarea
republicii, ca singura soluþie posibilã pentru supravieþuirea ºi
modernizarea statului turc ros de vicii multiseculare.
Kemal Paºa, comandantul corpului de armatã din Salonic,
ca mulþi alþi ofiþeri turci, fãcea ºi el parte din aceastã miºcare de
resurecþie naþionalã, la care aderaserã mulþi intelectuali aromâni,
bulgari ºi albanezi.
În capul scãrilor de la intrarea în restaurant aºtepta însuºi
proprietarul cu o mustaþã mare, castanie, cât o vrabie sub nasul
drept, proiectatã pe umbra albãstruie a feþei proaspãt rase.
– Buiurum Efendi, spuse, aplecându-se într-o respectu-
oasã temenea, Gheorghe Iorganda, care vorbea curent toate
limbile balcanice.
Profesorul Batzaria l-a recomandat lui Kemal Paºa,
spunându-i:
– Este negustorul vlah despre care v-am vorbit, un om
de-al nostru, de totalã încredere.79 Vulturii Pindului
Dupã aceastã scurtã prezentare, Gheorghe Iorganda ºi-a
condus distinºii oaspeþi la locul rezervat. Oaspeþii s-au fãcut
comozi ºi s-au aºezat la masã.
Kemal Paºa nu respecta prescripþiile Coranului. Mânca,
mai rar, ºi carne de porc, dar mai ales bea vârtos, cãci nu avea
prejudecãþi religioase. Oaspeþii au început sã guste din aperiti-
vele apetisante de pe masã, stropindu-le vârtos cu coniac
franþuzesc.
Nicolae Batzaria, ºi mai volubil ca de obicei, i s-a adresat
lui Kemal:
– Efendi Paºa, îl cunosc bine pe acest negustor, tânãr ºi
inimos, care este devotat trup ºi suflet cauzei noastre ºi impe-
riului otoman. Hotelul ºi localul lui ne sunt de mare ajutor. Aici
vin ºi de aici pleacã curierii noºtri în toate pãrþile. El este convins,
ca foarte mulþi vlahi cã, dacã Macedonia ar fi ciopârþitã de greci,
de bulgari ºi de sârbi, soarta fraþilor noºtri ar fi definitiv pecetluitã.
Sub masca religiei ortodoxe, toate aceste neamuri creºtine ar
cãuta sã ne înghitã cât mai repede. Or, turcii, cu rare excepþii,
au dovedit cã în materie religioasã au fost ºi sunt infinit mai
înþelegãtori ºi mai toleranþi decât popoarele creºtine. Tocmai
de aceea v-am adus aici ca sã cunoaºteþi starea realã de spirit a
unor oameni de-ai noºtri, care luptã din rãsputeri împotriva
zâzaniilor întreþinute de adevãraþii duºmani ai stãpânirii otoma-
ne: grecii, bulgarii ºi sârbii. Aceºtia sunt cei care urmãresc distru-
gerea imperiului otoman ºi anexarea Macedoniei, integralã sau
parþialã, la stãtuleþele lor mici ºi înapoiate.
– Sunt convins de mult, domnule Batzaria, cã numai
vlahii sunt singurii noºtri prieteni sinceri ºi cinstiþi în aceastã
parte a imperiului ºi cã toþi ceilalþi creºtini urmãresc
dezmembrarea noastrã ºi sã rupã fiecare o halcã cât mai mare.
ªtim cã România, care este departe, nu are pretenþii teritoriale
la sud de Dunãre ºi nu-i convine nici o Bulgarie mare, nici o
Serbie mare, – douã state slave cu care este vecinã – dupã cum
nu-i convine nici o Grecie, care vrea ca prin religie ºi ºcoalã sã
înghitã toate popoarele mici din Balcani ºi sã scoatã castanele
din foc cu mâinile altora. Dar pânã la urmã se vor arde aceºti
greci intriganþi, perfizi ºi fanfaroni, care sunt principalii aþâþãtori80 IONEL ZEANA
la rãscoale împotriva noastrã. Profitã de ajutorul marilor puteri,
care au interese în Orient, ºi de slãbiciunea noastrã. Dar se
apropie ziua când vom pune ordine în þarã ºi atunci vom vorbi
altfel cu aceºti meschini intriganþi. În megalomania lor
fanfaronã, ei îºi închipuie cã se pot mãsura cu noi: un biet þânþar
jigãrit contra unu armãsar arab pur sânge. Atunci o sã le piarã
definitiv pofta de supt ºi de bâzâit…
Gheorghe Iorganda i-a povestit lui Kemal Paºa crimele
sãvârºite de bandele de antarþi împotriva vlahilor din þinutul
oraºului Veria.
Masa a durat pânã noaptea târziu. Oaspeþii erau foarte
bine dispuºi. La plecare, venind vorba de platã, Gheorghe
Iorganda le-a spus celor doi oaspeþi cã pentru cinstea deosebitã
pe care i-au fãcut-o, masa este oferitã de el.
Privindu-l pe sub sprâncenele negre ºi stufoase, Kemal
Paºa i-a strâns mâna cãlduros:
– Aºcolsun, bre! O sã mai vin pe aici cã mi-a plãcut.
– Buiurum, Efendi! Oricând vã face plãcere, este o cinste
pentru mine sã-mi cãlcaþi pragul, spuse Gheorghe Iorganda,
înclinându-se respectuos.
Nicolae Batzaria i-a strâns mâna prieteneºte ºi l-a urmat
pe Kemal Paºa, luând loc în trãsurã alãturi de el. Soldatul a ridicat
biciul ºi trãsura a pornit în trapul cailor, îndreptându-se spre Via
Egnatia care era mai luminatã decât celelalte strãzi lãturalnice.
Afarã era o noapte de iarnã geroasã ºi sufla un vânt aspru ºi
tãios ca un brici, care bãtea dinspre Valea Vardarului.
* * *
Era într-o searã pe la jumãtatea lunii noiembrie l906. Afarã
viscolea. Marea urla agitatã. Valuri, valuri uriaºe nãvãleau din
larg ºi se sfãrâmau de þãrm cu un vuiet asurzitor. Un tânãr înalt,
nebãrbierit, cu ºapcã pe cap ºi surtuc gros de lânã a intrat în
restaurantul lui Iorganda. S-a uitat o clipã împrejur ºi, zãrind o
masã liberã într-un colþ, s-a îndreptat spre ea. S-a aºezat pe scaun
fãrã sã se dezbrace ºi fãrã sã-ºi scoatã ºapca de pe cap. κi freca
mâinile îngheþate ºi privea curios lumea care mânca, bea, fuma81 Vulturii Pindului
ºi pãlãvrãgea. Dupã câtva timp de aºteptare, s-a prezentat un
chelner ºi l-a întrebat:
– Ce doreºti? Mâncare, bãuturã?
– ªi una ºi alta, a rãspuns clientul. Dar înainte de a-þi da
comanda, spune-mi te rog, Cola Nicea este aici?
– Da, a rãspuns chelnerul, privindu-l curios.
– Spune-i, te rog, cã-l aºteaptã cineva venit de la Veria ºi
are sã-i dea ceva de la familia lui.
– Bine, a spus chelnerul, dând sã plece spre altã masã.
– Stai, nu pleca, l-a oprit clientul. ªi acum, adu-mi ºi mie
ceva de mâncare. Dar mai întâi o „þipurã” bunã, cãci sunt rebegit
de frig ºi flãmând ca un câine. Adu-mi ce crezi tu cã aveþi mai
bun, ca sã mã satur ºi sã mã încãlzesc.
– Am înþeles, a rostit chelnerul cu plaivasul la ureche,
fãrã sã se mai osteneascã sã scrie comanda clientului
necunoscut. Am sã trimit îndatã pe cineva dupã el.
Dupã câteva minute, chelnerul a apãrut cu o frigãruie de
„arumane” pe farfurie, cu câteva felii de pâine ºi cu un pãhãrel
de „þipurã”. Le-a întins pe masã ºi i-a spus clientului:
– L-am anunþat pe Cola, care a spus cã o sã vinã îndatã.
Avem o iahnie bunã de batal ºi o sã vã aduc ºi un vin roºu de
Neaguºte.
Clientul necunoscut a tras mai întâi o duºcã de þipurã pe
gât ºi a început sã-nfulece din frigãruia fierbinte ºi aromatã, care-i
aþâþase ºi mai mult pofta. Era atât de ocupat cu frigãruia ºi cu
gândurile care-l frãmântau, cã nu l-a observat pe Cola Nicea când
a intrat pe uºã. Acesta l-a recunoscut ºi, ocolind câteva mese
unde s-a salutat cu prieteni ºi cunoscuþi, s-a apropiat de masa
clientului, care a tresãrit. Privindu-l mirat ºi bucuros totodatã, i-a
ºoptit aplecat:
– Tu, Mihali Handuri, aici? Eu te ºtiam în altã parte.
Îi zâmbea fericit, gata sã-l îmbrãþiºeze în vãzul lumii.
– Ssst! a fãcut Handuri. Vreau sã vorbesc ceva cu tine
ºi-apoi sã mã întorc la ai mei. Dacã ai puþin timp, ia loc aici
lângã mine ca sã-þi spun pentru ce am venit. Am nevoie de
ajutorul tãu.82 IONEL ZEANA
– Dacã-i aºa, frate Mihali, atunci hai cu mine sus în camera
mea, unde putem discuta pe îndelete. Aici nu e loc pentru aºa
ceva.
– Aºa e, a consimþit Handuri, sculându-se de la masã.
Trecând pe la tejghea, Cola Nicea i-a spus chelnerului
sã le aducã masa sus, în camera lui.
Mihali Handuri era grãmostean din comuna Livezi, o comunã
curat aromâneascã din regiunea Megleniei. Livezenii proveneau din
bogata ºi faimoasa Gramoste distrusã ºi ea odatã cu vestita
Moscopole, de hoardele de baºibuzuci ale lui Ali Paºa Tepelinul.
Mihali Handuri era un tânãr de vreo douãzeci ºi cinci de
ani, înalt, zvelt, cu ochii albaºtri-cenuºii, ºi cu pãrul castaniu, bogat
ºi uºor ondulat. Fãcuse ºi el mai multe clase la ªcoala Comercialã
Românã din Salonic. De vreo trei ani hãlãduia ca haiduc prin
munþi. Ieºise armatol ca sã apere satele aromâne de atacurile
bandelor de antarþi greci. Îl cunoºtea pe Cola Nicea din ºcoalã.
Acesta era mai mic decât el cu vreo cinci ani.
Mihali Handuri auzise cã Nicea lucra la hotelul ºi localul
lui Gheorghe Iorganda ºi având o treabã specialã la Salonic, s-a
hotãrât sã-i facã o vizitã secretã.
Înainte de a se aºeza pe scaun la masã, Handuri l-a bãtut
pe umãr pe Cola Nicea, spunându-i admirativ:
– Frate Cola, de când nu te-am mai vãzut, te-ai fãcut un
flãcãu zdravãn. Vãd cã m-ai ajuns ca înãlþime, ai obrajii roºii ºi
te-ai împlinit ºi la trup. Arãþi bine, sãnãtos ºi zdravãn ca un urs.
De ce ai pãrãsit ºcoala ºi te-ai apucat de lucru la unchiul tãu?
– Am rãmas orfan de tatã ºi am fost nevoit s-o pãrãsesc
înainte de a o termina. Mai am un frate mai mic ºi douã surori.
Mama singurã nu ne putea întreþine, aºa cã a trebuit sã intru în
serviciu la unchiul meu, ca sã-mi ajut cât de cât familia. Acum
lucreazã ºi fratele meu ºi ne descurcãm.
– Da, e greu sã rãmâi orfan de tatã ºi sã iei viaþa în piept
înainte de vreme, a spus Handuri compãtimitor.
– Spune-mi, te rog, ce vânt te aduce la mine? Ai pãrãsit
cumva haiducia ºi cauþi de lucru? Îmi pare rãu, dar nu te pot
ajuta. Tu ai intrat deja în legendã ca armatol. S-au scos cântece
despre isprãvile tale haiduceºti în luptele cu turcii ºi cu antarþii83 Vulturii Pindului
greci, cã vei fi recunoscut imediat ºi închis la Iadi-Cule, dacã
nu chiar spânzurat, a încercat sã-l lãmureascã Cola Nicea,
privindu-l trist, dar ºi cu admiraþie.
– Eu sã fac aºa ceva? a râs Handuri. Mai bine mor armatol,
decât negustor sau slugã la stat. ª-apoi… ca sã ajung slujbaº trebuie
sã plec în România ca sã-mi termin studiile, cãci aici, frate Cola,
diploma româneascã nu face douã parale. Trebuie sã ai ºcoalã
turceascã pentru a ocupa o slujbã în stat. ªi aºa va fi ºi dupã ce vor
fi alungaþi turcii de aici. Grecii, bulgarii, sârbii ºi albanezii vor face
la fel. De altfel e ºi firesc aºa ceva. Orice slujbaº e obligat în primul
rând sã cunoascã limba oficialã a statului respectiv. Sunt bune
ºcolile româneºti pentru trezirea ºi menþinerea conºtiinþei naþionale,
dar practic ele nu sunt de mare folos. Cine vrea sã facã carierã,
acela trebuie sã plece în România la studii superioare. Acolo poate
ajunge ce doreºte, aici, departe de patria-mamã, nu se poate,
încheie Handuri, încreþindu-ºi fruntea bãtutã de gânduri negre.
Cola Nicea îl privea ºi-i sorbea cuvintele cuprins de
admiraþie. Tocmai atunci s-au auzit paºi pe coridor ºi a rãsunat
un ciocãnit uºor. Uºa s-a deschis ºi a intrat chelnerul cu
mâncarea. A pus în dreptul fiecãruia câte o farfurie cu iahnie ºi
o sticlã cu vin negru de Neaguºte.
Adresându-se chelnerului, Cola Nicea i-a spus:
– Dragã Tase, ne aduci mai târziu câte o fripturã de batal
ºi câte o sarailie. Am un oaspete bun astã searã ºi vreau sã plece
de la noi mulþumit. O sã cobor ºi eu mai târziu la voi. La nevoie,
vii ºi mã chemi, dar nu spui nimãnui unde sunt.
– Am înþeles, a rãspuns chelnerul retrãgându-se ºi
închizând uºa dupã el.
Gustând din iahnia aburindã, Handuri ºi-a continuat firul
povestirii:
– Dragã Cola, vin din Balta Ianiþa, unde ºtii desigur cã
ierneazã cetele de armatoli aromâni, de comitagii bulgari ºi de
antarþi greci. Apa ºi stuful înalt ºi des din baltã ne oferã cel mai bun
adãpost împotriva jandarmilor ºi armatei turceºti. Zadarnic
încearcã sã ne încercuiascã ºi sã ne prindã, cã este imposibil. Este
un nesfârºit labirint de potecuþe alunecoase de pãmânt ºi de canale
înguste de apã unde nu se poate umbla nici cu barca, ci numai84 IONEL ZEANA
cãlare, pe câte un buºtean. Avem pândari în anumite puncte ºi cum
se apropie un turc mai îndrãzneþ, îl trimitem pe lumea cealaltã, iar
trupul lui se duce bâldâbâc la fund. De aceea, de la un timp ne-au
lãsat în pace. Au renunþat sã vinã pe furiº în bârlogul nostru, cãci
de fiecare datã s-au ales cu pierderi mari în morþi ºi rãniþi, iar noi,
teferi, aºa cum mã vezi. Poate nici nu-þi vine sã crezi ce-þi povestesc
eu, dar acesta e adevãrul. Suntem adãpostiþi ca într-o cetate de
necucerit, deºi e fãcutã din stuf ºi din apã. Atâta doar cã nu avem
parte de bunãtãþile de care te bucuri tu aici.
Lui Cola Nicea nu i-a cãzut bine aceastã aluzie fãcutã de
altfel fãrã rãutate, ci mai mult în glumã. Încruntându-ºi
sprâncenele, i-a rãspuns scurt:
– Crezi cã pentru aceste bunãtãþi stau eu aici?
Pãrându-i rãu cã l-a supãrat, Handuri s-a grãbit sã-ºi cearã
scuze:
– Iartã-mã, frate Cola! Am glumit ºi eu, cãci þipura ºi vinul
ãsta grozav mi s-au cam urcat la cap.
Între timp a revenit chelnerul cu friptura de batal ºi cu
sarailia. Le-a aºezat pe masã ºi, înainte de a se retrage, i-a spus
lui Cola Nicea:
– N-a întrebat nimeni de tine, iar unchiul tãu n-a trecut
prin restaurant.
– Bine, Tase, voi trece eu pe la voi.
Povestirea lui Handuri îl entuziasma. În curiozitatea-i
aþâþatã, ardea de nerãbdare, dorind sã cunoascã cât mai multe
amãnunte ºi peripeþii din viaþa plinã de riscuri, dar ºi de glorie a
acestor vajnici armatoli aromâni care au apucat calea codrului
pentru apãrarea neamului lor hãrþuit de duºmani.
– Hai, continuã-þi povestirea, l-a îndemnat el pe Handuri dupã
ce chelnerul a ieºit din camerã. Mã intereseazã foarte mult ce mi-ai
spus. Sunteþi niºte eroi. Bravo vouã! De aºa oameni e nevoie acum!
Handuri ºi-a reluat povestirea, cãutând totuºi sã fie cât
mai scurt ºi mai cuprinzãtor:
– Dragã Cola, de vreo lunã de zile nu mai sunt eu cãpitan,
aºa cum crede toatã lumea. Avem un cãpitan nou: este Gheorghe
Mucitani, zis Casapu, din Cruºova. A absolvit Liceul Român din
Bitolia ºi este cu câþiva ani mai mare ca mine. Este un om energic85 Vulturii Pindului
ºi viteaz. Face parte din organizaþia revoluþionarã macedoneanã
bulgarã împreunã cu mulþi alþi aromâni, intelectuali, negustori ºi
þãrani. A fost numit voievod, adicã ºef peste o trupã de luptãtori.
Organizaþia asta luptã pentru independenþa Macedoniei, care
urmeazã, dupã alungarea turcilor, sã devinã un stat federativ
multinaþional ca Elveþia. A venit la noi în Balta Ianiþa, însoþit de
cinci cetnici aromâni. Are trecere liberã prin toate coridoarele
controlate de organizaþia revoluþionarã macedoneanã, compusã
în majoritate de bulgari. Eu cu puþinii mei armatoli, l-am ales ca
ºef, pentru cã el ne-a promis cã ne va aproviziona cu arme ºi muniþii
de care avem mare nevoie. Se pare cã organizaþia lui este ajutatã
cu arme ºi bani de cãtre ruºi, care au planurile lor în Balcani. Dar
pe noi, deocamdatã nu ne deranjeazã lucrul ãsta. ªi grecii sunt
ajutaþi la rândul lor de Anglia ºi de Franþa. Numai pe noi nu ne
ajutã nimeni, afarã de România. Dar ea ne ajutã mai mult sã ne
pãstrãm conºtiinþa naþionalã. Alte ajutoare nu ne poate da. În
aceastã situaþie, ne-am sfãtuit ºi l-am ales pe el ca ºef ºi peste
armatoli. El nu ne-a pus condiþia sã ne înscriem în organizaþia
revoluþionarã macedoneanã, ci numai sã colaborãm, luptând
împreunã contra turcilor care ne asupresc de sute de ani ºi contra
grecilor care ne ucid fraþii ºi ne ard satele, pentru cã vrem sã fim
ceea ce ne-am nãscut, adicã aromâni, nu greci ºi nici altã naþie
balcanicã.
Handuri a fãcut o scurtã pauzã. Cola Nicea îl asculta
încordat.
– Dar, ca sã n-o mai lungesc, iatã pentru ce am venit la tine.
Suntem informaþi cã mitropolitul grec al Salonicului este capul
tuturor rãutãþilor. El conduce din umbrã bandele de antarþi ucigaºi,
formate pe teritoriul statului grec ºi el primeºte fonduri din Grecia
pentru întreþinerea acestor bande. De aceea, m-am hotãrât sã-l
suprim. ªarpele trebuie lovit la cap, nu la coadã. Mi-am luat eu
aceastã sarcinã de onoare. Numai aºa se vor cuminþi grecii ºi vor
renunþa la actele lor teroriste împotriva noastrã. Poþi sã-mi dai pe
cineva care sã mã conducã pânã la mitropolie ºi sã mi-l arate pe
acest diavol de mitropolit? Atât îþi cer. ªi sã mã adãposteºti câteva
zile la un om de încredere în oraº?
Cola Nicea a stat câteva clipe gânditor, apoi i-a rãspuns:86 IONEL ZEANA
– Dragã Handuri, te ºtiam om serios ºi chibzuit. Am auzit
de isprãvile tale ºi-þi mãrturisesc sincer cã te admir. Dar cred cã,
deocamdatã, planul tãu e pripit ºi nu va avea efectul dorit.
Dimpotrivã, ne va discredita în faþa lumii întregi, arãtându-ne ca
pe niºte sãlbatici ºi cruzi. Chiar dacã el este principalul vinovat,
cum susþii tu, noi nu putem dovedi clar acest lucru, ºi, prin urmare,
vom fi condamnaþi. Eu cred mai degrabã cã trebuie sã luptãm
împotriva bandelor de antarþi ºi sã ne rãzbunãm morþii, aplicând
legea talionului. Este o luptã ºi dreaptã ºi cavalereascã ºi nimeni
nu ne poate acuza de crime, fiindcã suntem în legitimã apãrare.
Mihali Handuri a rãmas impresionat de argumentul ºi de puterea
de judecatã a mai tânãrului sãu coleg de ºcoalã.
– Ai dreptate, a spus el, dar gândeºte-te cã suntem foarte
puþini: o mânã de oameni. De trei ani de când lupt, de-abia am
reuºit sã strâng câþiva fârºeroþi din satele Gramaticova, Cândrova,
Paticina ºi Fetiþa ºi cam tot atâþia din satele aromâne de lângã
Veria. În timp ce grecii ºi bulgarii au câteva sute de antarþi ºi de
comitagii în pãrþile noastre, noi nu avem nici mãcar douãzeci de
armatoli, oftã amãrât Handuri. Unde sunt tinerii noºtri viteji? Stau
acasã ºi-ºi vãd de treburile lor, fãrã sã le pese cã sângele nevinovat
aromânesc curge ºi cã, într-o zi poate le va veni ºi lor rândul.
Atunci se vor trezi, dar va fi prea târziu.
– Nu te amãrî, a încercat sã-l liniºteascã Cola Nicea. Nu
e nevoie de prea mulþi. E nevoie de puþini ºi buni. Unde sunt
mulþi, sunt ºi ciurucuri multe. Lasã gândurile negre ºi hai sã
mai bem un pahar de vin.
Dupã ce a golit paharul, Cola Nicea s-a uitat lung în ochii
lui Handuri ºi i-a spus:
– Sunt hotãrât sã mã fac armatol. Mã primeºti în ceata ta?
Eu nu-l cunosc pe cruºoveanul Mucitani, dar pe tine te cunosc
din ºcoalã ºi am toatã încrederea.
Handuri nu se aºtepta la aºa ceva. A tresãrit fericit ºi i-a
rãspuns:
– Mai încape vorbã! Vei fi omul meu de bazã.
S-au sculat amândoi de pe scaun, s-au îmbrãþiºat ºi s-au
sãrutat, jurându-ºi prietenie pânã dincolo de moarte.87 Vulturii Pindului
A doua zi dis-de-dimineaþã, doi oameni pãrãseau grãbiþi
hotelul de pe þãrmul mãrii ºi se îndreptau spre garã.
Bãtea un vânt aspru ºi rece dinspre Vardar, dar lor nu le pãsa.
Mergeau tãcuþi, dar inimile lor cântau. Au intrat într-un vagon ºi s-au
aºezat alãturi pe banca de scândurã. Dupã câteva ore de mers, au
coborât într-o staþie prãpãditã, aºezatã într-o câmpie pustie, acoperitã
cu un strat subþire de zãpadã îngheþatã, care scârþâia sec sub
picioarele lor. Dupã o bucatã de drum, au ajuns la marginea satului
Licovºte, un sat bulgãresc aflat pe moºia unui bei turc, nu departe
de Veria. Aici ierna ºi turma de oi a celnicului Piscu, unde era simbriaº
baciul Constantin Gamzeli, soþul Tinei. La marginea satului începea
stufãriºul bãlþii, care se pierdea departe în zarea cenuºie.
Se vedea, de departe, un þarc mare, rotund, format din stuf
uscat ºi alãturi o colibã tot din stuf, din care ieºea un fum gros.
Era saivanul oilor ºi adãpostul ciobanilor, „mandra”, cum îi
spuneau aromânii în graiul lor. Deodatã a rãsunat un lãtrat scurt
ºi gros de dulãu care dã alarma, vestindu-ºi stãpânul din vreme.
Constantin Gamzeli s-a sculat brusc de la vatra fumegândã ºi s-a
arãtat în uºa colibei. I-a vãzut pe cei doi drumeþi care se apropiau
de mandrã ºi prima lui grijã a fost sã-ºi astâmpere câinii gata sã
se nãpusteascã asupra lor.
– Na Murga! … Na! Giaveli!… Ian staþi cuminþi! Cã sunt
de-ai noºtri!…
Câinii au înþeles ºi au tãcut, înghiþindu-ºi îndatã lãtratul
ºi retrãgându-se. Cei doi s-au apropiat ºi au salutat într-un glas:
– Bunã ziua.
– Bunã ziua ºi bine aþi venit. Tu eºti, Handuri? Repede te-ai întors.
– Eu, baciule! Uite cu cine am venit!
Constantin Gamzeli a dat mâna cu fiecare ºi i-a poftit în
colibã. Apoi întorcându-se cãtre Cola Nicea, l-a întrebat:
– ªi tu ce cauþi aici, nepoate? Nu cumva te-ai sãturat de
traiul bun de la Salonic ºi vrei sã te faci armatol? L-a întrebat
baciul în glumã.
– Sigur cã da, unchiule! Pentru ce altceva era sã vin pânã
aici cu vechiul meu coleg de ºcoalã?
– Mãi, mãi, mãi! fãcu baciul vesel. Sunteþi tineri ºi arde sângele
în voi, dornici de luptã ºi de nãzdrãvãnii, fãrã sã vã gândiþi ce viaþã88 IONEL ZEANA
asprã ºi plinã de primejdii vã aºteaptã. Dar vouã puþin vã pasã.
Înfruntaþi moartea la tot pasul ºi umblaþi cu capul în traistã, cum
spune o zicalã veche de-a noastrã. Bravo! Aºa ºi trebuie. Fiþi viteji
ºi luptaþi aprig mãcar cât sunteþi tineri, cã la bãtrâneþe de-abia o sã
vã târâþi picioarele ºi nãdragii!… Ai auzit cã pe mãtuºa ta, Tina, era
cât pe-aci s-o cãsãpeascã antarþii greci?
– Am aflat, unchiule! Tocmai de-asta m-am hotãrât sã
mã fac armatol ca sã rãzbun moartea atâtor fraþi de-ai noºtri
nevinovaþi. De-acum înainte o sã le arãtãm duºmanilor noºtri
cine suntem ºi cã rãbdarea noastrã are ºi ea o margine.
– Sã vã ajute Dumnezeu! Spuse baciul Gamzeli, care se
închina mai mult sub cerul liber decât la bisericã.
– Ce se mai aude? întrebã Handuri.
– Ce ºtii ºi tu, cã doar n-ai stat la Salonic cu lunile. Turcii nu
prea se înghesuie sã vã prindã, cã balta-i mare ºi plinã de curse.
Pe moºia acestui bei vin mai rar. Se vaitã mereu ºi înjurã cã-i þineþi
în frig, în noroaie ºi sub ninsori, în loc sã stea ºi ei la cãldurã acasã
sau la regiment. De v-ar prinde, mãi feciori, vai de pielea voastrã
ce-aþi pãþi! V-ar face tocanã! Mã apucã jalea când mã gândesc…
– Lasã, unchiule, nu fii trist! Niciodatã nu ne vom lãsa
noi sã cãdem vii în mâinile lor. Pânã atunci avem însã o rãfuialã
cu grecii care ne atacã miºeleºte pe la spate, nu cu proºtii de
turci care se lasã îmbrobodiþi de chiriarhii greci.
Cei doi armatoli ºi-au luat rãmas bun de la baciul Gamzeli,
dupã ce s-au încãlzit la focul din vatrã. În lumina cenuºie a zilei
de iarnã, au ocolit câteva dâmburi acoperite cu arbuºti, cu pomi
ºi cu mãslini ºi ºi-au pierdut urmele în stufãriºul nesfârºit al bãlþii.
Dupã un timp au ajuns în tabãra lor.
Tabãra armatolilor era aºezatã pe un petec de pãmânt mai
ridicat, înconjurat de stuf înalt de patru metri. Armatolii au fãcut din
ea o adevãratã fortãreaþã invincibilã. Au înconjurat-o cu un parapet
de pãmânt bine bãtut, lat de un metru, prin care nu putea pãtrunde
nici un glonþ. Pentru camuflarea ei, tãiaserã toate plutele din insuliþã
care puteau servi ca puncte de reper. Dupã pierderile suferite în
desele incursiuni încercate pânã atunci, armata turcã construise un
observator de unde încerca sã urmãreascã miºcãrile armatolilor ºi
ale cetnicilor bulgari. În baltã iernau ºi bandele de antarþi greci. Acestea89 Vulturii Pindului
însã nu erau asediate ºi urmãrite, ba uneori chiar colaborau în secret
cu armata turcã la jefuirea ºi incendierea unor sate bulgãreºti ai cãror
locuitori fãceau parte din organizaþia revoluþionarã macedoneanã.
Neînþelegând gâlceava dintre greci ºi celelalte naþionalitãþi
creºtine ortodoxe din Balcani, turcii credeau cã adevãraþii lor duºmani
sunt bulgarii ºi aromânii, care erau ºi cei mai numeroºi ºi prezenþi în
toate rãscoalele antiotomane. De greci nu le era teamã, fiindcã, pe de
o parte, erau foarte puþini, iar pe de altã parte clerul grecesc le împuia
urechile cu pericolul slav ºi românesc; amintirea rãzboiului ruso-
româno-turc din l877 era încã vie în mintea lor ºi rana sângera încã.
Ajungând în tabãrã, cei doi au rãsuflat uºuraþi.
– Cãpitane, s-a adresat Handuri lui Gheorghe Mucitani,
m-am întors ºi dupã cum vezi, am adus cu mine un nou armatol.
Este un vechi coleg de ºcoalã de la Salonic. Se numeºte Cola
Nicea ºi este din Veria. Lucra pânã azi la hotelul din Salonic al
unchiului sãu Iorganda. ªtie turceºte, greceºte, bulgãreºte ºi
franþuzeºte, cãci a avut de-a face cu toate limbile acolo.
Cãpitanul Mucitani i-a strâns cãlduros mâna, zâmbindu-i
prieteneºte sub mustaþa neagrã continuatã cu o barbã deasã,
dar scurtã. Apoi l-a prezentat armatolilor, rostind câteva cuvinte:
– Fraþilor, avem un nou camarad de luptã: Cola Nicea. Este
din Veria. A fãcut mai multe clase la ªcoala Comercialã Românã
din Salonic ºi de-acum înainte va lupta alãturi de noi pentru
dezrobirea Macedoniei ºi împotriva bandelor de antarþi greci, care
ne atacã miºeleºte, omoarã fraþi de-ai noºtri nevinovaþi ºi, în înþelegere cu
turcii, pradã ºi dau foc satelor noastre ºi satelor bulgãreºti. Primiþi-l cu
toatã dragostea ºi cu toatã încrederea, ca pe un frate.
Dupã aceastã scurtã, dar cãlduroasã prezentare, Cola Nicea
a dat mâna cu toþi armatolii. A început cu cei cinci aduºi de Gheorghe
Mucitani din pãrþile lui: Costa Dabija ºi Tache Dimce din Cruºova,
Gachi Todu, Nache Cuºma ºi Unciu Dimaºi din Gopeº, Miha
Zugravu din Bitolia, Hali Joga ºi Chiciu Roºu din Gramaticova, Mita
Zdru din Cândrova, Iancu Vuloagã din Perivole, Muºa Darlaiani, Iancu
Ceara, Hrista Ciomu, Iorgu Pendifunda ºi Cola Macri din Selea ºi
Veria. Pe cei din urmã îi cunoºtea. Erau cu toþii tineri, cam de aceeaºi
vârstã. Unii cu ºcoalã, alþii doar cu câteva clase primare, dar cu sânge
fierbinte ºi cu suflete de patrioþi dârji ºi neînfricaþi.90 IONEL ZEANA
Dupã aceastã ceremonie, Mucitani le-a spus celor doi
aghiotanþi ai sãi:
– Dabija ºi Dimce, luaþi-l pe Nicea în coliba voastrã sã-ºi
lepede hainele astea de domn ºi sã îmbrace costumul nostru
de armatol.
– Am înþeles, cãpitane, a rãspuns Costa Dabija, aghiotantul
sãu.
Tache Dimce îndeplinea sarcina de magazioner al taberei.
El avea în primire alimentele, hainele, armele ºi muniþiile.
Amândoi erau oameni simpli, dar vechi ºi încercaþi luptãtori.
Împreunã cu Gheorghe Mucitani, fãcuserã parte din organizaþia
revoluþionarã a viteazului voievod aromân, Pitu Guli. În luptele
care s-au dat la Cruºova, Gheorghe Mucitani ºi ceilalþi doi cruºo-
veni au strãpuns încercuirea ºi s-au refugiat în satele bulgãreºti
din nordul ºi din centrul Macedoniei, care erau foarte bine
organizate ºi aveau câte un comitet revoluþionar secret. Aveau o
vastã reþea de curieri ºi numeroase locuri secrete ºi case de adã-
post al revoluþionarilor urmãriþi de poterele turceºti. Dispuneau
de fonduri bãneºti venite din Rusia ºi aveau depozite de arme
moderne ºi muniþii în munþi.
Gheorghe Mucitani, însoþit de cei doi consãteni, s-a ascuns
un timp într-un sat bulgãresc de lângã Bitolia, unde a cunoscut o
absolventã a liceului bulgar, Donca Filipova care fãcea parte din
organizaþia revoluþionarã. Era o fatã blondã, plinuþã, cu ochii verzui.
De la prima vedere, s-a îndrãgostit de oacheºul revoluþionar aromân,
Gheorghe Mucitani. Într-o noapte i-a luat pe toþi trei cu ea ºi i-a dus
la ea acasã. Pe Dabija ºi pe Dimce i-a repartizat la familiile unor
revoluþionari din sat, iar pe Mucitani l-a oprit în casa ei. Locuia
împreunã cu pãrinþii, avea un frate mai mare, profesor la liceul bulgar
din Bitolia ºi o sorã cãsãtoritã cu un negustor bulgar tot din Bitolia.
Toatã familia fãcea parte din organizaþia revoluþionarã ºi-i ura de
moarte pe turci ºi pe greci. La ora aceea bulgarii nutreau o mare
simpatie pentru români, iar pe vlahii macedoneni îi socoteau „fraþi”.
Bãiat frumos, ºcolit ºi pe deasupra fruntaº revoluþionar,
Gheorghe Mucitani a câºtigat imediat nu numai inima fierbinte a
tinerei Donca, ci ºi pe cea a pãrinþilor ei. L-au primit cu braþele
deschise, bucuroºi ºi mândri de un asemenea oaspe. ªi mai fericiþi91 Vulturii Pindului
ar fi ca un astfel de oaspe sã le devinã pânã la urmã ºi ginere. Cã
doar ºi fata lor era frumoasã, ºcolitã ºi viteazã ca un bãrbat ºi
merita sã aibã parte de un soþ pe mãsura ei.
L-au ospãtat bine cu mâncare, cu ºliboviþã ºi cu vin din
via lor proprie ºi la prãjiturile aduse de Donca, bãtrânul Iance a
început sã-l descoasã:
– Cum s-a întâmplat, bre, cu „Republica de la Cruºova”?
Grozavi sunteþi voi vlahii macedoneni! Puþini, dar totdeauna printre
primii ºi în fruntea tuturor! Oameni tari ºi iuþi! Oameni adevãraþi…
– Cum sã se întâmple, bai Filipov, a rãspuns Mucitani,
copleºit de laudele bãtrânului. Voievodul nostru cruºovean, Pitu
Guli, a proclamat Republica în piaþa târgului, în ziua de Sfântul
Ilie, a numit ºi un preºedinte bulgar, s-a format ºi un guvern
compus din vlahi ºi bulgari, dar nefiind sprijinitã de nici o putere
strãinã, era fatal sã fie înãbuºitã în faºã. Armata turcã a intervenit
cu forþe masive ºi ne-a respins. Turcii au mai câºtigat ceva timp,
dar pânã la urmã tot vor pierde. Nu ne lãsãm pânã când nu-i
alungãm definitiv din Macedonia, uniþi frãþeºte cu bulgarii.
Numai o Macedonie independentã ºi federativã ca Elveþia ne
poate asigura liniºtea, pacea ºi bunãstarea în acest colþ al
Europei.
Bãtrânul, soþia lui Filofteia ºi Donca îl ascultau încântaþi
ºi-l îndemnau sã mai guste prãjituri ºi fructe culese din grãdinã.
Taifasul s-a prelungit pânã la miezul nopþii. Donca i-a spus
mamei sale sã pregãteascã patul pentru musafir. Auzind-o,
Mucitani a intervenit:
– Vã mulþumesc din suflet pentru marea voastrã bunãtate,
dar nu vreau sã suferiþi cumva de pe urma mea. E mai bine sã
dorm în ºopron, decât în casã. Într-o eventualã percheziþie, pot
fugi la timp fãrã sã fiu vãzut ºi fãrã sã vã aduc necazuri în casã.
– Nu se poate, gospodin Gheorghe, au tãbãrât cu gura pe
el tustrei. Cum sã dormi în ºopron, unde noaptea mai umblã
ºoareci ºi ºobolani dupã mâncare?… Eºti de-al nostru ºi ai sã dormi
în casã cu noi. ªi aºa ai suferit destul, fugãrit prin munþi. Nu e nici
o primejdie. La nevoie, poþi sãri pe fereastrã ºi prin fundul grãdinii,
treci o gârlã, urci o râpã ºi te afunzi în pãdure. Lasã cã mâine searã
o sã-þi arate Donca toate secretele potecilor din fundul grãdinii.92 IONEL ZEANA
La insistenþele gazdelor atât de amabile, Mucitani n-a avut
încotro ºi a cedat. Donca l-a condus în camera pregãtitã ºi i-a dat
toate lãmuririle necesare. Pe masã era un ulcior cu apã ºi un pahar.
Într-un colþ era un lavabou cu sãpun ºi prosop curat,
lucrat în casã de bãtrâna gospodinã, împodobit cu motive florale
predominant roºii, specific bulgãreºti, iar alãturi o gãleatã de
aluminiu plinã cu apã.
Mucitani ºi-a pus arma ºi pistolul de care nu se despãrþea
niciodatã pe masã. Umbla numai noaptea, cãlãuzit de curieri siguri.
Fãrã arme, putea fi oricând surprins de turci ºi prins sau ucis.
– Mai ai nevoie de ceva? l-a întrebat Donca cu vocea suavã
ºi cântãtoare ca un clopoþel de argint. Spune-mi, cã mã duc …
– Nu, n-am nevoie de nimic, dar mai stai…
– De ce? a îngãimat ea sfioasã.
– Aºa, ca sã te mai vãd ºi sã mã satur privindu-te…
– Fie voia ta! Dar nu mã þine prea mult, cãci nu vreau sã-
i supãr pe pãrinþi. Eu sunt fatã cuminte ºi ascultãtoare.
– ªi eu sunt om serios ºi nu vreau sã suferi din cauza
mea.
– Am simþit acest lucru de când te-am vãzut. Acum lasã-mã
sã mã duc. Mâine vom vorbi pe îndelete. Am sã te ascund eu
aici, sã nu te gãseascã turcii niciodatã.
– Îþi mulþumesc pentru grija pe care mi-o porþi ºi sã ºtii
cã nu te voi uita niciodatã.
– Noapte bunã ºi… vise plãcute, i-a urat Donca fericitã,
trãgând uºa dupã ea.
Mucitani s-a dezbrãcat ºi s-a întins în pat. Cearceafurile
albe cu miros proaspãt de levãnþicã l-au înfãºurat în moliciunea
lor dulce, îmbiindu-l la somn. De mult nu mai gustase deliciile
unui asemenea culcuº moale ºi parfumat. Umbla fugãrit noaptea
ºi dormea iepureºte prin grãdini ºi prin ºoproanele gazdelor
binevoitoare. ªi acum când stãtea tolãnit într-un culcuº ca-n
vis, somnul nu-i venea. I-l rãpise fata cu ochii verzi. Într-un târziu
a adormit cu gândul la ea. ªi parcã toatã noaptea se juca cu ea
în vis de-a v-aþi ascunselea.
Când s-a trezit de dimineaþã, soarele era înãlþat cu douã
suliþi deasupra orizontului. S-a dus repede la lavabou ºi s-a93 Vulturii Pindului
spãlat. A vrut sã-ºi îmbrace cãmaºa, dar n-a gãsit-o. Pe speteaza
scaunului atârna o cãmaºã curatã de pânzã de bumbac. A
îmbrãcat-o ºi ºi-a tras vesta. Tocmai atunci a auzit un ciocãnit
în uºã. N-a apucat sã spunã „intrã” ºi Donca a rãsãrit în prag,
proaspãtã ºi surâzãtoare.
– Te-ai sculat, somnorosule? l-a întrebat ea, privindu-l
ºãgalnic. Trãgeai niºte sforãieli – Doamne, Doamne! – cã mi-era
teamã cã se aud pânã la Bitolia …
– Draga mea, iartã-mã, dar eram frânt de obosealã. ªi sã-þi
spun drept, de mult n-am avut parte de un asemenea culcuº
moale ºi nespus de plãcut. Am adormit târziu ºi m-am visat tot
timpul cu tine. Parcã ne fugãream. Ne cãutam unul pe altul, ne
gãseam ºi ne simþeam fericiþi ºi iar ne pierdeam. Un vis frumos,
dar ciudat. Dar sunt fericit cã eºti acum aievea în faþa mea.
– ªi eu am visat la fel, a spus ea, aplecându-ºi ochii
sfioasã.
Mucitani a cuprins-o de mijloc ºi a sãrutat-o cu foc. Ea i
s-a lãsat moale în braþe.
– Stai sã-þi sãrut acum ºi ochii ãºtia frumoºi, ºi sã-þi jur cã te
iubesc ºi cã tu vei fi soþia mea când situaþia se va schimba ºi vom
fi liberi. Sã ai încredere în mine ºi sã mã aºtepþi, Donca mea dragã!
– Am sã te aºtept, dragul meu Gheorghe, voievodul meu
Vlah!…
Pãrinþii Doncãi erau plecaþi cu noaptea în cap la munca
câmpului. Era început de toamnã frumoasã ºi îmbelºugatã. S-au
întors seara cu un coº plin de struguri, de mere galben-
roºcovane ºi de pere aurii. În drum spre casã, Iance a iscodit-o
pe soþia sa:
– Ce zici tu, Filofteie, de vlahul ãsta adãpostit la noi? Pare
un bãiat bun ºi serios. Mi se pare cã Donca noastrã s-a cam
îndrãgostit de el … Dar el pare îndrãgostit mai mult de arma lui.
– Eh, ºi tu, bãrbate! Las-o pe Donca în pace, cã ºtie ea ce
face. ªi apoi, dacã-i place, de ce sã nu se mãrite cu el?! Ce dacã
este vlah ºi nu bulgar! E bãiat frumos, deºtept ºi cu carte. Ãsta o
sã ajungã om mare.
– De asta nu mã îndoiesc nici eu, dar mi se pare cam
prea rece, prea sfios sau… nu ºtiu cum sã spun, faþã de ea. Tot94 IONEL ZEANA
timpul cât a povestit, el se uita foarte rar la ea, iar ea îl sorbea
din ochi. Pãrea vrãjitã. Astea þi le spun aºa, ca sã ºtii pãrerea
mea ca bãrbat, ca soþ ºi ca tatã.
– Voi bãrbaþii, dragã, sunteþi mai reci. Nu simþiþi ca noi,
femeile. Sub sfiala lui de fatã mare, eu am simþit cã-i ard cãlcâiele
dupã Donca. Ascultã ce-þi spun ºi ai sã vezi. Cum þi-am spus
însã, nu faptul cã e vlah mã sinchiseºte, ci faptul cã e cetnic ºi-i
ameninþat mereu cu moartea.
Când au ajuns acasã, Donca i-a întâmpinat veselã. A
umplut o farfurie cu struguri ºi cu fructe ºi a pus-o pe masã în
camera lui Mucitani.
Luând un ciorchine ºi strivind în dinþi boabele mustoase
ºi dulci, Mucitani i-a spus Doncãi:
– O sã-mi fie dor nebun de tine ºi de bunãtãþile astea ale
tale, dar n-am încotro. Trebuie sã ajung neapãrat la Sofia ºi sã intru
în legãturi mai strânse cu membrii comitetului revoluþionar al
organizaþiei noastre, cãci nu este unitate de vederi ºi de acþiune.
Unii, în frunte cu Delcev ºi cu Iane Sandanschi – vlah de-al meu,
din regiunea Scopie – sunt pentru o autonomie a Macedoniei în
cadrul imperiului otoman, alþii luptã pentru independenþa totalã a
Macedoniei, iar alþii pentru anexarea ei la Bulgaria. Aceste dizidenþe,
întreþinute nu numai de ambiþii ºi orgolii personale, ci ºi de o
mulþime de intrigi încâlcite din afarã, sunt o mare nenorocire, cãci
ne macinã forþele în lupte intestine inutile ºi fratricide…
Donca îl asculta cu tot entuziasmul ei juvenil ºi cu toatã
înflãcãrarea pasiunii sale de îndrãgostitã, fãrã sã-ºi dea seama
de gravitatea situaþiei descrise de iubitul ei.
Îl iubea ºi ar fi mers cu el oriunde, înfruntând ºi moartea.
Dar nu-ºi putea pãrãsi pãrinþii. Pe de altã parte, nici el nu voia s-o
expunã la primejdii fãrã rost.
– Du-te, dragul meu, unde crezi tu. Eu am jurat cã sunt a
ta ºi te voi aºtepta. Voi fi tot timpul cu gândul la tine.
I-a cuprins gâtul cu braþele ºi l-a sãrutat veselã. Se lãsase
amurgul. L-a luat de mânã ºi l-a scos la plimbare.
– Hai sã-þi arãt ungherele locuinþei noastre, ca sã ºtii la
nevoie, – Doamne fereºte! – pe unde sã fugi.95 Vulturii Pindului
Printr-o portiþã au ieºit în curtea din dos a casei. Acolo
erau înºirate toate acareturile: grajdul, ºopronul, cuptorul de pâine
ºi magazia de unelte agricole. Tatãl ei era om harnic ºi gospodar
înstãrit. ªi-a trimis bãiatul ºi cele douã fete la liceul bulgar din
Bitolia. Voia sã-i vadã aranjaþi la oraº, nu spetindu-se la munca
câmpului, din zori pânã-n noapte, arºi de vânt ºi de soare ºi uzi
leoarcã de sudoare. ªi pãrinþii erau fericiþi cã-ºi dãduserã odraslele
la învãþãturã. De soarta Doncãi nu se îngrijorau. Era frumoasã,
ºcolitã ºi erau siguri cã-ºi va gãsi perechea potrivitã. Soarta avea
grijã de fiecare dupã cum îi era scris.
Se fãcuse noapte când s-au întors de la plimbare. Mucitani
a convins-o pe Donca sã nu se mai fereascã de pãrinþi, care pânã
la urmã vor deveni bãnuitori ºi cã e mai bine sã le mãrturiseascã
sincer dragostea lor. Ceea ce au ºi fãcut cum au intrat în camerã.
A vorbit mai întâi Donca, îmbujoratã de emoþie, apoi le-a lãmurit
situaþia Mucitani:
– Dragii mei pãrinþi – cãci de astãzi vã consider pãrinþii
mei, cum e obiceiul la noi, la vlahi – Donca ºi cu mine ne iubim
ºi ne-am jurat credinþã unul faþã de celãlalt. Ne vom cãsãtori
peste doi-trei ani când sper cã situaþia se va schimba ºi voi fi
liber. Pânã atunci este logodnica mea pe care o iubesc ºi o
respect. Dacã aveþi ceva împotrivã, spuneþi-mi ca sã ºtiu…
– Nu avem nimic împotrivã. Sã vã ajute Dumnezeu! Au
strigat amândoi cu ochii plini de lacrimi de bucurie.
S-au îmbrãþiºat ºi s-au sãrutat, apoi s-au aºezat la masã
veseli ºi fericiþi. A doua zi Mucitani a trimis-o pe Donca la un
giuvaergiu aromân din Bitolia ca sã comande douã verighete
de aur cu inscripþia numelui ei ºi al lui. Donca a dormit o noapte
la sora ei din Bitolia ºi a doua zi s-a întors acasã cu verighetele.
Un preot bulgar exarhist a intrat într-o noapte în casa Filipovilor
unde a sãvârºit o scurtã slujbã religioasã ºi a pus în degetele
tinerilor logodnici verighetele sfinþite. Aceasta a fost mai ales
dorinþa mamei Filofteia.
Mucitani a stat adãpostit în casa logodnicei sale pânã în
primãvara anului urmãtor. Îndrãzneþ, umbla travestit prin Bitolia,
însoþit de cele mai multe ori de Donca. Aceasta umbla înarmatã
ºi ea cu un pistolaº în poºetã ºi-l supraveghea ca o leoaicã. În96 IONEL ZEANA
aceste escapade îndrãzneþe, l-a vizitat într-o zi ºi pe vestitul
fotograf aromân, Milton Manachia, la atelierul lui din Bitolia unde
s-a fotografiat înarmat în costum de armatol.
Într-o noapte de început de primãvarã ºi-a luat rãmas bun
de la logodnicã ºi de la socrii lui ºi, cãlãuzit de curierii organizaþiei
revoluþionare, a trecut graniþa în Bulgaria ºi s-a stabilit la Sofia
unde erau mulþi negustori ºi meseriaºi aromâni. A înfiinþat un
comitet revoluþionar format numai din aromâni ºi a intrat în
legãturi strânse cu fruntaºii organizaþiei revoluþionare
macedonene conduse de bulgarul Boris Sarafof. Acesta, deºi a
fost ofiþer în armata statului bulgar, era reprezentantul aripei
radicale, extremiste a organizaþiei revoluþionare, pronunþându-
se pentru o Macedonie independentã ºi federativã în genul
Elveþiei. Secondat de profesorul Ivan Garvanof, lozinca lui a avut
succes ºi astfel a pus stãpânire pe cea mai mare parte a
comitetelor revoluþionare.
Ajuns la Sofia, Gheorghe Mucitani a cãutat sã-ºi extindã
activitatea ºi în România. Prin intermediul unor curieri, el a intrat
în legãturã cu doi tineri aromâni din Bucureºti: Alexe Coºca ºi
Sterie Milioru. Aceºtia înfiinþaserã un comitet revoluþionar
compus din ºapte membri, cu scopul de a sprijini lupta fraþilor
lor din Macedonia împotriva bandelor teroriste greceºti. Veºti
tot mai dese ºi mai triste veneau din Macedonia despre moartea
aromânilor de acolo.
Într-o zi, întâlnindu-se cu Milioru, Alexe Coºca i-a spus:
– Frate Sterie, curge sânge aromânesc în munþii Pindului ºi
noi stãm ºi privim cu braþele încruciºate cum duºmanii ne ucid
fraþii ºi ne ard casele. Bulgarii se miºcã. Statul bulgar protesteazã
energic ºi înfiereazã atrocitãþile comise de poliþia ºi jandarmeria
turcã împotriva populaþiei bulgare locale. Organizaþia revoluþionarã
macedoneanã este ºi mai activã ºi luptã pe viaþã ºi pe moarte ºi
împotriva turcilor pãgâni ºi împotriva grecilor ºi bulgarilor ortodocºi
grecomani. Ea a organizat comitete revoluþionare în toate satele
bulgãreºti din Macedonia. Chiar dacã statul bulgar nu este de acord
cu obiectivul acestei organizaþii, care este independenþa
Macedoniei, totuºi, deocamdatã, o tolereazã ºi o ajutã cu bani ºi
cu arme, sperând cã, pânã la urmã, o va controla ºi o va folosi în97 Vulturii Pindului
favoarea sa pentru anexarea întregii Macedonii ºi formarea unei
Bulgarii mari cu ieºire la Marea Egee prin portul Salonic ºi cu graniþã
comunã cu Rusia prin anexarea Dobrogei. România, despãrþitã
de noi prin zidul statelor slave Serbia ºi Bulgaria, nu ne poate ajuta
prea mult. Pe de altã parte, clasa politicã româneascã este pestriþã
ca origine ºi plinã de fanarioþi care ne înjurã, fãcându-ne „cuþitari”
ºi „pistolari” ºi ne urãsc de moarte. Pãrerea mea este cã a sosit
timpul sã ne miºcãm ºi noi ca bulgarii. Tu ce pãrere ai? l-a întrebat
Coºca pe prietenul ºi colegul sãu de studii, Sterie Milioru.
– ªi eu gândesc ºi simt la fel ca tine, a rãspuns scurt
Milioru.
– Bun, atunci am terminat cu vorbãria ºi ºedinþele
interminabile ale comitetului nostru, cu jalbele de protest pe la
diferite ziare ºi fiþuici demagogice care se codesc ºi ne refuzã
pentru cã nu vor sã se punã rãu cu anumiþi trepãduºi politici ºi
plecãm în Macedonia sã luptãm cu arma în mânã ºi contra
turcilor ºi contra grecilor care ne-au rãpit Tessalia, leagãnul Marei
Vlahii din evul mediu, iar acum stau cu ochii aþintiþi ca ºi bulgarii
asupra Macedoniei.
Apoi Alexe Coºca l-a pus la curent pe prietenul sãu cu
informaþiile aduse de curierul trimis de Gheorghe Mucitani de la
Sofia. Atât Coºca cât ºi Milioru îl cunoºteau pe Gheorghe Mucitani
de la liceul român din Bitolia. Auziserã de isprãvile lui în luptele
de la Cruºova ºi de rolul lui în organizaþia revoluþionarã
macedoneanã ºi aveau o mare admiraþie pentru el.
Dupã planul întocmit de Mucitani, ei au trecut clandestin
în Bulgaria ºi s-au întâlnit la Sofia, unde au fost cazaþi în casa
unui negustor aromân. În toamna anului l905, pe filiera reþelei
clandestine a organizaþiei revoluþionare bulgaro-macedonene,
au pãrãsit Sofia ºi au trecut în Macedonia.
La Bitolia s-au despãrþit. Alexe Coºca ºi-a format o ceatã de
vreo zece tineri din satele aromâneºti de lângã Bitolia: Muloviºte,
Nijopole, Magarova ºi Gopeº, devenind cãpitan de armatoli. El avea
misiunea de a acþiona în districtul format de satele aromâneºti din
Munþii Pindului pânã la Tessalia ocupatã de Grecia.
Ajuns la Bitolia, Mucitani a trimis un curier bulgar la
logodnica sa. Trecuserã aproape doi ani. De la Sofia îi scria regulat,98 IONEL ZEANA
spunându-i cã îi este dor de ea, cã o poartã mereu în gândurile
lui ºi o ruga sã aibã rãbdare cã în curând îºi va termina „studiile
universitare” ºi apoi vor fi împreunã toatã viaþa. De fiecare datã
semna: „logodnicul tãu care te iubeºte, Gheorghe”.
Donca le citea ºi le recita cu nesaþ, mai ales noaptea la
lumina lãmpii, când era singurã în pat ºi se bucura de o liniºte
deplinã. Scrisorile lui o bucurau atât de mult cã aproape cã le
învãþa pe dinafarã ºi le pãstra pe toate în ordine ºi într-un loc
special în dulap.
La vederea curierului, mama ei a întrebat-o alarmatã:
– Ce s-a întâmplat, dragã?
– Nu te alarma, mamã! A venit Gheorghe ºi mã cheamã
la Bitolia.
Mama Filofteia o privea cu gura cãscatã. Nu-i venea sã
creadã. Dupã un rãstimp a îngãimat contrariatã:
– Pãi … dacã e la Bitolia, de ce n-a venit ºi la noi?
– Eh, ºi tu, mamã! Se vede cã n-a putut. Deocamdatã mã
duc eu sã-l vãd. Tu ai grijã de curier. Omeneºte-l. Fã-i o cafea ºi
dã-i de mâncare cã e aproape ora prânzului.
– Tu nu mãnânci?
– Ba da. Mãnânc ºi eu ºi plecãm amândoi la oraº ca sã
nu ne apuce noaptea pe drum.
Dupã ce au prânzit, Donca ºi curierul au plecat spre
Bitolia. Noaptea ea a dormit la sora ei. Ardea de nerãbdare sã-ºi
vadã logodnicul.
Întâlnirea a avut loc a doua zi seara pe malul râului Dragor.
Gheorghe Mucitani era îmbrãcat într-un costum civil de culoare
gri, care-l prindea foarte bine, scoþându-i în relief trupul zvelt ºi
robust. Era complet ras. O aºtepta sub o salcie pletoasã. I s-a
aruncat la piept, cuprinzându-i gâtul cu braþele. ªi-a lipit capul
de pieptul lui ºi murmura înduioºatã:
– Dragul meu Gheorghe!… Ce dor mi-a fost de tine!
– ªi mie la fel, iubito! Îi sãruta ºi-i mângâia pãrul galben
ºi unduit.
– Parcã eºti mai plin ºi mai vânjos; sau mi se pare mie,
de când nu te-am vãzut?!…99 Vulturii Pindului
– N-am dus-o rãu la Sofia printre fraþii noºtri revoluþionari,
vlahi ºi bulgari. Dar ºi tu te-ai împlinit. Nu mai eºti fetiºcana de
acum aproape doi ani.
O strângea în braþe ºi o sãruta fericit pe pãr, pe frunte, pe
ochi ºi chiar pe vârful nãsucului obraznic, presãrat cu câþiva
pistrui care-i dãdeau un farmec deosebit.
– Da. M-am mai împlinit ºi eu. Te pomeneºti cã nu-þi mai
plac?!
– Sã nu te mai aud niciodatã spunându-mi asta. Tu îmi
placi aºa cum eºti ºi o sã-mi placi mereu ºi când vei fi bãtrânã,
cã doar n-o sã fim toatã viaþa tineri… scumpo!
I-a rãvãºit pãrul, sãrutându-i buclele parfumate. Ea ar fi stat
aºa lipitã tot timpul de el ca o iederã. S-au plimbat mai bine de
douã ore pe malul Dragorului. Aveau multe sã-ºi spunã. Dar ce-ºi
puteau spune doi tineri îndrãgostiþi într-un rãstimp atât de scurt?
Erau supravegheaþi de la oarecare distanþã de cei doi aghiotanþi
credincioºi, Gache Todu ºi Nache Cuºma, consãtenii lui.
La despãrþire Donca i-a pus mâinile pe umeri ºi l-a rugat
cu lacrimi în ochi:
– Ia-mã cu tine, Gheorghe, nu mã lãsa aici! ªtii cã în lipsa
ta am învãþat sã trag cu arma. M-a învãþat un vãr de-al meu care
face parte din organizaþie. Am fãcut cu el mai multe exerciþii în
pãdure. Mi-a spus cã sunt o trãgãtoare grozavã. Strângând-o la
piept, Mucitani a cãutat sã-i potoleascã entuziasmul ºi dorinþa
de a-l urma în haiducie.
– Draga mea, mã bucur din toatã inima cã eºti o fatã
curajoasã ºi viteazã. Sunt mândru de tine, dar cu mare pãrere
de rãu sunt nevoit sã te refuz. Haiducia e foarte grea ºi nu e
pentru femei.
– Ba da, l-a contrazis ea. Am auzit cã unii voievozi de
cete ºi-au luat ºi soþiile cu ei. De ce nu m-ai lua ºi tu pe mine, cã
doar suntem logodiþi? ªi o femeie este necesarã într-o tabãrã de
bãrbaþi. V-ar gãti, v-ar spãla rufele…
– Poate vreun cetnic bulgar sã-ºi fi luat ºi soþia cu el,
cum spui tu. Gura lumii vorbeºte multe. Eu nu ºtiu. Dar la
noi vlahii, nu se poate, draga mea. Noi avem moravuri mai
aspre, mai severe. Ar râde toþi de mine ºi nu m-ar mai asculta.100 IONEL ZEANA
Te rog sã mã înþelegi ºi sã ai rãbdare încã un an. Îþi jur cã voi
veni neapãrat la tine, orice s-ar întâmpla. Hai, nu mai plânge!
Aºteaptã-mã, te rog, încã un an ºi apoi vom fi împreunã.
I-a ºters lacrimile cu batista ei albã, s-au îmbrãþiºat ºi
s-au despãrþit aproape de casa unde locuia sora ei, pe malul
râului Dragor.
Potrivit planului stabilit, în toamna anului l906 Gheorghe
Mucitani a ajuns în districtul sãu format din Valea Megleniei,
Edessa (Vodena) ºi Veria. În acest district erau mai multe sate
bulgãreºti în care ºi organizaþia revoluþionarã macedoneanã se
strãduia sã atragã cât mai mulþi partizani ºi sã formeze comitete
revoluþionare secrete. Ca ºi aromânii, bulgarii erau ºi ei divizaþi.
Unii se considerau greci slavizaþi, aºa cum le împuiase capul
propaganda greceascã, ºi-ºi trimiteau copiii la ºcolile greceºti,
alþii, mai ales cei mulþi ºi sãraci, visau sã-i dezrobeascã într-o zi
ori Bulgaria, ori organizaþia revoluþionarã macedoneanã.
Conducãtor suprem peste toate cetele de comitagii bulgari
din Macedonia de est era voievodul Apostol. Acesta era un tânãr
de vreo treizeci de ani, foarte priceput în luptele de partizani. Era
crud ºi necruþãtor nu numai cu turcii ºi cu grecii, ci chiar cu
bulgarii renegaþi, turcomani sau grecomani, pe care îi considera
trãdãtori ºi-i trecea fãrã milã prin foc ºi sabie. Devenise faimos
prin cruzimea lui fãrã pereche. Mai ales bandele de antarþi greci
îi ºtiau de fricã ºi se fereau cât puteau din calea lui.
Apostol luase parte la rãscoala lui Pitu Guli ºi se adresase
mulþimii strânse în piaþa din Cruºova. Vorbea înflãcãrat.
Temperament vulcanic, în focul cuvântãrii l-a luat gura pe dinainte,
vorbind de „naºa bãlgarska Makedonia”(Macedonia noastrã
bulgarã). Supãrat, Pitu Guli l-a întrerupt ºi nu l-a mai lãsat sã
continue. El s-a adresat mulþimii astfel: „Voievodul Apostol s-a
exprimat greºit când a spus „Macedonia noastrã bulgarã”. Chiar
dacã, în general, populaþia bulgarã este cea mai numeroasã,
Macedonia nu este locuitã numai de bulgari, ci ºi de alte neamuri
ca: vlahi sau aromâni, albanezi, turci, evrei, greci, sârbi ºi þigani.
Vrem sã intre bine în capul tuturor cã noi luptãm pentru o
Macedonie complet independentã de toate statele balcanice101 Vulturii Pindului
existente. Noi vrem o Macedonie federativã, ca Elveþia, în care toate
naþionalitãþile amintite, care convieþuiesc de veacuri, sã trãiascã în
liniºte ºi pace, organizate pe cantoane, de la Marea Egee pânã la
Marea Adriaticã. Acesta este idealul ºi scopul suprem al luptei ºi al
rãscoalei noastre. Vrem o Macedonie a macedonenilor, unitã ºi
independentã, în graniþele ei strãvechi, nu o Macedonie ciopârþitã
între diferitele state balcanice apãrute mult mai târziu ºi care nu au
nici un drept natural ºi istoric asupra Macedoniei. Ea nu a aparþinut
niciodatã nici Greciei, nici Bulgariei, nici Serbiei ºi nici Albaniei.
Ea a fost liberã ºi neatârnatã; aºa vrem sã fie ºi de acum înainte. De
aceea l-am întrerupt pe camaradul meu de luptã, voievodul
Apostol, ca sã se ºtie bine de la început care este drumul nostru
drept ºi adevãrat.
Cuvântarea lui Pitu Guli fusese acoperitã de aplauze ºi
de ovaþii furtunoase. Apostol ºi-a cerut scuze recunoscându-ºi
greºeala.
Recunoscut ºi desemnat de Comitetul revoluþionar suprem
de la Sofia ca voievod peste cetele de armatoli aromâni, Gheorghe
Mucitani a sosit în sectorul lui cu ajutorul reþelei clandestine
bulgare ºi a pãtruns în Balta Ianiþa împreunã cu cei cinci armatoli
de-ai lui. Bucurându-se de încrederea comitetului revoluþionar
suprem, Gheorghe Mucitani, a fost recunoscut ca ºef al armatolilor,
puþini ºi neorganizaþi, conduºi pânã atunci de grãmosteanul Mihali
Handuri.
Gheorghe Mucitani era inteligent, energic, curajos ºi
hotãrât. Avea experienþã în lupta revoluþionarã, relaþii în
conducerea superioarã ºi era un bun organizator. El i-a înzestrat
pe armatoli cu arme moderne tip Manlicher, procurate de
organizaþia revoluþionarã macedoneanã, în timp ce turcii ºi grecii
aveau niºte puºcoace vechi care scoteau pe gura þevii un nor de
fum descoperindu-l pe trãgãtor.
Superioritatea armelor, curajul, vitejia ºi iuþeala deplasã-
rii pe teren prin munþi îi fãceau pe armatoli sã se lupte ºi sã
punã pe fugã bandele de antarþi greci care totdeauna erau de
zece ori mai numeroºi decât ei.
ªi bulgarii erau la fel de curajoºi ºi viteji. Erau însã mai
cruzi ºi mai rãzbunãtori. De aceea, grecii capturaþi, curieri sau102 IONEL ZEANA
antarþi, erau bucuroºi când cãdeau în mâinile armatolilor
aromâni, pentru cã aceºtia îi tratau omeneºte ºi uneori îi iertau,
pe când cetnicii bulgari îi cãsãpeau fãrã milã.
Balta Ianiþa era imensã, plinã de stufãriº înalt, de sãlcii ºi de
plute. Poteci înguste, zigzagate ºi alunecoase, întretãiate de canale
ºi de ochiuri de apã, formau o adevãratã reþea de pãianjen cu
neputinþã de descurcat. Ea oferea rãsculaþilor adãpostul cel mai
sigur iarna, când la munte cãdeau ninsori foarte mari. Din noiembrie
pânã în aprilie cetele de armatoli, de comitagii ºi de antarþi se
refugiau în baltã. Satele de la munte erau pãrãsite în timpul iernii.
Rãmâneau doar doi trei oameni de pazã plãtiþi de primãrie. Satele
bulgãreºti de la câmpie erau adesea cutreierate de jandarmeria
turcã ºi percheziþionate. ªtiau cã bulgarii primeau arme din Bulgaria.
Aveau spioni printre sãteni ºi, pe deasupra, mai erau ºi unii care
nu-ºi þineau gura ºi secretul ajungea repede la urechile ceauºului
turc. Aºa stând lucrurile, Balta Ianiþa întinsã pe o suprafaþã imensã
de zeci de mii de hectare, era adãpostul cel mai sigur pentru ar-
matolii aromâni ºi pentru cetnicii bulgari. Dar pe lângã adãpost,
balta mai oferea ºi hranã. Avea peºte din belºug ºi haiducii aveau
cu ce sã-ºi astâmpere foamea atunci când nu se puteau
aproviziona, din cauza incursiunilor ºi atacurilor date de armata
turcã. Din loc în loc fugarii aveau posturi de veghe bine camuflate.
Din cauza pierderilor suferite, comandamentul turc a renunþat la
tactica asaltului cu forþe concentrate ºi a recurs la aceea a infiltrãrilor
individuale, dar ºi aceasta s-a dovedit repede ineficace. Toate
iscoadele trimise erau împuºcate ºi nu se mai întorceau înapoi.
Hoiturile lor erau apoi azvârlite la mal. Astfel cã, pânã la urmã pentru
evitarea pierderile provocate de rãsculaþii ghiauri, armata turcã a
fost nevoitã sã se mulþumeascã cu un fel de asediu, mai mult de
formã, plicticos ºi nefolositor.
Neputând pãtrunde în baltã, turcii au instalat lângã un sat
un tun cu care au încercat sã bombardeze taberele aromânã ºi
bulgarã. Dar ºi aceastã tacticã a dat greº. Pentru inducerea în
eroare a duºmanului, armatolii arborau departe de tabãra lor niºte
zdrenþe agãþate de crengile sãlciilor ºi plutelor. Turcii bombardau
þinta respectivã ºi se bucurau ca niºte copii când o nimereau.103 Vulturii Pindului
Dar bucuria lor era de scurtã duratã. Peste o zi sau douã zdrenþele
apãreau în altã parte. Bombardamentul se repeta, dar degeaba.
Dupã fiecare bombardament, ei încercau sã intre în baltã, dar
erau respinºi cu pierderi grele. O datã cu turcii, armatolii au
observat cã sunt atacaþi ºi de antarþii greci care trãgeau cu armele
asupra lor din tabãra unde iernau.
Turcii scrâºneau din dinþi neputincioºi ºi înjurau scuipând
pe jos: „Aman, bre, ºeitan ghiaur!” (Vai, bre, drac de ghiaur!).
Dupã atâtea atacuri eºuate, urmate de numeroºi morþi ºi
rãniþi, ºi dupã atâtea ghiulele risipite de pomanã, turcii s-au plictisit
ºi s-au lãsat pãgubaºi, mulþumindu-se doar cu un asediu de formã.
Armatolii refugiaþi în baltã þineau legãtura cu aromânii din
Veria prin curieri civili speciali. Aceºtia aveau anumite parole ºi
punctele de intrare în baltã erau stabilite ºi comunicate din vreme.
Pentru deplinã siguranþã, parola ºi punctul de întâlnire se
schimbau mereu. Unul din aceste puncte era ºi mandra baciului
Constantin Gamzeli de pe moºia beiului turc.
Când aveau de comunicat ceva urgent, un armatol se
travestea în þãran, meseriaº sau cãlugãr ºi mergea în oraº la
adresa respectivã. Mare specialist ºi amator de asemenea
deghizãri ºi de escapade era Mihali Handuri.
Poliþia ºi jandarmeria turcã nu erau bine organizate. La
presiunea marilor puteri, care o acuzau cã masacreazã
populaþia creºtinã din Balcani, Turcia umilitã ºi îngenuncheatã,
mai ales dupã înfrângerea ei ruºinoasã de cãtre Italia în rãz-
boiul din Libia, a fost silitã sã admitã controlul acestor puteri.
Acestea au trimis la faþa locului delegaþii militare anglo-franco-
italo-germane sub pretextul ocrotirii populaþiei creºtine ºi în
scopul perfecþionãrii poliþiei ºi jandarmeriei turceºti. Prezenþa
acestor delegaþi ºi experþi militari strãini a încurajat ºi mai mult
spiritul de luptã al populaþiei creºtine ºi a mãrit haosul, corupþia
ºi putregaiul administraþiei otomane. Toþi simþeau cã marele
bolnav al Orientului trage sã moarã ºi nimic nu-l mai poate salva.
Dar ºi turcii erau ºireþi ºi duplicitari. Pentru a nu fi acuzaþi
de masacre, ei au apelat la antarþii greci sã incendieze satele
bulgãreºti Þarvori ºi Gufalova aºezate în partea bãlþii unde se afla
tabãra voievodului Apostol. La cererea turcilor, cãpitanul Agras a104 IONEL ZEANA
trimis un detaºament de cincizeci de antarþi. Aceºtia au intrat
noaptea în sate, au dat foc caselor ºi au masacrat populaþia trezitã
din somn, care fugea îngrozitã încercând sã se salveze.
Cele douã sate bulgãreºti erau aºezate nu departe de oraºul
Ianiþa, aveau comitete revoluþionare ºi constituiau capete de pod
importante pentru apãrarea ºi aprovizionarea taberei voievodului
Apostol. Imediat dupã aceastã groaznicã ispravã turco-greceascã,
voievodul Apostol a trimis un cetnic la cãpitanul Gheorghe
Mucitani. Ajungând în sectorul aromân al bãlþii, cetnicul a
pronunþat parola de recunoaºtere ºi a fost condus în tabãrã.
– Cãpitane Gheorghe, s-a adresat el în limba bulgarã
macedoneanã, m-a trimis voievodul Apostol cu aceastã
scrisoare. ªi i-a întins hârtia.
Mucitani, încreþindu-ºi fruntea, a citit scrisoarea, apoi i-a
chemat pe armatoli în coliba lui ºi le-a vorbit.
– Fraþilor, voievodul Apostol îmi trimite prin curierul de faþã
aceastã scrisoare pe care am sã v-o traduc în limba noastrã ca sã
afle despre ce este vorba ºi cei care nu ºtiu bulgãreºte.
Le-a arãtat scrisoarea ºi apoi privindu-i pe toþi, le-a spus:
– Iatã ce-mi scrie: „Frate Gheorghe, te informez cã în sectorul
meu s-a întâmplat o mare nenorocire. Douã sate bulgãreºti, Þarvori
ºi Gufalova, din dreptul oraºului Ianiþa, au fost prefãcute în scrum
ºi cenuºã, la miezul nopþii de bandele de antarþi greci care au operat
mânã-n mânã cu jandarmii turci. Au fost uciºi la întâmplare bãrbaþi,
femei, tineri, bãtrâni ºi copii. Au fost arse ºi vitele în grajduri. Cum,
deocamdatã, noi suntem blocaþi ºi nu ne putem deplasa în sectorul
grecesc, pentru cuvenita rãzbunare, te rog pe tine, ca vechi prieten
de luptã, sã treci imediat la aplicarea unor mãsuri drastice de
represalii împotriva satelor greceºti din sectorul tãu, asigurându-te
cã ºi eu te voi servi la nevoie cu aceeaºi credinþã ºi acelaºi devota-
ment neclintit care stau la temelia frãþiei noastre de arme.
Te îmbrãþiºez cu deviza noastrã de luptã: Libertate sau
moarte!
Voievod Apostol.”
Mucitani a tãcut, þinând încã hârtia cu litere chirilice în
mânã. A urmat o scurtã pauzã încãrcatã de o tãcere grea,105 Vulturii Pindului
apãsãtoare. Curierul bulgar cerceta curios figurile posomorâte
ale armatolilor bãrboºi. Ochii negri ai cãpitanului Mucitani
scãpãrau sclipiri fulgerãtoare în noaptea lor întunecatã de sub
sprâncenele încruntate. Ridicându-ºi fruntea încreþitã ºi
cuprinzându-i pe toþi cu privirea, i-a întrebat cu vocea autoritarã:
– Hei! Ce pãrere aveþi?
Chiciu Roºu din satul Gramaticova, un fãrºerot zdravãn
ºi roºcat ca un urs, clocotind de furie tot timpul cât cãpitanul
traducea scrisoarea, n-a mai putut rãbda ºi a rãbufnit mormãind
cu vocea-i groasã ºi guturalã:
– Mama lor de caþaoni! Mai încape vorbã, cãpitane? Eu ºi
consãteanul meu, Hali Joga am luptat de mai multe ori împotriva
acestor tâlhari ºi, dacã nu eram ajutaþi de cetnicii bulgari
Coliman ºi Manafi, Gramaticova, Cândrova, Paticina, Fetiþa ºi
altele ar fi avut aceeaºi soartã ca cele douã sate bulgãreºti. Sã
ºtiþi cu toþii cã, la nevoie, eu ºi cu Hali Joga suntem gata sã dãm
foc singuri satelor greceºti din sectorul nostru. Trebuie sã fim
cinstiþi ºi sã-i ajutãm pe prietenii noºtri bulgari, aºa cum ºi ei
ne-au ajutat pânã acum.
– Are dreptate Chiciu Roºu, grãi Mihali Handuri cu vocea
lui clarã ºi calmã.Înainte de venirea ta aici, cãpitane Mucitani,
noi ne-am înþeles ºi am colaborat frãþeºte cu cetnicii bulgari cu
care am luptat de multe ori împreunã împotriva antarþilor greci
ºi turcilor.
– Atunci, dacã sunteþi de acord cu toþii, îi voi rãspunde
voievodului Apostol cã îi voi împlini rugãmintea ºi vom aplica
represaliile cuvenite celor douã sate greceºti din sectorul nostru.
– Suntem, au strigat într-un glas toþi armatolii.
Mucitani a scris un bilet ºi l-a dat curierului, sfãtuindu-l
cã dacã cumva ar cãdea prins, sã-l mestece în gurã ºi sã-l înghitã
pentru ca duºmanii sã nu afle secretul.
– Fii liniºtit, cãpitane Gheorghe! ªtiu eu ce am de fãcut.
Curierul a pus biletul în buzunar, a strâns pe rând mâna
fiecãrui armatol, apoi din pragul colibei i-a salutat cu deviza
revoluþionarã: „Libertate sau moarte!”
Peste câteva clipe s-a pierdut în stufãriºul des ºi înalt,
care se apleca ºi se înãlþa valuri-valuri, cu un foºnet prelung ce106 IONEL ZEANA
aducea mai degrabã cu un scârþâit sacadat, sec ºi metalic, sub
bãtaia neîntreruptã a unui viscol aspru rãbufnit dinspre Vardar.
În noaptea urmãtoare, cele douã sate greceºti, construite
din scânduri ºi stuf, ardeau la miezul nopþii ca douã torþe uriaºe.
Limbile flãcãrilor roºii lingeau poalele cerului, luminând zãrile
într-un vacarm de þipete, bocete, vaiete, urlete ºi mugete ames-
tecate cu pârâitul stufului ars ºi trosnetul scândurilor înghiþite
lacom de focul pustiitor. Turcii ºi grecii treziþi din somn fugeau
disperaþi sã scape cu viaþã. Buimãceala ºi groaza erau cu atât
mai mari, cu cât nu se aºteptau ca rãzbunarea sã fie atât de
rapidã ºi de cumplitã.
Comandantul armatei turceºti, colonelul Osman de la
regimentul din Veria, un bãrbat scund, burtos, mustãcios,
punându-ºi luleaua în gurã ºi pufãind tacticos, în timp ce privea
la ineditul spectacol nocturn, s-a adresat calm cãpitanului de
jandarmi Riºat ce pãrea gata sã intervinã:
– Lasã-i sã ardã ca ºobolanii… mama lor de ghiauri
piþigãiaþi, cã nici ãºtia nu sunt mai breji ca ceilalþi! Acum o fac
pe prietenii noºtri ºi ne ajutã contra vlahilor ºi a bulgarilor, dar
abia aºteaptã sã ne înfigã pumnalul pe la spate ºi sã ne ia
Macedonia aºa cum ne-au luat Tessalia. Eu n-am chef sã-mi
sacrific soldaþii pentru salvarea acestor vipere. Politica noastrã
este sã-i lãsãm pe ghiauri sã se batã între ei ca orbii ºi sã-ºi
macine forþele mult ºi bine.
– Am înþeles, domnule colonel, a rãspuns cãpitanul. Voi
trimite mai târziu un pluton la faþa locului, cãci sunt obligat sã
înaintez un raport superiorilor mei.
– Bine, cãpitane, aºa sã faci! zise colonelul care s-a în-
dreptat spre cortul lui ca sã-ºi continue somnul întrerupt. Trân-
tindu-se în pat ºi învelindu-se bine cu o „flocatã” de lânã, groasã,
armâneascã, vopsitã în verde ca steagul islamic, colonelul Osman
ºi-a descãrcat necazul mormãind: „Nu ºtiu cine ºi de unde este
pehlivanul ãsta de cãpitan grec, mustãcios ºi fudul, pe care l-am
vãzut de la distanþã ºi de care n-avem voie sã ne atingem de
parcã ar fi niºte relicve sfinte. Încurcate mai sunt iþele diplomatice
ale Sultanului ºi ale vizirului nostru! Oricum mutra îngâmfatã a
acestui palicar grec nu-mi place. Ghiaur spurcat…”107 Vulturii Pindului
Porecla dispreþuitoare s-a înecat repede în valurile unui
somn adânc ºi sforãitor. Cãpitanul de jandarmi a procedat la fel.
În tabãra lor, cetnicii bulgari, în frunte cu voievodul
Apostol, priveau cu nesaþ vâlvãtãile uriaºe din direcþia satelor
greceºti incendiate, ºi jubilau, izbucnind în strigãte ºi urale de
veselie: „Bravo, cãpitane Mucitani, eºti om de cuvânt! Dar acesta
e un simplu mizilic pe lângã rãzbunarea noastrã.”
În tabãra antarþilor greci domnea o jale mare ºi o tãcere
apãsãtoare. ªi-au dat seama cã cele douã sate greceºti de pe
moºiile beilor turci au fost pustiite de rãzbunarea cetnicilor bulgari.
Nu le trecea prin cap cã arderea lor este opera armatolilor aromâni.
În tãcerea sumbrã ºi grea ca o lespede de mormânt,
glasul lui Agras a rãbufnit într-un oftat adânc:
– Ah, cãpãþâni groase de bulgari, ºi ticãloºi cuþovlahi, veþi
vedea voi pânã la urmã cine suntem ºi ce putem noi grecii! Vã
vom pisa capul ca la niºte ºerpi veninoºi. Nu mai este mult ºi vine
primãvara, când vom pãrãsi acest bârlog ºi vom ieºi în munþi unde
vã vom trece prin foc ºi sabie ºi nu vom lãsa sãmânþã din neamul
vostru barbar ºi spurcat!
În calitatea lui de comandant suprem, cãpitanul Agras
trebuia sã menþinã ridicat moralul trupei sale împrospãtatã între
timp cu noi antarþi sosiþi din Grecia. Vorbele lui sincere, ca ale
unui posedat care are un ideal în care crede cu toatã fiinþa lui ºi
pentru care este gata oricând sã-ºi dea ºi viaþa, au cãzut în gol.
Noii recruþi veniþi sã lupte în Macedonia pentru cauza panelenã
erau consternaþi ºi dezamãgiþi. Unul din ei, sublocotenentul
Spiros Critas, a îndrãznit sã-i spunã:
– Am venit aici ca voluntari sã luptãm pentru marea cauzã
panelenã. Dar una ni s-a spus nouã la Atena ºi cu totul alta este
situaþia etnicã, politicã ºi religioasã la faþa locului. Aici majoritatea
populaþiei o formeazã bulgarii ºi cuþovlahii. Noi grecii suntem
cei mai puþini, chiar în urma evreilor ºi a þiganilor.
Antarþii cretani mai ales ascultau posomorâþi ºi pãreau
cã sunt de acord cu vorbele compatriotului lor.
Cãpitanul Agras a vrut sã-l apostrofeze pe Spiros Critas
ºi sã-i ordone sã tacã, dar s-a rãzgândit ºi i-a vorbit pe un ton
blând:108 IONEL ZEANA
– Sublocotenent Critas, ai dreptate pânã la un punct, cãci
aºa e propaganda: nu se potriveºte niciodatã cu realitatea. Dar
noi am venit aici atraºi nu de propaganda Silogului din Atena, ci
ca sã luptãm pentru împlinirea marelui nostru ideal panelen ºi
anume dezrobirea Macedoniei ºi renaºterea imperiului bizantin
sub forma modernã a Greciei mari cu capitala la Constantinopol.
– Da, cãpitane Agras. Dar în nordul Macedoniei nu avem
picior de grec, în afarã de feþele bisericeºti, dupã câte am aflat.
Poate din cauza asta mulþi tineri de-ai noºtri ºi-au pierdut viaþa
aici. Cum o sã-i grecizãm noi pe aceºti încãpãþânaþi bulgari ºi
cuþovlahi?
– Cu rãbdare ºi cu teroare. Acestea sunt armele noastre
principale cu care vom înfrânge pânã la urmã voinþa acestor
rãtãciþi încãpãþânaþi. Le vom mãcelãri fruntaºii, îi vom atrage pe
unii de partea noastrã, iar mulþimea supusã ºi oarbã ca o turmã
de oi, îi va urma ºi se va greciza în masã.
– Sã dea Dumnezeu sã aveþi dreptate, cãpitane Agras! Dar
ne aºteaptã o luptã lungã ºi grea, cãci toate popoarele balcanice
sunt contra noastrã ºi fiecare din ele îºi are propriul sãu ideal. Bulga-
rii luptã pentru o Macedonie autonomã sau bulgarã, Cuþovlahii
pentru o Macedonie româneascã, sârbii pentru una sârbeascã ºi
albanezii pentru una albanezã. Numai evreii ºi þiganii n-au nici o
pretenþie ºi se complac sub stãpânirea otomanã. Dar cu ei ori fãrã
ei, noi nu avem nimic de pierdut ºi mai ales nimic de câºtigat. ªi
unii ºi alþii sunt pãgâni ca ºi turcii ºi n-au nimic comun cu noi. Dar
trebuie sã ne ferim ºi de ei cã sunt spionii turcilor.
În sinea lui, Agras era de acord cu obiecþiile subalternului
sãu, dar ca sã susþinã neºtirbit moralul antarþilor ºi ca sã-l menajeze
ºi pe Spiros Critas de care avea nevoie, a trebuit sã dea dovadã de
un deosebit simþ psihologic ºi de multã isteþime, într-o împrejurare
atât de tragicã în care veºtile proaste se rostogoleau peste capul
lor parcã cu tot dinadinsul ca sã-i nãuceascã ºi sã-i paralizeze.
Strãduindu-se sã fie cât mai calm, a rostit îmbãrbãtându-i:
– Fraþi eleni, aþi auzit ce a vorbit locotenentul Spiros Critas.
În mare parte este adevãrat ce-a spus el. Propaganda e una ºi
realitatea e alta. ªi eu am fãcut aceeaºi constatare ºi cred cã ºi
voi cei veniþi din scumpa noastrã Elada. Dar noi am venit aici sã109 Vulturii Pindului
luptãm ºi sã învingem, nu sã ne lãsãm copleºiþi de greutãþi ºi
înfrânþi de duºmani, oricât de numeroºi ºi de dârji ar fi ei. N-am
venit nici la nuntã sã bem ºi sã jucãm, nici la înmormântare sã
bocim ºi sã vãrsãm lacrimi. Am venit sã luptãm vitejeºte ºi sã
murim ca nemuritorul strãmoº la Termopile, Leonida.
Dupã aceastã scurtã ºi înflãcãratã cuvântare, atmosfera
s-a înviorat. Antarþii ºi-au recãpãtat încrederea, conºtienþi cã
tabãra lor se bucura de bunãvoinþa autoritãþilor turceºti cu care
colaborau tacit ºi nu era þinta bombardamentelor ca tabãra
vlahilor ºi bulgarilor. ªi aceasta se datora numai diplomaþiei
prelaþilor bisericii ortodoxe greceºti.
Aºteptau cu nerãbdare primãvara sã pãrãseascã balta
plinã de þânþari, cu miros de aer jilav ºi de ierburi putrede ºi sã
iasã în munþi unde sã respire aerul îmbãlsãmat de flori, sã bea
apa rece de izvor, ºi sã se rãzbune cumplit asupra vlahilor ºi
bulgarilor încãpãþânaþi.110 IONEL ZEANA
O vizitã importantã în Baltã.
În iarna anului l907, Boris Sarafof, ºeful suprem al organi-
zaþiei revoluþionare bulgaro-macedonene, s-a hotãrât sã inspecteze
tabãra din Balta Ianiþa. El locuia la Sofia ºi colabora cu autoritãþile
bulgare. De altfel, fusese ofiþer în armata bulgarã ºi unii revoluþionari
mai vechi, în frunte cu aromânul Iane Sadanschi, nu aveau
încredere în el, bãnuindu-l de duplicitate. Dar la toate congresele
þinute de comitetele revoluþionare, el a reuºit sã se impunã, fiind
reales ca ºef. Într-o zi a primit vizita unui reporter american de la
ziarul New Herald Tribune. Acesta voia sã informeze opinia publicã
americanã despre starea de lucruri din regiunea balcanicã a
imperiului otoman, despre revendicãrile popoarelor creºtine ºi
despre lupta ºi scopul urmãrit de organizaþia revoluþionarã
macedoneanã. ªi-a manifestat dorinþa de a vizita o tabãrã de partizani
revoluþionari. Boris Sarafof a acceptat, luându-l cu el într-o vizitã de
inspecþie pe teren în sudul Macedoniei. A þinut însã sã-ºi previnã
musafirul, arãtându-i riscurile aventurii sale.
– Sã ºtii, domnule, cã este foarte periculoasã pentru dum-
neata aceastã aventurã. Te poate costa viaþa. În cel mai bun caz
– dacã eºti prins – arestarea ºi condamnarea la închisoare.
Gândeºte-te bine, cãci drumul e lung ºi anevoios ºi plin de
riscuri, cu toate legãturile bune de care dispunem ºi cu toate
mãsurile de precauþie luate.
Americanul, cu ochii de culoarea oþelului, i-a rãspuns
scurt ºi hotãrât:
– Excelenþã, sunt gata sã mor alãturi de dumneavoastrã.
Boris Sarafof i-a bãtut prieteneºte pe umãr:
– Bravo! Îmi placi.111 Vulturii Pindului
Astfel, într-o noapte, însoþit de doi aghiotanþi ºi de ameri-
can, a trecut frontiera bulgaro-turcã, pãºind pe pãmântul
Macedoniei.
Boris Sarafof era un bãrbat zvelt, vioi, energic ºi cultivat. Deºi
era travestit, ca ºi ceilalþi partizani, în hainele unui þãran, gazdele
care îl primeau de-a lungul drumului, fãrã sã-l fi vãzut vreodatã, îl
simþeau ºi-l recunoºteau de la prima aruncare de ochi, cuprinse
deodatã de o bucurie imensã, amestecatã cu sfialã, cu admiraþie,
spunându-ºi fericite „El este Voievodul nostru.” ªi casele unde
poposea o zi, o noapte sau câteva ceasuri, erau mândre cã
Voievodul lor legendar le cãlcase pragul ºi fusese oaspetele lor.
Ziaristul american îºi nota cu grijã la popasuri impresiile
proaspete culese de-a lungul acestei unice ºi palpitante cãlãtorii
clandestine. Era obligat sã nu dea numele persoanelor întâlnite
ºi nici ale localitãþilor pe unde treceau.
În sfârºit, într-o zi au ajuns la destinaþie.
În tabãra bulgarã din balta Ianiþa domnea o mare forfotã.
Voievodul Apostol a inspectat toate colibele, anunþâdu-ºi parti-
zanii cã aºteaptã vizita ºefului suprem al organizaþiei revolu-
þionare macedonene, Boris Sarafof.
Toþi cetnicii ardeau de nerãbdare sã-l vadã. Unii îl cunoº-
teau ºi erau bucuroºi sã-l revadã ºi sã stea de vorbã cu el. Alþii
mai tineri, recrutaþi între timp, nu-l cunoºteau decât din auzite
ºi fremãtau de nerãbdare sã-l vadã ºi sã-l audã vorbind. Era
visul lor de tineri ºi fanatici luptãtori pentru un crez suprem:
libertate sau moarte. Era singura alternativã. Altfel, pentru ei viaþa
nu mai avea sens. Într-o searã visul li s-a împlinit.
Dupã un scurt popas fãcut la niºte negustori bulgari din
oraºul Verticop, Boris Sarafof ºi-a fãcut apariþia în faþa nesfârºitei
bãlþi Ianiþa. Pentru derutarea spionilor, el a stabilit intrarea în baltã
prin partea opusã oraºului Ianiþa. Un curier din oraºul Verticop a
fost trimis în baltã ca sã-l înºtiinþeze pe voievodul Apostol. Acesta
a trimis la locul de întâlnire pe aghiotantul sãu în fruntea unei
echipe de cetnici înarmaþi.
Se lãsase noaptea când Boris Sarafof ºi suita lui au ajuns
în tabãra bulgarã. Era în toiul iernii ºi dinspre Vardar sufla un112 IONEL ZEANA
vânt aspru. Pãpuriºul se zbuciuma scârþâind sec, metalic. Cei
vreo douã sute de cetnici bãrboºi aºteptau în picioare în faþa
colibelor de stuf în care focul ardea mocnit. Tabãra era aºezatã
pe un ostrov prizãrit, înconjurat de sãlcii, de arbuºti ºi de plute
pe care abia încãpeau cei douã sute de cetnici asediaþi, dar
liberi ºi stãpâni pe palma lor de pãmânt.
Glasul voievodului Apostol a despicat întunericul nopþii,
rãsunând aspru ºi ferm:
– Atenþie. Cetnici, drepþi!
Picioarele celor douã sute de cetnici au pocnit la unison.
Fãcând câþiva paºi înainte, voievodul Apostol s-a oprit în poziþie
militarã, dând raportul:
– Domnule comandant, cetnicii din balta Ianiþa, urându-vã
bun venit, sunt gata ºi aºteaptã ordinele dumneavoastrã.
Boris Sarafof a înaintat câþiva paºi ºi i-a strâns mâna cãl-
duros. Apoi i-a salutat pe cetnici cu lozinca consacratã:
– Libertate sau moarte!
Din douã sute de piepturi a rãsunat acelaºi strigãt hotãrât:
– Libertate sau moarte!
Ochii tuturor cetnicilor scânteiau de bucurie ºi de entu-
ziasm. κi dãdeau seama cã trãiesc clipe unice, înãlþãtoare, de
neuitat, pentru care meritã sã lupþi, sã înfrunþi primejdii ºi chiar
sã te jertfeºti. Decât o viaþã lungã ºi josnicã de rob, mai bine una
scurtã ºi demnã, încununatã de o moarte glorioasã de erou. Aºa
simþea ºi aºa îºi spunea în sinea lui fiecare dintre ei.
Dupã îndeplinirea acestei ceremonii, Boris Sarafof,
luându-l de braþ pe Apostol, i-a spus:
– Dragã prietene, dã liber oamenilor ºi spune-le cã fiind
târziu, mâine vom þine o ºedinþã în care vã voi comunica tot ce
trebuie.
Voievodul Apostol s-a executat ºi oamenii s-au retras în
colibele lor, cu cãciulile îndesate pe urechi, la cãldura focului
din vatrã. Afarã vântul ºuiera prelung ºi ascuþit. Boris Sarafof l-a
prezentat apoi lui Apostol pe tânãrul ziarist american de la New
Herald Tribune. Apostol i-a condus în coliba lui unde fuseserã
pregãtite culcuºurile pentru înalþii oaspeþi.113 Vulturii Pindului
Ziaristul american privea uimit în jurul sãu ºi la lumina
lãmpii afumate îºi nota în carnet impresiile. Strânsese deja o
recoltã bogatã cu ajutorul cãreia spera sã scrie o serie de reportaje
senzaþionale de pe urma cãrora sã se aleagã ºi cu un substanþial
câºtig material, cãci pentru un veritabil american timpul înseamnã
bani. ªi timpul petrecut în aceastã stranie aventurã trebuia
fructificat la maximum. Ochiului sãu rece ºi calculat nu-i scãpa
nimic. Spiritul sãu de observaþie, ascuþit, scormonea ºi nota
neobosit orice amãnunt aparent nesemnificativ. ªtia cã din
noianul de date mãrunte, la redactarea definitivã va elimina
balastul ºi va rãmâne esenþialul.
Cina a fost sobrã, cu pâine neagrã de grâu, cu brânzã, cu
peºte de baltã ºi cu orez fiert în unt, dar stropitã cu ºliboviþã ºi
mai ales cu vinul dulce ºi aromat de Neaguºte. Acest orãºel, aºezat
pe dealuri, fusese întemeiat de coloniºti latini ºi se numea Nova
Augusta. Cu timpul, odatã cu nãvãlirea ºi revãrsarea slavilor spre
sud, ºi-a schimbat ºi numele – stâlcindu-l în Neaguºte – ºi
compoziþia etnicã, astfel încât bulgarii formau acum majoritatea
populaþiei care era aproape grecizatã. Era rãzbunarea secretã ºi
implacabilã a istoriei împotriva veneticilor lacomi, care se întind
peste mãsurã pânã ce se risipesc ºi se pulverizeazã, înghiþiþi la
rândul lor de purtãtorii altei culturi superioare.
Ziaristul american, obiºnuit cu viaþa confortabilã ºi
luxoasã, trãia învolburat de senzaþii inedite. Uimit de tot ce vedea
ºi simþea, punea gazdei tot felul de întrebãri prin intermediul lui
Sarafof, singurul cu care comunica verbal. Era cuprins de
sincerã admiraþie pentru curajul ºi vitejia acestor neînfricaþi
luptãtori. Crezuse pânã atunci cã are de-a face mai mult cu
bande de briganzi ºi de asasini cum se credea în genere în lumea
civilizatã occidentalã. Dar aici, la faþa locului, realitatea era cu
totul alta. Pentru el acum era clar cã lumea occidentalã,
îmbuibatã ºi ignorantã, era orbitã de multe prejudecãþi stupide.
Era bucuros cã-i revenea lui sarcina sã le combatã ºi sã le
spulbere printr-o serie de reportaje senzaþionale. Abia aºtepta
sã-ºi încheie vizita ºi sã se înapoieze în America.
S-au culcat târziu ºi au dormit buºtean pânã când a rãsãrit
soarele. Era o zi liniºtitã, fãrã vânt, cu un soare cãlduþ de iarnã,114 IONEL ZEANA
pe un cer albastru presãrat ici-colo cu rare fuioare de nori albi
strãvezii. O zi frumoasã bine venitã pentru ºedinþa anunþatã
decusearã. Cetnicii s-au strâns cu toþii, în picioare, formând un
semicerc.
Boris Sarafof a luat cuvântul:
– Dragi prieteni, am venit sã vã vizitez, însoþit de un ziarist
american interesat sã cunoascã idealul ºi obiectivul luptei noastre,
cãci vrea sã scrie o serie de articole pentru lãmurirea opiniei publice
americane ºi mondiale. L-am adus cu mine sã vadã cu ochii lui
ce fel de oameni sunteþi, în ce condiþii trãiþi ºi cu câtã ardoare ºi
spirit de jertfã luptaþi pentru eliberarea Macedoniei de sub jugul
turcului pãgân a cãrui stãpânire multisecularã se clatinã din toate
încheieturile ºi în curând se va prãbuºi. Dar prãbuºirea stãpânirii
otomane nu înseamnã ºi eliberarea automatã a scumpei noastre
patrii, Macedonia. Cârduri de corbi hãmesiþi îi dau târcoale din
toate pãrþile ca s-o sfâºie în bucãþi, fiecare urmãrind sã rupã din
trupul ei sfârtecat o halcã cât mai mare. Aceste cârduri lacome ºi
nesãþioase sunt Grecia, Bulgaria, Serbia, Muntenegru ºi Albania. A
sosit vremea sã vorbim pe ºleau, pentru ca ºi voi ºi lumea întreagã
sã ºtie limpede ce vrem noi cu adevãrat ºi pentru ce suntem gata
oricând sã ne vãrsãm sângele. Noi nu umblãm, cum cred ºi cum
spun unii rãuvoitori sau sceptici, cu ascunziºuri. Nu vrem sã
înºelãm pe nimeni. Chiar dacã majoritatea revoluþionarilor din
organizaþia noastrã sunt bulgari macedoneni, noi nu urmãrim
anexarea parþialã sau în întregime a Macedoniei la Bulgaria. Ne
opunem categoric la împãrþirea Macedoniei între statele balcanice,
oricare ar fi ele. Macedonia a fost în antichitate cel mai puternic
stat independent din Peninsula Balcanicã pânã la cucerirea ei de
cãtre romani înainte de Hristos. Ea era locuitã de traci, nu de greci
ºi nici de albanezi. Grecii au fost bãtuþi ºi cuceriþi de macedoneni
pe care ei îi dispreþuiau ºi-i considerau barbari, iar albanezii sunt
urmaºii ilirilor – un popor înrudit cu tracii. Noi bulgarii ºi celelalte
popoare slave am venit aici mult mai târziu, dar convieþuind cu
populaþia tracã bãºtinaºã, ne-am amestecat cu ea, încât în vinele
noastre curge, poate, mai mult sânge trac decât bulgar. Aºa cã, pe
drept cuvânt, putem pretinde cã suntem urmaºii tracilor ca ºi vlahii,
cu singura deosebire cã ei sunt un amestec de traci ºi de romani.115 Vulturii Pindului
Dar ºi unii ºi alþii avem acelaºi fond comun: substratul trac. Acesta
este adevãrul istoric ºi pentru triumful lui luptãm noi. Macedonia
lui Alexandru cel Mare – cel mai mare cuceritor al lumii – trebuie
sã redevinã stat liber ºi independent în centrul Peninsulei Balcanice.
Numai astfel se va pune capãt poftelor nesãþioase ale statelor vecine
ºi zâzaniilor întreþinute de marile puteri europene ale cãror interese
politice ºi economice se ciocnesc în aceastã regiune. Numai astfel
Macedonia va fi un factor de echilibru ºi de stabilitate politicã în
Balcani. Altminteri va fi mereu un butoi cu pulbere. Este de datoria
marilor puteri sã înþeleagã odatã pentru totdeauna acest lucru ºi
sã recunoascã Macedonia ca stat liber ºi independent în graniþele
ei vechi, istorice.
Cu aceste cuvinte, Boris Sarafof ºi-a încheiat cuvântarea.
Cetnicii îl priveau cu admiraþie. Aveau feþele luminate de bucurie
ºi de entuziasm. Fiecare simþea cã pentru un asemenea ideal ºi
pentru un asemenea ºef capabil, energic ºi neînfricat meritã sã
lupþi ºi, la nevoie, chiar sã mori. Erau parcã electrizaþi.
Dupã o scurtã pauzã, în rãstimpul cãreia a schimbat
câteva cuvinte cu voievodul Apostol ºi cu reporterul american,
Boris Sarafof i-a întrebat:
– Dacã unii dintre voi au vreo nedumerire îi rog sã-mi
punã întrebãri ca sã le rãspund ºi sã-i lãmuresc, cãci fiecare
trebuie sã ºtie precis pentru ce luptã ºi pentru ce este gata
oricând sã moarã.
Un cetnic s-a desprins din rând ºi, fãcând un pas înainte, s-a
prezentat în poziþie militarã. Era de staturã mijlocie, spãtos, bãrbos
ºi cu ochii albaºtri-cenuºii. A vorbit în limba macedonoslavã:
– Domnule comandant, mã numesc Traian Cucuda, sunt
meglenoromân ºi voievodul cetnicilor megleniþi în numãr de
cincizeci, care luptãm de la început împreunã cu revoluþionarii
macedonoslavi. Sunt absolvent al Liceului Român din Bitolia.
Aº vrea sã ºtiu cum va fi rezolvatã problema românilor megleniþi
în cadrul Macedoniei libere ºi independente?
– Dragã prietene, înainte de a-þi rãspunde, dã-mi voie sã-þi
pun o întrebare, cãci sunt nelãmurit. Dacã eºti vlah meglenit,
de ce nu te afli în tabãra fraþilor tãi vlahi, ci aici printre cetnicii
macedonobulgari? Nu te înþelegi cu ei?116 IONEL ZEANA
– Ba mã înþeleg foarte bine. Dar aºa am apucat de la
început ºi aºa am crezut cã e bine sã continuãm. Noi megleniþii
locuim într-o regiune formatã dintr-o duzinã de sate vlahe vecine
numai cu sate bulgare, cu care trãim de veacuri în relaþii foarte
strânse de prietenie, încât uneori ne ºi încuscrim, lucru pe care
nu-l facem cu nici o altã naþie. Ceea ce ne-a fãcut sã luptãm
alãturi de cetnicii bulgari, a fost acelaºi duºman comun: grecii,
care vor sã ne grecizeze cu forþa. Cum noi am refuzat aceastã
pretenþie absurdã, antarþii greci au dezlãnþuit teroarea împotriva
noastrã, omorând bãrbaþi, femei, preoþi, învãþãtori ºi chiar elevi
de ºcoalã. La fel procedeazã ºi cu ceilalþi creºtini despre care
spun cã dacã sunt ortodocºi, înseamnã cã sunt greci de origine,
pentru cã, dupã ei, Biserica ortodoxã este Bisericã greceascã ºi
toþi creºtinii ortodocºi nu sunt altceva decât greci deznaþionalizaþi,
adicã deveniþi bulgari, vlahi sau albanezi. Acum – spun ei – a
sosit momentul ca toþi creºtinii ortodocºi din Balcani sã se
întoarcã la matcã, declarându-se greci.
Boris Sarafof a fãcut semn cu mâna, întrerupându-l:
– Voievod Cucuda, am înþeles. ªi acum sã-þi rãspund la
întrebarea pe care mi-ai pus-o. ªtii bine cã în Macedonia propriu-
zisã, locuiesc astãzi, – datoritã împrejurãrilor istorice survenite
de sute ºi chiar de mii de ani, pe care nu le mai putem schimba
– numeroase naþionalitãþi ºi anume: bulgari, vlahi, albanezi, turci,
evrei, greci, sârbi ºi þigani. Toate aceste naþionalitãþi care trãiesc
mai de mult sau mai de curând pe pãmântul Macedoniei,
formeazã poporul macedonean a cãrui patrie este Macedonia.
Ei bine, noi preconizãm o Macedonie federativã aºa cum existã
în Europa Elveþia. Exact aºa vrem ºi noi sã fie Macedonia. Aºadar,
fiecare parte componentã a poporului macedonean sã se bucure
de drepturi ºi de libertãþi egale, democratice în stat, pãstrându-ºi
autonomia deplinã, cu limba ºi cultura ei proprie în þinuturile
unde locuieºte. Cine nu vrea sã trãiascã aici ca cetãþean
macedonean, ci ca bulgar, grec, turc, albanez sau sârb, sã plece
din Macedonia în þara respectivã, cãci el este duºmanul nostru ºi
noi îl vom pedepsi. Sã se ºtie bine cã noi luptãm pentru libertatea
ºi independenþa Macedoniei, nu pentru anexarea ei la Bulgaria,117 Vulturii Pindului
la Serbia, sau la orice alt stat balcanic. Acesta este þelul nostru
suprem ºi pentru atingerea lui suntem gata oricând sã ne jertfim.
Ultimele cuvinte s-au pierdut în foºnetul stufãriºului.
Traian Cucuda a fost mulþumit de rãspunsul primit. De
altfel, el cunoºtea foarte bine þelurile organizaþiei revoluþionare
macedonene. A vrut însã sã sondeze sinceritatea acestui fruntaº
revoluþionar bulgar contestat de alþii în frunte cu avocatul vlah,
Iane Sandanski. Acum era liniºtit, fiind în posesia unei declaraþii
oficiale fãcute public de gura cea mai autorizatã. Deºi colabora
mai de mult cu voievodul Apostol cu care se împrietenise, avea
totuºi în sufletul sãu unele îndoieli care îl rodeau. Avea impresia
cã Apostol era prea bulgar ºi nutrea visuri ºoviniste de supremaþie
bulgarã sub paravanul Macedoniei federative, ceea ce ar fi dus la
noi forme de intoleranþã ºi la disensiuni catastrofale.
Noaptea, Sarafof a þinut în coliba lui Apostol, o nouã ºedinþã
cu ºefii de grupe de cetnici, vorbindu-le despre atrocitãþile comise
de autoritãþile turceºti, care se foloseau de bandele greceºti cu
scopul de a pãcãli opinia publicã, aruncând vina pe dihonia dintre
creºtini. I-a îndemnat la colaborarea frãþeascã nu numai cu
cetnicii vlahomegleniþi, ci ºi cu armatolii vlahi. Voievodul Apostol
l-a asigurat cã aceastã colaborare funcþioneazã perfect ºi cã vlahii
sunt oameni de cuvânt, cinstiþi ºi drepþi ºi luptãtori dârji ºi
neînfricaþi, tot atât de viteji ca ºi cetnicii bulgari.
– Domnule comandant, armatolii vlahi sunt puþini, dar sunt
foarte isteþi ºi viteji. Ori de câte ori am apelat la ajutorul lor, au sãrit
fãrã nici o ºovãialã ºi au luptat cu o vitejie vrednicã de toatã lauda.
Boris Sarafof îl asculta satisfãcut. Din când în când îºi nota
ºi el în carneþel anumite lucruri ºi observaþii. Reporterul american
nu prididea, scriind mãrunt ºi nervos, nume, fapte, ºi întâmplãri
care de care mai grozave ºi mai senzaþionale pentru opinia publicã
americanã. Spera sã obþinã un mare succes ºi fremãta tot de o
bucurie lãuntricã bine înfrânatã sub masca lui rece, anglosaxonã.
Boris Sarafof a stat în tabãra bulgarã trei sãptãmâni.
Dupã ce s-a asigurat de devotamentul neclintit al cetnicilor
sãi ºi s-a documentat asupra situaþiei, el a dat ultimele dispoziþii ºi
ºi-a exprimat dorinþa de a vizita ºi tabãra armatolilor din balta Ianiþa.118 IONEL ZEANA
Voievodul Apostol a trimis un curier în tabãra armatolilor,
anunþându-i cã vor primi vizita unui fruntaº revoluþionar, fãrã a-i
divulga numele. S-a stabilit ziua, ora ºi locul unde vizitatorul
necunoscut urma sã vinã ºi sã fie întâmpinat.
Gheorghe Mucitani le-a comunicat armatolilor ºtirea
îmbucurãtoare. Toþi ardeau de curiozitate ºi de nerãbdare. Misterul
vizitatorului îi aþâþa ºi mai mult. Fiecare se întreba cine ar putea fi
cel care s-a hotãrât sã-i viziteze în plinã iarnã ºi într-un loc atât de
îndepãrtat ºi pe deasupra asediat de armatã. Ce nevoie îl silea
tocmai acum, când putea sã-i viziteze, fãrã sã înfrunte atâtea
riscuri primãvara sau vara în munþi. Temeritatea vizitatorului
misterios îi uimea, dar îi ºi îmbãrbãta. Nimeni, nici chiar viteazul
Gheorghe Mucitani, supranumit Casapu, nu mergea cu gândul
pânã la însuºi ºeful organizaþiei revoluþionare.
Era o dimineaþã rece, dar seninã ºi frumoasã de început
de martie. Frunze lungi, ascuþite ºi noi tulpini de papurã începeau
sã þâºenascã din adânc, spintecând apa bãlþii ca niºte sãbii verzi.
Adia un vânt prevestitor de primãvarã.
Când misteriosul ºi temerarul vizitator, însoþit de mica
lui suitã, a pus piciorul pe micul ostrov al armatolilor, cãpitanul
Gheorghe Mucitani a tresãrit de bucurie. L-a recunoscut. Cu
ochii luminaþi a înaintat spre el ºi, încremenind în poziþie de
drepþi, i-a dat raportul cu vocea limpede ºi energicã:
– Domnule comandant, unitatea de armatoli vlahi este
gata ºi aºteaptã ordinele dumneavoastrã!
Boris Sarafof i-a întins mâna, îmbrãþiºându-l ºi sãrutându-l,
apoi s-a adresat armatolilor aliniaþi:
– Bunã ziua, fraþi vlahi!
– Sã trãiþi, domnule comandant! i-au rãspuns într-un glas
cei douãzeci de armatoli aromâni.
Apoi Boris Sarafof ºi membrii suitei sale au dat mâna cu
toþi armatolii.
L-a impresionat adânc faptul cã toþi vorbesc curent bulgãreºte,
mai bine zis limba macedonoslavã. Într-o atmosferã de bunã
dispoziþie, oaspeþii au fost poftiþi în coliba cãpitanului Gheorghe
Mucitani. Era mai încãpãtoare. Aici Boris Sarafof a þinut cu ei prima
ºedinþã. Toþi s-au aºezat turceºte pe rogojini, ca sã-l asculte.119 Vulturii Pindului
Sarafof a început sã vorbeascã:
– Fraþi armatoli vlahi, sunt fericit cã mã aflu în mijlocul
vostru. Voievodul Apostol mi-a vorbit foarte frumos despre voi,
despre curajul ºi vitejia voastrã, precum ºi despre colaborarea
desãvârºitã dintre voi ºi cetnicii lui. De altfel între vlahi ºi bulgari
au existat întotdeauna relaþii strânse de prietenie. Ele sunt vechi
ºi dateazã de sute de ani. ªtiþi cu toþii, dar mai ales cei care aþi
terminat liceul, cã vlahii împreunã cu bulgarii s-au rãsculat la
ll82 împotriva imperiului bizantin care-i asuprea ºi au întemeiat
þaratul bulgaro-vlah sub conducerea fraþilor vlahi Petru ºi Asan.
Aceastã prietenie între vlahi ºi bulgari este deci foarte veche ºi
ea trebuie sã funcþioneze ºi de acum înainte neºtirbitã, cãci
numai uniþi, ca prieteni adevãraþi, vom putea învinge toate
greutãþile ºi ne vom putea atinge scopul. Din cele discutate cu
ºefii voºtri, Gheorghe Mucitani ºi Mihail Handuri, am aflat cã
sunteþi foarte bine informaþi asupra situaþiei politice nu numai
din Balcani, ci ºi din Europa ºi din întreaga lume. Sunteþi la
curent cu tot ce se petrece, fiindcã sunteþi bine organizaþi ºi
primiþi ziare din Salonic. Vã felicit ºi vã exprim întreaga mea
admiraþie pentru iscusinþa cu care vã descurcaþi, vorbind fiecare
douã-trei limbi strãine. Cetnicii voievodului Apostol nu sunt aºa
de bine informaþi ca voi, dar sunt disciplinaþi ºi foarte dârji.
– Domnule comandant – a intervenit Gheorghe Mucitani
– armatolii, despre care aþi spus cã sunt foarte bine informaþi, au
totuºi unele nedumeriri provocate de disensiunile ivite în sânul
miºcãrii noastre în legãturã cu problema autonomiei Macedoniei.
ªtiþi cã sunt mai multe curente care s-au manifestat la congresele
comitetelor revoluþionare de la Sear ºi din alte pãrþi. Armatolii vor
sã afle de la dumneavoastrã care este poziþia realã a miºcãrii
noastre în aceastã problemã esenþialã.
– Dragi prieteni, este adevãrat cã miºcarea revoluþionarã a
fost zguduitã de douã curente principale foarte dãunãtoare: unul
dulceag, reprezentat de Delcev, Sandanski, Mihãileanu ºi alþii care
se mulþumesc cu aºa zisa autonomie a Macedoniei în cadrul
imperiului otoman, altul radical-ºovinist, ultranaþionalist, care
urmãreºte ciopârþirea sau anexarea Macedoniei la Bulgaria. Noi
suntem categoric împotriva lor ºi le combatem cu toatã strãºnicia.120 IONEL ZEANA
Noi luptãm pentru eliberarea Macedoniei de sub jugul turcesc ºi
pentru independenþa ei absolutã, sub forma unui stat federativ
ca Elveþia. Acesta este crezul ºi þelul nostru suprem. Pentru asta a
luptat ºi a murit eroic ºi voievodul vostru vlah Pitu Guli. Nu nutrim
gânduri ascunse. Chiar dacã noi bulgarii suntem locuitorii cei
mai numeroºi ai Macedoniei, recunoaºtem cinstit existenþa ºi a
celorlalte minoritãþi etnice, care convieþuiesc de veacuri în acest
spaþiu, ºi vrem sã convieþuim în pace ºi în viitor, bucurându-ne
cu toþii de aceleaºi libertãþi, de aceleaºi drepturi ºi de aceleaºi
obligaþii. Acestea sunt gândurile noastre sincere ºi curate ºi vreau
ca nimeni sã nu se îndoiascã de ele. Pentru acest ideal mare ºi
sfânt suntem gata oricând de luptã ºi de moarte.
Sarafof a vorbit clar, fãrã gesturi patetice, în faþa unui auditoriu
atât de mic, reprezentat de cei 20 de armatoli. Pãrea un om foarte
sincer ºi foarte ferm pe poziþia lui, nu un demagog ordinar care se
îmbatã ºi îmbatã ºi pe alþii cu fraze sforãitoare. Impresia produsã
asupra armatolilor a fost covârºitoare. Încântat, Gheorghe Mucitani
i-a strâns mâna, felicitându-l cãlduros. Ceilalþi tãceau.
Rotindu-ºi privirile asupra lor, Boris Sarafof i-a întrebat:
– Mai are cineva vreo nedumerire?
Toþi pãreau mulþumiþi de declaraþiile lui. Aºezat lângã
Mihali Handuri, Cola Nicea se frãmânta neliniºtit. Ar fi vrut sã-l
înghionteascã pe acesta sã ia cuvântul ºi sã cearã lãmuriri asupra
unor puncte obscure ºi aspecte echivoce din sânul organizaþiei
revoluþionare. Handuri era cel mai vechi armatol din regiune
care participase încã din l903 la mai multe bãtãlii alãturi de
cetnicii bulgari. Era iubit ºi respectat de toþi armatolii. Cola Nicea
îºi dãdea seama cã era unica ocazie când se putea sta de vorbã
pe îndelete cu ºeful organizaþiei revoluþionare. Se uita la Handuri
ºi nu ºtia ce trebuia sã facã pentru a-l determina sã vorbeascã.
Dar Handuri tãcea. Se vedea cã nu are nici o îndoialã. Atunci
Cola Nicea ºi-a luat inima în dinþi ºi s-a adresat lui Sarafof :
– Domnule comandant, sunt armatolul Cola Nicea. Nu
sunt atât de vechi luptãtor ca Mihali Handuri, Gheorghe Mucitani
ºi alþii de aici. Am venit de curând, adus de colegul meu de ºcoalã,
Mihali Handuri. Am ieºit armatol din dorinþa de luptã ºi de
rãzbunare nu atât împotriva turcilor, cât mai ales împotriva121 Vulturii Pindului
bandelor greceºti care ne ard satele, ne ucid preoþii ºi învãþãtorii,
femeile ºi copiii ºi ne furã ºi ne cãsãpesc oile, vitele ºi caii, în
numele sfintei religii creºtine ºi sub oblãduirea Patriarhiei ortodoxe
din Constantinopol. Turcii pãgâni se poartã mult mai bine cu noi
aromânii decât bandele de antarþi greci care vor sã ne extermine
ºi sã ne grecizeze cu forþa.
– Da, ºtiu, prietene, l-a întrerupt Sarafof, privindu-l cu admiraþie
în ochii albaºtri-cenuºii, care scãpãrau de revoltã ºi de indignare.
Continuã, te rog, l-a îndemnat el binevoitor, vãdit impresionat de
limba bulgarã curatã în care îi vorbea tânãrul armatol.
– Ne-aþi vorbit de prietenia veche dintre aromâni ºi bulgari
despre lupta lor comunã împotriva bizantinilor greci, continuatã ºi
azi împotriva asupritorilor pãgâni ºi greci, ne-aþi prezentat, de
asemenea, clar ºi convingãtor idealul, þelul final ºi necesitatea
continuãrii luptei într-o disciplinã ºi unitate perfectã fãrã de care
nu este posibilã biruinþa. Eu nu mã îndoiesc de sinceritatea
gândurilor dumneavoastrã. Dar am totuºi o mare nedumerire, care
mã roade ºi pentru care vreau sã-mi daþi o explicaþie lãmuritoare
care sã mã liniºteascã. De aceea îmi permit sã vã întreb.
– Spune, prietene, l-a încurajat Boris Sarafof.
– Dacã luptaþi pentru independenþa Macedoniei ºi faceþi
apel la unirea tuturor naþionalitãþilor conlocuitoare ca sã sfarme
jugul turcesc ºi sã combatã orice alt jug pe care-l pregãtesc
statele balcanice, dar mai ales Grecia, atunci de ce a fost îm-
puºcat la Bucureºti acum ºase ani, profesorul aromân, ªtefan
Mihãileanu, de cãtre un comitagiu bulgar?
Cu ochii aprinºi ºi cu obrajii uºor rumeniþi, Nicea îl privea fix.
– Dragã prietene, a rãspuns calm Boris Sarafof, sã nu crezi
– ºi sã nu creadã nimeni – cã noi l-am asasinat pe ªtefan
Mihãileanu pentru faptul cã era român, adicã vlah din Ohrida,
stabilit în România. Organizaþia noastrã revoluþionarã condamnã
la moarte pe toþi cei care trãdeazã cauza poporului macedo-
nean, indiferent de grupul etnic cãruia ei îi aparþin. ªtefan
Mihãileanu a fost împuºcat ca trãdãtor al cauzei noastre, pentru
cã el a fãcut parte din organizaþia noastrã, iar apoi s-a pronunþat
pentru continuarea ocupaþiei otomane în Macedonia. Dar ªtefan
Mihãileanu nu este singurul caz. Organizaþia noastrã l-a împuºcat122 IONEL ZEANA
ºi pe primul-ministru al Bulgariei, Tachef, care era tot vlah de
origine, pentru motivul cã se pronunþase pentru încorporarea
Macedoniei la Bulgaria. Prin aceste acte am dovedit cã suntem
sinceri ºi necruþãtori în acþiunile noastre. Te-ai lãmurit acum,
dragã prietene?
– M-am lãmurit, a rãspuns scurt Cola Nicea, deºi nu era
de acord cu suprimarea fizicã a profesorului ªtefan Mihãileanu
ca trãdãtor, fiindcã el n-a atacat miºeleºte organizaþia revoluþio-
narã din care a fãcut parte, ci ºi-a schimbat pãrerea, ca mulþi
alþi revoluþionari, cu privire la cãile de rezolvare a problemei
macedonene. Mihali Handuri, care era de aceeaºi pãrere, i-a
fãcut semn sã tacã ºi el a înþeles. Amândoi discutaserã între ei
cazul lui ªtefan Mihãileanu – un distins ºi brav intelectual aromân
– ºi socoteau asasinarea lui ca un act de cruzime barbarã datoritã
rivalitãþilor dintre diversele comitete revoluþionare ºi a luptelor
intestine pentru acapararea puterii. Înþeleptul Mihali Handuri
considera cã nu era momentul potrivit pentru purtarea unor
asemenea discuþii delicate, care ar fi turburat atmosfera.
La prânz, în cinstea oaspeþilor lor, armatolii au pregãtit o
masã ca-n basme. Procuraserã din ajun un batal ºi doi miei de
la baciul Gamzeli. Aveau în coliba – depozit mai multe balerci
cu vin ºi cu rachiu.
Dupã trei sãptãmâni de mâncare searbãdã, formatã din
ciorbe de fasole ºi de peºte ºi din iahnie de cartofi, prânzul oferit
de armatoli, cu doi miei puºi la frigare, ºi cu nelipsita „arumani”
ca aperitiv, era un veritabil festin regal.
Reporterul american îºi lingea degetele unsuroase ºi mai
trãgea o duºcã de vin din „pãgurul” pus la dispoziþie: un bidonaº
oval de un litru, pe care-l poartã cu sine, atârnat de curea, orice
cioban ºi haiduc. Vesel, cu obrajii îmbujoraþi de „þipurã” ºi de
vin, el l-a rugat pe Boris Sarafof sã le spunã armatolilor cã aºa
fripturã delicioasã n-a gustat în viaþa lui ºi le-a promis cã în
reportajele lui va descrie modul ei de preparare. De asemenea,
ca ºi în tabãra bulgarã, el a fãcut mai multe fotografii cu armatolii,
cu scopul de a ilustra cu ele reportajele sale senzaþionale.
Boris Sarafof a stat o sãptãmânã în tabãra armatolilor.
Era profund impresionat de disciplina, de voia bunã, de curajul123 Vulturii Pindului
ºi de vitejia lor. În acest rãstimp i-a cunoscut mai bine pe toþi, dar
mai ales pe cei doi ºefi: Gheorghe Mucitani ºi Mihali Handuri,
asigurându-se de devotamentul lor neclintit. La plecare, îmbrãþiºându-
l pe Mihali Handuri, i-a dãruit pistolul sãu automat Mauser.
– Þi-l dãruiesc cu cea mai mare plãcere pentru credinþa,
curajul ºi bravura ta legendarã.
Miºcat de gestul neaºteptat al Cãpeteniei bulgare, Handuri
i-a strâns mâna mulþumindu-i:
Domnule comandant, fiþi sigur cã-l voi purta cu cinste ca
pe cel mai scump dar al vieþii mele de revoluþionar ºi nu vã voi
face de ruºine niciodatã. Sã trãiþi ºi sã ne conduceþi la biruinþã!
Despãrþirea a fost mai solemnã ºi mai emoþionantã decât
primirea.
La cãderea nopþii, Boris Sarafof, împreunã cu mica lui
suitã, a pãrãsit tabãra armatolilor, îndreptându-se spre satul
bulgãresc Licoviºte unde urma sã fie gãzduit. În toate satele
bulgãreºti existau comitete revoluþionare secrete, bine organizate
ºi înarmate. Pãstrarea secretului era una din legile de bazã ale
organizaþiei. Divulgarea lui atrãgea pedeapsa cu moartea. De aceea
chiar bulgarii grecomani se temeau de conaþionalii lor revoluþio-
nari. Voievodul Apostol ordona executarea tuturor bulgarilor care
colaborau cu comitetele revoluþionare greceºti sau cu autoritãþile
turceºti, socotindu-i trãdãtori. Pe cadavrele lor se punea un bilet
cu inscripþia fatidicã: „Aºa sunt pedepsiþi trãdãtorii!” – semna:
Organizaþia Revoluþionarã Macedoneanã. La teroarea turco-
greacã, bulgarii revoluþionari rãspundeau cu aceeaºi teroare.
Macedonia ajunsese un cazan al Satanei, care într-o zi trebuia sã
explodeze.
Nici cei iniþiaþi în plasa secretã a organizaþiei nu cunoº-
teau întotdeauna identitatea precisã a vizitatorilor. Fremãtând
de bucurie, ei îºi ºopteau cu mândrie: „Doidè naºe Voivoda!”
(A sosit conducãtorul nostru.) Dar foarte puþini aflau cine este
el. Taina pãstratã cu sfinþenie ºi rãzbunarea cumplitã în caz de
trãdare aþâþau ºi mai mult imaginaþia maselor asuprite ºi însân-
gerate. ªi astfel se înfiripau, dãtãtoare de curaj, de încredere ºi
de speranþe, legenda ºi mitul.124 IONEL ZEANA
Mihali Handuri, era cel mai vechi armatol ºi revoluþionar
macedonean. Noaptea, înainte de culcare, el le povestea
armatolilor diverse episoade din luptele sale. La cãldura
molcomã a focului din vatrã, vocea lui depãna încet firul
amintirilor. Armatolii, înveliþi în „tâmbãrile” lor sure – niºte zeghi
groase, confecþionate din pãr de caprã – îl ascultau cu bucuria
ºi extazul cu care ascultã copiii basmele povestite de bunica
sau de bunicul lor. Mai ales cei mai noi, sosiþi de curând, îl
sorbeau cu nesaþ. Era pentru ei un prilej bine venit nu numai
pentru a-ºi petrece mai uºor vremea monotonã în frigul ºi
umezeala bãlþii, ci ºi în dorinþa de a învãþa ceva din tainele tacticii
de luptã. În liniºtea sau în ºuierul viforniþei de afarã, vocea lui
Handuri vibra în colibã:
„Era în vara anului l904. În districtul Edessa, vechea
capitalã a Macedoniei botezatã de bulgari Vodena, de la apele
bogate care o strãbat, se aflã un sat bulgãresc Catraniþa, aºezat
într-o poziþie pitoreascã, pe malul lacului Ostrov, un lac mare cu
apã limpede ºi rece, bogat în peºte. Acest sat este locuit de bulgari
ºi de turci. Bulgarii de aici, ca ºi o mare parte din oraºul Vodena,
sunt grecomani. Organizaþia revoluþionarã a cãutat sã înfiinþeze
un comitet revoluþionar în acest sat care avea o poziþie strategicã
importantã, fiind aproape de satul românesc Gramaticova.
Într-o zi, ceata bulgarã a lui Coliman, formatã din l5 inºi,
la care m-am alãturat ºi eu cu Hali Joga ºi Chiciu Roºu, ne-am
hotãrât sã mergem la Catraniþa ca sã convertim satul la cauza
noastrã. Am fost primiþi foarte bine ºi gãzduiþi la patru case din
sat. La ºedinþa care a avut loc, a fost invitat ºi primarul satului.
Acesta a venit. Toþi credeam cã am dat o mare loviturã
câºtigându-l pe primar de partea noastrã. Adeziunea lui ni se
pãrea foarte sigurã din moment ce acceptase sã participe la
ºedinþa noastrã secretã, cãci în caz contrar, ar fi refuzat, ºi cea
mai elementarã prudenþã l-ar fi îndemnat sã tacã pentru a nu
avea neplãceri. Dar ne-am înºelat. Primarul era un grecoman
fanatic, avea un fiu la ºcolile înalte din Atena ºi alte avantaje
materiale la care þinea mai presus decât la conºtiinþa lui
naþionalã. Coliman a deschis ºedinþa într-o atmosferã de voie125 Vulturii Pindului
bunã, de sinceritate ºi de încredere totalã. Ne-a prezentat pe
toþi, a arãtat scopul luptei noastre ºi i-a cerut primarului sã adere
la organizaþia revoluþionarã macedoneanã, asigurându-l de toatã
discreþia. La auzul propunerii, primarul s-a încruntat. I se vedeau
muºchii fãlcilor cum i se încordau sub piele. Când Coliman i-a
cerut sã depunã jurãmântul de credinþã pe steagul organizaþiei,
primarul s-a sculat brusc de pe scaun, strigând furios:
– Nu. Eu nu sunt ºi nu pot fi cu voi. Aþi greºit dacã m-aþi
chemat aici pentru aºa ceva.
ªi s-a îndreptat spre uºã sã plece.
Noi toþi, care nu ne aºteptam la aºa ceva, am rãmas ca
trãzniþi. Ne vedeam visul spulberat într-o clipã. Ne-am dezmeticit
la auzul avertismentului dat de glasul aspru al lui Coliman:
– Ascultã, încãpãþânatule! Dacã nu vrei sã fii cu noi, te
priveºte. Dar sã nu te mai punã dracul sã fii împotriva noastrã.
Ai înþeles?
Primarul se uita pieziº la Coliman, care-l fulgera cu privirea.
A deschis uºa fãrã sã spunã nimic ºi a ieºit pe uliþã. Noi am stat
mai departe în sat, convinºi cã nu vom fi pârâþi. Dar de unde?!
Tâlharul a ºi anunþat comandamentul militar din Vodena, care a
trimis o unitate de vânãtori de munte împotriva noastrã. Lupta a
început într-o dupã-amiazã. Speriaþi, oamenii s-au încuiat în casele
lor. Alþii au fugit prin pãduri. Satul tot pãrea pustiu. Noi ne-am fãcut
planul de luptã ºi aºteptam, ocupând poziþii bune în unele case,
pe dupã ziduri sau pe la colþuri de uliþi. Aveam ordin de la Coliman
sã-i lãsãm sã se apropie ca sã tragem în plin ºi sã nu facem risipã
de gloanþe. Când turcii au intrat în sat, desfãºurându-se la atac, au
început împuºcãturile. Gloanþele ºuierau în vãzduh sau muºcau
zidurile caselor cu un scrâºnet înfundat. Soldaþii turci, deºi fãceau
parte din unitãþi de elitã, nu aveau experienþa noastrã ºi fãceau
risipã de muniþii, trãgând aiurea, în aer sau unde li se pãrea cã
miºcã vreo umbrã sau vreo creangã de pom. Noi aveam puºti
Manlicher cu gloanþe de oþel ºi trãgeam în plin. Lupta a durat pânã
la cãderea nopþii. Noi, armatolii, am reuºit sã ne strecurãm prin
ploaia de gloanþe ºi am ajuns la casa primarului unde am gãsit-o
pe soþia acestuia, pe fiul ºi pe fiica lor, tremurând de groazã. I-am
capturat asigurându-i cã nu vor pãþi nimic dacã vor fi cuminþi ºi ne126 IONEL ZEANA
vor ajuta sã ieºim din încercuire. S-au liniºtit ºi s-au jurat cã vor
face tot ce le cerem. Le-am spus planul nostru ºi au fost de acord,
rugându-ne cu lacrimi în ochi sã nu-i împuºcãm. Am oprit ca
ostatici pe fiul ºi pe fiica primarului, iar pe soþie am trimis-o la soþul
ei ca acesta sã-i convingã pe turci cã cetnicii s-au hotãrât sã se
retragã spre câmpie, în direcþia satelor bulgãreºti, nu spre munte,
unde se aflã satele noastre. Pentru a-ºi salva copiii de la moarte
sigurã, primarul i-a pãcãlit pe turci, îndrumându-i într-o direcþie
contrarã. La cãderea nopþii, turcii au despresurat satul,
concentrându-ºi forþele spre ºes, bucuroºi cã scapã de hãþiºurile
ameninþãtoare ale pãdurii. Noi l-am anunþat pe Coliman, ºi ne-am
retras în pãdurea din apropiere, unde i-am eliberat pe cei doi
ostatici, dându-ne întâlnire în satul Gramaticova. Dupã câteva ore
a ajuns ºi viteazul Coliman acolo. Din ceata lui însã au cãzut câþiva
morþi ºi rãniþi în încãierarea cu turcii.
La Gramaticova am fost foarte bine primiþi de fraþii noºtri,
care ne-au ospãtat ºi au avut grijã de cetnicii bulgari rãniþi.
– Ah, vipera de primar! a scrâºnit din dinþi Coliman. Nu
scapã el nepedepsit pe lumea asta. Am sã-i strivesc eu capul
gros ºi sec în curând.
N-au trecut nici douã luni ºi primarul trãdãtor ºi-a primit
pedeapsa cuvenitã dupã legea necruþãtoare a organizaþiei…”
Târziu, când flãcãrile nu mai pâlpâiau zburdalnic ºi jarul
începea sã pãleascã în vatrã, armatolii adormeau în murmurul
lin al vocii viteazului ºi iscusitului Mihai Handuri, care nu-ºi pierdea
niciodatã cumpãtul în cele mai grele momente ºi în cele mai
dramatice situaþii. Fire foarte ingenioasã, el gãsea totdeauna, în
mijlocul celei mai mari primejdii, soluþia salvatoare. El era cel
mai iubit ºi cel mai respectat dintre toþi. În toiul bãtãliei îºi pãstra
sângele rece. Era generos ºi viteaz, capabil ºi modest.
La scurt timp dupã plecarea lui Boris Sarafof, au sosit doi
armatoli noi din Veria. Unul din ei, Iorgula Cutova, avea de rãzbunat
moartea a trei rude de-ale lui împuºcate de antarþii greci. Prieten
bun cu Apostol Mocanu, s-au sfãtuit amândoi ºi s-au hotãrât sã
apuce drumul haiduciei. Într-o searã s-au prezentat la coliba
baciului Gamzeli, cãruia i-au comunicat scopul vizitei lor. Baciul
i-a þinut în colibã pânã s-a înnoptat bine, apoi la adãpostul127 Vulturii Pindului
întunericului, trei umbre s-au strecurat în stufãriºul înalt ºi foºnitor
al bãlþii. Dupã o bucatã de drum prin mâzgã ºi hârtoape, presãrate
cu rãdãcini putrede ºi frunze uscate, umbrele s-au oprit pe o
moviliþã. Baciul Gamzeli ºi-a pus douã degete în gurã ºi a scos un
ºuierat modulat ca de mierlã, pe care l-a repetat dupã o scurtã
pauzã. Din baltã s-a auzit acelaºi ºuierat. Dupã câteva minute stuful
din faþa lor a început sã se legene ºi sã facã un zgomot tot mai
mare. Deodatã a apãrut o namilã neagrã ºi bãrboasã, înarmatã cu
puºcã ºi paloº. Armatolii mânuiau deopotrivã puºca pentru lupta
de la distanþã ºi paloºul pentru lupta corp la corp. Fãceau exerciþii
continui ºi ajungeau mânuitori desãvârºiþi. Paloºul era arma cea
mai îndrãgitã de armatoli, fiindcã prin mânuirea lui se arãta
isteþimea, vitejia ºi cavalerismul lor. Paloºele unor armatoli celebri
ca Atanasie Diacul, Caciandoni, Bucuvala, purtau gravate pe
mânerele lor inscripþii eroice. Pãstrate cu sfinþenie, ele erau oferite
celor mai viteji cãpitani ca cea mai înaltã distincþie.
Namila fioroasã, þâºnitã din apã ºi din stuf, era Muºa
Darlaiani din Veria. Strângându-i mâna, baciul Gamzeli i-a spus:
– Dragã Muºa, þi-am adus doi boboci, mai bine zis doi
flãcãi zdraveni ºi viteji. Ia-i în primire ºi du-i în tabãrã. Sunt sigur
cã vã veþi bucura.
Baciul s-a întors la coliba lui ºi s-a întins lângã vatra cu jar.
Proaspeþii armatoli au fost conduºi în tabãra unde au fost
primiþi cu multã voie bunã, cu glume ºi cu veselie. Înainte de
culcare, Mihali Handuri a fost rugat sã mai povesteascã ceva
din luptele sale. Era un prilej binevenit ca sã audã ºi noii
armatoli. Handuri a început sã povesteascã lupta de la Jerven.
– Jerven e un sat bulgãresc aproape de satul românesc
Paticina. Aici a avut loc, acum trei ani o consfãtuire a cetelor
bulgare din sectorul Florina ºi Vodena la care am luat parte ºi
eu cu mica mea ceatã formatã din Hali Joga, Chiciu Roºu, Muºa
Darlaiani ºi Miha Zugravu. Fiind trãdaþi, ne-am pomenit asediaþi
de armata turcã, am ieºit din casa unde avea loc consfãtuirea ºi
am cãutat sã strãpungem cercul de foc care se strângea în jurul
nostru ca un cleºte. Turcii înaintau prudenþi spre locul indicat.
I-am lãsat sã se apropie. La ordinul ofiþerului, gornistul a dat
semnalul de atac. Primul care a cãzut a fost gornistul. Moartea128 IONEL ZEANA
lui încã de la începutul luptei, i-a descurajat pe vânãtorii de
munte turci. Dupã ce am tras o rafalã ºi am secerat mai mulþi
dintre ei, am pornit la contraatac cu paloºele în mânã, urlând ºi
lovind în dreapta ºi în stânga cu disperarea fiarei hãituite. În
asemenea momente nu ºtii ce-i aia obosealã. Simþi clocotind
în tine o forþã uriaºã în stare sã mute ºi munþii din loc.
Lupta a fost crâncenã. Cuprinºi de panicã, turcii au
început sã fugã, aruncând armele ºi þipând îngroziþi: „Aman,
Aman!” ºi „Allah, Allah!”.
Am anunþat pe voievodul Apostol cã am strãpuns cercul
în direcþia Paticinei, ca sã se retragã ºi el cu cetnicii lui. Am luat
toate armele pãrãsite de turci ºi ne-am afundat în pãdure. Cetnicii
bulgari au avut câþiva morþi ºi rãniþi, având grijã sã le ia armele
ºi sã-i salveze pe rãniþi.
Noi am avut un singur rãnit grav, pe bituleanul Miha Zugravu.
El fusese rãnit la picioare ºi nu mai putea umbla. În situaþia acestuia,
voievodul Apostol i-ar fi descãrcat pistolul în cap ca sã nu cadã viu
în mâinile turcilor. Noi ne-am gândit sã-l salvãm. Astfel, namila de
Muºa Darlaiani l-a luat ºi l-a cãrat pânã în satul Paticina. De acolo,
luat de un chirigiu de-ai noºtri, a fost transportat la familia lui din
Bitolia, unde s-a vindecat. Dupã un an s-a întors iarãºi la noi, în loc
sã se plimbe pe strãzile ºi prin localurile unui oraº mare ºi frumos
cu consulate strãine ºi cu tot felul de distracþii.
Haiducia este ca o râie. Te mãnâncã fãrã astâmpãr pielea
ºi sângele. Când ai dat de gustul ei s-a terminat cu tine. Eºti robul
ei pânã la moarte. Nu-i aºa Miha? ªi-a încheiat Handuri povestea.
– Aºa este, a aprobat Zugravu, mustãcind în colþul lui.
Dupã ce m-am vindecat, mama m-a rugat sã rãmân acasã.
Deodatã, imitând glasul mamei sale, Zugravu a continuat
pe un ton foarte serios. Ea îmi spunea:
„– Rãmâi acasã, dragul mamei, sã intri ºi tu în rândul
oamenilor: Sunt fete frumoase ºi bogate de negustori, care ar fi fericite
sã aibã un soþ ca tine. Ai luptat destul pânã acum. N-ai sã-i alungi tu
pe turci din Macedonia, cu armatolii tãi ºi cu cetnicii bulgari. ªi dacã
pânã la urmã turcii vor fi alungaþi, cine ºtie ce alþi nesãtui vor veni
peste noi ºi ne vor asupri ºi mai rãu. Nu vezi grecii ce propagandã fac?
ªi cum îi duc de nas pe turci? Dar parcã bulgarii cu care luptaþi acum129 Vulturii Pindului
cot la cot sunt mai breji? Cine ºtie ce clocesc ºi ei în capetele lor, cã nu
degeaba li se spune guleamata glava (capete mari). Auzi, dragul
mamei, se spune cã cruºoveanul Gheorghe Mucitani, unul din marii
voºtri cãpitani are o ibovnicã bulgãroaicã. E adevãrat? N-a gãsit ºi el la
Cruºova, la Bitolia ºi în toatã Macedonia o fatã de-a noastrã cu care sã
se însoare?! Bãiat cu ºcoalã româneascã sã facã aºa ceva?!
Ce? Bulgãroaicele sunt mai frumoase decât aromâncele?
Tu sã nu faci aºa ceva, dragul mamei, cã o sã mor de ruºine!
Du-te la armatolii tãi, dacã þi-e dor de ei, dar cu fatã strãinã sã
nu-mi calci pragul!”
Armatolii mustãceau, gata sã pufneascã în râs. Gheorghe
Mucitani rãscolit ºi ruºinat totdeodatã, vãzându-ºi secretul divulgat,
s-a gândit cã e mai bine sã recunoascã.
– Frate Miha, a râs ºi el mânzeºte, mi-ai fãcut-o! De unde
ai aflat-o ºi pe asta, pezevenghiule!
– Cãpitane, vorbeºte toatã lumea, nu numai mama mea.
Trebuia sã þi-o spun odatã, cã-mi sta pe limbã demult. În fond,
dragostea e oarbã. Dacã-þi place, ce conteazã cã e bulgãroaicã.
Sã-þi trãiascã ºi s-o faci aromâncã, aºa cum ºi bulgarii au înghiþit
mult sânge de-al nostru de sute de ani…
Armatolii au izbucnit într-un hohot de râs. De fapt ei
cunoºteau secretul sentimental al cãpitanului lor. Aºa cum
fiecare îºi avea într-un colþ al inimii secretul sãu, dar în situaþia
în care se aflau, cu viaþa atârnatã mereu de un fir de pãr, acest
subiect era pãstrat în tainiþele adânci ale sufletului fiecãruia.
Oamenii care înfruntã moartea la tot pasul, n-au nici timp
nici dispoziþie sufleteascã sã discute astfel de lucruri neserioase.
Noii armatoli, Apostol Mocanu ºi Iorgula Cutova, erau încântaþi
de atmosfera care domnea în tabãrã. Au adormit târziu fericiþi.
În ziua urmãtoare începea viaþa durã de tabãrã, cu
exerciþii militare, cu plantoane de zi ºi de noapte, cu corvezi de
tot felul cuprinse în programul ei cotidian aplicat cu precizia
fixã a unui ceasornic.
Iarna era pe sfârºite. Zilele creºteau. Se apropia primãvara
cu pãrãsirea bãlþii ºi plecarea la munte. Într-o zi o veste tristã a
îndoliat tabãra armatolilor din balta Ianiþa: moartea lui Alexe Coºca.130 IONEL ZEANA
Moartea unui vultur
Dupã ce s-a despãrþit de Gheorghe Mucitani la Bitolia,
Alexe Coºca, secondat de prietenul sãu Sterie Milioru, ºi-a format
o ceatã de armatoli din satele aromâne din nord-vestul
Macedoniei ºi se îndrepta spre sectorul lui alcãtuit de baierul
de sate din munþii Pindului: Avdela, Perivole, Samarina, Furca,
Pãdz, Mestecãniº, Breaza ºi altele. Avea de gând sã-ºi stabileascã
cartierul general la Avdela sau la Samarina ºi de acolo sã facã
incursiuni ºi în Tessalia, care era locuitã mai mult de vlahi ºi de
ceva bulgari, dar anexatã la Grecia dupã Congresul de la Berlin.
Larissa era vechea capitalã a Vlahiei Mari, pomenitã încã din
evul mediu de cronicarii bizantini ºi de cei apuseni. Mulþi dintre
locuitorii ei, deºi îºi pãstraserã limba maternã, pe care o vorbeau
între ei, totuºi, neavând ºcoli ºi biserici în limba lor, ci în greceºte,
erau grecomani. Alexe Coºca avea misiunea sã-i lãmureascã,
trezindu-le conºtiinþa naþionalã. El a fost bine primit în satele
aromâne de lângã Bitolia, de unde ºi-a recrutat vreo doisprezece
tineri ºi ardea de dorinþa de a ajunge la primãvarã, odatã cu
urcuºul aromânilor la munte, în satele pindene.
Mergând spre sud, într-o zi a ajuns în satul bulgãresc
Slivniþa de lângã lacul Prespa. A fost gãzduit în casele unor cetnici
bulgari. Prinzând de veste, armata turcã a înconjurat satul. Pentru
a cruþa gazdele binevoitoare de represalii, Alexe Coºca s-a sfãtuit
cu prietenul sãu:
– Frate Sterie, ce facem?
– Ce hotãreºti tu. Tu eºti cãpitanul, a rãspuns Milioru.
Dupã câteva clipe de chibzuialã, Coºca a spus hotãrât:131 Vulturii Pindului
– Ca sã cruþãm gazdele care ne-au primit atât de bine, eu
sunt de pãrere sã pãrãsim satul ºi sã ne retragem în pãdurea
apropiatã. Acolo suntem mai liberi ºi mai la adãpost decât în
case.
Armatolii ºi-au luat rãmas bun de la gazde ºi s-au strecurat
în pãdure. Erau salvaþi, când dintr-o parte au început sã ºuiere
gloanþele puºtilor turceºti. Armatolii se retrãgeau în ordine, trãgând
ºi ei în turci cu mare atenþie pentru a nu face risipã de muniþii. Au
fost omorâþi ºi rãniþi mai mulþi soldaþi turci. Lupta a fost crâncenã,
dar scurtã. Armatolii au reuºit sã se desprindã ºi sã se afunde în
vãgãuni unde turcilor nu le mai ardea sã-i urmãreascã. Aceastã zi
a fost botezul focului pentru ceata armatolilor. Din nefericire însã,
ea s-a încheiat ºi cu moartea cãpitanului lor. Entuziastul ºi viteazul
Alexe Coºca, absolvent al Facultãþii de Medicinã din Bucureºti, cel
care se pregãtea sã ajungã medic în comuna lui natalã, a fost
nimerit de un glonþ, ºi a murit eroic în luptã. Era moartea pe care
ºi-o dorea. Nu i-a fost hãrãzit sã-ºi vadã visul cu ochii, dar a închis
ochii liniºtit cã s-a jertfit pentru o cauzã mare ºi sfântã. Tovarãºii lui
nu l-au lãsat în mâna inamicului. I-au luat trupul însângerat ºi l-au
îngropat lângã trunchiul unui arbore secular. Vechiul sãu prieten,
Sterie Milioru, a fost ales cãpitan. În luna mai, mica ceatã de
armatoli a trecut în Munþii Pindului plini de viaþã o datã cu venirea
primãverii. Noul cãpitan, ajutat de Gachi Marami, a ajuns pe
Muntele Smolcu de lângã Samarina, de unde cutreiera toate satele
din regiune. Muntele Ou, dintre Samarina ºi Avdela, avea forma
unui ou alb uriaº. În zarea limpede a dimineþii, strãlucea în
depãrtare cu creºtetul acoperit de zãpadã. În aerul proaspãt al
munþilor, armatolii au poposit la stânile celnicului Bagiuiani.
Vestea sosirii lor a stârnit mare bucurie în rândul aromâ-
nilor. Preoþii, învãþãtorii ºi fruntaºii satelor, ameninþaþi de antarþii
greci, au prins curaj. De acum încolo aveau ºi ei un scut de
apãrare. Nu mai puteau fi cãsãpiþi uºor la drumul mare de ban-
dele de antarþi asmuþite ºi dirijate de episcopul Emilianos din
oraºul Grebena. În predicile sale rostite de la înãlþimea amvo-
nului, acesta spumega, ameninþându-i pe „ereticii cuþovlahi”
cu toate grozãviile iadului ºi îndemnând fãþiº la stârpirea celor
care cer înlocuirea sfintei limbi greceºti cu alte limbi barbare,132 IONEL ZEANA
diavoleºti. Se purta ca un veritabil antart îmbrãcat în sutanã
arhiereascã.
De la poposirea lui în frumoasa ºi vestita Samarina, Sterie
Milioru a avut cea mai mare bucurie când s-a întâlnit cu vechiul
sãu coleg de ºcoalã, Zicu Araia. Se cunoºteau de la Liceul din
Bitolia. Zicu Araia era student la Facultatea de Litere din Bucureºti.
În urma unor veºti proaste primite de acasã, pe la începutul
primãverii el a pãrãsit România ºi a sosit în Samarina.
Aflând de prezenþa armatolilor, într-o searã el l-a invitat pe
Sterie Milioru la el acasã. S-au îmbrãþiºat, bucuroºi de revedere.
La o cafea aromatã ºi la un pahar de vin, Sterie Milioru i-a
povestit toatã aventura lui haiduceascã umbritã doar de moartea
bunului ºi bravului sãu prieten Alexe Coºca.
Zicu Araia asculta, numai ochi ºi urechi. Era un tânãr
solid, cu sprâncene negre ºi groase, sub care ardeau doi ochi
ageri, vultureºti. Avea un cap mare, cu linii aspre, colþuroase,
dãltuit parcã cu barda în piatrã. Pãrea mai degrabã haiduc, fur
de drumul mare decât poet gingaº, descriptiv ºi idilic cum se
arãta în poeziile lui scrise numai în graiul aromân. Pãrea a fi
mai degrabã el cãpitan de armatoli, decât Sterie Milioru, a cãrui
figurã îmbina armonios frumuseþea cu bãrbãþia.
Dornic sã se informeze cât mai bine, Sterie Milioru l-a
întrebat:
– Am aflat cã aveþi ºi ºcoalã greceascã în sat, în timpul
verii. Cine o întreþine? Cine plãteºte pe dascãlul grec?
– Cine sã o întreþinã, decât statul grec? El trimite fondurile
necesare pentru propaganda panelenã pe cale diplomaticã, prin
consulat la mitropolia greceascã din Salonic ºi aceasta le distri-
buie, dupã necesitãþi, pentru întreþinerea ºcolilor vechi ºi des-
chiderea altora noi în satele locuite de negreci. Dupã cum vezi,
în Samarina – ca de altfel în toate satele româneºti de munte –
n-a existat nici mãcar de sãmânþã, picior de grec ºi totuºi sunt
câþiva grecomani atraºi de influenþa culturii elene. Sãrmaniaþii
nu sunt numai ciobani din vremuri imemoriale. Ei sunt ºi negus-
tori mari, artiºti talentaþi, zugravi ºi sculptori în lemn renumiþi,
umblaþi prin lume. Neavând ºcoalã ºi bisericã naþionalã proprie,
au fost nevoiþi sã-ºi cultive spiritul într-o limbã strãinã. Fiind133 Vulturii Pindului
ortodocºi, au fost siliþi sã înveþe limba greacã ºi ca sã înþeleagã
slujba religioasã ºi pentru nevoile comerciale. Aºa au încãput
în mâna preoþilor ºi episcopilor greci, care le-au împuiat capul
cu propaganda lor mincinoasã, fãcând din ei niºte grecomani
fanatici.
– Sunt mulþi?
– Nu sunt mulþi. De când s-au deschis ºcolile ºi bisericile
româneºti, numãrul lor s-a micºorat vãzând cu ochii ºi în curând
o sã disparã, cãci oamenii s-au trezit ºi sunt bucuroºi sã audã la
bisericã slujba în limba românã, pe care o înþelege toatã lumea.
Mai sunt câþiva habotnici ºi câþiva interesaþi, plãtiþi de propaganda
panelenã… Capul rãutãþilor este episcopul Emilianos. Va mai
curge mult sânge nevinovat.
Sterie Milioru asculta încruntat explicaþiile date de Zicu Arata.
Pãrea cã rumegã ceva. Sculându-se de pe scaun, l-a întrebat:
– ªi acum, dragã Araia, ce crezi cã este de fãcut?
– ªtiu eu? a rãspuns Araia, dând din umeri. E foarte greu
de luptat cu preoþii ºi mai ales cu episcopii greci, care sunt mari
intriganþi ºi diplomaþi foarte abili, cu relaþii puternice printre
autoritãþile otomane cele mai înalte.
– Lasã cã ºtiu eu ce am de fãcut, a încheiat hotãrât Sterie
Milioru, pregãtindu-se de plecare.
Zicu Araia l-a condus pânã la poartã. La despãrþire, i-a
strâns mâna cu amândouã mâinile lui mari ºi puternice, mãr-
turisindu-i cu voce asprã, sugrumatã de emoþie ºi parcã de o
undã de ruºine:
– Crede-mã, frate Milioru, cã aº veni ºi eu bucuros alãturi
de tine ca sã apãrãm satele noastre ºi sã rãzbunãm atâtea victime
nevinovate. Dar mi-e imposibil. Tatãl meu zace bolnav ºi familia
mea o duce foarte greu. Nu ºtiu dacã mã voi mai întoarce la
facultate la toamnã, cu toatã bursa pe care o am din partea statului
român, care a fãcut ºi face atâtea sacrificii pentru salvarea noastrã.
Nu suport ca eu sã trãiesc de bine de rãu fãrã griji, iar familia
mea sã moarã de foame. De aceea, s-ar putea ca la toamnã sã
rãmân aici ºi sã fac apostolat printre ai mei.
Impresionat, Sterie Milioru l-a bãtut pe umãr spunându-i:134 IONEL ZEANA
– Te înþeleg. Fii tare ºi nu dispera. Continuã-þi studiile ºi
apoi întoarce-te pe plaiurile noastre ca sã ai grijã de familie ºi
de fraþii noºtri aromâni. Vremea haiduciei va trece peste câþiva
ani ºi atunci va fi nevoie mai mare nu de armatoli înarmaþi cu
puºti ºi paloºe ascuþite, ci de luptãtori cu arma gândului, a
cuvântului ºi a scrisului. ªi tu, frate Araia, vei fi unul din aceia.
Cu lacrimi în ochi s-au îmbrãþiºat ºi s-au despãrþit.
Sterie Milioru s-a îndreptat spre Ciuca Roºã ºi s-a pierdut
în pãdurea de brazi, spre stâna lui Bagiuiani de unde rãzbãtea
din când în când câte un lãtrat de dulãu. Era o noapte seninã,
cu cerul plin de stele clipind misterios din genele lor albastre,
verzi sau roºii ºi cu o lunã rotundã ºi mare cât o roatã de car. Se
vedea ca ziua. În lumina albã a lunii, Samarina lãsatã în urmã,
pãrea o turmã de oi adormitã pe plai.
A doua zi, Sterie Milioru ºi-a împãrþit ceata în douã: o
jumãtate a luat-o cu el, o jumãtate a lãsat-o pe loc.
Adresându-se armatolilor strânºi în jurul sãu, Sterie
Milioru le-a spus:
– Fraþilor! Am împãrþit ceata în douã, fiindcã nu putem ºti
ce se poate întâmpla. O parte o iau cu mine la Grebena pentru
executarea unei acþiuni riscante, o parte o las aici la adãpost
sigur, sub conducerea ajutorului meu Gachi Marami. Dacã se
întâmplã sã nu mã mai întorc, atunci el va fi cãpitanul vostru,
ca cel mai capabil ºi mai viteaz dintre toþi. Sã-l ascultaþi ºi sã-l
urmaþi, dacã vreþi ca totul sã meargã bine. Aþi înþeles?
– Am înþeles, cãpitane! au rãspuns cei care rãmâneau pe loc.
– Atunci, rãmâneþi cu bine!
– Drum bun ºi noroc!
S-au despãrþit fãrã emoþii, cu regretul celor care rãmâ-
neau cã, din prudenþã, nu li se oferea ºi lor prilejul de a lua
parte la o aventurã îndrãzneaþã.
Sterie Milioru a coborât cu ceata lui la Gumara, pe drumul
care duce de la Samarina la Grebena, oraºul de reºedinþã al
episcopului Emilianos. Printre ei se afla un tânãr oacheº, potrivit
de staturã, foarte isteþ ºi mereu vesel. Se numea Hrista Caramihai.
Era din Samarina ºi era negustor de lânã. L-au cunoscut la stâna
lui Bagiuiani. Era un bun aromân ºi s-a oferit sã le furnizeze135 Vulturii Pindului
armatolilor toate informaþiile necesare pentru capturarea epis-
copului grec. Fãcea negoþ cu lânã la Grebena, unde avea ºi
locuinþã. Fire deschisã, generos ºi mereu bine dispus, cinstindu-
ºi prietenii la cafenea, Hrista Caramihai avea mulþi cunoscuþi ºi
multe relaþii prin toate oraºele mari pe unde umbla sã-ºi vândã
marfa. El a gãsit la Grebena ºi iscoadele prin care îi þinea la
curent pe armatoli cu miºcãrile episcopului.
Într-o zi iscoada a adus vestea cã episcopul va vizita un sat
bulgãresc de lângã Grebena, unde urma sã ducã lumina dreptei
credinþe împotriva „schismaticilor exarhiºti bulgari”. Neîmblânzitul
predicator al panelenismului, deghizat sub masca creºtinismului
ortodox, mergea cãlare pe un cal roºu, cu ºaua împodobitã cu
chilim moale, tot roºu, însoþit de un chirigiu bulgar grecoman. Fãcea
o vizitã canonicã în acest sat în care unii bulgari se încãpãþânau sã
rãmânã credincioºi exarhatului lor obþinut cu sprijinul pravoslav-
nicei Rusii, adicã deplina lor independenþã religioasã faþã de
Patriarhia greco-fanariotã din Constantinopol. Mergea, tãcut, sigur
ºi liniºtit, rumegând în gând cuvântarea pe care avea s-o þinã la
bisericã plinã de fãþãrnicie mieroasã, dar presãratã ºi cu amenin-
þãri ºi anateme înfiorãtoare împotriva „rãtãciþilor”.
Chirigiul mergea ºi el tãcut, trãgând calul de cãpãstru.
Deodatã, la o cotiturã, au þâºnit ca din pãmânt câteva arãtãri
bãrboase cu puºtile întinse spre cei doi cãlãtori.
– Staþi pe loc, a strigat pe bulgãreºte o voce asprã.
– Boje, Boje! a început sã se vaite chirigiul, un bãtrân cu
pãrul aproape alb. Fraþilor, nu mã omorâþi, cãci sunt om sãrac
ºi necãjit ºi abia îmi duc zilele.
– Fii liniºtit, cã nu te omorâm! l-a asigurat aceeaºi voce
asprã. Nu avem nimic cu tine. Ia-þi calul ºi du-te în sat. Nu te
grãbi, ci mergi domol ca ºi pânã acum, ºtii, aºa cum spune turcul:
„iavaºi”, „iavaºi”, pânã isprãvim noi treaba cu sfinþia sa, marele
tartor. Du-te drept la ceauºul turc ºi povesteºte-i tot ce s-a întâm-
plat. Când jandarmii turci vor veni la faþa locului, îl vor gãsi pe
sfântul episcop în pãduricea de colo. Ai înþeles?
Tremurând tot ºi moale ca o piftie proaspãtã, Emilianos
a fost smuls de pe ºa ºi târât de doi armatoli în pãdurice.136 IONEL ZEANA
Buimãcit ºi îngrozit, chirigiul ºi-a luat calul ºi s-a îndreptat
spre sat, κi fãcea mereu cruci ºi murmura vãitându-se: „Boje,
Boje, prin ce am trecut!… Bine cã au fost fraþi de-ai mei, bulgari,
care m-au înþeles ºi m-au cruþat, cãci dacã erau vlahi, poate mã
curãþau ºi pe mine, alãturi de sfinþia sa, episcopul grec.
Dumnezeu sã-l ierte, dar lumea vorbeºte cã el asmute bandele
greceºti contra bulgarilor ºi vlahilor eretici”.
Auzindu-i vorbind bulgãreºte, chirigiul era convins cã
bãrbaþii fioroºi erau cetnici bulgari. Aceeaºi convingere a avut-o
la început ºi episcopul Emilianos. Abia în pãduricea de peste
drum, unde a fost dus ºi judecat, a aflat cã rãpitorii nu sunt
cetnici bulgari, ci armatoli vlahi. Acolo i s-a vorbit pentru prima
datã în limba lui de cãtre un armatol gopeºan care rupea biniºor
greceºte.
Aflând cã sunt vlahi, Emilianos ºi-a mai revenit în fire,
socotind cã este mai bine sã-i înfrunte, decât sã se lase copleºit
de fricã ºi de disperare. ªtia cã vlahii nu sunt atât de aspri ºi de
cruzi ca cetnicii bulgari.
– Domnilor cuþovlahi, nu vã atingeþi de mine, cãci eu
sunt faþã bisericeascã.
– Dacã eºti faþã bisericeascã, de ce semeni ura între
creºtini ºi-i aþâþi pe antarþii greci sã-i omoare pe vlahi ºi pe
bulgarii care vor sã se roage în limba lor?
– Vlahii ºi bulgarii care vor sã se roage în limba lor barbarã
nu sunt creºtini adevãraþi, ci eretici încãpãþânaþi ºi orbi, cãlãuziþi
de diavol.
– Chiar aºa dacã ar fi, cu ce drept îi omorâþi?
– Dumnezeu îi pedepseºte ca sã se cuminþeascã ºi sã nu
mai strice dreapta credinþã, a rãspuns ºiretul episcop.
– Nu Dumnezeu îi pedepseºte, ci satana a cãrui slugã
eºti tu, ticãlosule!… a scrâºnit înfuriat Sterie Milioru, trãgând
paloºul din teacã. Tãlmaciul abia a avut rãgazul sã traducã.
Fulgerãtor, capul episcopului s-a rostogolit în þãrânã.
Armatolii i-au pus pe piept un bilet prin care îºi revendi-
cau crima comisã ca mãsurã de rãzbunare ºi au pornit în grabã
spre Muntele Smolcu.137 Vulturii Pindului
În cafeneaua lui Ceani din Veria domnea mare rumoare.
Era pe la amiazã ºi cafeneaua era plinã de clienþi. Râsete, discuþii,
zgomot de zaruri ºi comenzi adresate chelnerilor se amestecau
de-a valma într-un vuiet continuu. La o masã din mijlocul sãlii,
oamenii ascultau cu luare aminte ºtirile citite ºi traduse dintr-un
ziar turcesc. Cel care citea ºi traducea era un bãrbat tânãr cu
faþa albã ºi pãrul castaniu, de staturã mijlocie dar bine propor-
þionat ºi robust. Era Enache Papanace. În hãrmãlaia din cafenea,
cei strânºi la masa lui ca un ciorchine întindeau gâtul spre el ca
sã audã cât mai bine tot ce acesta le citea. Era un ziar turcesc
din Salonic care relata pe scurt ºtirea asasinãrii episcopului grec
de cãtre o ceatã de armatoli vlahi. Feþele celor de la masã s-au
luminat de bucurie.
– Fraþilor, faceþi puþinã liniºte ca sã auziþi o veste impor-
tantã! a strigat puternic negustorul Tega Vurduni.
Deodatã vocile au contenit, larma a încetat, iar cartoforii
ºi tablagiii au încremenit ca prin farmec, cu cãrþile ºi cu zarurile
în mânã.
– Acum, dã-i drumul, Papanace! l-a îndemnat Tega
Vurduni.
În liniºtea aºternutã, vocea lui Enache Papanace a rãsu-
nat limpede:
– Iatã ce ºtire senzaþionalã publicã ziarul turcesc din
Salonic. Vã traduc direct în graiul nostru. Ascultaþi: „În ziua de
23 mai l907, episcopul Emilianos din Grebena, mergând în vizitã
canonicã într-un sat din eparhia sa, a fost capturat de o ceatã
de armatoli vlahi ºi decapitat. ªeful postului de jandarmi,
anunþat de chirigiul care-l transporta pe episcop, s-a deplasat
la faþa locului ºi a identificat victima. Pe pieptul victimei s-a gãsit
un bilet semnat de „Cãpitan Sterie Milioru”.
Deodatã, o explozie de bucurie a izbucnit din piepturile
tuturor:
– Uraaa!… Bravo cãpitanului Milioru! Aºa le trebuie
acestor ticãloºi…
– Cine este? au întrebat câteva voci.
Pânã atunci nu se auzise nimic despre acest nou cãpitan
armatol.138 IONEL ZEANA
– Îl cunosc eu, a rãspuns Enache Papanace. Mi-a fost
coleg de liceu la Bitolia. Acolo în acel sat plin de grecomani la
început, a înfiinþat ºcoala primarã românã verianul nostru,
învãþãtorul Guºu Papacostea. Poate a fost chiar elevul lui.
Oamenii fremãtau de bucurie ºi de entuziasm.
– Bravo lui, bravo lui! Straºnic luptãtor! exclamau toþi
admirativ. Cu asemenea armatoli ca el, îi vom pune pe greci,
pânã la urmã, cu botul pe labe. Antarþii au omorât pânã acum
sute de aromâni ºi trei preoþi numai din Veria: Papanace,
Papasterie ºi Repidon, pe lângã multe alte nelegiuiri. A sosit
vremea socotelilor. Pentru trei preoþi aromâni împuºcaþi de
antarþi, ar trebui sã plãteascã cu capul trei episcopi greci, cãci
ei sunt marii vinovaþi de ura stârnitã între creºtini.
La ora prânzului, cafeneaua a început sã se goleascã.
Fiecare se îndrepta spre casa lui, plin de voie bunã, dornic sã
împãrtãºeascã ºi familiei vestea aflatã.
Trecând prin faþa catedralei Sfântul Antonie, unii dintre
ei murmurau:
– Aºa pedeapsã meritã episcopul nostru de aici, care nu
e strãin de toate crimele fãcute împotriva preoþilor ºi a celorlalþi
aromâni…139 Vulturii Pindului
Episcopul din Castoria
Episcopul grec din Castoria, Fotios, era croit dupã acelaºi
calapod ca ºi Emilianos din eparhia Grebena. Era tânãr, ºiret ºi
fanatic panelenist: ideal pe care îl confunda cu însuºi destinul
bisericii ortodoxe greceºti. El ducea o luptã acerbã împotriva
bulgarilor exarhiºti, strãduindu-se a-i convinge sã se lepede de
biserica lor naþionalã ºi sã se supunã Patriarhiei greceºti din
Constantinopol, cu alte cuvinte sã renunþe la limba ºi la conºtiinþa
lor bulgarã ºi sã se grecizeze în masã, cãci numai aºa ar fi plãcuþi
lui Dumnezeu. Voia sã se ilustreze în ochii mitropolitului grec
din Bitolia prin aducerea la matcã a oilor rãtãcite din eparhia sa.
Într-o vizitã canonicã fãcutã în satul bulgar Zagoriceni, episcopul
Fotios a convocat la casa parohialã pe toþi fruntaºii bulgari ºi le-a
cerut sã renunþe la exarhat ºi sã recunoascã autoritatea Patriarhiei
din Constantinopol.
Fruntaºii bulgari au rãspuns cã ei nu înþeleg greceºte ºi
vor sã audã slujba religioasã în limba lor naþionalã.
Vânãt de furie, cãci nu se aºtepta la un asemenea insuc-
ces, episcopul Fotios s-a sculat în picioare, privindu-i pe toþi cu
ochi scãpãrãtori de urã. Descleºtându-ºi fãlcile a strigat:
– Nu vreþi sã treceþi la Patriarhie?
– Nuuu…prea Sfinte! au rãspuns toþi într-un glas.
– Biiine! a scrâºnit episcopul refuzat atât de categoric.
Sunteþi niºte eretici blestemaþi ºi pentru asta vã va pedepsi
Dumnezeu… rosti el ameninþãtor, dupã care a pãrãsit în grabã
adunarea.
N-au trecut nici douã sãptãmâni de la marele sãu insucces,
ºi episcopul câinos a trimis în Zagoriceni o bandã de antarþi, care140 IONEL ZEANA
a pustiit satul, trecând prin foc ºi sabie toatã suflarea vie: bãrbaþi,
femei, bãtrâni, bãtrâne ºi copii. Numãrul victimelor, publicat ca o
mare ispravã în ziarul comitetului revoluþionar grec, „Makedonicos
Agon”, a fost de 80. Au scãpat cu viaþã numai cei care erau plecaþi
la muncã ºi cei care au reuºit sã fugã. Nemulþumiþi doar cu mãce-
lãrirea oamenilor, antarþii au dat foc apoi caselor ºi grajdurilor,
transformând tot satul într-un morman de scrum ºi cenuºã. Ziarul
comitetului revoluþionar grec califica acest oribil masacru comis
de antarþi drept o mare ispravã patrioticã.
În þinutul Castoria a apãrut în vremea aceea un nou armatol
cu ceata lui. Se numea Mitru Vlahu. Era un bãrbat de vreo treizeci
ºi cinci de ani, aproape agramat, dar foarte isteþ ºi foarte viteaz. El
a devenit repede faimos prin isprãvile sale, dar mai ales prin
caracterul sãu de om simplu, drept ºi neînduplecat. Era o fire
ciudatã: ºi blând ºi aspru, ºi mãrinimos ºi nemilos.
Odatã, într-o luptã cu antarþii greci, armatolii au prins doi
cretani.
Aceºtia au îngenuncheat în faþa lui, spunându-i cu lacrimi
în ochi cã sunt tineri ºi l-au rugat sã-i ierte. Abia împliniserã
douãzeci de ani.
Fiindu-i milã de ei, Mihu Vlahu i-a pus sã jure pe Sfânta
Evanghelie cã nu mai vor lupta ca antarþi ºi se vor întoarce
imediat în Creta. N-au trecut nici douã luni ºi cei doi cretani au
fost capturaþi din nou într-o luptã cu antarþii. Aduºi în faþa
cãpitanului, cei doi sperjuri au îngenuncheat plângând ºi l-au
rugat sã fie iertaþi, jurând pe toþi sfinþii cã de data asta vor pleca
definitiv în Creta ºi vor face propagandã în Grecia sã nu se mai
înroleze nimeni în bandele antarþilor.
– Nu! a tunat aspru Mitru Vlahu. De data sta veþi pleca în
iad, nu în Creta.
ªi a poruncit sã li se taie capul.
Faima lui Mitru Vlahu s-a rãspândit în toatã Macedonia.
Turcii au pus un preþ mare pe capul lui. Rapsozii populari îi
închinau cântece, lãudându-i faptele. Pânã ºi grecomanii
nutreau pentru el simpatie ºi admiraþie. Unii negustori îºi
spuneau cu pãrere de rãu: „Pãcat cã nu luptã ºi ai noºtri contra
turcilor pãgâni alãturi de un erou ca ãsta!”141 Vulturii Pindului
Pe acest armatol viteaz ºi mãrinimos ºi-a pus în gând
episcopul Fotios din Castoria sã-l atragã de partea lui.
Într-o zi Mitru Vlahu s-a pomenit cu un sol trimis de episcop
cu propunerea de a îmbrãþiºa cauza panelenismului; îi promitea
mari sume de bani ºi-l asigura cã dupã ce Macedonia va fi
ocupatã de Grecia, el va interveni sã i se acorde ca rãsplatã mari
demnitãþi ºi onoruri în stat.
Primindu-l în cortul lui, Mitru Vlahu i-a spus vânãt de mânie:
– Du-te ºi spune-i celui care te-a trimis cã Mitru Vlahu nu-ºi
vinde sufletul pentru bani ºi onoruri. El considerã propunerea
fãcutã de un cap al bisericii ortodoxe ca cea mai gravã insultã
care i se poate aduce ºi pentru care meritã pedeapsa cu moartea.
Altãdatã sã nu mai îndrãzneascã sã facã aºa ceva, cã va fi vai ºi
amar de capul celui trimis. ªi acum ia-þi tãlpãºiþa de aici.
Solul a pãrãsit cortul, alb ca varul, simþind un fior de
gheaþã pânã în mãduva oaselor.
Episcopul Fotios, aºezat la biroul luxos al reºedinþei sale,
aºtepta nerãbdãtor întoarcerea lui. Era sigur cã solia trimisã,
plinã de laude, de vorbe mieroase ºi de promisiuni ispititoare îl
va ademeni pe acest „cuþovlah barbar”, care a dovedit cã are în
sufletul lui milã ºi omenie.
Când solul a intrat în birou cu faþa rece ºi pãmântie ca de
mort, Fotios l-a întrebat descumpãnit:
– Ce s-a întâmplat? De ce eºti aºa de …cadaveric? Hai,
vorbeºte!
– Prea sfinte, ce sã vã spun? Sunt încã extrem de tulbu-
rat. Când am terminat de vorbit ce mi-aþi spus dumneavoastrã
sã-i comunic, m-a fulgerat cu o astfel de privire cã am simþit un
fior de moarte în trup ºi în suflet. Cred cã cu greu s-a abþinut sã
nu mã trãsneascã pe loc.
– Ei, lasã, nu fii aºa de exagerat. E ºi el om ca toþi oamenii,
oricât de aspru ºi de crunt ar pãrea. Toþi oamenii iubesc banii,
onorurile ºi gloria, cu atât mai mult un haiduc necioplit ca el, a
cãutat sã-l liniºteascã Fotios.
– Prea sfinte, poate aveþi dreptate în general, dar cu acest
cuþo-vlah, dupã câte am simþit eu, sã ºtiþi cã nu e de glumit. Mi-a
spus sã nu mai îndrãzniþi sã-i faceþi asemenea propuneri, cã pe142 IONEL ZEANA
viitor va fi necruþãtor. Aþi vãzut cum s-a purtat cu cei doi cretani
capturaþi. Prima datã i-a iertat, fiindu-i milã de tinereþea lor. Dar a
doua oarã le-a tãiat capul.
– Aºa este, a aprobat Fotios. Dar antarþii cretani au fost laºi
ºi proºti cã s-au lãsat prinºi a doua oarã, fiindcã ºtiau ce-i
aºteaptã. Trebuia sã lupte ºi sã moarã trãgând. Pentru asta au
venit aici de bunã voie. Doar n-au venit sã mãnânce ºi sã bea ºi
sã joace ca la nuntã, a încheiat furios episcopul.
Dupã o scurtã pauzã, în timpul cãreia se foia pe scaun
îmbufnat, închizând ºi deschizând degetele mâinilor albe, moi
ºi îngrijite, episcopul s-a calmat. Dregându-ºi glasul mieros ºi
pironindu-ºi interlocutorul cu priviri de vulpe ºireatã, i-a vorbit:
– Dragã Evanghelos, calmeazã-te ºi nu fii mâhnit cã nu
ai reuºit, de la prima încercare în misiunea ta delicatã ºi atât de
importantã pentru cauza noastrã sfântã. Odihneºte-te câtva timp
ºi te voi trimite din nou, dar de data asta cu un dar preþios în faþa
cãruia sunt sigur cã barbarul cuþovlah nu va mai rezista. Desigur
vei avea ºi tu partea care þi se cuvine pentru serviciile tale
preþioase. Vezi ce sacrificii mari face patria noastrã Elada. Trebuie
s-o servim ºi noi cu toatã credinþa ºi cu tot sufletul.
Evanghelos a sãrit de pe scaun ca muºcat de ºarpe.
– Prea sfinte, nu vã supãraþi, dar… eu la omul ãsta nu
mai merg, orice mi-aþi da ºi orice mi-aþi face. Daþi-mi orice altã
misiune, dar la omul acesta eu nu mai merg pentru nimic în
lume, a strigat el ca un disperat.
Fotios îl privea cu mânie ºi dispreþ.
Împreunându-ºi mâinile ºi îngenunchind, Evanghelos a
continuat implorându-l cu lacrimi în ochi:
– Prea sfinte vã rog sã mã înþelegeþi. Sunt ºi rãmân sluga
voastrã credincioasã, dar mi-e groazã de omul acesta. Trimiteþi
pe altcineva, dacã þineþi neapãrat. Eu însã îmi îngãdui sã vã spun
cã e mai bine sã nu mai trimiteþi pe nimeni, dacã vreþi sã nu
aveþi remuºcãri.
Izbindu-se de un refuz atât de categoric, episcopul Fotios
l-a concediat mormãind:
– Eºti încãpãþânat ca un catâr. Bine, voi trimite pe altci-
neva, deºi tu îmi pãreai cel mai potrivit pentru aceastã misiune143 Vulturii Pindului
delicatã. Dacã ai fi acceptat, te-ai fi ales cu un surplus la salariu.
Altcineva va fi beneficiarul.
Evanghelos s-a retras înclinându-se, fericit cã a scãpat de
o mare nenorocire cu preþul acestei aspre ºi umilitoare dojeniri
primite din partea episcopului. Lirele sunt bune ºi ele pentru un
om cu familie ºi greutãþi, dar viaþa e mai preþioasã decât tot aurul
din lume. Abia când s-a vãzut afarã, a rãsuflat uºurat ºi ºi-a fãcut
cruce, îndreptându-se spre casã.
Rãmas singur, episcopul Fotios a stat un timp gânditor ºi
posomorât la birou, apoi s-a sculat ºi a început sã se plimbe
agitat prin biroul sãu spaþios cu covor moale pe jos. Clocea în
gând un nou plan pentru ademenirea cãpitanului Mitru Vlahu.
„ªi totuºi – îºi zicea el, umblând cu capul aplecat de la
un capãt la altul al biroului – trebuie sã reuºesc pânã la urmã
sã-l corup pe acest cuþovlah care îmi dã atâta de lucru ºi-mi
turburã liniºtea în eparhie. Atunci îi voi pune cu botul pe labe ºi
pe bulgarii sãlbatici ºi cãpoºi cu exarhatul lor cu tot!”
Necuratul intrase în sufletul sãu ºi-l aþâþa mereu la fapte
cu totul potrivnice sfintelor învãþãturi ale Mântuitorului.
N-a trecut mult ºi Fotios a trimis un nou sol. Când a fost
anunþat de sosirea lui, Mitru Vlahu a pufnit mânios:
– Ce mai vrea ºi ºarpele ãsta?
Solul, un tânãr de vreo treizeci de ani, arãtos ºi bine îm-
brãcat, a intrat în cort, înclinându-se respectuos, dar sigur ºi
încrezãtor în el însuºi.
– Cãpitane, m-a trimis Sfinþia Sa Episcopul Fotios sã vã
dau aceastã pungã de lire ºi sã vã spun cã vor urma ºi altele
pentru serviciile nepreþuite pe care le veþi aduce cauzei noastre…
Faþa lui Mitru Vlahu s-a învineþit de mânie. Ochii lui
aruncau fulgere. O clipã a pus mâna pe mânerul paloºului de
la ºold, dar ºi-a retras-o imediat. A vrut sã-l trãsneascã pe loc,
dar s-a rãzgândit ºi s-a stãpânit.
Solul a amuþit ºi a început sã tremure, bâlbâindu-se:
– Cã…pi…tane, e…e…eu n…nu am nici o vi…vinã. Epi…
scopul mi-a poruncit…Fie-þi milã de mine!
– Milã pentru ºerpi! a scrâºnit cãpitanul, fulgerându-l cu
privirea. Apoi a strigat cãtre aghiotanþii lui care aºteptau afarã:144 IONEL ZEANA
Feciori, luaþi-l pe acest nemernic, duceþi-l pânã la Castoria ºi
împuºcaþi-l la marginea drumului ca sã ia aminte, odatã pentru
totdeauna, ticãlosul episcop cã Mitru Vlahu ºi armatolii nu sunt
de vânzare. Puneþi-i pe piept hârtia semnatã de mine. Punga cu
lire opriþi-o pentru nevoile noastre.
Porunca cãpitanului a fost executatã în aceeaºi zi spre
searã.
A doua zi, aghiotanþii cãpitanului, Sterie Blacioti ºi Tuºa
Dumba au intrat în cort ca sã-l anunþe cã porunca lui a fost
executatã. Ei i-au raportat cã pe drum solul grec a încercat sã-i
corupã, promiþându-le o mare sumã de bani.
– Eram sigur de asta, dar eram tot atât de sigur cã voi veþi
rezista.
– Cãpitane – a îndrãznit Sterie Blacioti – sã ne fie cu iertare,
dar noi în locul tãu l-am fi jumulit pe sfântul episcop de vreo
zece pungi de lire pentru eliberarea ostaticului, nu numai de una
cât a trimis el ca la niºte milogi, cã are de unde tâlharul. El îi
dijmuieºte pe preoþi ºi pe cãlugãri ºi, pe deasupra, suge ca
ploºniþa ºi din ajutoarele bãneºti trimise de statul ºi silogurile
elene.
Întunecându-se la faþã, ºi privindu-i drept în ochi, cãpita-
nul a grãit:
– Mãi bãieþi, banul e ochiul dracului. Puþini sunt cei care
rezistã ademenitoarei lui ispite. Unii îºi vând sufletul din lãcomie,
alþii pentru cã trãiesc în lipsuri ºi în mizerie. Dar noi nu suntem
nici gãinari ºi nici tâlhari de drumul mare. Noi luptãm ca sã ne
apãrãm libertatea ºi neamul, þara noastrã aromânã.
– Aºa este, au aprobat armatolii, iar Sterie Blacioti a
adãugat, gândindu-se la reacþia episcopului: Ce spume va face
episcopul ºi ce blesteme va arunca asupra noastrã, când va
afla vestea morþii solului sãu!…
Cãpitanul i-a completat gândul vorbind calm:
– Va fulgera ºi va tuna, aruncând un potop de blesteme asupra
noastrã, minþind cu neruºinare ºi prostind lumea cu „sãlbãticia”
crimelor noastre, care nu sunt decât un firav rãspuns la un lanþ
nesfârºit de crime ºi de nelegiuiri sãvârºite de bandele de antarþi
setoase de sânge ºi pârjol. Las’ sã spumege ºi sã blesteme cât o145 Vulturii Pindului
vrea, cã Dumnezeu nu are altã treabã decât sã asculte ºi, mai ales,
sã îndeplineascã blestemele lor îngrozitoare. Azi nu ne mai temem
de blestemele ieºite din gurile celor fãþarnici. Bunul Dumnezeu, nu
numai cã nu le va mai lua în seamã, dar le va întoarce chiar împotriva
lor. Numele episcopului Fotios înseamnã luminã, dar sufletul lui
este plin de întuneric. El ne urãºte acum de moarte ºi va pune la
cale cea mai cumplitã rãzbunare împotriva noastrã. Noi însã ºtim
cã o singurã viaþã ºi o singurã moarte avem ºi pe amândouã vrem
sã le trecem cu cinste ºi cu dreptate. Dumnezeu o sã ne judece
dupã faptele ºi cugetele noastre. Eu nu pot altceva sã vã spun decât:
la luptã, cu Dumnezeu înainte!
Moartea fiului unui negustor grec din Castoria, a îndoliat
oraºul. Episcopul Fotios s-a folosit cu îndemânare de acest prilej
ºi la înmormântare a þinut o cuvântare emoþionantã, care a stors
multe lacrimi din ochii asistenþei. El a spus cã armatolii vlahi
sunt niºte sãlbatici cruzi ºi lipsiþi de simþul onoarei, care nu
respectã viaþa solilor trimiºi pentru împãcare, pentru restabilirea
liniºtii ºi pãcii în aceastã parte a imperiului otoman. A avut grijã
sã nu pomeneascã nimic de solia anterioarã, de propunerile
de aderare la cauza panelenã fãcute cãpitanului Mitru Vlahu, ºi
de punga cu lire oferitã de ultimul sol. Viclean, blând ºi smerit,
nu i-a fost greu sã impresioneze ºi sã convingã asistenþa cã
„ereticii” vlahi ºi „apostaþii” bulgari sunt adevãratele elemente
turbulente, în timp ce grecii, în frunte cu Patriarhia din
Constantinopol luptã pentru menþinerea liniºtii ºi ordinii ºi sunt
singurii prieteni sinceri ºi devotaþi ai imperiului otoman.
Întors acasã dupã înmormântare, episcopul Fotios s-a
trântit pe scaunul de la birou. Era obosit ºi-l durea capul. ªi-a
strâns tâmplele cu palmele ºi a stat aºa cu coatele rezemate pe
birou.
– Ah, blestematul, ce mi-a fãcut?! a gemut el. Mi-a ucis
pe fiul celui mai bun prieten ºi al celui mai activ ºi mai devotat
membru al comitetului nostru de aici. Mi-a dat o grea loviturã.
Dar am sã i-o plãtesc eu sã mã þinã minte în vecii vecilor…
Începând din ziua urmãtoare, episcopul Fotios s-a pus
pe treabã serioasã. Cu râvnã ºi cu fineþe diplomaticã, însoþite
nu numai de zâmbete mieroase, ci ºi de „atenþii” îmbietoare, el146 IONEL ZEANA
s-a insinuat sub pielea autoritãþilor turceºti locale pe care le-a
convins cã acþiunea antarþilor greci nu este îndreptatã împotriva
imperiului otoman, ci împotriva „rebelilor vlahi ºi bulgari”, dirijaþi
de organizaþia teroristã macedoneanã. Aparenþele pledau în
favoarea argumentelor prezentate de prelaþii greci. Nicãieri în
Balcani, bandele de antarþi nu omorau turci ºi nu ardeau sate
turceºti, ci numai sate vlahe ºi bulgãreºti. Pe de altã parte, în
strâmtoarea în care se aflau, turcilor le convenea atitudinea bine-
voitoare a prelaþilor greci chiar dacã se îndoiau de sinceritatea
declaraþiilor lor de fidelitate faþã de Sublima Poartã.
În aceastã situaþie, episcopul Fotios, mulþumit de
rezultatul intrigilor sale, nopþi întregi a meditat la biroul sãu ºi a
întocmit cu chibzuinþã planul de rãzbunare împotriva cãposului
ºi sãlbaticului armatol Mitru Vlahu.
Într-o zi a trimis un curier la Pavlos Melas, comandantul
bandelor de antarþi din nord-vestul Macedoniei, cerându-i sã
se prezinte urgent la sediul episcopiei. Acesta se afla în þinutul
dintre Castoria ºi Prespa. Însoþit de subalternul sãu Gheorghos
Caravanghelis, cãpitanul grec s-a prezentat într-o searã la
Episcopie.
– Dragã Pavlos, i-a spus episcopul Fotios, lucrurile au
început sã meargã pe un fãgaº foarte bun. Am aranjat cu auto-
ritãþile turceºti civile ºi militare, sã nu vã urmãreascã ºi sã nu vã
mai stinghereascã în activitatea voastrã de pedepsire a vlahilor ºi
bulgarilor rebeli. La mãsurile voastre de represalii, turcii vor închide
ochii. I-am convins cã noi grecii suntem apãrãtorii liniºtii ºi ordinii
în acest colþ al imperiului otoman ºi cã nu urmãrim altceva decât
readucerea sub ascultarea Patriarhiei a vlahilor „eretici”, care cer
bisericã ortodoxã separatã, ºi a bulgarilor exarhiºti. Purtaþi-vã deci
în aºa fel încât sã nu-i supãraþi ºi sã nu-i lezaþi cu nimic pe turci, la
ora actualã când toatã Europa îi acuzã de asuprirea creºtinilor, ºi
ei au nevoie de sprijinul nostru. Loviþi fãrã milã în vlahi ºi în bulgari.
Ei sunt duºmanii noºtri de moarte, nu turcii pe care trebuie sã-i
îmbrobodim pânã când ne vom întãri ºi vom deveni o forþã
capabilã sã se mãsoare cu oricine. Atunci, cu toþi strãinii grecizaþi
prin religie ºi ºcoalã, ne vom rãfui ºi cu turcii pãgâni ºi-i vom147 Vulturii Pindului
izgoni nu numai din Europa ºi din Constantinopol, ci ºi din Asia
Micã, ºi chiar mai departe, în stepele asiatice din care au nãvãlit.
Episcopul Fotios, ºi-a încheiat triada patriotardã încântat
în sinea lui, ºi mãsurându-ºi musafirii simandicoºi cu privirea,
aºtepta voios rãspunsul lor.
Pavlos Melas, un bãrbat de vreo 35-36 de ani, cu pãrul
negru, des ºi cu mustaþa bogatã, îngrijitã, care dãdea obrazului
rotunjor un aer leonin, era ofiþer de carierã. Studiase la ªcoala
militarã din Atena ºi ajunsese la gradul de cãpitan când, captat
de activitatea silogului panelen, a cerut sã lupte ca voluntar în
Macedonia. Dupã plecarea în Grecia a colonelului Costas Acritas,
fostul comandat suprem al antarþilor din Macedonia, Pavlos Melas
a preluat comanda antarþilor din nord-vestul Macedoniei, iar
Tellos Agras comanda celor din estul Macedoniei. Acesta din
urmã, în calitatea lui de fost aghiotant al colonelului Acritas,
deþinea ºi funcþia de comandant suprem al tuturor forþelor de
antarþi din Macedonia.
Pavlos Melas ascultase mulþi oratori iluºtri la Atena ºi auzise
multe discursuri patriotarde, dar în atmosfera din seara aceea
tirada episcopului Fotios i-a mers la inimã, încât abia s-a stãpânit
sã nu aplaude, dându-ºi seama cã se afla într-o casã bisericeascã,
nu într-o agora ticsitã de lume exaltatã, gata sã porneascã la
cucerirea Constantinopolului ºi a Sfintei Sofii. Adjunctul sãu, loco-
tenentul Gheorgos Caravanghelis cãzuse de-a dreptul în extaz.
Cu faþa ºi privirile strãlucitoare, cãpitanul Pavlos Melas a
rostit:
– Prea sfinte, mã bucur nespus de vestea bunã pe care
ne-o daþi ºi vã asigur cã vom executa întocmai instrucþiunile ºi
ordinele sfinþiei voastre.
ªtiþi desigur cã în sectorul Coriþa a apãrut un nou bandit
cuþovlah, un anume Coconeº, care a bãgat groaza în turci ºi în
adepþii noºtri grecomani. Acest fioros bandit a cãsãpit câþiva bei
turci pe care i-a jefuit. Se spune cã ia cu japca de la cei bogaþi ºi
împarte mãrinimos la cei sãraci. Este foarte isteþ ºi de un curaj
nebun. κi bate joc pur ºi simplu de jandarmii turci, care tremurã
de groazã la vederea lui. Lumea þine la el atât de mult ºi-i oferã
adãpost în toate satele, încât e foarte greu sã fie prins de poterele148 IONEL ZEANA
turceºti. Când este încolþit, se retrage în munþii prãpãstioºi unde i
se pierde urma. Turcii au pus deja un premiu mare pe capul lui
ca rãsplatã pentru cel care-l va preda viu sau mort. Dar tâlharul
are foarte mulþi tãinuitori ºi printre vlahi ºi printre bulgari ºi printre
albanezi. De aceea, m-am sfãtuit cu adjunctul meu Gheorgos
Caravanghelis sã ne concentrãm forþele în sectorul Coriþa ºi sã
punem mâna pe acest bandit atât de periculos ºi de temut. În
acest scop, ne-am gândit sã-i întindem o cursã ºi sã prindem
lupul în bârlogul lui. Nu departe de oraºul Coriþa este un mare
sat de vlahi, Pleasa. Le-am trimis vorbã fruntaºilor de acolo sã
renunþe la ºcoala ºi biserica româneascã ºi sã revinã la ºcoala ºi
biserica greceascã. I-am ameninþat cã dacã nu vor accepta, atunci
vor fi nimiciþi ºi vor avea aceeaºi soartã ca ºi cei din satul bulgã-
resc Zagoriceni, unde au operat tot antarþii noºtri. În ziua hotãrâtã
pentru atac, pe care o vom anunþa din vreme, ca sã se ºtie,
brigandul Coconeº, cu ceata lui micã va veni sigur sã apere satul
unde are prieteni ºi rude. Atunci, cu cei douã sute de palicari ai
mei, voi pune mâna uºor pe el ºi vom încasa ºi frumoasa recom-
pensã turceascã.
Planul întocmit de cei doi ofiþeri greci ºi expus pe larg
episcopului, pãrea minunat. Dar vorba zicalei populare:
„Socoteala de acasã nu se potriveºte niciodatã cu cea de la târg.”
Episcopul Fotios a ascultat cu multã atenþie expunerea
cãpitanului grec, al cãrui plan nu se potrivea deloc cu planul lui.
Cei doi ofiþeri antarþi aºteptau nerãbdãtori aprobarea
episcopului Fotios. Acesta, dupã o clipã de prefãcutã chibzuia-
lã, pentru a-i menaja, a luat cuvântul vorbindu-le cu blândeþe:
– Cãpitane Pavlos Melas, planul întocmit de dumneavoastrã
este excelent ºi vã asigur cã va fi pus în aplicare cât de curând. Dar
deocamdatã nu acest bandit cu mica lui ceatã haiduceascã este
pentru noi pe primul plan. Problema care trebuie rezolvatã urgent
este lichidarea faimosului revoluþionar Mitru Vlahu, care este cel
mai mare ºi mai periculos duºman al cauzei noastre. El dispune
de niºte adepþi fanatici de zece ori mai numeroºi decât ceata
brigandului Coconeº. Am încercat sã-l atrag de partea noastrã prin
tot felul de momeli ºi de promisiuni. A fost imposibil. Ceva mai
mult, acest blestemat „eretic” mi-a omorât pe ultimul sol trimis cu149 Vulturii Pindului
o pungã de lire ca sã-l atragã. Aºa cã aduceþi aici la Castoria toate
forþele voastre ca sã-l lichidãm mai întâi pe Mitru Vlahu ºi pe urmã
veþi pune mâna uºor ºi pe bezmeticul brigand Coconeº. Astfel, în
locul unei nesigure recompense turceºti, veþi recupera punga
noastrã de lire jecmãnitã de acest tâlhar care mi-a ucis solul.
– Prea sfinte, fie aºa cum hotãrãºte sfinþia voastrã. Noi
suntem ostaºi ºi executãm ordinele date de sfinþia voastrã. Sã
vã dea Dumnezeu sãnãtate ºi sã vã ajute sã pregãtiþi, cu tact ºi
înþelepciune, ziua victoriei pentru patria noastrã Elada pentru
care am venit aici sã luptãm ºi sã ne vãrsãm sângele.
Încântat, episcopul Fotios i-a oprit pe oaspeþii sãi la masã
ºi i-a gãzduit în palatul episcopal. A doua zi cei doi comandanþi
au trimis un curier în tabãra antarþilor cu ordinul de a se con-
centra urgent lângã Castoria. Împreunã cu episcopul au întocmit
planul de luptã împotriva lui Mitru Vlahu.
Începând din ziua aceea un dulãu din curtea palatului
episcopal urla noaptea lugubru la lunã. Un urlet prelung, gros
ºi tremurat ca un bocet înfricoºãtor.
Ziua, cei doi ofiþeri greci, îmbrãcaþi în haine civile, se plimbau
liberi ºi veseli prin oraº, fericiþi cã aud vorbindu-se mai mult
greceºte, decât alte limbi strãine, barbare. ªcolile ºi bisericile erau
aproape toate greceºti. Doar bulgarii aveau o singurã ºcoalã ºi
bisericã în limba lor, dar majoritatea negustorilor erau grecomani.
Vlahii, care formau majoritatea locuitorilor din oraº, erau în mare
parte grecomani înfocaþi. Nu exista nici o ºcoalã ºi nici o bisericã
româneascã. Pânã ºi cei care îºi pãstrau limba erau nevoiþi sã
frecventeze biserica ºi ºcoala greacã, astfel încât grecizarea vlahilor
din acest oraº era aproape încheiatã. Nici mãcar Apostol Mãrgãrit –
marele ºi curajosul apostol al românismului în Balcani, care ºi-a
început cariera ca învãþãtor de limba greacã, înainte de trezirea
conºtiinþei lui naþionale ºi pe care predecesorul episcopului Fotios
a vrut sã-l trimitã, la studii superioare la Atena – n-a îndrãznit sã
deschidã o ºcoalã româneasca în acest oraº.
Familiile grecomane vlahe ºi bulgare îi primeau cu mare
bucurie ºi cinste pe cei doi comandanþi de antarþi, simþindu-se
onorate cã doi greci veritabili le calcã pragul ºi întrecându-se în
a-i ospãta cu toate onorurile ºi cu tot ce au mai bun. Mai bine150 IONEL ZEANA
de douã sãptãmâni ei au fost oaspeþii favoriþi ai notabilitãþilor
grecomane ale oraºului. Erau copleºiþi de atâtea atenþii ºi de
atâtea laude câte primeau. Noaptea târziu, când se întorceau în
apartamentul luxos din palatul episcopal, se trânteau obosiþi
pe paturile curate, arhisãtui de mâncãruri ºi bãuturi alese ºi
copleºiþi de atâtea atenþii.
– Hei, Gheorgos, exclama Pavlos Melas, ce minunaþi sunt
castorienii ãºtia. Dacã ar fi toþi ca ei – aºa cum ni se spunea
nouã la Atena – n-ar mai fi fost nevoie de prezenþa noastrã aici,
hãituiþi ca niºte fiare prin munþii ãºtia sãlbatici ºi împãduriþi,
plini de capcane la tot pasul, nu ca munþii noºtri stâncoºi, goi ºi
sterpi din Elada. Am fi trãit ºi noi liniºtiþi într-o garnizoanã mare
la Atena, la Pireu, la Volo sau în alte oraºe mari ºi frumoase.
Avem noroc totuºi cu episcopul ãsta al nostru, care este un mare
diplomat ºi un mare grec. Sã-i dea Dumnezeu sãnãtate ºi viaþã
lungã. Cu oameni ca el ne vom vedea visul împlinit: alipirea
Macedoniei cu care vom forma Grecia Mare.
Gheorgos Caravanghelis, care, dupã nume, pãrea vlah
grecizat din sudul Tesaliei, l-a aprobat cu pleoapele îngreunate
de somn.
– Aºa este, dragã Pavlos. Scuzã-mã cã nu mai am chef de
taifas. Sunt obosit ºi aº vrea sã adorm, dar nu mã lasã câinele ãsta
afurisit, care urlã sinistru. Parcã ar prevesti moartea cuiva. Numai
de n-ar fi vorba de noi sau de sfinþia sa episcopul Fotios. În rest,
poate sã urle pânã va crãpa afurisitul, cã pânã la urmã tot o sã
adorm eu ºi o sã dorm buºtean pânã la ziuã. De fapt, mã gândesc
mai mult nu la noi, ci la viaþa bunului nostru episcop Fotios sã nu
pãþeascã ºi el ce-a pãþit episcopul Emilianos din Grebena.
– Fii serios, dragã Gheorgos ºi nu mai crede în asemenea
superstiþii bune pentru babe ºi copii.
– O fi cum spui tu, dar are un urlet lugubru, care nu-mi
place.
Într-un târziu au adormit amândoi. A doua zi ºi-au luat
rãmas bun de la episcopul Fotios, care i-a binecuvântat, ºi au
pornit spre locul unde erau aºteptaþi de unitatea de antarþi
chemaþi. Erau vreo cincizeci de antarþi cãlãuziþi de curierul din
Castoria, care era un bun cunoscãtor al muntelui. Dupã câteva ore151 Vulturii Pindului
de mers, au ajuns într-o poieniþã, unde murmura lin apa unui izvor.
Din þeava de fier înfiptã în coasta muntelui, apa gâlgâia într-un cauc
de lemn, adânc ºi mare cât o covatã, ºi de acolo se scurgea într-un
jgheab lung ºi gros fãcut din trunchiul unui fag scobit de la un
capãt la altul. La mijlocul jgheabului se afla o gaurã pe unde
apa, ajunsã la nivelul ei, se scurgea într-un ºenþuleþ ºi se acumula
la vreo cincizeci de metri mai jos într-un mic iaz. Acest izvor
servea le adãparea turmelor ºi vitelor. Obosiþi ºi nãduºiþi dupã
câteva ore de urcuº, antarþii au rãsuflat uºuraºi când s-au vãzut
pe neaºteptate în luminiºul acestei poieniþe adumbrite de
coroanele verzi ale unor arbori seculari. S-au repezit la ºipot sã-ºi
umple bidoanele cu apã proaspãtã ºi sã se spele de sudoarea
care li se scurgea ºiroaie pe faþã. Unii dintre ei îºi afundau capul
în apa din jgheab, dupã care se scuturau pufnind zgomotos. Alþii
aºteptau sã le vinã rândul cu bidoanele în mâini.
Era pe la amiazã. Cu toatã cãldura, adia totuºi un aer de
munte proaspãt ºi rãcoritor. Cei doi comandanþi s-au întins pe
pãmânt ca sã se odihneascã puþin, dupã ce au sorbit câteva
guri de apã din bidoanele aduse de un antart. Priveau la hãrmã-
laia fãcutã de antarþii lor care zburdau ºi se stropeau cu apã ca
niºte copii cu chef de joacã.
– Destul cu joaca, a strigat la ei dojenitor locotenentul
Caravanghelis. Nu vedeþi cã au nevoie ºi alþii sã bea apã ºi sã se
spele?
Acoperindu-ºi ochii cu mâna de lumina soarelui care
ardea în zenit, cãpitanul Pavlos Melas, renumit pentru severita-
tea lui în materie de disciplinã militarã, s-a adresat subalter-
nului sãu pe un ton îngãduitor:
– Lasã-i sã se bucure ºi ei puþin cã sunt tineri ºi n-au avut
parte de plãcerile huzurului nostru de la Castoria.
Cum hãrmãlaia mai continua, locotenentul Caravanghelis
s-a sculat în capul oaselor ºi a strigat ameninþãtor:
– Sã ºtiþi cã vã pedepsesc dacã nu încetaþi odatã cu joaca
voastrã prosteascã. Apoi întorcându-se spre cãpitan, a adãugat:
Trebuie sã-i þinem în frâu, altminteri încep sã-ºi facã de cap, ºi
fãrã disciplinã se duce totul de râpã. Într-adevãr, am dus-o
minunat! a exclamat Caravanghelis.152 IONEL ZEANA
– ªi o s-o mai ducem, dragã Gheorgos, dacã ne ajutã
Dumnezeu sã scãpãm mai repede de banditul ãsta de cuþovlah.
Episcopul nostru o sã ne þinã ca pe palme de acum înainte.
La porunca asprã a locotenentului Caravanghelis, hãr-
mãlaia de la ºipot a încetat. Întinzându-se pe spate, cãpitanul
Pavlos Melas a adãugat:
– Spune-le cã vom prânzi ºi ne vom odihni aici o orã,
dupã care vom pleca mai departe pânã la locul ºtiut de cãlãuza
noastrã.
Auzind ordinul, toþi antarþii se pregãteau de masã,
umblând prin traistele lor cu merinde. În aceeaºi clipã însã o
vijelie de gloanþe s-a nãpustit asupra lor, ºuierând ascuþit ca o
ºerpãrie de vipere dezlãnþuite. Nimeriþi în plin, unii s-au prãbuºit,
alþii mai norocoºi s-au culcat la pãmânt, adãpostiþi de jgheab ºi
de bolovanii de deasupra ºipotului. Cei doi ofiþeri au pus mâna
pe arme ºi, întorcându-se brusc pe burtã, au început sã tragã
spre arborii de unde vâjâiau gloanþele.
– Predaþi-vã, cã nu aveþi nici o scãpare, a strigat o voce
de dupã trunchiul unui copac.
– Niciodatã! a rãspuns rãspicat cãpitanul Pavlos Melas,
care profitând de rãstimpul scurt al somaþiei adresate, s-a
rostogolit iute, adãpostindu-se dupã o stâncã. Locotenentul
Caravanghelis s-a târât ºi el ca o jivinã pânã la capãtul jgheabu-
lui ºi s-a pus la adãpost, de unde a început sã tragã. Lupta a
durat câteva ore. Luaþi prin surprindere, antarþii trãgeau la nime-
realã spre marginea pãdurii de unde vâjâia vijelia ucigãtoare.
Treptat, treptat, rândurile antarþilor se rãreau. Unii erau loviþi mortal,
alþii rãniþi gemeau ºi se vãietau, vãzând cum li se scurge sângele
ºi vlaga din trup. La un moment dat armatolii i-au încercuit pe
antarþi. Cãlãuza castorianã a reuºit sã se strecoare ºi sã scape
dându-ºi drumul într-o râpã, urmat de câþiva antarþi teferi sau
uºor rãniþi.
În faþa dezastrului cumplit la care nu se aºteptau, Pavlos
Melas ºi Gheorgos Caravanghelis au ridicat mâinile în sus ºi s-au
predat.
Mitru Vlahu a ordonat sã se strângã toate armele ºi
muniþiile celor morþi, iar rãniþii sã fie împuºcaþi. Încadraþi de153 Vulturii Pindului
armatoli, cei doi comandanþi ºi patru antarþi prizonieri au fost
conduºi pânã la locul unde, lângã trunchiul unui fag secular, îi
aºtepta sã-i judece cãpitanul armatol Mitru Vlahu.
Urcând coasta, leoarcã de sudoare ºi cu vocea stinsã de
obosealã ºi de supãrare, Gheorgos Caravanghelis a întors capul
spre cãpitanul Pavlos Melas ºi i-a spus cu amãrãciune:
– Vezi, dragã Pavlos, pentru cine urla câinele acela afurisit
din curtea episcopiei? Hei, ce mai zici acum?! …Nu-i aºa cã am
avut dreptate?
Cãpitanul Pavlos Melas era distrus. Nu se aºtepta sã fie
prins viu ºi umilit de un brigand mocofan, neinstruit ca el la o
înaltã ºcoalã militarã. A vrut sã-i rãspundã prietenului sãu cã el
tot nu crede ca babele în superstiþii, dar a preferat sã tacã, înghi-
þindu-ºi rãspunsul. În faþa morþii apropiate, considera cã trebuie
sã fie demn, grav ºi solemn ca un erou de tragedie anticã. ªtia
bine ce îl aºteaptã.
Mitru Vlahu era necruþãtor. I-a judecat dupã legea
strãmoºeascã, amintindu-le crimele ºi nelegiuirile comise ºi i-a
condamnat pe toþi la moarte. Au fost înmormântaþi cu toþii într-o
groapã comunã la marginea poienii lângã râpã, punându-li-se
la cap o cruce de lemn înconjuratã de mai mulþi bolovani. Astfel
a luat sfârºit aventura tragicã a faimosului cãpitan Pavlos Melas ºi
a adjunctului sãu Gheorgos Caravanghelis.
Vestea morþii celor doi comandanþi de antarþi ºi a mãcelului
din munþi a umplut de jale Castoria. Visele unor fete romantice
care-i cunoscuserã ºi admiraserã în timpul scurtei lor ºederi în
oraº, s-au spulberat ca florile sub suflarea îngheþatã a unui viscol
nãpraznic. Faima lui Mitru Vlahu a crescut ºi mai mult ºi umbra
lui uriaºã se profila ameninþãtoare peste aceastã cetate avansatã
a elenismului în Macedonia. Episcopul Fotios turba de mânie.
Reuºise sã câºtige încrederea deplinã a autoritãþilor turceºti locale
ºi se bucura anticipat la gândul cã cei doi viteji comandanþi ai
antarþilor îi vor veni de hac repede agramatului ºi încãpãþânatului
cuþovlah. Elita antarþilor a fost nimicitã. Restul erau complet
demoralizaþi.
Episcopul Fotios se frãmânta la biroul sãu iscodind un
nou plan de rãzbunare. Dar în zadar. Nu gãsea. Era ca paralizat.154 IONEL ZEANA
Parcã necuratul începuse sã-ºi batã joc de el, azvârlindu-l dintr-o
nenorocire în alta. Era copleºit de durere. Sângele i se urcase la
cap ºi-i vuiau urechile. N-a auzit ciocãnitul uºor în uºa biroului.
Deodatã a intrat secretarul sãu, cãlugãrul Hieronimos. Acesta,
înclinându-se, i-a spus:
– Prea sfinte, aºteaptã cineva care vrea sã vã vorbeascã.
Spune cã vine din partea voievodului Cota.
– Sã intre! a poruncit episcopul luminat deodatã la auzul
numelui.
Cota era un voievod bulgar din satul Rulea, care, momit
ºi prins în mreje de episcopul Fotios, a pãrãsit exarhatul ºi s-a
pus în slujba Patriarhiei din Constantinopol. Pentru întoarcerea
lui la patriarhat ºi pentru acþiunea de a-i converti pe compatrioþii
sãi de a face acelaºi lucru, voievodul Cota era plãtit cu ºase lire
pe lunã. Suma o primea anticipat de douã ori pe an. Pe lângã
aceasta, doi fii ai voievodului studiau gratuit la Atena, devenind
partizani înfocaþi ai elenismului.
Trecuserã mai bine de doi ani de când Cota îºi încasa anticipat
simbria de 36 de lire la ºase luni. Dar exemplul lui n-a fost urmat de
bulgari, aºa cum spera episcopul Fotios. Aceºtia rãmâneau în
continuare exarhiºti. Cota însã îºi pretindea simbria, deºi acþiunea
lui nu avea nici un efect. Ameninþat de Mitru Vlahu ºi de alþi
compatrioþi, el s-a vãzut silit sã se adãposteascã în alt sat la niºte
rude, dupã ce l-au pãrãsit ºi cetnicii lui care-l considerau trãdãtor.
Situaþia lui era disperatã. Avea nevoie de bani. Altfel era pierdut.
Pentru încasarea simbriei, ºi-a trimis curierul la Castoria.
Scoþându-ºi cãciula, curierul s-a aplecat ºi a sãrutat mâna
episcopului.
– Prea sfinte, vin din partea voievodului Cota, care vã
trimite multe închinãciuni ºi vã roagã sã-i plãtiþi, potrivit învoielii,
simbria pe ºase luni. El lucreazã, mai departe cu credinþã ºi cu
devotament neclintit pentru patriarhat. Doar ºtiþi cã, datoritã
sprijinului mãrinimos al sfinþiei voastre, cei doi copii ai lui
studiazã la Atena.
Episcopul fierbea de mânie. Cota se lãudase cã în scurt
timp îi va întoarce pe bulgarii exarhiºti la patriarhat. Trecuserã
doi ani ºi n-a fãcut nimic. Se dovedea un neputincios ºi un155 Vulturii Pindului
profitor ordinar care-ºi urmãrea interesul sãu personal. Influenþa
în rândul bulgarilor a acestui voievod pe care el mizase, era
nulã. ªi tocmai acum când toatã Castoria era în doliu dupã
dezastrul antarþilor în frunte cu marii lor comandanþi Pavlos Melas
ºi Gheorgos Caravnghelis, acest voievod bulgar, hãituit ºi ascuns
în bârlog, avea neruºinarea sã cearã anticipat plata simbriei pe
alte ºase luni. Episcopul era atât de revoltat, cã a vrut sã-l dea
afarã imediat pe curier. S-a rãzgândit însã, socotind cã e mai
bine sã fie mai diplomat.
Cu blândeþe în glas i-a vorbit:
– Îi mulþumesc voievodului Cota pentru închinãciunile
trimise ºi-i trimit ºi eu multe urãri de sãnãtate ºi binecuvântarea
mea pentru el ºi pentru familia lui. Dumnezeu sã-l ocroteascã ºi
sã-l ajute în tot ce face pentru cauza sfântã a Patriarhiei.
Curierul asculta în picioare, cu cãciula în mâini.
Mãsurându-l cu privirea, episcopul a continuat, fãcând
un gest cu mâna:
– Dar… ia loc, pe scaun, nu mai sta în picioare, cã eºti
obosit de atâta drum.
Emoþionat, curierul s-a aºezat pe scaun, frãmântând timid
cãciula în mâini.
Privindu-l fix în ochi, episcopul a continuat vorbindu-i
cu aceeaºi blândeþe prefãcutã:
– Ce mai face ºi unde se aflã acum voievodul Cota? Mai
este în casa lui din satul Rulea? Tare mult aº vrea sã-i fac o vizitã
canonicã ºi sã stau de vorbã cu el ºl cu sãtenii de acolo atât de
cuminþi ºi de înþelepþi, care s-au întors la dreapta credinþã
pãstratã cu atâta trudã de Sfânta Patriarhie din Constantinopol.
Fermecat de blândeþea mieroasã a episcopului Fotios,
curierul ºi-a deschis larg inima.
– Prea sfinte, s-au ivit niºte zâzanii, între credincioºi ºi,
ameninþat de unii sãteni asmuþiþi de cetnicii revoluþionari bulgari
ºi de armatolii lui Mitru Vlahu, voievodul Cota ºi-a mutat cartierul
într-un sat mai îndepãrtat…
– Unde?
– La Slibova, prea sfinte.156 IONEL ZEANA
Aflând secretul de care avea nevoie, episcopul Fotios s-a
sculat de pe scaun, concediindu-l pe curier cu acelaºi glas
prefãcut, dar mai ferm.
– Bine… poþi pleca. Spune-i voievodului Cota cã deo-
camdatã, nu-i pot plãti suma convenitã, fiindcã vistieria noastrã
s-a golit dupã atâtea cheltuieli ºi necazuri ce au cãzut pe capul
nostru. Mai spune-i cã aºtept ºi eu din partea lui sã facã mai
mult, aºa cum a promis, ºi sã lupte cu curaj contra duºmanilor,
ca vitejii noºtri antarþi, nu sã se ascundã de frica lor, dupã câte
am înþeles…
Curierul a plecat nãucit. Când i-a raportat lui Cota refuzul
episcopului de a-i plãti simbria, acesta a rãbufnit înfuriat:
– Câinele de caþaon! Crede cã-ºi poate bate joc de mine?
Am sã-i arãt eu cine este voievodul Cota!
Pufnea ºi scrâºnea din dinþi ºi se plimba furios de la un
capãt la altul al odãii. Când s-a mai liniºtit, s-a aºezat la masã ºi i-a
adresat episcopului o scrisoare în care îl ameninþa cã-i va tãia
capul dacã nu mai respectã învoiala ºi nu-i mai plãteºte simbria
convenitã. În scrisoare îi mai spunea: „Învoiala a fost ca eu sã fac
propagandã printre bulgari ca ei sã pãrãseascã exarhatul ºi sã treacã
la patriarhat, nu ca sã omor oameni nevinovaþi, nici cetnici bulgari
sau vlahi. Eu mi-am respectat învoiala, ca dovadã cã mi-am trimis
copiii sã studieze la Atena. Am rãmas credincios ºi devotat în
continuare cauzei patriarhatului pentru care am fãcut atâtea
sacrificii. Lupta este lungã ºi grea. E uºor sã stai comod în fotoliu
la birou ºi sã judeci faptele altora. În încheiere, vã cer, prea sfinte,
sã-mi trimiteþi neapãrat suma care mi se cuvine. Altfel nu pot
continua lupta.”
Episcopul Fotios a mototolit scrisoarea ºi a aruncat-o dis-
preþuitor la coº. Scârbit, a adãugat: „Nici nu am nevoie de un
ºobolan ca tine, mocofane!”
Cunoscând locul unde se adãpostea voievodul Cota,
episcopul Fotios l-a denunþat autoritãþilor turceºti. O unitate de
jandarmi a încercuit satul ºi voievodul Cota a fost luat ca din
oalã. Arestat ºi dus la Bitolia, Cota a fost judecat ºi condamnat la
moarte pentru nelegiuirile comise în trecut când lupta împotriva
patriarhatului. Execuþia a avut loc în piaþa Atpazar din Bitolia, prin157 Vulturii Pindului
împuºcare, în prezenþa unei mari mulþimi de curioºi. Turcii voiau
sã dea astfel un exemplu de pedepsire în public a tuturor rebelilor
ghiauri care îndrãzneau sã turbure liniºtea ºi ordinea imperiului
otoman.
Episcopul Fotios, abil ºi ºiret, îºi freca mâinile fericit. Reu-
ºise sã împuºte doi iepuri cu un singur glonþ: pe de o parte a
scãpat de un duºman periculos, pe de altã parte, servindu-le
pe tavã capul voievodului Cota, ºi-a consolidat poziþia pe lângã
autoritãþile turceºti.
Dupã atâtea înfrângeri grele ºi dupã atâtea hapuri amare
înghiþite, în care timp se ridicau voci critice la adresa lui, din
clipa aceea acþiunile începurã sã-i creascã. Mitropolitul Bitoliei
era totuºi nemulþumit, cu toate cã nu cunoºtea secretul trãdãrii
voievodului Cota. Aflând cã victima era luptãtor grecoman ºi cã
avea doi copii care studiau la Atena, a ordonat ca rãmãºiþele
pãmânteºti ale lui Cota sã fie ridicate de la locul execuþiei ºi
înmormântate creºtineºte.
Înmormântarea a avut loc cu mare alai în cimitirul
ortodox din oraº.158 IONEL ZEANA
Pe drumuri de munte
La începutul primãverii anului l907, Balta Ianiþa a început
sã se goleascã. Sufla un vânt cald de primãvarã ºi apele treptat,
treptat se retrãgeau. Berzele soseau ºi se apucau sã-ºi facã cuiburi
pe arborii din baltã. Zi de zi ºi noapte de noapte apãreau din
adânc noi limbi de pãmânt negru ºi unsuros cu miros de putregai.
Era încã moale ºi alunecos. Þânþarii, treziþi din somnul iernii,
deveneau tot mai agresivi, piºcând pielea oamenilor cu un ºuierat
ascuþit de avioane în picaj. În câteva zile balta a rãmas pustie.
Armatolii au pãrãsit-o într-o noapte, îndreptându-se spre
Neaguºte. Au fãcut un scurt popas în satul fârºerotesc Horopani,
aºezat pe coasta unui deal, nu departe de satul bulgãresc Cupano
care era aproape grecizat. A doua zi au pornit cu noaptea-n cap
spre Selea. Acolo erau în deplinã siguranþã la stânile celnicilor
aromâni. Pe cãrãrile de munte mergeau veseli, glumind, cân-
tând ºi chiuind. Când poposeau în vreo poianã, dupã ce se odih-
neau, mai trãgeau ºi câte o horã haiduceascã. Erau tineri, dornici
de luptã ºi de glorie, dar ºi unduiþi de dorul unor ochi migdalaþi
cu priviri îmbietoare. Cântau cu deosebitã plãcere un vechi cântec
haiducesc inspirat de transhumanþa aromânilor cu nesfârºitele
lor turme de la munte la ºes ºi invers. Cântecul era tot aur revãrsat
din soare ºi gâlgâia de viaþã. Îngânarea lui îndemna irezistibil la
joc. Se numea „Aruslu mai” (Maiul bãlai). Avea o melodie
tãrãgãnatã de doinã îmbinatã cu accente grave de marº rãzboinic
ºi de horã haiduceascã specificã melosului aromân:159 Vulturii Pindului
Când va veni maiul bãlai,
Flori mândre de pe plai!
Hei, ºi frumoasa primãvarã,
Voi armatoli neînfricaþi!
Sã iasã-armânii sus în munþi,
Flori mândre de pe plai!
Cu clopotele lor ca argintul,
Voi armatoli neînfricaþi!
Sã iasã lotrii din pãduri,
Flori mândre de pe plai!
Cu paloºul ºi durda-n mânã,
Voi armatoli neînfricaþi!
Sã ies apoi, sã ies ºi eu,
Flori mândre de pe plai!
Hei, ºi sã iau o fatã-armânã,
Voi armatoli neînfricaþi!
Dupã ce au terminat cântecul, Miha Zugravu a strigat:
– Ai auzit, cãpitane Gheorghe, ce vrea armatolul din
cântec? Vrea sã rãpeascã o fatã armânã ºi s-o ia cu el în
haiducie. Pãi, de haiducie sunt fetele? Mai bine ºedea la casa
lui ºi se-nsura, dacã-i ardea de dragoste!…
Cola Nicea, care se afla lângã el, i-a ºoptit:
– Taci, mã, diavole, ºi lasã-l în pace. Nu mai glumi pe
socoteala lui. Are ºi el o slãbiciune. I-a cãzut cu tronc o
bulgãroaicã din Bitolia. Ei ºi? N-are drept omul s-o iubeascã?
Altminteri e bãiat bun, deºtept, hotãrât ºi viteaz.
– Aºa e, a aprobat Zugravu. Îi cunosc eu pe cruºoveni:
sunt oameni dintr-o bucatã. Gândeºte-te la Pitu Guli, eroul
nostru naþional care putea sã scape, retrãgându-se în munþi,
aºa cum au fãcut cetnicii bulgari. Dar el a rãmas pe loc, înfrun-
tând o întreagã armatã ca sã apere republica proaspãt
proclamatã. ªi a preferat sã moarã ca un erou împreunã cu
patruzeci de luptãtori toþi aromâni. Va veni odatã vremea când
Cându va º-vinâ-aruslu mai,
Lilici ditru plai!
Haidi º-muºata-ñi primuvearã,
Voi lai gioñi armãtuladz!
Tra s-iasâ-armânl’i-nsus tru munþ,
Lilici ditru plai!
Haidi cu cloputli di-asimi,
Voi lai gioñi armãtuladz!
Tra s-iasâ º-furl’i dit l’eanuri,
Lilici ditru plai!
Aidi cu tufechili pristi-anumir,
Voi lai gioñi armãtuladz!
Tra s-es ºi io tu ma napoi,
Lilici ditru plai!
Aidi º-s-arâchesc nã featã-armânã,
Voi lai gioñi armãtuladz!160 IONEL ZEANA
lui Pitu Guli i se va ridica un monument nu numai la Cruºova ºi
la Bitolia, ci ºi în viitoarea capitalã a Macedoniei. Ãsta l-a întrecut
pe Leonida cu cei 200 de spartani ai lui morþi la Termopile în
faþa puhoiului persan.
Gheorghe Mucitani l-a auzit pe mucalitul Zugravu, dar a
preferat sã tacã, cu gândul la iubita lui, frumoasa ºi curajoasa
Donca. El era omul faptelor legendare care sã dãinuie peste
veacuri. Acum era timpul luptelor, nu al dragostei ºi al glumelor
uºoare. Visa sã punã mâna pe ºeful suprem al antarþilor ºi sã le
distrugã astfel tot sistemul de luptã, lecuindu-i definitiv de terorism.
În sfârºit, au ajuns în munþii din Selea la stânile fraþilor
lor aromâni. Aici ºi-a împãrþit trupa în douã cete: una sub
conducerea lui, cealaltã sub conducerea lui Handuri. Într-o zi
un curier i-a anunþat cã un grup numeros de antarþi a pornit
spre satul Doleani ca sã-l radã de pe faþa pãmântului. Grupul
de vreo cincizeci de antarþi era condus de cãpitanul Fufas, ºi
era cãlãuzit de un vlah renegat din Neaguºte, Micibuna.
Dupã mai multe ore de mers, pe la amiazã, antarþii au
ajuns la schitul din Maruºa. Cãlugãrul schitului le-a spus cã a
aflat de la niºte cãlãtori vlahi cã satul Doleani este plin de armatã
turceascã. Fufas era nervos ºi înjura. Îi venea greu sã renunþe la
planul sãu. A trimis în sat douã iscoade. Acestea au strãbãtut
vãile împãdurite ºi, urcând coasta unui deal, au ajuns la ogoarele
satului. De acolo se vedea bine tot satul, dar mai ales postul de
jandarmi în jurul cãruia miºuna o mulþime de soldaþi turci.
– Are dreptate cãlugãrul nostru, ºi-au zis ei, privindu-se
dezamãgiþi.
S-au întors cu mâinile zdrelite de rugii întâlniþi în cale la
tot pasul ºi au raportat cele vãzute. Ca sã nu-i apuce noaptea la
schit, într-un loc periculos, la sfatul lui Micibuna, cãpitanul Fufas
a hotãrât sã urce la Cãstrie, nume legat de ruinele unui vechi
castru roman aºezat la rãscrucea drumurilor care duc spre satele
ºi târgurile aromâne din nord ºi nord-vest: Selea, Selea de Sus,
Blaþa, Xirulivad, Cojani ºi altele. Pe acest vârf de munte se aflã
un iezer limpede ºi rece denumit de ciobani Bara din Xiruvuni.
Aici poposeau deseori ºi armatolii. Ciobanii îi primeau cu mare
bucurie, cãci aveau în ei apãrãtori de nãdejde. De multe ori161 Vulturii Pindului
erau atacaþi de tâlhari turci sau de albanezi musulmani care le
furau oile ºi caprele ºi-i ucideau dacã încercau sã se opunã.
Alþii îi luau ca ostatici ºi pretindeau de la celnicii lor sute de lire
ca rãscumpãrare. Dacã ei refuzau sã plãteascã, ostaticii erau
omorâþi. În starea de corupþie ºi anarhie în care se zbãtea atunci
administraþia otomanã, acest gen de brigandaj era în floare.
Spre searã, cãpitanul Fufas cu ceata lui a apucat calea
muntelui, urcând de-a lungul vãii de la Bugazi.
Dupã ce ºi-a împãrþit ceata în douã, Gheorghe Mucitani
l-a lãsat pe Handuri la Selea, iar el s-a îndreptat spre vest, pe
drumul care duce la Xirulivad. Luase în ceata lui pe Tolea Apala,
alias Apostol Mocanu, ºi pe Iorgula Cutova, care erau amândoi
din Xirulivad ºi cunoºteau bine locurile. Fiind puþini, ca sã nu
cadã toþi într-o capcanã neprevãzutã, au adoptat planul de a se
împãrþi în douã ºi a se ajuta reciproc la nevoie, þinând legãtura
prin curieri.
Gheorghe Mucitani a ajuns eu ceata lui la Xiruvuni ºi a
poposit la stâna celnicului Dzima. Muntele Xiruvuni era
proprietatea obºteascã a satului Doleani. Celnicul Dzima închiria
în fiecare an muntele pentru pãºunatul turmelor sale de oi ºi de
capre.
Într-o dimineaþã, celnicul Dzima, însoþit de bãiatul sãu cel
mai mare, Cola, a urcat la munte cãlare pe un cal încãrcat cu desagi
plini de pâini mari, rotunde, de grâu pentru hrana ciobanilor. Dupã
el urma un mãgar încãrcat cu sare pentru oi ºi cu desagi plini de
turtoaie de porumb pentru câinii de la stânã. Pe lângã zer ºi alte
resturi lactate, câinii primeau ca raþie zilnicã ºi câte un turtoi de
porumb copt la cuptor. În traiste ºi în desagi mai ducea legume:
ceapã verde, usturoi, ardei, roºii, praz, fasole, cãci ciobanilor li se
ura mâncând numai brânzeturi, urdã, caº ºi unt ºi bând mereu
lapte dulce ºi lapte bãtut, acriºor ºi rece, renumita „dalã”, jintiþa
delicioasã, cu bobiþe gãlbui de unt în ea.
Din spatele casei lui Caraiani de la marginea satului,
începea un drum vechi de pe vremea legiunilor romane, care
urca coasta muntelui, târându-se ca un ºarpe uriaº, cu ocoluri
largi, uneori tãiat de-a dreptul în stâncã. Cum toatã iarna zãcea162 IONEL ZEANA
sub zãpadã, iar vara umblau pe el numai ciobanii, era nãpãdit
ºi îngustat tot mai mult de buruieni ºi de tufãriº, încât pe
alocurea abia se zãrea sub mãrãciniºul invadator ºi grohotiºul
revãrsat de topirea zãpezilor ºi de rãpãitul ploilor torenþiale.
Când au ajuns la Cãstrie, celnicul Dzima ºi bãiatul sãu
Cola, au fost întâmpinaþi de doi flãcãi zdraveni, Tegu ºi Goga.
Aceºtia erau fiii mai mici ai celnicului Dzima. Nu avea nici o
fatã. Câte fete îi nãscuse nevasta, muriserã toate mici. Copiii lui
erau harnici, ºi cuminþi ºi nu ieºeau din cuvântul lui. Trãia cu
toþi copiii lui în aceeaºi casã mare, cu etaj, anume fãcutã pentru
întreg clanul lui. În casa lui domnea dragostea, înþelegerea,
liniºtea ºi voia bunã. Hãrnicia, cumpãtarea ºi unirea le sporea
averea. Cei doi bãieþi mai mari ai lui, Cola ºi Iane, erau cãsãtoriþi
ºi aveau câte doi copii. Cola avea doi bãieþi, iar Iane, un bãiat ºi
o fatã. Neavând o fatã, celnicul Dzima se ruga, lui Dumnezeu
sã-i dea viaþã lungã ca sã apuce ziua nunþii nepoatei sale Vanthia.
Ce mândru va fi el în acea zi sã joace învârtind în mânã batista
albã ca socru mare, în locul tatãlui ei ucis de antarþi la Dirveni!…
Voia sã-i facã nepoatei sale orfane o zestre ºi o nuntã ca-n
basme, la care sã invite tot satul, în frunte cu tot clanul fraþilor
sãi, Zeana, Tache, Bizeta ºi Dulica.
Familiile Zeana ºi Tache locuiau ºi ele în Doleani. Bizeta
la Selea, iar Dulica la Xirulivad. Se înmulþiserã ºi s-au rãspândit în
satele vecine ºi prin oraºe, la Veria ºi chiar la Vodena unde Ioan
Zeana ajunsese învãþãtor ºi directorul ºcolii primare române
deschise de el acolo. Era primul intelectual dat de clanul lor de
oieri din moºi strãmoºi. Dar celnicul Dzima, cel mai mic dintre
cei cinci fraþi cu porecle devenite nume de familie, deºi era cel
mai bogat, rãmãsese fidel tradiþiei moºtenite de la tatãl sãu ºi nu
concepea sã-ºi trimitã pe nici unul din copii la învãþãturã mai
înaltã decât cele cinci clase de ºcoalã primarã. Atâta ºcoalã,
socotea el, este destulã pentru un om din sat ºi pentru un viitor
cioban, agricultor, meseriaº sau negustor care sã-ºi treacã
socotelile într-un caiet „tifteri”, cum i se spunea pe turceºte – în
locul crestãrii lor pe rãbojul arhaic. ªi Slavã Domnului, lumea
trãia mai liniºtitã sub zodia acestor semne arhaice, decât sub
noua ºtiinþã de carte cu atâta pierdere de timp în anii cei mai163 Vulturii Pindului
frumoºi ai tinereþii. Aºa gândea celnicul Dzima. De aceea nu prea
se bucura ºi nu se mândrea cu faptul cã are un nepot învãþãtor.
Ajungând la Cãstrie, celnicul s-a dat jos de pe cal. Tegu a
descãrcat desagii, apoi sacii de sare ºi traistele cu provizii de pe
urechiatul care, vãzându-se despovãrat, s-a îndreptat repede,
dupã ce i s-a scos ºi samarul, spre o tufã proaspãtã ºi îmbietoare
de ciulini în lumina aurie a amiezii. Calului i s-au scos cãpãstrul
ºi samarul, i s-a pus piedicã la picioare ºi a fost lãsat ºi el sã
pascã în voia lui.
– Ce mai e nou pe aici? a întrebat celnicul.
Tegu, cu desagii ºi traistele în mâini, i-a rãspuns:
– Tatã, au venit asearã vreo zece armatoli, toþi cu barbã ºi
cu mustãþi, conduºi de unul care pare mai în vârstã, cu niºte
ochi ca de vultur. Dupã câte am înþeles, sunt din pãrþile Bitoliei,
dar se aflã printre ei ºi doi armâni din Xirulivad, Tolea Apala ºi
Iorgula Cutova, unul mereu vesel ºi glumeþ.
Goga, cel de-al doilea fiu al celnicului, aºtepta la stânã.
Celnicul Dzima îmbrãcat tot în alb, doar cu brâul ºi cu pantofii
negri cu funtã rotatã în vârf, a înaintat spre stânã unde bacii ºi
feþele bãrboase îl aºteptau în picioare.
– Bunã ziua! a grãit el, rotindu-ºi privirile asupra tuturor,
curios sã recunoascã vreo faþã cunoscutã. În afarã de bacii lui
nu cunoºtea pe nimeni.
– Bunã ziua, au rãspuns oamenii. Fiul sãu Goga, un
vlãjgan înalt ºi viguros, i-a spus:
– Tatã, sunt armatolii noºtri. Au venit asearã ca sã fie mai
aproape de sat ºi sã sarã în ajutor, dacã vin antarþii sã-l ardã ºi
sã-l distrugã cum s-a zvonit.
– Nu mai e nevoie de ajutor cã a venit aschere turcã din
Veria, trimisã la cererea lui Toli Hagigogu. Aºa cã, dacã-i
mãnâncã pielea de capre râioase, n-au decât sã pofteascã ºi-l
vor vedea pe dracu…
La auzul acestor vorbe, unii au râs, alþii au zâmbit înveseliþi.
Celnicul a dat mâna cu fiecare armatol. Mai întâi i-a strâns mâna
cãpitanului, care avea un semn distinctiv pe cãciula lui.
– Eu sunt Gheorghe Mucitani zis Casapu. Sunt cruºovean.
Ceilalþi fârtaþi ai mei sunt din satele armâneºti din jurul Bitoliei.164 IONEL ZEANA
Dar am ºi câþiva din pãrþile voastre, care cunosc locurile: Muºa
Darlaiani, Tolea Apala, Iorgula Cutova.
– Nu-i cunosc, a rãspuns celnicul Dzima în timp ce
strângea mâna fiecãruia. Le cunosc pãrinþii. Doi sau trei fraþi
Cutova au fost omorâþi de antarþii greci. Mi-au omorât ºi mie pe
al doilea bãiat blestemaþii …, a oftat cu nãduf celnicul.
– Da, am auzit, a spus Mucitani. Dar nu ne vom lãsa pânã
când nu-i vom rãzbuna pe toþi cei uciºi de aceºti câini turbaþi în
numele „megalei idei” panelene.
– Sã dea Dumnezeu, a rãspuns celnicul, dar fiþi atenþi cã
luptaþi ºi cu turcii, nu numai cu bandele greceºti.
Apoi s-au întins cu toþii pe jos în faþa stânei. Celnicul i-a
informat despre unitatea turcã sositã în sat. Era un pluton de
soldaþi din trupele de elitã de vânãtori de munte (avgitabur).
– Sunt oameni cumsecade soldaþii turci, a continuat celnicul
Dzima. Nu îndrãznesc sã ridice nici mãcar ochii la fetele ºi femeile
noastre. Or fi având beii lor haremuri pline cu cadâne de-ale lor ºi,
poate, ºi cu creºtine, dar lumea de rând este foarte bunã ºi respectã
familia întocmai ca ºi noi. Ei nu sunt rãi, desfrânaþi ºi „culumba-
radz”(homosexuali) ca grecii. ªi beii turci sunt la fel de buni ºi noi
ne înþelegem foarte bine cu ei. Iarna coborâm cu turmele de oi pe
moºiile lor întinse pe care le închiriem la preþuri convenabile. Nu
sunt aºa de lacomi ca grecii care vor sã cumpere cât mai ieftin ºi
sã vândã cât mai scump. De când au ocupat Tessalia, ne-au dat o
mare loviturã. Mulþi celnici, neavând unde sã ierneze, au fost nevoiþi
sã-ºi vândã turmele ºi sã se ruineze, apucându-se de alte afaceri
în care nu se pricep. Nu ºtiu dacã e bine pentru noi aromânii sã fie
alungat turcul pãgân de aici ºi sã vinã creºtinii în locul lui, ciopârþind
Macedonia. Ar fi moartea noastrã.
Ascultându-l cum vorbea, armatolii verieni erau de
aceeaºi pãrere. Aºteptau curioºi rãspunsul cãpitanului Mucitani.
Acesta a grãit:
– Celnice Dzima, nu fii îngrijorat. Nu va fi aºa cum spui
dumneata. Noi luptãm pentru o Macedonie liberã ºi independentã,
întreagã, nu ruptã în bucãþi ºi înghiþitã de celelalte state balcanice.
Atunci vom alipi din nou la trupul ei Tessalia fãcutã plocon Greciei
de marile puteri ºi vom avea ieºire ºi la Marea Egee ºi la Marea165 Vulturii Pindului
Adriaticã ºi armânii noºtri vor avea unde sã ierneze, cãci vor fi stã-
pâni la ei acasã, nu ca azi supuºi beilor ºi paºalelor turceºti care
ne subjugã de cinci sute de ani.
– Sã dea Dumnezeu sã fie aºa cum spui tu, cãpitane, dar
îngãduie-mi, la vârsta mea, fãrã sã am ºtiinþa ta de carte, sã am
unele îndoieli.
Se apropia ora prânzului. Celnicul Dzima, adresându-se
fiilor sãi, le-a spus:
– Goga ºi Tegu, tãiaþi o stearpã ºi bãgaþi-o în sulã pe jar
sã-i ospãtãm aºa cum se cuvine pe vitejii noºtri armatoli, cãci
de mult n-au avut parte de o asemenea mâncare, pe când voi
vã scãldaþi în lapte, cã aþi ajuns sã vã fie lehamite de el.
– Aºa este, celnice Dzima! a intervenit baciul Cuculiciu,
un om de vreo cincizeci de ani, cu faþa plinã ºi pãrul cãrunt. ªi
miere dacã ai mânca toatã ziua, þi s-ar apleca. Aºa cã nu-i mai
cicãli pe bãieþi cã vor ºi ei, din când în când, sã-ºi clãteascã
gura cu oþet dupã atâta miere…
Toatã lumea a râs la gluma baciului. Goga ºi Tegu s-au
îndreptat spre turma care pãºtea pe plai ºi cu ajutorul ciobanului
au prins o oaie stearpã ºi au adus-o la stânã. Dupã ce au tãiat-o,
Goga i-a crestat pielea piciorului din spate, dezlipind-o de os,
apoi ºi-a introdus degetul în ea cât mai adânc. A tras aer în piept
ºi a suflat în gaura fãcutã la picior. Aerul suflat cu putere pãtrundea
sub pielea care se umfla ca un burduf. Umflatã astfel, oaia a fost
atârnatã de un cârlig ºi jupuitã la repezealã. Armatolii priveau cu
admiraþie la cei doi fraþi care meºtereau cu atâta pricepere. La
mirosul sângelui, câinii scheunau privindu-ºi stãpânii ºi dând din
coadã, nerãbdãtori sã se înfrupte ºi ei din animalul tãiat. Li s-au
aruncat stomacul ºi maþele. Mãruntaiele au fost tãiate în felii mici
ºi puse în frigãrui. Oaia jupuitã a fost trasã în sulã ºi învârtitã încet
pe jeratic. În scurt timp, când soarele era în mijlocul cerului, friptura
era gata, rumenã ºi aromitoare. S-au aºternut niºte bucãþi de pânzã
albã cu pãtrãþele albastre, numite „misãl’i” – adicã feþe de masã –
þesute la rãzboi de gospodinele aromâne. Toatã lumea s-a aºezat
pe iarbã cu picioarele încruciºate dupã obiceiul turcesc. Lângã
celnicul Dzima a luat loc Cãpitanul Mucitani, apoi ceilalþi armatoli
aºezaþi roatã. Baciul Cuculiciu era la stânga celnicului Dzima.166 IONEL ZEANA
Bãieþii puseserã mai întâi câteva blide ºi coveþi de lemn
pline cu caº, cu brânzã ºi cu urdã ºi un „pãgur” (bidon) cu
„þipurã”.
Dupã ce ºi-a fãcut cruce, celnicul Dzima a ridicat
„pãgurul” ºi a zis:
– Bine aþi venit ºi Dumnezeu sã vã ajute! A tras o duºcã ºi
l-a întins cãpitanului Mucitani.
Acesta ºi-a fãcut ºi el cruce ºi a rãspuns cu obiºnuita
urare creºtineascã:
– Bine v-am gãsit, celnice Dzima, ºi Dumnezeu sã vã
ocroteascã! A tras ºi el o duºcã ºi a întins „pãgurul” urmãtorului,
pânã ce a fãcut înconjurul mesenilor. La brânzã ºi frigãrui,
„pãgurul” s-a plimbat de câteva ori printre meseni. Friptura a fost
ºi mai delicioasã. Iorgula Cutova, care lucrase ca bucãtar la
Restaurantul Cealera din Veria, susþinea cã n-a mâncat aºa fripturã
în viaþa lui. O spunea cu toatã sinceritatea. De fapt, i se pãrea lui
cã este aºa datoritã condiþiilor în care era pregãtitã, a foamei ºi a
aerului curat de munte. Într-adevãr, aroma ei a fost atât de
puternicã încât a înãbuºit un timp mirosul specific al stânii,
rãspândindu-se pânã departe în frunziºul pãdurii. Pânã ºi câinii
înfruptaþi în parte, scheunau nerãbdãtori, aºteptând sã roadã
oasele cu zgârciuri.
Era într-o zi din luna mai l907.
Plecând de la schitul din Maruºa, cãpitanul Fufas s-a
îndreptat spre Selea de Sus, un sat fârºerotesc unde aveau un
mare grecoman în persoana celnicului Hrista Vasile, zis Sârbu.
Acesta i-a aprovizionat cu cele necesare ºi le-a dat ºi o cãlãuzã.
Neputând ataca satul Doleani, conform planului stabilit de
comitetul grecesc din Neaguºte, cãpitanul Fufas s-a gândit sã
distrugã satul Xirulivad aºezat la nord-vest de Doleani. De acolo
puteau lua uºor legãtura cu comitetul revoluþionar grec din
oraºul Cojani. Fãrã sã mai întârzie, au pornit dis-de-dimineaþã
la drum. Urcând ºi coborând prin pripoare, erau rupþi de
obosealã ºi însetaþi. Consumaserã toatã apa din ploºti ºi din
bidoane ºi nu dãdurã de nici un ºipot pe drum ca sã se mai
rãcoreascã. Era pe la chindie când se apropiarã de iezerul de la167 Vulturii Pindului
Cãstrie. Oile care la amiazã rumegau culcate la umbra unor
arbori seculari, începurã sã roiascã pe plai, pãscând firele de
iarbã înainte de a fi mânate la strunga de muls.
Antarþii au tresãrit veseli, fericiþi cã, dupã atâta mers prin
vãi ºi prin pripoare, au dat peste o stânã unde se vor odihni ºi
se vor ospãta cum se cuvine. Deodatã o haitã de câini, lãtrând
pe toate tonurile, s-a repezit asupra lor. Cãpitanul Fufas a scos
pistolul din brâu ºi a tras un foc în aer, strigând furios:
– Bre, ciobane, potoleºte-þi câinii cã-i împuºc!
Ciobanul nu era altul decât baciul Cuculiciu. Acesta i-a
rãspuns sfidãtor:
– Dar ce, sunt ai tãi ca sã-i împuºti?
Câinii s-au oprit o clipã continuând sã latre în aºteptarea
unui semnal de oprire sau de asmuþire împotriva musafirilor
nepoftiþi. În locul semnalului aºteptat, a rãpãit o furtunã de
gloanþe. Cãpitanul Fufas a fost lovit în plin. La fel au pãþit
Micibuna ºi alþi câþiva. Neaºteptându-se la o asemenea primire,
antarþii s-au trântit la pãmânt, retrãgându-se târ⺠la marginea
pãdurii ºi adãpostindu-se dupã arbori, de unde au început sã
tragã. Cu mare greutate, cãpitanui Fufas ºi Micibuna, grav rãniþi
de snopul de gloanþe, s-au târât pânã la marginea pãdurii de
unde au fost luaþi în primire de mai mulþi antarþi ºi transportaþi
în grabã mare la schitul din Maruºa. Dar amândoi au murit pe
drum, din cauza sângelui pierdut.
Din dosul arborilor groºi, antarþii greci trãgeau la
disperare. Deºi erau de cinci ori mai numeroºi, nu îndrãzneau
sã ia cu asalt stâna. Nu ºtiau câþi armatoli ºi câþi ciobani înarmaþi
sunt. Înfricoºaþi de pierderea cãpitanului ºi a cãlãuzei lor,
aºteptau cãderea nopþii ca sã se facã nevãzuþi. Lupta a durat
vreo douã ore. Stâna a fost ciuruitã de gloanþe, dar n-a fost atins
nimeni. La comanda lui Mucitani, toþi ciobanii, în frunte cu
bãtrânul celnic, s-au culcat la pãmânt, adãpostindu-se prin gropi
ºi pe dupã stânci. Feciorii celnicului ºi ceilalþi ciobani care aveau
niºte durde scurte, numite „dugradz”, au început ºi ei sã tragã,
încât antarþii aveau impresia cã armatolii sunt numeroºi. Abia
aºteptau sã-ºi ia tãlpãºiþa. La cãderea nopþii s-au retras prin valea
Bugazi în direcþia schitului din Maruºa. Acolo au aflat de la168 IONEL ZEANA
cãlugãrul schitului vestea tristã a morþii cãpitanului Fufas ºi a
cãlãuzei Micibuna. Amãrâþi de dezastrul suferit, dupã o scurtã
odihnã, au întins-o în aceeaºi noapte spre Neaguºte unde erau în
siguranþã.
Armatolii i-au urmãrit pe antarþi pânã la Bugazi, trãgând mai
mult la întâmplare ca sã-i înfricoºeze, cãci antarþii fugeau mâncând
pãmântul ºi nu se mai zãreau la lumina lunii. Doar din când în
când se auzea departe zgomotul vreunui bolovan rostogolit la vale
în fuga lor oarbã.
Când au ajuns la Bugazi, armatolii s-au oprit câteva clipe,
privind în josul vãii pe care se prelingea vara, din cauza secetei, un
fir de apã ºerpuind ºi murmurând printre pietre albe ºi bolovani.
Iorgula Cutova nu s-a putut abþine ºi, ducând mâinile la
gurã în chip de pâlnie, a strigat în greceºte o zicalã batjocoritoare:
„Fugiþi picioare, sã nu vã cufureascã curul!”
Ecoul, amplificat ºi repetat, s-a pierdut departe în fundul
vãii, ajungând poate pânã la schitul din Maruºa, spre care fugeau
gâfâind antarþii.
De la Bugazi, Gheorghe Mucitani a ajuns cu ceata lui la
Selea unde s-a unit cu ceata lui Handuri.
Dupã plecarea armatolilor în urmãrirea antarþilor, baciul
Cuculiciu a ieºit din adãpostul lui ºi a fãcut prima inspecþie a stânii,
dupã care i-a raportat celnicului Dzima:
– Celnice Dzima, avem ceva pagube, dupã musafirii noºtri
nepoftiþi. Ne-au ciuruit câteva butoaie ºi ne-au spart câteva oale ºi
ulcele.
– Nu-i nimica, baciule. Sã-i mulþumim lui Dumnezeu cã
am scãpat cu viaþã, toþi teferi ºi sãnãtoºi. Când mã gândesc prin ce
am trecut, mã cuprinde ameþeala. Am fi avut cu toþii soarta fiului
meu ºi a celorlalþi doleaniþi. Ce fel de fiare – cã oameni nu le pot
spune – sunt antarþii ãºtia, care vor sã ne facã cu sila greci, când
noi avem altã rãdãcinã ºi altã limbã. Sã te fereascã Dumnezeu de
nebunia oamenilor învãþaþi.
– Am avut noroc cu armatolii, a spus Cuculiciu gânditor.
Într-adevãr, parcã Dumnezeu ni i-a trimis la timpul potrivit, ºi,
scoþându-ºi tabachera, s-a apucat sã-ºi rãsuceascã o þigarã. Simþea
nevoia sã fumeze, în urma emoþiilor prin care a trecut.169 Vulturii Pindului
Celnicul Dzima, însoþit de fiul sãu cel mare, Cola, s-a întors
în sat. Sfãtuit de cuscrul sãu Culicea Caranica, ºi însoþit de acesta,
s-a prezentat imediat la ºeful de post, unde în faþa ofiþerului turc, a
dat o declaraþie despre cele întâmplate la Bara de la Cãstrie. A
doua zi ofiþerul turc ºi-a luat plutonul de vânãtori de munte ºi a
pãrãsit satul Doleani, întorcându-se la Veria. Liniºtea s-a aºternut
iar peste satul ameninþat cu pustiirea.
Cola Nicea bãnuia cã preotul cãlugãr de la schitul din Maruºa
era spionul antarþilor. Era o iscoadã periculoasã plasatã la rãscrucea
drumurilor care duc în satele aromânilor de la munte ºi oraºul
Neaguºte. A vorbit cu Handuri ºi cu Mucitani sã-i îngãduie sã se
ducã la faþa locului ºi sã facã o cercetare. Amândoi au fost de acord,
dar i-au spus sã mai aºtepte. Cum se aflau lângã peºtera de la Bugazi,
nu departe de Bara de la Cãstrie, Gheorghe Mucitani era curios sã
vadã încã o datã locul unde s-a dat lupta cu unitatea de antarþi despre
care nu ºtia nimic, nici câþi erau, nici cine era cãpitanul lor. Se gândea
cã, în învãlmãºeala luptei, poate va da de anumite urme lãmuritoare.
Dorinþa i-a fost satisfãcutã. Pe o distanþã de mai bine de un kilometru
au observat urme de sânge. Aceasta însemna cã unii antarþi au fost
grav rãniþi. Într-un tufiº au gãsit o sabie cu inscripþia greceascã
încrustatã pe mânerul argintat: „Fufas taie ºi nu curge sânge.” Au
aflat astfel sigur numele ºefului. Era grav rãnit sau poate chiar mort.
Fericit, Mucitani a luat sabia cãpitanului grec, ca primul lui
trofeu preþios.
– Acum, Cola Nicea, poþi sã te duci la treaba ta. Ia cu tine
încã doi armatoli ºi ai grijã sã nu cazi în vreo capcanã, cãci
dupã aprecierea mea erau mulþi. Ne gãseºti la peºtera de la
Bugazi.
Cola Nicea l-a luat pe Iancu Pendifunda ºi pe Muºa
Darlaiani ºi a coborât pe firul vãii, pe o cãrãruie de pe malul
stâng. În mai puþin de o orã au ajuns la schit. Erau îmbrãcaþi în
costume de antarþi. Toþi trei ºtiau greceºte. Se lãsase noaptea
când au bãtut în uºa schitului. Cãlugãrul i-a primit cu un amestec
de bucurie ºi amãrãciune.
– De unde veniþi, fraþilor? Cum de aþi scãpat?170 IONEL ZEANA
– Venim din munþii vlahilor unde am dat o luptã
crâncenã, care a durat mai bine de douã ore ºi cãpitanul nostru
Fufas a fost rãnit, a rãspuns Cola Nicea.
– Ce rãnit?! a clãtinat capul cãlugãrul. A murit sãrmanul
– Dumnezeu sã-l ierte! – pe drum în timp ce era transportat aici.
L-am îngropat noaptea aici, lângã schit, împreunã cu alþi nouã
antarþi împuºcaþi ºi ei de vlahii blestemaþi.
A oftat adânc, copleºit de durere, apoi i-a întrebat:
– Cum de n-aþi venit asearã cu ceilalþi?
– În toiul luptei, a spus Cola Nicea, noi ne-am rãtãcit ºi
am umblat hai-hui prin pãduri pânã am nimerit într-o vale care
ne-a adus aproape de aici. Încotro au apucat ceilalþi?
– Pãi s-au întors la Neaguºte, de unde au venit ca sã dea
foc satului ãsta de vipere vlahe. Se vede însã cã vlahii au prins
de veste ºi satul a fost împânzit de armatã turcã. Doar ºtiþi cã
eraþi ºi voi aici când Cãpitanul Fufas cu cincizeci de „palicari” a
trimis în sat douã iscoade ca sã se informeze. Ce pãcat cã s-a
terminat aceastã acþiune cu un mare dezastru pentru noi. Ce sã
vã spun? Mã doare sufletul… A tãcut o clipã, oftând adânc, apoi,
dându-ºi seama cã prea lungeºte vorba, a adãugat pe un ton de
scuzã: … dar eu vã þin de vorbã când voi sunteþi obosiþi ºi aveþi
nevoie de odihnã dupã câte aþi suferit. Vã fac îndatã o cafea ºi
vã pregãtesc ceva de mâncare, cãci trebuie sã fiþi flãmânzi.
A luat un ibric ºi s-a dus în chilioarã sã pregãteascã
cafeaua. Când se întorcea cu ibricul în odaie, a auzit pe antarþii
lui vorbind vlãheºte. A îngãlbenit tot ºi a început sã tremure,
privindu-i îngrozit. Dinþii au început sã-i clãnþãne ca scuturat
subit de friguri. Cola Nicea a tras paloºul ºi i-a retezat capul.
Când au ajuns târziu noaptea la peºterã ºi au povestit
întâmplarea, Handuri i-a reproºat lui Nicea:
– Bine, mãi Cola, eu nu te condamn cã ai tãiat capul
unui cãlugãr grec, spion ºi duºman de moarte al nostru. Dar pe
mine de ce m-ai oprit în iarna trecutã sã-l împuºc pe mitropolitul
grec din Salonic, care este capul rãutãþilor? Îþi aminteºti ce-mi
spuneai? Cã nu este momentul, cã nu avem dovezi clare despre
vinovãþia lui ºi cã lumea ne va condamna dacã omorâm o faþã171 Vulturii Pindului
bisericeascã. ªi asta o spuneai, dupã ce ei omorâserã atâþia
preoþi de-ai noºtri.
– Da, recunosc, dragã, Handuri. Ai dreptate. La ora aceea
nu-mi venea sã cred cã aceste feþe bisericeºti þes toate intrigile
ºi sunt capii rãutãþilor. Acum însã când am ajuns sã cunosc
bine realitatea, mi-am schimbat pãrerile ºi sunt pentru aplicarea
legii talionului cu vârf ºi îndesat: pentru un armân ucis noi
trebuie sã rãspundem ucigând doi sau chiar mai mulþi greci.
Numai aºa îi vom înfrânge. Altfel, ne vor stârpi ei, cãci Grecia e
aproape ºi-i ajutã, iar România noastrã e departe ºi politica ei e
foarte confuzã. Se pare cã sforile politicii externe le trage
protipendada fanariotã care þine în mâinile ei iþele diplomaþiei,
cu toatã revoluþia lui Tudor Vladimirescu care a fost cãsãpit de
fanariotul Ipsilanti tot în numele marii idei panelene. Dupã ce l-a
lichidat pe viteazul Tudor Vladimirescu, laºul fanariot s-a refugiat
în Austro-Ungaria, lãsându-l pe prostul nostru vlah, Iordache
Olimpiotul din comuna Livezi, sã continue lupta ºi sã moarã
eroic pentru o cauzã strãinã. Ah, când mã gândesc cã atâtea
capete încuiate fac ºi azi la fel, mã apucã o furie ºi o revoltã
împotriva acestor grecomani ai noºtri cã meritã sã-i tratãm ca
pe niºte trãdãtori ºi sã-i pedepsim aspru aºa cum procedeazã
bulgarii cu grecomanii lor. Încep sã am toatã admiraþia pentru
voievodul Apostol. Ãsta-i om dintr-o bucatã, nu blând ºi iertãtor
cu ticãloºii. Vorba marelui nostru poet naþional Eminescu, care
a înnebunit de atâta durere: „Unde eºti tu, Þepeº Doamne”…
sã-i tragi în þeapã pe toþi tâlharii, ca niºte berbeci graºi în sulã.
– Bravo Nicea! l-a felicitat Mucitani. Aºa trebuie ºi aºa
vom face de acum înainte.
În peºterã era rãcoare. Au pus pe jar câteva lemne ºi s-au
culcat. La gura peºterii un armatol fãcea de pazã. Câte un
huhurez spinteca liniºtea nopþii cu strigãtul lui sinistru ºi ascuþit
ca o sabie.172 IONEL ZEANA
Logodna
În semn de recunoºtinþã, cã a scãpat ca prin minune de
la moarte, Tina Gamzeli se ducea în fiecare vineri seara ºi du-
minicã dimineaþa la o micuþã mânãstire cu hramul Sfintei
Fecioare Maria ºi aprindea candela de la icoana Maicii Domnu-
lui. Miercurea ºi vinerea postea. La apusul soarelui lua cu ea pe
una din fetele sale, de obicei pe cea mai micã, Eftimia, ºi pornea
spre mânãstire. Îi era urât sã meargã singurã, deºi mânãstirea
era la marginea satului, la vreo trei sute de metri depãrtare de
postul de jandarmi. Era o clãdire micuþã din piatrã, cu pereþii
afumaþi de care atârnau câteva icoane afumate ºi ele, cu un
mic altar ºi cu icoana Maicii Domnului aºezatã pe un pupitru
de lemn. În mânãstire nu slujea nici un cãlugãr. Era o mânãstire
miniaturalã. Nu avea nici mãcar o chilie pentru adãpostul
vreunui eventual cãlugãr aciuat întâmplãtor pe acolo. Era închisã
tot anul. Numai de douã ori pe an, de Sfânta Maria Mare ºi de
Sfânta Maria Micã, fãcea slujba întrânsa preotul Papatãnase.
Icoanele erau pictate de un om ciudat din familia Nãstase,
cunoscut sub numele de Zugrafu. Dovedind de mic un talent
deosebit la desen ºi caligrafie, el a fost trimis la Sfântul Munte
unde a deprins meºteºugul culorilor ºi ºi-a desãvârºit arta,
devenind un pictor celebru de biserici. Biserica Sfântul Nicolae
din sat era pictatã de el. Stilul lui era o sintezã între stilul bizantin
ºi cel renascentist romano-catolic. Sfânta Fecioarã cu Iisus în
braþe era de o frumuseþe umanã vie, desãvârºitã. De asemenea,
Sfinþii Arhangheli, îngerii, Sfântul Gheorghe ºi Sfântul Dumitru
erau înfãþiºaþi ca oameni vii, frumoºi ºi puternici, nu întocmai
canoanelor artei bizantine.173 Vulturii Pindului
Poate ºi din cauzã cã încãlca tradiþia bizantinã, Zugrafu a
pãrãsit într-o zi mânãstirea ºi s-a stabilit la Veria unde ºi-a deschis
un atelier într-o casã aºezatã chiar pe ºoseaua principalã. Era o
fire ciudatã. Lucra singur. Nu-i plãcea sã aibã ucenici. Gurile
rele vorbeau cã zugravul ciudat, fugit de la cãlugãrie, ar fi avut o
aventurã cu o grecoaicã din Salonic, dar el a trãit toatã viaþa ca
burlac, ocupându-se numai cu pictura bisericeascã ºi ducând
o viaþã curatã de adevãrat cãlugãr, încât gura lumii n-a mai avut
ce scorni ºi a amuþit definitiv. Numai cã zugravul, care picta
icoane ºi pentru casele oamenilor, cerea preþuri cam piperate
ºi, de obicei, în lire de aur turceºti.
Mânãstirea era aºezatã într-o poieniþã înconjuratã de
stejari înalþi. Pe trunchiul unuia din ei, din faþa mãnãstirii,
Anastasie Zugrafu îndepãrtase coaja ºi încrustase acolo icoana
Maicii Domnului, ocrotitoarea satului. Coaja copacului îi servea
drept ramã. Icoana era încrustatã atât de sus încât nu putea fi
atinsã de mâna omului.
Dupã ce aprindea candela ºi se închina în faþa iconosta-
sului pictat de acelaºi meºter iscusit, murmurând rugãciuni de
mulþumire, Tina Gamzeli închidea uºa mãnãstirii cu o cheie
neagrã ºi lungã, dupã care se oprea în faþa stejarului cu icoanã
ºi aprindea la rãdãcina lui o lumânare. Fãcea trei mãtãnii, apoi
îºi lua fata de mânã ºi pornea spre casã.
Tina Gamzeli se mãritase la ºaisprezece ani. Pânã în ziua
nunþii nu ºi-a cunoscut soþul cu care avea sã întemeieze o casã
nouã. Când au venit nuntaºii cu alai, socrul, soacra, naºul, naºa,
mirele ºi fârtaþii – cavalerii de onoare – au fost primiþi în salonul
mare, pentru a sta puþin la taifas. Potrivit obiceiului, mireasa
trebuia sã-ºi cinsteascã musafirii, oferindu-le filigeana de cafea
ºi pãhãrelul de „þipurã”, precum ºi un vas mic, rotund cu bom-
boane. La rândul lor, musafirii o cinsteau punând pe tavã lire sau
bani de argint. Mireasa se apleca ºi sãruta mâna fiecãruia, cu
excepþia mirelui. Sfioasã ºi fâstâcitã de solemnitatea clipei ºi de
larma din curte, Tina, cu ochii în jos, s-a aplecat ºi a sãrutat mai
întâi mâna socrului mare, apoi a soacrei, a naºului ºi a naºei.
Totul a mers bine, aºa cum fusese dãscãlitã. Când a ajuns în
dreptul mirelui, acesta a pus pe tavã o lirã. Tina, abia zãrindu-l174 IONEL ZEANA
printre gene, s-a aplecat ºi i-a sãrutat ºi lui mâna. Un hohot de
râs, izbucnit deodatã, a fãcut-o sã se roºeascã pânã în vârful
urechilor. A trebuit sã facã sforþãri ca sã nu-i cadã discul din mâini.
Când s-a întors în camera ei, s-a trântit pe pat ºi a izbucnit în
plâns de ciudã. Îi pãrea ºi mai rãu, pentru cã, dupã ce s-a fãcut
de ruºine, n-a putut mãcar sã-l vadã mai bine, povestea ea mai
târziu, râzând de pãþania ei.
Pe vremea aceea logodna o fãceau pãrinþii. Ei erau cei care
alegeau ºi hotãrau viitorul tinerilor ajunºi la vârsta cãsãtoriei. De
obicei fetele se mãritau la vârsta de l8-20 de ani. Fetele care
depãºeau aceastã vârstã, erau socotite bãtrâne ºi dupã 25 de ani
riscau sã nu se mai mãrite sau sã se mulþumeascã, cu vreun bãrbat
vãduv cu copii pe care urma sã-i creascã, îngrijindu-i ca pe propriii
ei copii. Era deci mamã – vitregã, înainte de a fi mamã adevãratã.
La fel se întâmpla ºi cu tinerii. Dacã pânã la 25 de ani nu-ºi gãseau
perechea, erau consideraþi bãtrâni ºi riscau sã rãmânã burlaci toatã
viaþa sau sã ia vreo fatã bãtrânã sau vreo vãduvã. Divorþul nu se
cunoºtea. Cãsãtoria era un act pur religios încheiat cu evlavie în
faþa lui Dumnezeu. Nici nu se înregistra undeva. Se înregistrau numai
copiii botezaþi ºi numele pãrinþilor într-un registru pe care-l þinea
preotul la bisericã. Vãduvele ºi vãduvii cu mai mulþi copii, unii
dintre ei mai mari – mai ales dacã era ºi vreo fatã care sã facã faþã
gospodãriei – nici nu se mai cãsãtoreau. Socoteau cã aºa a vrut
Dumnezeu ºi se resemnau, acceptând cu seninãtate soarta.
Moravuri severe, moºtenite din negura vremii, din tatã în fiu. În
aceastã privinþã, aromânii semãnau mai mult cu turcii pãgâni decât
cu popoarele creºtine din Balcani. Deºi pãgâni, turcii aveau
aceleaºi moravuri aspre, poate chiar mai exagerate, cãci ei
interziceau femeilor sã-ºi arate faþa în public, ceea ce, dupã religia
lor, constituia un prilej de ispitã pentru bãrbaþi. De aceea, când
turcoaicele ieºeau din casã, umblau acoperite de sus pânã jos cu
vãluri negre – ferigele – ca niºte ciori. Grecii aveau cele mai proaste
moravuri, fiind îngâmfaþi ºi uºuratici. Bulgarii erau serioºi ºi aspri,
dar femeile lor, harnice ºi zdravene, erau iubãreþe ºi li se scurgeau
ochii dupã flãcãii vlahi, ageri ºi cu ochii negri ºi strãlucitori.
Cãsãtoritã la o vârstã atât de fragedã, Tina Gamzeli a
nãscut vreo ºapte-opt copii, dar n-a avut norocul sã-i trãiascã175 Vulturii Pindului
decât douã fete: Maria ºi Eftimia. Amândouã erau frumoase, cu
obrajii alb-roz, cu ochii cãprui ºi cu pãrul castaniu împletit în
douã cozi groase, dar cea mai mare era de o frumuseþe rarã.
Era cea mai frumoasã fatã nu numai din sat, ci din toatã regiunea.
Maria împlinise l5 ani când a luat parte pentru prima datã
la o horã, în piaþa satului. Conform obiceiului strãvechi, fetele
nu aveau voie sã joace mânã-n mânã cu flãcãii. De aceea, se
formau totdeauna douã hore separate: una a bãrbaþilor ºi alta a
femeilor. Acelaºi taraf de lãutari, aºezat în mijloc, cânta acelaºi
cântec pentru ambele hore. Dupã un timp, când atmosfera se
mai încãlzea, horele fuzionau, dar totdeauna legãtura între
bãrbaþi ºi femei o fãcea o rudã apropiatã a fetei, cãci ea nu avea
voie sã prindã mâna unui flãcãu la horã. Chiar la ºcoala primarã
fetele aveau clasele lor separate de ale bãieþilor ºi aveau una
sau douã învãþãtoare. ªi în recreaþii fetele se jucau într-o curte
separatã. Acesta era obiceiul ºi el era lege indiscutabilã. El forma
baza educaþiei morale a familiei.
Horele care se þineau rar ºi numai la anumite sãrbãtori,
erau un prilej pentru flãcãi ºi fete de a se cunoaºte din vedere ºi
de la distanþã. Tinerii se priveau de la distanþã ºi-ºi comunicau
sentimentele din priviri.
Cu toatã autoritatea lor necontestatã, pãrinþii þineau seama
ºi de sentimentele copiilor lor ºi nu le impuneau cu forþa voinþa
lor. Cãutau totdeauna soluþia cea mai bunã, astfel ca noua familie
sã fie sãnãtoasã ºi fericitã.
Hora aromâneascã nu este un cerc închis, ci un semicerc
în care cel care o conduce îºi aratã mãiestria jocului comandat
de el. Fiecare om prins în horã, când îi vine rândul, comandã
lãutarilor jocul preferat. El are toatã libertatea miºcãrilor prin care
îºi poate arãta mãiestria, pe când ceilalþi se miºcã în ritmul jocului
respectiv, dar fãrã libertatea de miºcãri a celui care conduce hora.
Când i-a venit rândul sã „tragã” hora, Maria Gamzeli s-a
roºit toatã de emoþie. Cel care a comandat renumitul „ceamcu”
haiducesc, „Doisprezece furi, doisprezece armatoli viteji”, era Tuli
Murnu, un flãcãu înalt ºi mândru. Avea o constituþie atleticã ºi o
agilitate de acrobat înnãscut. Dupã câþiva paºi solemni ºi gravi
de o nobleþe mândrã ºi fastuoasã, i-a fãcut semn cu ochii celui176 IONEL ZEANA
care-l þinea de mâna stângã sã-l sprijine tare. Deodatã, cum se
legãna pe piciorul stâng, iar piciorul drept îl învârtea în aer, a
fãcut un salt sprinten ºi s-a dat peste cap, cãzând în picioare ºi
continuându-ºi jocul cu noi figuri mãiestre. Toatã lumea dim-
prejur, care asista la horã, a îngheþat de spaimã, cu rãsuflarea
opritã, aºteptându-se sã-l vadã la pãmânt cu þeasta sfãrâmatã.
Uimiþi de atâta agilitate, bãrbaþii ºi bãtrânii spectatori nu s-au putut
abþine ºi au strigat bãtând din palme:
– Bravo, Tuli! Mai dã-te peste cap!
Dar Tuli Murnu, fie cã obosise, fie cã nu se bizuia pe
sprijinul susþinãtorului sãu, n-a mai repetat figura acrobaticã, dar
a executat altele cu o rarã mãiestrie, încât a stârnit admiraþia
tuturor. De atunci el s-a impus ca cel mai renumit jucãtor al
„ceamcului” haiducesc.
Maria Gamzeli era o bunã cântãreaþã ºi o bunã dansa-
toare. Când Tuli Murnu a comandat „ceamcul”, fata cãreia îi
venea rândul sã conducã hora femininã, a renunþat, spunând
cã ea nu se pricepe ºi aºteaptã sã-i vinã rândul la alt joc. Cum
toate cele care erau în faþã se codeau, Maria Gamzeli ºi-a luat
inima în dinþi ºi a ieºit în frunte. Roºie de emoþie, Maria a început
sã se legene în ritmul jocului haiducesc, fluturând în mâna
dreaptã batista albã, învârtindu-se, zveltã ºi sprintenã, ºi bãtând
din când în când pãmântul cu talpa pantofului. Era îmbrãcatã
într-o rochie viºinie, largã ºi lungã pânã la cãlcâie, peste care
purta un pieptar negru de catifea, brodat cu fir de mãtase aurie,
încolãcit în arabescuri graþioase cu motive florale. Sub pieptar
strãlucea o poalã galbenã de mãtase. De la primele miºcãri, ea
a stârnit curiozitatea ºi admiraþia spectatorilor cuceriþi nu numai
de frumuseþea ei, ci ºi de graþia ºi mãiestria cu care interpreta
jocul haiducesc. Cunoscând ºi versurile baladei populare, vocea
ei limpede ºi frumoasã gâlgâia acompaniatã de muzica tarafului
þigãnesc. Clarinetistul, un þigan scund ºi gras, cu faþa rotundã,
care se umfla ca o bãºicã gata-gata sã plezneascã de câte ori
trãgea aer ºi sufla, a pãrãsit taraful, îndreptându-se spre hora
fetelor. Balaocheºul bondoc, cu pãrul creþ ºi faþa nãduºitã, sufla
de mama focului, ridicând ºi coborând clarineta care revãrsa
un torent de sunete rostogolite în vârtej ameþitor de la cele mai177 Vulturii Pindului
groase pânã la cele mai subþiri. Privirile tuturor începurã sã se
mute spre hora fetelor.
De la terasa cafenelei Cionga un tânãr cu ochii negri ºi pãrul
dat pe spate o privea tãcut pe Maria Gamzeli. Era Cola Zeana,
absolvent al gimnaziului de la Bitolia. Era în doliu dupã moartea
mamei sale. Tatãl îi murise mai de mult, lãsând cinci copii orfani.
Mama lui, o femeie frumoasã ºi isteaþã, din familia Bura, stabilitã
la Selea dupã arderea satului Maruºa, s-a gândit cã este mai bine
sã-ºi trimitã copiii la ºcoala româneascã decât sã-i facã ciobani,
meseriaºi sau negustori. A vândut toate oile ºi caprele lãsate de
soþul ei, celnicul Sterie Zeana, ºi ºi-a trimis copiii la ºcoalã. A oprit
cincizeci de oi pentru nevoile casei, pe care le-a dat în grija
celnicului Dzima care era unchiul soþului ei. Locuia la familia Belciu
cu care se încuscrise. Bãiatul ei cel mare, Ioan, absolvind liceul
din Bitolia, a fost numit învãþãtor ºi director al ºcolii primare din
Edessa (Vodena). El s-a cãsãtorit cu Steriana Belciu, o femeie
frumoasã, harnicã ºi bunã gospodinã. Cel de-al doilea, Cola, ºi cel
mai mic, Dumitru, erau elevi la liceul din Bitolia.
La câtiva ani de la moartea soþului ei, s-a îmbolnavit ºi ea.
Caterina Zeana a chemat-o întâi pe baba Pitu, care i-a dat sã bea
niºte leacuri bãbeºti. Pe vremea aceea nu existau dispensare
medicale la sate. Medicina o practicau babele cu descântece ºi
diverse ceaiuri pregãtite din plante medicinale, pe baza unor
observaþii empirice milenare. Rareori, când boala se agrava,
bolnavul era transportat cãlare la Veria, unde era consultat ºi tratat
de un medic. Vãzând cã leacurile babei Pitu nu au nici un efect,
cuscra ei, Vanthia Belciu, a insistat sã fie chematã ºi Tina Gamzeli,
care începuse sã se bucure de o frumoasã reputaþie ca mamoºã
ºi ca „doftoroaie”. Tina Gamzeli i-a dat ºi ea niºte leacuri pe care
bolnava le-a luat cu regularitate, dar pânã la urma fãrã folos.
De Tina, care era mai tânãrã ca ea, bolnava s-a simþit de
la început mai apropiatã. Într-o zi, cuprinsã parcã de presimþiri
rele, a simþit nevoia sã i se destãinuie.
– Eh, dragã Tina, pe fiul meu cel mai mare, Ioan, l-am
aranjat cãsãtorindu-l cu o fatã frumoasã, cuminte ºi de familie
bunã. Vreau sã apuc ziua sã-l vãd la casa lui ºi pe Cola.
– Sã-þi ajute Dumnezeu! i-a urat Tina.178 IONEL ZEANA
– ªtii la cine m-am gândit ?
– La cine?
– La fata ta, Maria. Eu cred cã ar fi o pereche potrivitã.
Bãiatul meu o sã iasã ºi el învãþãtor ca ºi Ioan ºi va fi numit
undeva la o ºcoalã româneascã.
Tinei Gamzeli i-a surâs propunerea fãcutã de Caterina
Zeana, dar a þinut totuºi s-o previnã.
– Mã bucur de ceea ce mi-ai spus, dar trebuie sã-þi spun la
rândul meu cã fata mea nu are avere. κi face singurã zestrea pentru
mãritiº, þesând ºi împletind tot ce este necesar, cum este obiceiul
nostru, cã nu poate merge cu mâinile goale la mire.
Bolnava, apucându-i mâna, i-a spus:
– Are cea mai mare avere necesarã unei fete: frumuseþea,
cuminþenia ºi hãrnicia. Nici eu n-am avut avere, când, dupã arderea
Maruºei, familia mea a sãrãcit, dar fiul celnicului Ioan Zeana m-a
luat de nevastã pentru cã eram frumoasã ºi aveam pãrul galben ca
aurul. Simþeam cum se scurgeau ochii tuturor flãcãilor dupã mine.
Pãrinþii voiau sã mã mãrite cu alþii, poate mai bogaþi ºi mai chipeºi,
dar mie mi-a plãcut mai mult el ºi le-am spus cã vreau sã mã mãrit
cu el. ªi pãrinþii m-au înþeles ºi mi-au împlinit voia. Dumnezeu sã-i
ierte! Bietul meu soþ s-a prãpãdit ºi n-a apucat sã-ºi vadã mãcar pe
fiul lui cel mare ajuns învãþãtor. Poate voi muri ºi eu în curând, dar
cel puþin am apucat sã vãd cu ochii o parte din ce am dorit sã fac.
Înseamnã cã n-am greºit trimiþându-mi copiii la ºcoalã, cãci
vremurile nu stau pe loc, ci se schimbã. Cred cã pe lumea cealaltã,
când voi da cu ochii de el, nu mã va dojeni cã i-am vândut oile ºi
caprele, pentru ca feciorii lui sã nu mai fie ciobani din moºi strãmoºi,
ci domni cu ºtiinþã de carte. Numai pe Gheorghe am sã-l opresc
aici la gospodãrie; pe cel mai mic, pe Dumitru am sã-l trimit la carte
în România, sã ajungã doctor. Aºa mi-a spus o voce în vis.
Tina Gamzeli a încurajat-o cum s-a priceput mai bine ºi s-a
întors acasã.
La scurt timp bolnava s-a stins ºi a fost înmormântatã în
cimitirul satului alãturi de soþul ei.
La câteva zile dupã hora din piaþa satului, Cola Zeana nu
avea astâmpãr. Se frãmânta zi ºi noapte ºi îºi bãtea capul ca sã179 Vulturii Pindului
gãseascã un prilej ºi s-o întâlneascã pe Maria Gamzeli. Trecea
prin faþa casei preocupat, privind în curte sau la fereastra dinspre
uliþã, acoperitã de o perdea subþire, strãvezie, dar n-o zãrea. Ca
sã nu lase impresia cã o cautã cu tot dinadinsul, îºi continua
drumul spre Batã, oprindu-se la umbra unui ulm secular. Aºtepta
acolo mult timp în speranþa cã va ieºi cumva la plimbare cu sora
ei mai micã. Unele fete obiºnuiau sã se legene într-un leagãn
improvizat, format dintr-o frânghie lungã ºi groasã, legatã la
ambele capete de o creangã lateralã a ulmului. Adolescenþii
vorbeau ºi glumeau cu codanele dar fetele de mãritiº se fereau sã
stea de vorbã cu flãcãii în vãzul lumii ca dracul de tãmâie. Ar fi
ajuns de râsul satului, le-ar fi scos cântece batjocoritoare ºi nu s-ar
mai fi mãritat în vecii vecilor.
Dupã câteva ore de aºteptare zadarnicã, Cola Zeana se
înapoia acasã pe acelaºi drum, prefãcându-se grãbit sau
indiferent, dar privind pe furiº spre curtea casei Mariei Gamzeli,
doar-doar va apuca mãcar s-o vadã, ca sã-ºi potoleascã dorul
care-i ardea în piept. De obicei, aºtepta sã se lase seara când
vacile se întorceau de la pãscut ºi satul vuia de sunetul tãlãngilor
ºi de mugetul vacilor care mergeau agale, cu ugerele doldora
de lapte, îndreptându-se spre curþile unde stãpânii lor le aºteptau
cu gãleþile pregãtite ca sã le mulgã. Atunci avea uneori norocul
s-o vadã pe Maria în curte, alãturi de mama ei, pregãtindu-se
amândouã sã mulgã vaca. Privirile lor se întâlneau o clipã, vor-
bindu-ºi tainic. Maria îºi vedea apoi de treaba ei, umezind þâþele
vacii cu apa cãlduþã dintr-un lighenaº, iar Cola îºi continua
drumul fericit pânã acasã.
Într-o searã Cola a trecut din nou prin faþa casei. ªi-a
continuat, ca de obicei, drumul spre Batã. Când sã coteascã la
dreapta spre ulmul bãtrân, a auzit un zãngãnit de vase de aramã
ºi un ropot de paºi grãbiþi. A tresãrit ºi a întors capul curios. Era
Maria cu câte o „ghiume” în fiecare mânã, îndreptându-se spre
ºipotul de la Hãvuzi. Acesta era aproape de ºcoala satului ºi
avea un jgheab de lemn pentru adãpatul vitelor ºi o micã baltã
unde se colecta apa scursã. Aici se adãpau vitele ºi turmele de
oi, iar dupã amiaza se odihneau la umbra unor ulmi seculari.180 IONEL ZEANA
Maria a mers pe drumul drept care trecea pe lângã casa
lui Pitu. Cola Zeana, ca sã nu fie observat de cineva cã merge pe
urmele ei, a ocolit grãdina lui Pitu, cultivatã mai mult cu cartofi,
ceapã ºi usturoi, ºi s-a îndreptat oblic spre Hãvuzi. Soarele apusese
demult spre Gavana ºi Cãstrie. Umbrele nopþii se îngânau cu
ultimele licãriri de luminã. Grãbind paºii, Cola a ajuns-o din urmã
tocmai când Maria punea sub caucul ºipotului primul vas de
apã. Fiind târziu, la ºipot nu mai era nimeni afarã de ei. Tãceau
amândoi emoþionaþi. Vrând s-o ajute, Cola a pus mâna pe
mânerul vasului umplut ca sã-l dea la o parte. Maria i-a smuls
vasul din mânã, roºie de emoþie, dar fremãtând de o dulce
bucurie lãuntricã la atingerea mâinii lui. Cu un aer de prefãcutã
mânie s-a rãstit la el:
– Dã-te la o parte! Vrei sã ne vadã cineva, vreo suratã
invidioasã sau vreun fârtat de-al tãu rãutãcios ºi sã-mi scoatã
mâine un cântec de pominã?
– ªi ce dacã-þi scoate ?! Eu tot am sã te iau de nevastã, i-a
rãspuns Cola, uitându-se vrãjit în ochii ei mari ºi cãprui ºi þinând-o
strâns de mânã.
– Du-te odatã ºi lasã-mã în pace, l-a rugat ea pe un ton
mai blând.
– Mã duc imediat ºi nu te mai supãr cu nimic, dar vreau
sã-þi spun un lucru important ºi sã-mi dai un rãspuns clar.
– Ce anume? l-a întrebat ea.
– Dragã Maria, mi-eºti tare dragã ºi vreau sã fii soþia mea.
Zilele acestea, împreunã cu fratele meu Gheorghe ºi cu un grup
de prieteni din sat, voi pleca în America. Nu vreau sã mã fac
învãþãtor, aºa cum visa mama. Vreau sã ºtiu dacã eºti dispusã
sã mã aºtepþi cinci ani, dupã care mã voi întoarce ºi ne vom
cãsãtori. Voi veni cu dolarii câºtigaþi acolo ºi voi putea încropi
aici un negoþ din care sã putem trãi mai bine.
Maria îl privea gânditoare, ca omul care se aflã într-o grea
cumpãnã. Privind-o stãruitor în ochi, cu sufletul atârnat parcã
de un fir de aþã, Cola a întrebat-o:
– Ei, ce zici? Îþi jur pe tot ce am mai sfânt cã mã voi întoarce
dupã cinci ani. Mã aºtepþi?
– Te aºtept, a rãspuns ea hotãrâtã.181 Vulturii Pindului
– Bine, iubito! Mã bazez pe cuvântul tãu ºi sunt fericit.
Tot aºa sã ai ºi tu încredere neclintitã în mine. Du-te acum acasã.
Mâine îþi voi trimite prin maia Belciu inelul de logodnã, iar
poimâine vom pleca la Salonic. De acolo vom merge cu trenul
în Germania de unde vom lua vaporul spre America.
S-au despãrþit. Cola Zeana s-a îndreptat spre ºcoalã de
unde a apucat pe uliþa care urca coasta drept pânã la casa lui
Belciu din apropierea pieþei satului. Era fericit. Putea pleca liniºtit
ºi plin de încredere în strãinãtate. Logodnica lui îl va aºtepta în
mod absolut sigur. Ajungând acasã, Maria Gamzeli a lãsat
„ghiumile” în bucãtãrie ºi apoi a intrat în odaie încã roºie de
emoþie. A povestit mamei ºi surorii sale cu de-amãnuntul toatã
întâmplarea de la ºipotul de la Havuzi. Mama surâdea mulþu-
mitã, iar sora ei, aºezatã pe pat alãturi de ea, o mângâia pe braþ
plinã de bucurie.
Într-un târziu, sculându-se de pe scaun, Tina Gamzeli a spus:
– Va sã zicã, mâine avem logodnã. Sã dea Dumnezeu sã
fie cu noroc. În cinci ani ai ºi tu tot timpul sã-þi pregãteºti zestrea.
Haideþi acum la bucãtãrie sã mâncãm ceva ºi apoi sã ne culcãm.
A doua zi era duminicã. Toatã lumea, cu mic cu mare,
îmbrãcatã în straie curate, mergea la bisericã. Biserica Sfântul
Nicolae, prin planul ei arhitectonic, reflecta concepþia moralã
severã a comunitãþii creºtine a satului. Era o clãdire dreptun-
ghiularã, simplã ºi austerã, fãrã turlã, acoperitã cu olane. Pe
acoperiº, deasupra altarului, strãlucea o cruce mare. Afarã, lângã
altar, se afla clopotniþa de care atârna un clopot mare de bronz,
al cãrui dangãt puternic se pierdea în depãrtãri. De-a lungul
peretelui din faþã, biserica avea o tindã pavatã cu lespezi mari
de piatrã ºi cu stâlpi de lemn din loc în loc pentru susþinerea
acoperiºului. Tinda acoperitã, prevãzutã cu bãnci lungi, servea
ca adãpost pentru oameni în timpul ninsorilor sau al ploilor de
toamnã. Biserica avea douã uºi de intrare din tindã: una pentru
bãrbaþi în faþã, alta pentru femei în spate. Acestea asistau la slujbã
în pronaos, privind prin ochiurile unui paravan fãcut din ºipci
de lemn care separa naosul de pronaos. De acolo ele vedeau
desfãºurarea întregului ceremonial al slujbei religioase, fãrã a fi
zãrite de bãrbaþii din naos. O micã intrare fãrã uºã, aºezatã între182 IONEL ZEANA
zid ºi paravanul de lemn, permitea intrarea preotului cu cãdelniþa
ºi cu Cinstitele Daruri în pronaos. Numai femeile bãtrâne,
„moaºi” cum li se spunea, aveau voie sã stea în naos la un loc
cu bãrbaþii. Numai ele se bucurau de aceastã favoare ºi,
eventual, fetiþele þinute de mânã de tatãl sau de bunicul lor.
Dupã slujbã, grupuri, grupuri de tineri mergeau în vizitã
pe la anumite familii care aveau fete de mãritat, conduºi de
vreo rudã sau prieten al acestora. Acesta era prilejul cel mai
important ca flãcãii ºi fetele sã se cunoascã mai de aproape,
dar numai din priviri, cãci nu aveau voie sã vorbeascã între ei.
Fetele apãreau cu discul în mânã, sfioase ºi mai mult cu ochii
aplecaþi, îi serveau cu cafea, cu un pãhãrel de „þipurã” sau
„arãchie”, o bucatã de rahat sau o dulceaþã de trandafiri fãcutã
de ele ºi apoi se retrãgeau în iatacul lor. Vizitatorii continuau
discuþia banalã cu pãrinþii ºi apoi, la scurt timp, plecau în vizitã
la altã familie. ªi acolo vizita se desfãºura dupã acelaºi tipic,
dupã care fiecare se îndrepta spre casa lui unde îl aºtepta masa
de prânz.
La masã, mama curioasã îºi întreba, grijulie, feciorul, sfios
ºi el ca o fecioarã, descosându-l asupra vizitelor fãcute:
– Þi-a plãcut vreuna, dragul mamei? Nu te ruºina ºi spune-
mi care fatã þi-a plãcut ºi eu o voi trimite pe vãduva Maria Mahera
s-o peþeascã.
Tânãrul îºi destãinuia sufletul mamei sale, apoi aceasta
se ocupa de peþit, lucrând fie singurã, fie, când situaþia era mai
delicatã, fãcând apel la serviciile unei peþitoare de meserie. Maria
Mahera era cea mai renumitã peþitoare nu numai din sat, ci din
toatã regiunea. Ea susþinea cauza flãcãului sau a fetei pentru
care era angajatã cu atâta pasiune, insistenþã ºi putere de con-
vingere cã rareori eºua. Îi umbla gura ca unui avocat. Bineînþeles
cã pentru munca depusã, care, uneori, era destul de lungã ºi
anevoioasã, mai ales când era vorba de pretenþii mari la zestre,
se alegea ºi ea cu o bunã rãsplatã din amândouã pãrþile. În
cazurile mai uºoare însã, când tinerii se plãceau ºi nu erau la
mijloc probleme de familie sau de avere, lumea se dispensa de
serviciile ei. Atunci, cineva din familia flãcãului, luând în buzunar
un inel de argint – mai rar de aur – mergea seara în peþit la183 Vulturii Pindului
familia fetei. Gazda, care bãnuia scopul vizitei, o primea pe
peþitoare cu toatã cinstea ºi cu toatã bucuria ºi cãldura sufle-
teascã. Fata de mãritat apãrea cu ochii aplecaþi în jos ºi cu obrajii
rumeniþi de emoþie, îi servea bãtrânei cafeaua, apoi aºeza discul
cu dulceaþã ºi cu un pahar cu apã pe masã ºi se retrãgea în
camera ei, aºteptând înfriguratã rezultatul vizitei.
Dupã o scurtã introducere banalã despre sãnãtate, despre
vreme, despre turme ºi despre vite, precum ºi despre întâm-
plãrile mai importante, peþitoarea trecea la scopul vizitei sale
neaºteptate. Scotea din buzunar inelul de logodnã, pãrinþii fetei
îi dãdeau ºi ei un inel pregãtit din timp, apoi strigau dupã fatã,
cãreia îi aduceau la cunoºtinþã cã din clipa aceea este logoditã.
Fata îmbujoratã se apleca ºi sãruta mâna bãtrânei care-i punea în
deget inelul de logodnã. Dupã aceea lua tava de pe masã ºi se
retrãgea fericitã. Acesta era tot ritualul logodnei. Simplu ºi auster,
constând în schimbul a douã inele de argint menite sã lege pe
veci douã destine, douã vieþi tinere abia înflorite.
Dacã erau amândoi din acelaºi sat, cum se întâmpla
adesea, logodnicul putea sã-ºi viziteze din când în când logod-
nica, dar numai în prezenþa pãrinþilor sau de faþã cu membrii
de familie ai logodnicei. Dacã voiau sã iasã seara la plimbare
pe la marginea satului, era neapãrat nevoie sã fie însoþiþi de
cineva din familia logodnicei. Pânã la nuntã logodnica nu cãlca
pragul casei viitorului ei soþ, chiar dacã erau vecini. Abia ca
mireasã, binecuvântatã ºi legatã de preot în faþa lui Dumnezeu,
intra în casa socrilor ºi a mirelui ei.
Când logodnicul era din alt sat, mergea cãlare la logodnica
lui, ducându-i unele daruri. Dar nici atunci nu avea voie sã stea
mai mult de 2-3 zile. Ajunsese de pominã cazul unui sãtean, Darda,
bun gospodar, harnic ºi bogat, care locuia pe aceeaºi uliþã cu
Tina Gamzeli. Erau doi fraþi care locuiau în aceeaºi casã, unul la
parter ºi altul la etaj. Curtea pavatã cu lespezi era umbritã de o
boltã de viþã întinsã de la un capãt la altul al casei. În grãdina de
alãturi cultivau zarzavaturi, porumb, cartofi, iar pe margini
strãjuiau încãrcaþi de poame meri, peri, cireºi, pruni, corcoduºi,
nuci ºi gutui. Lângã casa lor curgea un ºipot cu apã rece. Având
ºipotul aproape, fraþii Darda stropeau grãdina dimineaþa ºi seara,184 IONEL ZEANA
ajutaþi de bãieþii ºi de fetele lor. Gospodãria lor era ca o micã
oazã verde aºezatã la marginea unui tãpºan gol, plin de pietre.
Fratele cel mare care locuia la parter îºi logodise una din fete cu
un tânãr negustor din Veria. Într-o zi, cãlare pe un cal roºu, încãrcat
cu traiste ºi desagi, logodnicul, care nici mãcar nu-ºi cunoscuse
logodnica, a intrat mândru în sat, întrebând câþiva copii care se
jucau pe uliþã despre casa familiei Darda. Vizita logodnicului a
stârnit mare bucurie la început. El a fost primit ºi ospãtat cu
deosebitã cinste. Seara logodnicul ieºea la plimbare cu logodnica
însoþitã permanent de sora ei mai micã. Mergeau agale pânã la
Hãvuzi priviþi ºi admiraþi de cei întâlniþi pe drum sau de fetele
ascunse dupã perdelele date discret la o parte. Alteori mergeau
pe padina întinsã de la marginea satului pânã la Mãgura împã-
duritã, plinã de castani. Pãrinþii ºi fraþii logodnicei nu pridideau
stropind grãdina dimineaþa ºi seara. Logodnicul se simþea
minunat. Îi plãcea logodnica ºi nu-i venea sã plece. Au trecut trei
zile frumoase ca un vis fericit, dar prea scurt. Tatãl fetei a început
sã dea semne de neliniºte. Îi plãcea viitorul ginere, dar i se pãrea
cam neserios, deºi era un bãiat deºtept ºi priceput în afaceri. Au
mai trecut douã zile ºi veselul ginericã nu dãdea semne de plecare.
A doua zi era sâmbãtã. În seara din ajun, dupã cinã, socrul, care
stãtea ca pe ghimpi, l-a condus pe logodnic în camera rezervatã
lui ºi i-a vorbit îmbufnat:
– Bine, mãi bãiatule, n-ai de gând sã pleci odatã la
tine acasã? Tu nu ai de lucru? Au trecut cinci zile ºi-mi faci
fata ºi familia de ruºine cu vizita ta nesfârºitã. Peste un an o
sã vã cãsãtoriþi ºi atunci va fi tot timpul a ta. Te rog, mâine
dis-de-dimineaþã sã-þi iei calul ºi sã pleci. Dacã cumva te superi,
ia-þi inelul înapoi ºi du-te. Iar dacã vrei sã mai vii, atunci sã nu
stai mai mult ca trei zile.
Ruºinat, logodnicul a rãspuns:
– Am înþeles. Te rog sã mã ierþi. Recunosc cã am greºit.
Am sã fac aºa cum mi-ai spus ºi cum e obiceiul.
Dupã acest perdaf, logodnicul venea la trei-patru luni sã-ºi
vadã logodnica, dar nu ºedea mai mult de douã-trei zile.
Vestea a rãsuflat, rãspândindu-se în tot satul, ba chiar ºi
mai departe. Tinerii fãceau haz de pãþania logodnicului, dar185 Vulturii Pindului
moºnegii ºi babele care respectau cu sfinþenie obiceiurile strã-
vechi, îl aprobau pe bãtrânul Darda.
– Bine i-a fãcut, spuneau ei, vãrsându-ºi nãduful. Sã-nveþe
minte mãgarul ºi sã nu facã de ruºine o fatã. Auzi tu? Sã stea în
vizitã la logodnicã o sãptãmânã! Unde s-a mai pomenit aºa ceva?
Duminicã seara maia Belciu a pãrãsit casa ei din centrul
satului ºi pe o uliþã îngustã, lãsând casa familiei Tanoºca la
dreapta, a mers o bucatã de drum în jos, apoi, ocolind casa
familiei Darda, a luat-o drept înainte pânã la capãtul uliþei unde,
pe partea stângã, era casa Tinei Gamzeli. A deschis poarta ºi a
urcat treptele scãrii de piatrã. A bãtut cu degetul în uºã, dupã
care i-a deschis Tina care se aºtepta la vizita ei.
– Bine ai venit! i-a spus Tina, poftind-o în casã.
– Bine te-am gãsit! i-a întors urarea vizitatoarea care-i
cãlca pragul pentru întâia oarã.
Maia Belciu a fost poftitã în camera unde, dupã puþin
timp, a fost servitã cu tradiþionala cafea ºi dulceaþã. A scos ºi ea
din buzunar o punguþã cu bomboane cumpãrate de la bãcãnia
lui Culicea Caranica ºi a dãruit-o fetelor. Acestea i-au sãrutat
mâna ºi s-au retras la bucãtãrie, îndulcindu-ºi gura cu bom-
boanele primite.
Convorbirea s-a încheiat repede. Schimbul de inele s-a
fãcut ºi înainte de a se întuneca, maia Belciu urca pe uliþa îngustã
spre casa ei. A intrat în odaia unde fraþii Cola ºi Gheorghe Zeana
se pregãteau de drum lung peste ocean. Maia a scos din buzunar
inelul de logodnã ºi i l-a pus lui Cola în deget spunându-i:
– Te-am logodit aºa cum þi-a fost voia, cu fata pe care o
iubeºti. Sã vã ajute Dumnezeu! În America, unde te-ai hotãrât sã
te duci la lucru, vei trãi în oraºe mari cu multe fete. Vezi sã nu mã
faci de ruºine, încurcându-te cu vreuna de acolo ºi sã nu te mai
întorci dupã cinci ani aºa cum ai promis. Sunt femeie bãtrânã ºi
sã ºtii cã dacã-mi faci ruºinea asta, te voi blestema ºi blestemele
oamenilor curaþi se împlinesc. Biata cuscra, mama voastrã, mi-a
lãsat cu limbã de moarte sã am grijã de voi ca o mamã…
– Nu te gândi la aºa ceva, maie Belciu, a asigurat-o Cola.
Eu o iubesc pe Maria ºi ºtiu cã ºi mamei mele îi plãcea. La186 IONEL ZEANA
împlinirea sorocului mã voi întoarce neapãrat ºi mã voi cãsãtori
cu ea. Îþi jur.
– Bine, dragul meu, aºa sã faci, cãci aºa e drept ºi cinstit
ºi plãcut lui Dumnezeu.
Le-a spus la amândoi noapte bunã ºi s-a retras în camera
ei unde era aºteptatã de o droaie de nepoþi.
A doua zi dimineaþa, fraþii Zeana, dupã ce ºi-au luat rãmas
bun de la familia Belciu ºi de la rudele lor din familiile Dzima ºi
Tache, s-au îndreptat spre dugheana lui Culicea Caranica. Unul
din bãieþii acestuia, Costa, s-a hotãrât sã plece ºi el în America.
Rãmânea acasã fratele sãu mai mic, Tuli, care ar fi dorit sã plece
ºi el, atras de mirajul Americii, dar tatãl lor nu concepea sã rãmânã
singur. S-a opus cu vehemenþã ºi bietul Tuli, înghiþindu-ºi lacri-
mile, s-a supus.
La dugheana lui Culicea Caranica s-a strâns ceata celor
care plecau departe plini de voie bunã, de avânt ºi de speranþe.
Cele care sufereau cu adevãrat erau mamele. Ele vãrsau lacrimi
amare ºi se vãitau bãtute de presimþiri cã fiii lor nu se vor mai
întoarce în sat niciodatã. Ei însã erau tineri, dornici sã ia viaþa în
piept, urmându-ºi fiecare chemarea destinului sãu.
Plecau din sat ºase tineri pânã la douãzeci de ani: fraþii
Zeana, fraþii Buºulenga, Costa Caranica ºi Nacu Fulina. Cola Zeana
ºi Costa Caranica împliniserã douãzeci de ani. Ceilalþi erau mai
mici. Erau tineri isteþi ºi îndrãzneþi care clocoteau de viaþã ºi nu se
temeau de necunoscut. Atâta timp cât aveau douã braþe vânjoase
gata sã spargã ºi piatra, erau siguri cã vor gãsi de lucru ºi nu vor
muri de foame. L-au ales ca ºef pe Cola Zeana. El era absolvent al
gimnaziului de la Bitolia ºi rupea ceva franþuzeºte ºi nemþeºte. De
altfel, el avea o mare uºurinþã în învãþatul limbilor strãine. Vorbea
curent turceºte, greceºte, bulgãreºte ºi sârbeºte. La Veria urma sã li
se alãture tot atâþia tineri. De la Salonic plecau cu trenul pânã la
Hamburg în Germania, de unde un transatlantic avea sã-i ducã,
înghesuiþi ca sardelele pe o punte murdarã, în Eldorado-ul visat.
Ajungând la marginea satului, ceata s-a oprit câteva
minute. Cola Zeana a urcat în fugã treptele scãrii ºi a intrat ca o
furtunã în casã. De altfel, era aºteptat cu nerãbdare. L-a
întâmpinat în tindã Maria.187 Vulturii Pindului
– Marie, am venit sã-mi iau rãmas bun. Sunt grãbit ºi nu
pot sã stau. Lasã-mã sã te sãrut, cãci acum eºti logodnica mea.
A sãrutat-o pe amândoi obrajii, în timp ce Maria îl privea
fâstâcitã, încercând o slabã rezistenþã. A putut îngãima doar atât:
– Vezi cã-mi dai jos basmaua de pe cap!
În acel moment a sunat clanþa de la uºã ºi a apãrut în
tindã Tina urmatã de fiica ei mai micã, Eftimia.
– De ce nu-l pofteºti, dragã, în odaie sã-i faci o cafea ºi sã
stãm de vorbã ca oamenii?
– Nu pot, a rãspuns în locul ei Cola. Mã aºteaptã afarã
prietenii ºi trebuie sã plecãm numaidecât. Am urcat numai ca
sã-mi iau rãmas bun. Ne grãbim sã ajungem mai repede la Veria.
– Dacã-i aºa, atunci drum bun ºi sã ne scrii din când în
când ca sã ºtim ºi noi cum te-ai aranjat.
– Desigur cã o sã vã scriu mereu. Nu duceþi nici o grijã…
– Când ajungi la Salonic, treci pe la fratele meu Gheorghe
Iorganda ºi spune-i cã eºti logodnicul fetei mele Maria. El vã poate
ajuta pe toþi cu tot ce aveþi nevoie, l-a îndemnat Tina.
– Am sã trec neapãrat, a asigurat-o Cola, ºi dacã vom
avea nevoie de ceva, vom apela la ajutorul lui.
De afarã au rãzbit în tindã câteva strigãte de la tovarãºii
grãbiþi.
– Hai, Cola, cã ne apucã soarele ºi vom ajunge leoarcã
de sudoare la Veria.
Cola ºi-a luat rãmas bun ºi a coborât în fugã scãrile. Tina
ºi fetele ei au ieºit pe verandã, urându-le tuturor drum bun. Unii
dintre ei mergeau cãlare, însoþiþi de vreun frate pânã la Veria.
Cei mai mulþi mergeau pe jos.
Maria i-a urmãrit de pe verandã, fluturând batista pânã
când au intrat în pãdurea de stejar din Batã.188 IONEL ZEANA
Prinderea ºi pedepsirea iscoadelor
Dupã grava înfrângere suferitã la Bara de la Cãstrie, antarþii
s-au retras în vizuina lor din Neaguºte sã-ºi vindece rãnile.
Armatolii cutreierau munþii, poposind la stânile ciobanilor
aromâni ºi sãrãcãceni. Sãrãcãcenii erau un trib aromân grecizat,
care pãstra în limbã multe cuvinte arhaice aromâne. Astfel, cu
toatã grecizarea, ei mai pãstrau în limbã, ca ºi fraþii lor aromâni,
cuvântul strãvechi mioritic laie (negru) ºi spuneau „ta laia provata”
– oile negre, în loc de „ta mavra provata”, cum este corect în
greceºte. Costumul ºi obiceiurile lor erau identice cu cele ale
aromânilor din toatã Macedonia.
În satele de la munte domnea iarãºi liniºtea. Oamenii
prinseserã curaj, ºtiindu-se apãraþi de haiducii lor. La oraº, celnicul
Toli Hagigogu destrãma încet, dar sigur, plasa intrigilor þesute de
episcopul ºi preoþii greci. Faima lui creºtea ºi el avea tot mai mare
trecere pe lângã autoritãþile turceºti. Din Salonic, profesorul
Nicolae Batzaria, cruºovean isteþ ºi curajos, din vâna lui Pitu Guli
ºi Gheorghe Mucitani, trimitea mesaje de încurajare. Oamenii
nu se mai temeau de atacurile bandelor, deºi pe alocurea se
întâmpla sã fie prins ºi ucis vreun copil sau vreo femeie. Dar
rãzbunarea lor din partea armatolilor venea promptã ºi cumplitã.
La scurt timp dupã lupta de la Bara de la Cãstrie, bardul
popular a imortalizat vitejia ºi victoria armatolilor printr-o baladã
eroicã devenitã cântec ºi joc haiducesc. El s-a rãspândit repede
în toate satele aromâne ºi se juca la hore ca cel mai frumos ºi
mai mândru „ceamcu” haiducesc. Avea o melodie tãrãgãnatã
ca un vuiet prelung de vãgãunã cu scãpãrãri de fulgere ºi bubuituri
de tunete:189 Vulturii Pindului
„Haide, voi munþi, munþi de la Ilie,
Oi-le-le!
Castani din Custuhori, încã un pic,
pic sã v-aplecaþi ca sã se vadã,
sã se vadã satul Doleani.
Doleani, sat cu grãdini ºi flori,
Toþi flãcãii sunt vânãtori,
Doleani, sat cu tutun ºi pruni,
Nu se sperie de garaguni. (poreclã datã grecilor)
Hei, ca sã se vadã, sã se vadã Doleani,
Oi-bo-bo!
Bara din Xiruvuni, ce mult zgomot,
Ce zgomot se face acolo!
Hei, ce mult zgomot se face acolo,
Oi-bo-bo!
Ce larmã grozavã, Gheorghe Casapu,
Casapu se rãzboia cu vreo zece tineri
ºi cu vreo cincizeci de greci rãi!
Flãcãi viteji ºi aprigi avea în ceata lui,
Flãcãi ce sorb ºi norii din fundul cerului.
Armatolii erau puþini, dar nimeni nu cunoºtea numãrul
lor. Comitetul revoluþionar grec îºi închipuia cã sunt câteva sute.
Ei cunoºteau bine munþii ºi se deplasau cu mare iuþealã dintr-un
loc în altul, acolo unde era nevoie. Uneori acþionau în cete mici
de 4-5 inºi, þinând legãtura între ei prin curieri recrutaþi dintre
ciobanii de la stâni.
Ca sã afle numãrul lor, comitetul grecesc din Veria a
hotãrât sã trimitã la Selea douã iscoade. A fost ales pentru aceastã
misiune preotul cãlugãr Papastravis de la schitul din Dovra ºi
un grec din Veria, Zafaras. Aceºtia au luat o icoanã de la schit ºi
au pornit pe jos spre Selea. Scopul lor era sã culeagã informaþii190 IONEL ZEANA
despre armatoli de la ciobanii din munþi, pe care credeau cã-i
vor convinge ºi-i vor trage de limbã cu ajutorul icoanei de la
schit despre care spuneau cã e fãcãtoare de minuni. Cu puþin
timp înainte fusese prins ºi omorât când mergea la stânã un
bãieþandru de doisprezece ani, fiul unui aromân din Xirulivad,
Adamaca.
Un curier de la Veria, trimis de Toli Hagigogu, i-a înºtiinþat
pe armatoli despre intenþiile comitetului grecesc ºi despre
misiunea încredinþatã preotului cãlugãr de la schitul Dovra.
Gheorghe Mucitani i-a dat lui Cola Nicea sarcina de a se
ocupa de preotul cãlugãr ºi de însoþitorul sãu, iar el cu ceata lui
a pornit spre Xirulivad sã se lupte cu ucigaºii copilului Adamaca.
Aceºtia erau niºte greci din oraºul Cojani ºi, dupã comiterea
crimei, au fugit, punându-se la adãpost în oraº.
Cola Nicea, împreunã cu Muºa Darlaiani, Tolea Apala ºi
Iancu Pendifunda, au plecat din tabãra lor de la Cãstrie ºi în scurt
timp au ajuns la Maruºa. Acolo s-au aºezat la pândã în pãdure
lângã drumul care leagã oraºul Veria de satele Cernova, Maruºa,
Selea ºi Selea de Sus. Atât în Selea cât ºi în Selea de Sus erau unele
familii grecomane pe sprijinul cãrora se bizuiau antarþii ºi comitetul
revoluþionar grec. Acestea însã se temeau de rãzbunarea armatolilor
ºi stãteau cuminþi, deºi armatolii n-au omorât niciodatã vreun
aromân grecoman pentru ideile lui rãtãcite. Familiile grecomane
îºi trimiteau vara copiii sã înveþe greceºte la un învãþãtor vlah plãtit
de comitetul grecesc. ªcoala funcþiona numai vara în casa unui
grecoman, pentru cã, dupã Sfântul Dumitru, când pãrãseau satul,
coborau la iernat pe moºiile unor bei turci unde nu existau ºcoli
greceºti. Astfel, copiii buchiseau Alfavita în timpul verii, iar iarna
zburdau veseli pe lângã turmele de oi. Iarna era vacanþa lor lungã
ºi fericitã. Uneori copiii grecomani, fudui ºi arþãgoºi, se încãierau
cu copiii aromânilor, bãtându-ºi joc de ei. κi strângeau pumnii ºi
apoi, cu un gest caracteristic, lovind ritmic pumnul stâng de cel
drept, strigau proferând mãscãri ºi înjurãturi: „Rãzboi, bre, aia a
mã-tii balie!” Copiii aromâni atâta aºteptau. Se strângeau la
repezealã, luau în fugã pietricele bune de azvârlit ºi nãvãleau peste
neruºinaþii provocatori. O grindinã de pietre rãpãia ca o vijelie
stârnitã din senin. Rãzboiul se termina aproape totdeauna cu julituri191 Vulturii Pindului
ºi vânãtãi pe mâini, pe picioare ºi pe spate ºi nu rareori cu capete
sparte, cu lacrimi ºi cu plânsete disperate. De fiecare datã obraznicii
provocatori erau înfrânþi ºi se refugiau în casele lor. Vai de cei care
erau prinºi de urmãritori. Erau luaþi ostatici ºi nu erau eliberaþi decât
dupã ce erau pedepsiþi. În genunchi, ostaticul primea de la fiecare
rãzboinic un „zoc” în cap, adicã o loviturã de piatrã. Victima
plângea, þipa de durere ºi se ruga sã fie iertat, promiþând cã se va
cuminþi. Unii, mai miloºi, îl loveau mai uºor ca sã nu curgã sânge.
Dupã aplicarea acestei pedepse, ostaticul era eliberat ºi fugea þipând
ca din gurã de ºarpe cu capul plin de rãni ºi de cucuie ºi cu pãrul
zburlit, plin de praf ºi nãclãit de sânge. Acasã, mama lui îl primea
vãietându-se. Dupã ce-l spãla ºi-l bandaja cu cârpe curate, îi mai
trãgea ºi ea un perdaf.
– Taci din gurã, afurisitule! sã nu te mai prind cã iei parte
la rãzboi cu pietrele ºi cã-þi baþi joc de ceilalþi copii, cãci ºi ei
sunt tot vlahi ca ºi noi. Puteau sã te loveascã în ochi ºi sã rãmâi
chior sau orb.
Printre sughiþuri ºi suspine, cu capul oblojit, ºtergându-ºi
lacrimile cu mâna, copilul promitea:
– Îþi jur, mamã, cã nu mai iau parte altãdatã.
Mai periculoase erau praºtiile. Acestea erau învârtite în
aer ºi azvârleau piatra la o distanþã mult mai mare decât cu
mâna. Ele scoteau un vâjâit înfricoºãtor. Nu aveau precizie, dar
când nimereau în plin, spãrgeau ºi oasele, încât la auzul vâjâi-
tului lor, copiii fugeau îngroziþi.
Când prindeau la timp de veste, pãrinþii ambelor tabere
interveneau energic, zbierând ºi rãzboiul era înãbuºit în faºã.
De altfel, familiile din Selea, indiferent de tabãra în care se aflau,
erau înrudite între ele, de aceea nu se duºmãneau de moarte.
Era pe la amiazã când preotul Papastavris cu icoana în traista
atârnatã de umãr ºi psaltul sãu improvizat, Zafaras, urcau încet
coasta muntelui de la Ilie. Ajunseserã pânã la Maruºa, dupã ce
strãbãtuserã de-a curmeziºul pãdurea de castani din Cernova. Erau
obosiþi dupã câteva ore de mers. Erau nãduºiþi leoarcã ºi gâfâiau.
S-au oprit puþin sã-ºi tragã sufletul. Preotul Papastavris ºi-a dat jos
traista, ºi-a scos potcapul negru, înalt ºi cilindric ºi ºi-a ºters fruntea192 IONEL ZEANA
ºi faþa de sudoare. Anteriul atârna ºi el parcã mai greu ca oricând.
S-ar fi dezbrãcat ºi ar fi umblat numai în cãmaºã ºi izmene, dar
nu se cuvenea pentru o faþã cuvioasã ca a lui. De când urcau pe
cãrãrile muntelui, nu întâlnirã nici un cãlãtor. Mai aveau puþin ºi
ajungeau pe podiºul din Maruºa, de unde drumul, urmând firul
unei vãi între douã coaste stâncoase cu fagi ºi stejari bãtrâni, era
mai uºor. La capãtul lui era Selea ºi Maruºa Nouã lipitã de Selea,
faþã de care alcãtuia un fel de mahala.
Preotul Papastavris cunoºtea drumul, cãci îl mai fãcuse
ºi-n vremuri liniºtite. Trãgându-ºi rãsuflarea, i-a spus însoþitorului
sãu Zafaras, care urca pentru prima datã la munte pe cãrãrui
întortocheate trecând peste vãi ºi pripoare:
– Am fãcut de multe ori drumul ãsta când eram tânãr, dar
acum am obosit. Afurisiþii ãºtia de cuþovlahi mi-au dat mult de
furcã. Dacã treceau cu toþii la noi, aºa cum au fãcut bulgarii din
Cernova, astãzi stãteam liniºtit la schitul meu. Mi-au dat multã bãtaie
de cap, dar pânã la urmã am reuºit sã atrag de partea noastrã
câteva familii. Sper cã ciobanii la care ne ducem vor fi impresionaþi
de icoana din traistã ºi ne vor da multe informaþii preþioase despre
armatolii ãºtia barbari, care ne-au ucis atâþia cãpitani faimoºi veniþi
din „patrida” noastrã scumpã sã pregãteascã eliberarea Macedoniei
de sub jugul turcului pãgân.
– Sunt ºi eu frânt de obosealã, pãrinte, a rãspuns falsul
psalt Zafaras. Dacã aº fi ºtiut cã drumul e aºa de lung ºi de greu,
îþi mãrturisesc sincer cã aº fi renunþat la lirele pe care mi le
plãteºte comitetul.
– Mai avem puþin ºi scãpãm de urcuºul ãsta prãpãstios,
l-a încurajat Papastavris, aplecându-se sã-ºi ia traista cu icoana
ºi cu ceva merinde în ea.
Deodatã patru capete bãrboase cu puºti în mânã au þâºnit
din hãþiºurile pãdurii ºi i-au înconjurat. Cola Nicea l-a prins pe
cãlugãrul Papastavris de barbã, zgâlþâindu-l ºi vorbindu-i în greceºte:
– Va sã zicã, din ãºtia îmi eºti, pãrinte! Umbli cu icoana
în traistã ca sã prosteºti lumea ºi sã-i ispiteºti pe ciobani ca sã
ne vândã. Eºti o iudã spurcatã ºi iatã pedeapsa pe care o meriþi.
Tremurând din toate încheieturile, cu ochii holbaþi de groazã,
cãlugãrul n-a mai putut îngãima nimic. Cola Nicea a tras paloºul ºi193 Vulturii Pindului
i-a retezat capul. Aproape în aceeaºi clipã cãdea ºi capul lui Zafaras,
retezat de paloºul lui Muºa Darlaiani. Pe pieptul cãlugãrului, Cola
Nicea a lipit o hârtie scrisã în greceºte cu formula obiºnuitã, semnatã
de el ºi de Muºa Darlaiani, dupã care mica ceatã a luat drumul
muntelui, urcând sprinten pe cãrãruia care urma vadul aproape sec
al vãii de la Bugazi. Dupã o jumãtate de orã au traversat pãdurea de
castani a satului Doleani, au urcat pieptiº o coastã pietroasã cu
hãþiºuri de ceroaicã ºi au ajuns la ºipotul lui Zarosi de lângã Mas, un
tãpºan neted unde poposeau oile ºi vitele. S-au spãlat ºi ºi-au potolit
setea, s-au odihnit câteva minute, apoi au ajuns mai sus, la Izvorul
Rece, cu apã atât de rece cã-þi îngheþau ºi dinþii în gurã. Aici au fãcut
un popas mai lung. S-au întins la umbra unor arbori ºi s-au odihnit
mai bine de o orã. La apusul soarelui au ajuns la Cãstrie. Mihali
Handuri i-a întâmpinat întrebându-i:
– Aþi fãcut ceva ?
– Am scurtat capetele a douã iscoade: un cãlugãr Iuda ºi
un psalt fals. Bãiatul lui Adamaca a fost rãzbunat, a rãspuns
Cola Nicea.
În tabãra lor de la Cãstrie, armatolii aºteptau întoarcerea
lui Gheorghe Mucitani. Acesta a plecat cu o ceatã de vreo zece
armatoli spre satul Xirulivad.
Se apropia sãrbãtoarea Sfântul Ilie, cea mai mare sãrbã-
toare a satului a cãrui bisericã purta hramul sfântului purtãtor de
fulgere ºi de ploaie. Biserica strãlucea albã pe spinarea unei culmi
pietroase, aride, plinã de stânci ºi bolovani printre care se târau
greu arbuºti ºi jnepeni jegoºi cu coaja arãmie. Casele albe ºi ele
ca cele din Selea, acoperite cu plãci de ardezie, pãreau de departe
o turmã de oi pãscând domol pe plai.
Ceata armatolilor a ajuns în pãdurea Flambura ºi a po-
posit la stâna celnicului Bucuvala. Câinii au dat alarma. Ciobanii
au tresãrit speriaþi, crezând cã sunt antarþii greci, poate cei care
l-au ucis pe fiul lui Adamaca. Haita de dulãi ºi cãþelandri s-a
nãpustit asupra lor cu lãtrãturi înverºunate pe toate glasurile.
Din pãdure o voce a strigat puternic:
– Potoleºte câinii, bre, cã suntem armatoli!
Bacii celnicului Bucuvala s-au liniºtit, rãstindu-se la câini
sã nu mai latre. I-au primit bucuroºi la stânã ºi i-au ospãtat cu194 IONEL ZEANA
„cãciumac” – o mãmãligã vârtoasã, fiartã într-un cãzãnel rotund
– cu lapte dulce, cu lapte bãtut, cu caº ºi cu alte brânzeturi.
Dupã ce s-au odihnit, cãpitanul Mucitani, dornic sã afle
mai multe amãnunte despre autorii crimei ºi despre atmosfera
din sat, s-a adresat ciobanilor:
– Vã mulþumesc pentru ospeþia voastrã, dar aº vrea sã
stau de vorbã cu un fruntaº al satului care sã-mi dea unele lã-
muriri asupra celor întâmplate. Se poate repezi unul din voi în
sat ºi sã-mi aducã pe cineva aici?
– Cãpitane, nu e nevoie sã meargã un cioban în sat, a
intervenit Iorgula Cutova. Mã duc eu, cãci familia mea locuieºte
vara aici ºi cunosc satul ca-n palmã. ªtiu eu pe cine trebuie sã
aduc ca sã stai de vorbã ºi sã te lãmureascã deplin.
– Bine zici, Cutova, a aprobat cãpitanul. Du-te imediat ºi
întoarce-te cu cine ºtii tu.
Iorgula Cutova, sprinten ca un ied, a pornit la vale pe
cãrarea ºerpuitoare de pe coasta muntelui, scurtând drumul pe
alocurea ºi într-un sfert de orã a ajuns într-o padinã imensã,
netedã ca oglinda, la capãtul cãreia spre Cojani, strãlucea în
lumina incandescentã a soarelui ochiul limpede al unui lac de
munte. Era Bara din Xirulivad unde se adãpau turmele, cirezile
ºi hergheliile sãtenilor. De acolo, în câteva minute de mers
obiºnuit, intrai în sat. La capãtul satului, în plinã câmpie, sclipea
mândru palatul celnicului Bucuvala împodobit cu douã bal-
coane, unul îndreptat spre Veria, celãlalt spre Cojani. În partea
opusã satului, la intrarea drumului dinspre Veria, se afla, aºezatã
pe câmpie, casa celnicului Caprini, cu câþiva pruni ºi corcoduºi
în curte. În tot satul doar vreo trei-patru case aveau etaj ºi balcon
ºi erau acoperite cu þiglã roºie sau cu olane. Restul erau fãrã
etaj ºi erau acoperite cu plãci sure de ardezie, care le dãdeau
un farmec arhaic.
Numele satului Xirulivad însemna Livada seacã. Fusese
întemeiat de aromânii fugiþi din Avdela, sub conducerea celni-
cului Badralexi, pe la începutul secolului al XIX-lea. I s-a dat
acest nume, pentru cã era aºezat într-un loc sterp, fãrã nici un
izvor. Un râu de munte din apropierea lui secase complet ºi
servea ca drum spre satul Doleani. De la curmãtura dâmbului195 Vulturii Pindului
spintecat lângã casa lui Bucuvala, ca spinarea unui bivol
prãbuºit cu coarnele în þãrânã într-o uriaºã luptã mitologicã,
drumul se ramifica în douã, unul de-a lungul vadului sec spre
Doleani, celãlalt urcând munþii spre satele Selea ºi Selea de Sus.
Numai Bara era singurul ochi de apã. Dar era mereu tulbure
din cauza animalelor care se adãpau în ea. Din aceastã cauzã
oamenii au sãpat mai multe puþuri pe câmpie, dând de apã la
micã adâncime.
Intrând în sat, Iorgula Cutova s-a dus drept la casa învãþã-
torului Sterie Duliu. Acesta locuia într-o casã aºezatã pe coastã
nu departe de bisericã. Pe uliþe înguste ºi întortocheate, printre
bolovani unde se jucau unii copii care se uitau miraþi la el, a
intrat în curtea casei învãþãtorului, unde a dat peste douã fetiþe
care se jucau. Vãzându-l cu barbã ºi mustãþi, cu pãrul vâlvoi ºi
îmbrãcat fureºte, fetiþele au încremenit speriate.
Mângâind-o pe obraji pe cea mai mare, a întrebat-o blând;
– Tatãl tãu e acasã?
– Da, a îngãimat fetiþa, venindu-ºi în fire.
– Du-te ºi spune-i cã vrea sã-i vorbeascã cineva.
Fetiþa a intrat în casã ºi, adresându-se tatãlui sãu, i-a spus:
– Tatã, a venit un om cu barbã ca un fur ºi vrea sã-þi
vorbeascã. Este în curte cu Tasa.
Sterie Duliu a ieºit repede urmat de fetiþã, în timp ce soþia
lui, Tana, se uita la el nedumeritã cu mâinile încremenite pe
undrelele cu care împletea ciorapi. ªi-a reluat lucrul dupã câteva
clipe, fiind sigurã cã vizita neaºteptatã la acea orã de dupã-
amiazã nu e primejdioasã.
Ieºind în curte, învãþãtorul l-a recunoscut imediat pe vizitator.
– Pofteºte în casã, dragã Iorgula. De ce stai în curte ? Te-a
vãzut cineva? a întrebat îngrijorat învãþãtorul, privind în toate
pãrþile. În toropeala dupã-amiezei însã toate casele erau
scufundate în tãcere ºi în somnolenþã.
– Nu te speria, cã nu m-au vãzut decât niºte copii care se
jucau ºi fetiþele tale, l-a liniºtit Iorgula Cutova. Moºnegii trag un
pui de somn la ora asta, iar babele lucreazã de zor la vârtelniþã
în umbra odãilor lor. Doar seara pe rãcoare ies în curte ºi sporo-
vãiesc, culegând ºi rãspândind zvonuri.196 IONEL ZEANA
– Aºa e cum spui, dar trebuia sã intri imediat, cãci e mai
bine sã nu te vadã nimeni, a spus prudentul învãþãtor. ªtii zicala
bãtrâneascã: „Paza bunã trece primejdia rea.”
– Ai dreptate, a spus Cutova. Altã datã aºa voi face.
Auzind ºoapte în tindã, soþia învãþãtorului ºi-a pus
împletitura pe pervazul ferestrei ºi s-a sculat sã întâmpine
musafirul. Învãþãtorul a deschis uºa ºi, intrând în camerã, i-a
spus soþiei sale:
– Dragã Tana, este Iorgula Cutova pe care-l cunoºti. Aratã
fioros ca un fur de codru de când s-a fãcut armatol. Pregãteºte-i o
cafea pânã stãm noi de vorbã.
Tana s-a dus la bucãtãrie, a pregãtit douã cafele ºi douã
dulceþuri ºi cu tava în mâini a intrat în camerã ºi a aºezat-o pe
masã. Apoi s-a retras în cealaltã camerã. Fetiþele ei, Hrisa ºi Tasa,
au întrerupt brusc joaca ºi au dat buzna peste ea, trãgând-o de
poalã ºi rugând-o smiorcãindu-se:
– Mamã, dã-ne ºi nouã o dulceaþã.
Reluându-ºi împletitura, Tana s-a aºezat pe scaun, încer-
când sã le alunge ºi vorbindu-le îmbufnatã:
– Voi toatã ziua numai dulceaþã aþi mânca pânã o sã vi se
aplece. Jucaþi-vã în curte ºi lãsaþi-mã sã vã împletesc ciorapi, cã-i
rupeþi cum îi puneþi în picioare de atâta alergãturã ºi joacã cu
pietrele voastre. N-aveþi deloc astâmpãr ca dracii care scormonesc
iadul…
Fetiþele însã se þineau scai de poala ei, smiorcãindu-se
cu alintãri în glasul lor subþire ºi implorând-o necontenit:
– Hai, mamã, dã-ne ºi nouã câte o dulceaþã ºi apoi te
vom lãsa în pace ºi ne vom juca afarã pânã desearã.
Neputând-o rãbda inima, Tana le-a servit dulceaþa mult
doritã. Fetiþele au mâncat-o lacome. Cea mai micã, Tasa, îºi lingea
degetele întingite pe ambele farfurioare. Mama ei a plesnit-o la
funduleþ, dojenind-o:
– Hai sã te spãl pe mânuþe, nesãtulo, cã-þi nãclãieºti fustiþa
nou-nouþã ºi mã scoþi din rãbdãri. Uf, Doamne! Nu mai prididesc
toatã ziua sã cos nasturii rupþi ºi sã spãl rufele voastre murdare.
Lingându-se mulþumite pe buze, fetiþele au ieºit vesele
în curte, reluându-ºi joaca. Liniºtitã, Tana s-a aºezat pe scaun197 Vulturii Pindului
ºi ºi-a vãzut de împletitul ciorapilor. În odaia alãturatã cei doi
bãrbaþi discutau în tainã. Iorgula Cutova i-a povestit învãþãtorului
Duliu cã Gheorghe Mucitani, cu o ceatã de armatoli, se aflã la
stâna lui Bucuvala ºi cã doreºte sã stea de vorbã cu el ºi cu
vreun alt fruntaº al satului.
– Mã gândesc sã-l iau ºi pe profesorul Tulliu Carafoli, a
propus învãþãtorul. Ce zici? E bine?
– Foarte bine, a aprobat Iorgula Cutova. Eu vã aºtept în
tufiºuri mai sus de curmãtura drumului spre Doleani.
Iorgula Cutova a plecat singur prin spatele bisericii Sfântul
Ilie ºi s-a afundat în tufiºurile de dincolo de curmãturã.
Învãþãtorul s-a îndreptat spre casa profesorului Tulliu Carafoli.
Acesta s-a bucurat de vestea datã de învãþãtor. Dupã puþin timp
s-au întâlnit cu Iorgula Cutova ºi toþi trei au ajuns la stâna lui
Bucuvala. Gheorghe Mucitani îi cunoºtea pe amândoi de la
liceul din Bitolia.
Întinºi la umbrã lângã stânã, în pãdurea Flamura, armatolii
ascultau roatã ºtirile aduse de dascãlul ºi de profesorul din sat.
Ei le-au spus cã ucigaºii copilului Doni Adamaca erau câþiva
teroriºti din oraºul Cojani. În centrul acestui oraº a mai fost
împuºcat în plinã zi un negustor aromân din Avdela care venea
din România cu un chirigiu. O bandã de vreo cincizeci de antarþi,
sub conducerea unui ofiþer Amalias, poposise în satul Castania
la colibele sãrãcãceanilor, cu scopul de a da foc satului Xirulivad.
În drum spre colibele sãrãcãceanilor, antarþii lui Amalias
au capturat un cioban din Xirulivad ºi l-au legat de un copac,
iar ei s-au repezit la stânã ca sã-ºi astâmpere setea ºi foamea. În
timp ce mâncau, vorbind cu sãrãcãceanii, ciobanul prins de ei
a reuºit sã se dezlege, rupând funia ºi fugind în pãdure. Antarþii
au tras dupã el mai multe gloanþe, dar nu l-au nimerit. Fugarul a
ajuns în sat ºi a anunþat lumea. Cu câteva zile mai înainte trecuse
pe acolo, fãrã sã se opreascã, ºi ceata lui Gheorghe Mucitani.
Sãrãcãceanii i-au zãrit pe armatoli, dar, neavând chef de
musafiri, s-au prefãcut cã nu-i vãd. Neavând chef de taifas,
armatolii ºi-au vãzut ºi ei de drumul lor.
Din vorbã în vorbã baciul sãrãcãcean le-a spus antarþilor
cã trecuserã pe acolo ºi armatolii vlahi.198 IONEL ZEANA
– Cam câþi erau? a întrebat Amalias.
– Nu i-am putut numãra, dar cred cã erau vreo cincizeci,
dacã nu mai mulþi, a rãspuns baciul.
Sãrãcãceanul a exagerat înadins numãrul ca sã-i sperie
pe antarþi ºi sã-i detemine sã pãrãseascã grabnic stâna.
Frãmântat de gânduri ºi descumpãnit, Amalias ºi-a spus:
„Dacã a scãpat ºi afurisitul de cioban vlah, înseamnã cã putem
fi încercuiþi ºi nimiciþi de aceºti sãlbatici cuþovlahi care ne-au
omorât atâþia oameni de elitã …”
– Toatã lumea în picioare ºi direcþia Cojani! a strigat el.
La ordinul cãpitanului, antarþii, care sperau sã aibã parte
de un popas odihnitor, s-au sculat înjurând supãraþi ºi au pãrãsit
în grabã stâna.
– Bine cã am scãpat de lihniþii ãºtia care vor sã li se dea
totul pe veresie! a rãsuflat uºurat bãtrânul baci sãrãcãcean, în
greceasca lui vulgarã presãratã cu multe cuvinte de obârºie valahã.
Dacã le spuneam cã sunt mai puþini, nu mai scãpam de ei zile
întregi. S-ar fi ciocnit cu armatolii, cã sunt fudui ºi þâfnoºi, ºi ne-am
fi ales ºi noi cu cine ºtie ce necazuri ºi pagube grele.
– Le-ai fãcut-o, baciule Calogheros! a izbucnit în râs un
tânãr ºugubãþ, care a observat nervozitatea ºi frica ºefului
antarþilor. Când a auzit cã armatolii vlahi sunt tot atât de mulþi
ca ºi ei, era sã-l apuce cufureala ºi ºi-a luat repede tãlpãºiþa.
Aºa trebuie sã facem de acum înainte cu vitejii noºtri clefþi, dacã
vrem sã scãpãm uºor de ei, cãci armatolii vlahi nu ne turburã
cu nimic ºi nu poposesc la stânile noastre, mâncând ºi bând
pe degeaba, ca antarþii care îºi închipuie cã noi suntem obligaþi
sã-i hrãnim, pentru cã ei ne apãrã. De cine ne apãrã? Cã vlahii
n-au nimic de împãrþit cu noi ºi nu ne fac nici un rãu. De hoþii
turci ne apãrãm noi singuri cu armele. Aºa cã, sã se ducã
dracului ºi sã ne lase în pace!
Ciobanul fugit a dat alarma ºi sãtenii din Xirulivad ºi-au
luat mãsuri de apãrare. Cãpitanul Amalias s-a refugiat la Cojani
unde ceata lui, formatã mai mult din adunãturi ºi din câþiva
musulmani mercenari, s-a risipit. Astfel, planul lui de jefuire ºi
incendiere a satului Xirulivad a eºuat.199 Vulturii Pindului
Târziu noaptea, învãþãtorul Duliu ºi profesorul Carafoli
au pãrãsit tabãra armatolilor ºi s-au întors la casele lor. La des-
pãrþire, cãpitanul Mucitani le-a spus:
– Sã ºtiþi cã suntem hotãrâþi. Nu uitãm ºi nu iertãm nimic.
Bãiatul lui Adamaca ºi negustorul aromân din Avdela împuºcat
în Cojani vor fi rãzbunaþi.
Dupã câteva zile, cãpitanul Mucitani ºi-a luat ceata ºi s-a
aºezat la pândã pe ºoseaua care leagã oraºul Veria de Cojani.
Doi negustori greci din Veria au fost prinºi ºi împuºcaþi. Vestea
morþii lor a zguduit oraºul. Pupãzã peste colac, un alt grec din
Veria, Bunþolas, a fost împuºcat în timp ce lucra pe ogorul sãu
din apropierea oraºului. Grecii erau îngroziþi. Nu mai îndrãzneau
sã iasã afarã din oraº nici la munca câmpului, nici pe ºosele cu
chirigiii. Negustorii greci îºi pãzeau pielea. Afacerile lor nu mai
prosperau, dar suferea ºi aprovizionarea oraºului cu mãrfuri.
Arma terorismului folositã împotriva vlahilor se întorcea acum
împotriva lor. Erau disperaþi. În cafeneaua lui Ceani vlahii jubilau.
„Trãiascã vitejii noºtri armatoli” strigau ei plini de entuziasm.
Sub presiunea mai multor negustori ºi preoþi, comitetul
revoluþionar grecesc s-a hotãrât sã-ºi schimbe tactica, propu-
nând ca atât antarþii, cât ºi armatolii sã nu omoare oameni nevi-
novaþi la drumul mare, ci sã se lupte între ei.
Hotãrârea a fost difuzatã chiar de episcopul grec, într-o
duminicã, în predica rostitã de pe amvonul catedralei Sfântul Antonie.
– Aþi vãzut cum au început sã scheaune ca niºte jigodii?
a strigat vesel la o masã negustorul Tega Vurduni. Bravo arma-
tolilor noºtri! Cu asemenea flãcãi, în curând îi vom pune pe
greci cu botul pe labe. Pentru marea bucurie de azi, fac cinste o
cafea sau o þipurã tuturor celor din cafenea.
Tega Vurduni a bãtut cu pumnul în masã ºi a chemat
chelnerul sã-i comunice comanda.
Enache Papanace, care citea toate gazetele ºi comenta
ºtirile ºi zvonurile publice, având chef de glumã, a intervenit:
– Nu te grãbi, dragã Tega. Noi îþi mulþumim pentru dãrnicia
ta, dar sã nu cumva sã-þi parã rãu mai târziu cã te-ai pãcãlit. ªtii,
poate, zicala strãmoºilor noºtri latini: „Graeca fides, nula fides”,
adicã, cu alte cuvinte, „în greci nu te poþi încrede”. Vestea adusã200 IONEL ZEANA
de tine este îmbucurãtoare. Nu zic cã nu este adevãratã. Dar ce
garanþii oferã comitetul revoluþionar grec ºi ce crezare se poate
acorda hotãrârii lui? Dupã pãrerea mea, este un armistiþiu de scurtã
duratã, ca sã-ºi refacã forþele, dupã puternicele lovituri primite.
Apoi vor recurge iar la metoda terorismului.
S-a încins o discuþie aprinsã între Enache Papanace ºi
Tega Vurduni. Fiecare îºi susþinea cu îndârjire pãrerea. Când a
sosit cafeaua ºi þipura, Tega Vurduni, ca sã punã capãt discuþiei
contradictorii, i-a propus lui Papanace un pariu:
– Dragã Papanace, dacã va fi aºa cum spui tu, atunci voi
face eu cinste o cafea ºi o þipurã la toatã lumea din cafenea.
Dacã va fi aºa cum spun eu, primeºti sã plãteºti tu consumaþia?
– Primesc, a rãspuns râzând Papanace.
– Atunci dã mâna-ncoace ºi voi de la masã tãiaþi pariul,
a încheiat Vurduni.
Toatã lumea a râs înveselitã. La ora prânzului cafeneaua
se golea. Clienþii plecau la casele lor.
Tega Vurduni era un bãrbat de vreo patruzeci de ani, înalt
ºi bine fãcut. Avea ciudãþeniile lui. Era burlac ºi locuia împreunã
cu mama lui ºi cu o sorã mãritatã într-o casã veche cu etaj, aºezatã
pe un mal râpos din partea stângã a râului Bistriþa, într-o mahala
plinã de turci, cu uliþe pietruite ºi înguste. Îi plãcea sã umble dupã
moda turceascã în niºte ºalvari mai strâmþi pe care-i gãsea mai
comozi decât cioarecii de lânã traºi pe picior cum purtau celnicii
ºi sãtenii aromâni. Purta brâu, ilic ºi surtuc aromânesc, dar nu-i
plãceau nici cioarecii, nici pantalonii. Altminteri era un om cumse-
cade, bun patriot ºi ajutãtor. Era cumpãtat, harnic ºi priceput
negustor.
Dupã pariul încheiat la cafenea cu Enache Papanace, a
trimis în munþi o caravanã încãrcatã cu tot felul de bunãtãþi
pentru armatoli: îmbrãcãminte, încãlþãminte, l20 de perechi de
opinci, fructe coloniale ºi douã butoaie cu vin. Nici el nu ºtia
exact câþi armatoli sunt. Bãnuia însã cã sunt peste o sutã. De
aceea a trimis un numãr aºa de mare de opinci.
Caravana a ajuns cu bine ºi a descãrcat marfa la Cãstrie
unde cetele de armatoli s-au reunit dupã întoarcerea cãpitanului
Mucitani de la Xirulivad.201 Vulturii Pindului
Armatolii s-au bucurat de darul trimis de generosul
negustor din Veria. Au primit totul afarã de vin pe care l-au dat
chirigiilor sã-l bea. Aºa a hotãrât cãpitanul Mucitani care spunea
cã putea fi otrãvit de negustorul grec sau turc de la care fusese
cumpãrat, mai ales cã era vin de Neaguºte.
Chirigiii s-au bucurat de acest dar neaºteptat, dar au
întrebat nedumeriþi:
– De ce nu opriþi ºi vinul? Tega Vurduni l-a trimis pentru
voi. Ce va zice când îi vom spune cã l-aþi refuzat ºi ni l-aþi dat
nouã sã-l bem?
– Spuneþi-i cã-i mulþumim pentru tot ce ne-a trimis, dar
armatolii preferã apa de la izvor în locul vinului care se urcã la cap
ºi turburã minþile, a rãspuns cãpitanul Mucitani. Uitându-se la Miha
Zugravu cu subînþeles, el a adãugat cât se poate de serios: Nene
chirigiu, aflã de la mine cã de douã lucruri n-au nevoie armatolii:
de vin ºi de femei. Nu-i aºa, Miha?
Miha Zugravu, care jinduia dupã o ploscã de vin roºu ºi
dulce, nu ºi-a putut stãpâni amãrãciunea ºi i-a rãspuns, recunoscân-
du-ºi înfrângerea:
– Mi-ai fãcut-o, cãpitane! Dar n-ai sã scapi uºor de
înþepãturile mele. Puteai sã râzi de mine, fãcându-mi un pocinog
usturãtor, dar nu sã-i pedepseºti ºi pe ceilalþi, lipsindu-i de o
ploscã de vin bun.
Un hohot de râs s-a revãrsat din pieptul armatolilor.
– Lasã, dragã Miha, vom bea altã datã, când îl vom prinde
pe Agras, l-a consolat cãpitanul Mucitani.
Chirigiii au adãpat catârii ºi iapa cãlãuzã, s-au odihnit
câteva ore ºi apoi s-au întors la Veria. Cãpitanul Mucitani a citit
apoi biletul scris de Tega Vurduni în care acesta le comunica
armatolilor hotãrârea comitetului revoluþionar grec de a nu se
mai vãrsa sânge nevinovat, ci de a se limita lupta numai între
bandele înarmate.
Armatolii au primit vestea cu bucurie, dar cunoscând
nãravul grecilor, erau sceptici.
Dupã ce le-a citit hârtia scrisã de Tega Vurduni, cãpitanul
Mucitani le-a spus armatolilor:202 IONEL ZEANA
– Se pare cã loviturile noastre i-au zdruncinat puternic ºi
acum cer luptã cavalereascã. Foarte bine. Suntem de acord. Le
vom arãta cã noi ºtim sã respectãm legile cavalerismului. Numai
sã nu-i punã dracul sã încerce sã ne înºele pânã îºi refac forþele,
cãci atunci vor plãti foarte scump.203 Vulturii Pindului
Luptele românilor megleniþi
La nord de portul Salonic, pe valea Vardarului, este o
regiune care se numea sub turci Meglenia. O regiune bogatã în
pãduri, pãºuni, vii, livezi ºi pãmânt agricol fertil. Valea Vardarului
era locuitã într-o majoritate covârºitoare de slavi, dar ca o insulã
într-un ocean, existau de-a lungul vãii vreo douãsprezece sate
curat româneºti, fãrã picior de grec în ele: Oºani, Liuminiþa,
Berislav, Lundzini, Huma, Lunguþa, Þãrnareca, Nânta ºi Fuºteni.
Tot aici se afla ºi satul Livezi, sat de aromâni din tribul
grãmostean din care fãcea parte Mihali Handuri, cel dintâi
armatol la începutul secolului al XX-lea.
Într-o zi a apãrut în satul Oºani un negustor din Vlaho-
Clisura, Iorgachi, care era exploatator de pãduri. El ºi-a instalat
joagãrele, la început, în satul bulgãresc Strumiþa. Acolo a intrat
în legãturã cu voievodul bulgar, polcovnicul Iancof, dar l-a pus
dracul sã-ºi aplece urechea la propaganda greceascã ºi sã
trãdeze cauza macedoneanã. A trecut în Grecia de unde s-a
întors cu o bandã de 70 de antarþi, cu misiunea de a-l prinde pe
voievodul Apostol. Se adãpostea în satul Petrovo, în casa unui
bulgar grecoman. În satul Petrovo, ca de altfel în toate satele
bulgãreºti din jurul Salonicului pânã în nordul Vardarului,
existau comitete revoluþionare cu cete organizate militãreºte,
care luptau pentru independenþa sau pentru anexarea
Macedoniei la Bulgaria. Ca ºi grecii, bulgarii, abia scãpaþi de
sub jugul otoman, dupã rãzboiul din l877-l878, datoritã în mare
parte ºi sângelui românesc vãrsat la Plevna, Rahova ºi Smârdan,
nutreau visuri megalomane ºi aspirau sã ocupe întreaga
Macedonie.204 IONEL ZEANA
Comitetul revoluþionar din Petrovo, cunoscând ascun-
zãtoarea trãdãtorului Iorgachi, l-a denunþat la ºeful de post,
comunicându-i acestuia cã acolo se adãposteºte voievodul
Apostol. Un detaºament turcesc a încercuit casa ºi proaspãtul
palicar Iorgachi a fost luat ca din oalã. Ceata lui s-a spulberat.
Transportat la Salonic, cãpitanul Iorgachi a fost judecat ºi con-
damnat de formã la trei luni de închisoare. La proces s-a apãrat
fãcând niºte dezvãluiri senzaþionale. El a declarat cã este
cetãþean loial statului turcesc ºi cã a lucrat la dispoziþia guver-
natorului Galip paºa împotriva bandelor de armatoli vlahi ºi de
comitagii bulgari.
Politica duplicitarã a autoritãþilor turceºti era astfel
demascatã. Sentinþa ridicolã datã de tribunal era o dovadã
elocventã. Dar nici aventurierul Iorgachi nu mai putea fi folosit
în continuare pentru acþiuni teroriste. Comitetul revoluþionar grec
din Salonic, patronat de mitropolit, urmãrea sã facã mãcar un
adept în aceastã enclavã curat româneascã. ªi pânã la urmã a
izbutit. L-a gãsit în persoana unui bãcan din satul Oºani, Ita
Domuzi. Ajutat cu bani, acesta a început sã prospere. Se deplasa
des la Ghevgheli unde activa un comitet revoluþionar condus
de un ofiþer grec camuflat sub haina unui negustor de fãinã, ºi
de Dimitrios Cacavis, proprietarul unui hotel pus la dispoziþia
antarþilor camuflaþi. De aici porneau ordinele ºi bandele de
antarþi care acþionau sângeros împotriva satelor româneºti ºi
bulgãreºti din regiune. De la ameninþãri înfricoºãtoare, bandele
de antarþi au trecut curând la fapte, omorând români ºi bulgari
prinºi pe drum sau la munca câmpului. Arãtându-ºi colþii, pe la
anul l903, terorismul grecesc a început sã devinã tot mai
sângeros. Aceasta l-a determinat pe Traian Cucuda sã se înroleze
în cetele voievodului Apostol. Culmea tragediei a atins-o
terorismul grecesc mai târziu, prin masacrarea unui grup de l5
elevi meglenoromâni în frunte cu învãþãtorul ºi învãþãtoarea lor,
Costa Cioti ºi Tica Gapa, în timp ce fãceau o excursie.
În Meglenia era o veche mânãstire cu hramul Sfântul Ilie,
unde slujba se fãcea în limba românã. La intervenþia
mitropolitului grec din Salonic, autoritãþile turceºti au alungat
pe cãlugãrii români din mânãstire ºi i-au înlocuit cu cãlugãri205 Vulturii Pindului
greci. În concepþia lor, turcii nu fãceau diferenþieri de ordin etnic
între creºtinii ortodocºi. Pentru ei creºtinii ortodocºi erau toþi o
apã ºi un pãmânt. Indiferent de naþionalitate, ei þineau de
autoritatea patriarhiei din Constantinopol (Rumpatrichi), recu-
noscutã de Sultan dupã cucerirea Bizanþului. Obþinerea exar-
hatului, adicã a autocefaliei bisericii lor, de cãtre bulgari ºi
pretenþia românilor de a li se recunoaºte ºi lor acelaºi drept de
autonomie religioasã îi deranjau pe turci. Nu înþelegeau cã
românii cereau acest drept nu ca mãsurã îndreptatã împotriva
statului turc, ci ca armã de luptã ºi de apãrare împotriva grecizãrii
forþate preconizatã de clerul grecesc ºi de comitetele revoluþio-
nare stipendiate ºi conduse direct de la Atena.
Dupã alungarea cãlugãrilor români de la Mânãstirea
Sfântul Ilie de lângã Oºani, a fost numit stareþ ofiþerul grec
Paraschevopulos, schimbându-ºi fustanela cu anteriul ºi puºca
cu crucea. Socotea cã sub aceastã formã va fi mai activ ºi mai
de folos sfintei cauze panelene.
Cuviosul stareþ se numea acum Ioachimos. Din slab ca
un þâr cum era când hãlãduia prin vãi ºi prin pripoare la vânã-
toare de „eretici” ºi „schizmatici”, cu barba rãvãºitã ºi cu pãrul
nãclãit de sudoare ºi de praf, se îngrãºase, fãcând o burtã respec-
tabilã, iar faþa i se rotunjise, devenind proaspãtã sub o barbã
neagrã, bine îngrijitã. Se împrietenise cu proaspãtul adept Ita
Domuzi care era cãsãtorit. Nevasta acestuia îl ajuta la prãvãlie.
Cuviosul stareþ era bine primit ºi tratat în casa bãcanului.
Îi plãcea grozav „plaþinta” fãcutã de Flora Domuzi, din care se
înfrupta lingându-ºi degetele unsuroase ºi butucãnoase ºi savura
vinul roºu provenit din viile megleniþilor. Dupã ce tãifãsuia cu
bãcanul într-o cãmãruþã de lângã prãvãlie, sãtul ºi bine dispus,
stareþul se întorcea agale la mânãstire.
E simplã ºi liniºtitã, aparent, viaþa de mânãstire, cu
atmosfera ei paºnicã ºi evlavioasã, cu mirosul de tãmâie ºi de
cearã ºi cu tipicul slujbelor religioase care înalþã sufletul la cer
spre puritãþi sublime, dar în dosul acestor aparenþe seducãtoare
se ascunde o încordare ºi o luptã asprã, continuã, împotriva
ispitelor ºi pãcatelor care sãlãºluiesc în orice suflet omenesc.
Lupta cu sine însuºi pe care o duce un cãlugãr pentru206 IONEL ZEANA
desãvârºirea sa spiritualã este neînchipuit de grea ºi de înver-
ºunatã. ªi din aceastã luptã nu toþi ies învingãtori ºi se sfinþesc
cu adevãrat.
Cuviosul Ioachimos era un om ca toþi oamenii de rând:
îi plãcea traiul bun. Locul lui nu era la mânãstirea luatã cu japca
de la cãlugãrii megleno-români cu vocaþie monahalã, alungaþi
de turci ºi înlocuiþi cu cãlugãri greci improvizaþi. Din vizitã în
vizitã, cuviosului stareþ i-a cãzut cu tronc nevasta bãcanului.
Obrajii ei rumeni ºi formele durdulii îi aþâþau simþurile ºi îi
turburau somnul. Se perpelea ca pe jar. În fiecare searã grãbea
paºii spre bãcãnie.
Ita Domuzi ajunsese omul de legãturã între comitetul
grecesc din Ghevgheli ºi stareþul Ioachimos cu bandele de antarþi
care operau în regiune sub oblãduirea autoritãþilor turceºti. Ita
Domuzi era mereu pe drumuri. În lipsa lui, stareþul se aºeza la
masã în cãmãruþa de lângã prãvãlie ºi se înfrupta din plãcintele
pregãtite de Florica.
Într-o searã, dupã ce a mâncat ºi a bãut bine, a prins
curaj. La ochiadele dulci ºi la aluzii mai mult sau mai puþin
voalate, Florica apleca sfioasã ochii ºi se retrãgea grãbitã în
prãvãlie, prefãcându-se cã nu pricepe încotro bate stareþul. De
când lucra la prãvãlie, Florica învãþase biniºor greceºte, turceºte
ºi bulgãreºte. Luându-ºi inima în dinþi, când Florica a venit sã
ridice farfuriile, stareþul i-a apucat mâna ºi, cu vocea emoþionatã,
i-a mãrturisit patima care-l mistuia. Florica, încremenitã de
ruºine, ºi-a aplecat ochii ºi, fãrã sã-i rãspundã, a ridicat totul de
pe masã ºi a intrat în prãvãlie sã serveascã clienþii. Era singura
prãvãlie în sat ºi oºenii se aprovizionau de aici. Oraºul Ghevgheli
era departe ºi megleniþii nu se duceau acolo decât mai rar ºi în
anumite zile de târg. Pe de altã parte le era fricã ºi de terorismul
dezlãnþuit asupra lor de bandele de antarþi.
Stareþul aºtepta înfrigurat în cãmãruþã, în faþa paharului
cu vin, dar Florica nu se arãta. Fãcându-se târziu, s-a sculat de
la masã, a golit paharul cu vin ºi a plecat. Trecând prin faþa
tejghelei unde Florica servea câþiva clienþi, Ioachimos s-a uitat
la ea galeº, cu ochii aprinºi de dorinþe lumeºti ºi a salutat-o
rostind :207 Vulturii Pindului
– Calinihta. (Noapte bunã). De dupã tejghea, Florica l-a
privit misterios, fãrã sã-i rãspundã.
În drum spre mânãstire, se gândea mereu la ea,
spunându-ºi: „E sfioasã bãcãniþa ca o fatã mare care nu
cunoaºte tainele amorului. Faptul cã nu mi-a rãspuns nimic la
gestul ºi la propunerea mea înseamnã cã e de acord. Aºa-s
femeile, chiar ºi cele mai simple. Nu se lasã cucerite de la prima
declaraþie pãtimaºã. Le place sã se joace puþin de-a v-aþi
ascunselea, înainte de a cãdea la pat. Le cunosc eu bine. Câte
grecoaice focoase nu mi-au trecut mie prin mâini la Atena?!
Toate sunt capricioase ºi fac tot felul de fiþe pânã le strângi în
braþe puternic ºi le sãruþi pãtimaº. Apoi îþi cuprind gâtul cu
braþele lor moi, calde ºi parfumate ºi nu mai scapi de ele decât
cu mare greutate. Þãrãncuþa asta roºcovanã ºi durdulie n-o fi
ea mai capricioasã decât fostele mele ibovnice rafinate ºi
ºcolite!” ºi-a încheiat Ioachimos convorbirea cu sine însuºi, când
a pãºit pragul mãnãstirii.
Când Ita Domuzi s-a întors acasã, Florica i-a destãinuit
soþului propunerea pe care i-a fãcut-o stareþul.
– Va sã zicã, din ãºtia îmi este cuviosul Ioachimos! a
pufnit el fierbând de mânie. Mã trimite mereu cu tot felul de
fleacuri la târg, ca el, în lipsa mea, sã-mi necinsteascã familia.
Lasã cã am sã-i arãt eu mascaralei de curvar ce pedeapsã meritã
pe lumea asta, înainte de a-l pedepsi Dumnezeu! Îmi pare rãu
cã nu-l pot da pe mâna lui Traian Cucuda care a plecat sã lupte
în cetele bulgare ale voievodului Apostol, undeva mai departe.
– Parcã spuneai cã eºti rudã cu el ?! a îngãimat Florica.
– Da, sunt înrudit cu el mai de departe. Dar nu-i nimic. Îi
voi veni eu de hac acestui porc neruºinat. Tu, nevastã, sã faci
aºa cum te voi învãþa eu ºi totul va ieºi bine. Grecii au nevoie de
mine, cãci propaganda lor printre români ºi bulgari merge foarte
greu. Nu vezi cã în afarã de noi, nu a mai câºtigat pe nimeni în
satele noastre? Oamenii nu renunþã uºor la limba ºi credinþa
lor, cu toatã propaganda preoþilor ºi cãlugãrilor greci ºi cu toate
crimele bandelor de antarþi. Ei vor sã rãmânã români ºi pace!208 IONEL ZEANA
A doua zi stareþul s-a ivit, ca de obicei, surâzãtor, în pragul
bãcãniei. Ita Domuzi l-a primit bine ca totdeauna. Fiind sigur cã
Florica nu i-a destãinuit soþului cele petrecute în ajun, stareþul
era liniºtit ºi a stat la taifas pânã noaptea. Abia aºtepta plecarea
bãcanului la Ghevgheli, ca el sã rãmânã singur cu Florica.
Între timp, Ita Domuzi a fãcut rost de stricninã printr-o
rudã de-a lui care mergea la Salonic unde erau mai multe
farmacii evreieºti ºi una aromâneascã. I-a dat-o nevestei sale s-
o punã în plãcinta din care se va înfrupta stareþul. Într-o zi el a
plecat la Ghevgheli dupã cumpãrãturi ºi obiºnuitele întâlniri cu
membrii comitetului revoluþionar.
La lãsarea serii, Ioachimos a intrat în bãcãnie. S-a aºezat
la masã plin de voie bunã. Florica i-a adus plãcinta preferatã.
Aburii ºi aroma ei îi excitau pofta de mâncare. A început sã
înfulece plãcinta aburindã, stropind-o vârtos cu vin roºu ºi dulce.
– Închide ºi tu dugheana mai repede astãsearã ºi vino lângã
mine, puicuþo, sã bei ºi tu un pahar cu vin ºi sã ne giugiulim
pânã târziu, a îndemnat-o el pe Florica.
– Nu pot, pãrinte, cã strigã clienþii dupã mine, s-a scuzat
ea. Pe unii trebuie sã-i trec în „tifter”, cã nu au bani sã plãteascã
pe loc ºi iau marfa cu împrumut. Mãnâncã sfinþia ta liniºtit cã
am sã vin ºi eu mai târziu.
L-a privit o clipã pieziº ºi a tras uºa dupã ea intrând în prãvãlia
cu miros amestecat de mãsline la butoi, de þâri ºi de tot felul de
coloniale, de la roºcove, rodii ºi curmale pânã la portocale ºi lãmâi.
Ca niciodatã, dupã un timp stareþul a simþit umblându-i
ceva prin pântecul sãtul. Ca un fel de arsurã. A mai tras pe gât
un pahar de vin, dar în zadar. Credea cã l-a apucat pântecariþa.
Ca sã nu se facã de ruºine, s-a sculat de la masã ºi, trecând
repede prin prãvãlie, a ieºit afarã, îndreptându-se spre mânãstire.
Parcã ºerpi veninoºi îi umblau încolãciþi prin maþe, zvârcolindu-se
ºi muºcându-l fãrã milã. Cu ochii împãienjeniþi, s-a prãbuºit
într-o poieniþã aproape de mânãstire. Târziu, la miezul nopþii, a
fost descoperit de cãlugãrii alarmaþi, care ºtiau unde poposea
în sat cuviosul lor stareþ. L-au luat ºi l-au înmormântat cu mare
cinste ºi evlavie în cimitirul mânãstirii alãturi de mormintele altor209 Vulturii Pindului
ieromonahi, adevãraþi cãlugãri sfinþiþi printr-o viaþã asprã, prin
post ºi rugãciuni.
Gurile rele vorbeau cã stareþul Ioachimos n-a murit de
moarte naturalã, cãci pleznea de sãnãtate ºi era zdravãn ca un
urs. Aceeaºi bãnuialã o aveau ºi membrii comitetului revoluþio-
nar din Ghevgheli, dar Domuzi era singurul lor prozelit din Oºani
ºi nu voiau sã-l piardã. El a fost arestat, dar dupã câteva zile a
fost pus în libertate, dovedind cu martori cã în ziua în care a
murit stareþul, el lipsea din comunã, fiind plecat la târg. Înºiºi
membrii comitetului revoluþionar din Ghevgheli, citaþi de el ca
martori, au susþinut nevinovãþia lui. Bãnuielile planau asupra
soþiei bãcanului, dar comitetul revoluþionar grec nu avea nevoie
sã scormoneascã rahatul ºi sã compromitã ºi figura cuviosului
stareþ Ioachimos cunoscut pentru viaþa lui uºuraticã ºi pentru
nãzdrãvãniile lui ca antart. De aceea, treaba a fost lãsatã baltã.
Pe mort sã-l odihneascã Dumnezeu în pace, iar hangiþa sã dea
naºtere la o droaie de copii grecomani, cã doar nu i-a cãºunat
din senin sã-l otrãveascã pe cuviosul stareþ.
Procesul s-a stins repede spre liniºtea tuturor. Dar cum
se spune cã o nenorocire nu vine niciodatã singurã, asupra gre-
cilor s-a abãtut alta ºi mai mare. La Salonic a fost împuºcat
agentul Aschitis, tâlmaciul consulatului grecesc condus de
Papadiamantopulos. Spion rafinat, Aschitis avea un rol important
în reþeaua revoluþionarã. Ca persoanã diplomaticã oficialã, fãcea
legãtura între consulat ºi comitetele revoluþionare. El alcãtuia
liste cu numele fruntaºilor aromâni pârâþi ca duºmani ai impe-
riului otoman ºi le depunea la autoritãþile turceºti. Acestea luau
mãsuri severe împotriva celor trecuþi pe liste, deportându-i în
diferite pãrþi ale imperiului: insula Rodos, Budrun Kale, Yemen
ºi Fezan în Libia. Sute de familii de aromâni sufereau de pe
urma acestor arestãri ºi deportãri puse la cale de agentul prin-
cipal al propagandei greceºti, Aschitis.
Mai mulþi tineri megleno-români s-au hotãrât sã-l pedep-
seascã pe Aschitis, împuºcându-l. S-au strâns într-o pãdure în
frunte cu profesorul Constantin Noe ºi cu învãþãtorii Costa
Canacheu de la Livezi ºi Stoe Pampori din Oºani. Au depus210 IONEL ZEANA
jurãmântul pe steagul românesc tricolor ºi au tras la sorþi. Sorþii
au cãzut asupra lui Costa Canacheu din Livezi, poreclit Þirþiricu.
– Bun! a exclamat Canacheu. Am jurat ºi sunt gata sã-mi
îndeplinesc misiunea. Dar eu nu cunosc Salonicul.
– Nici noi nu-l cunoaºtem, dar te vom însoþi pânã acolo
eu ºi Stoe Pampori, a rãspuns profesorul Noe.
Dupã câteva zile toþi trei poposeau la restaurantul lui
Gheorghe Iorganda. La masã au fãcut cunoºtinþã cu un tânãr
negustor din Samarina, Hrista Caramiha. Acesta fãcea negoþ cu
lânã ºi cunoºtea bine oraºul. Îl cunoºtea de asemenea pe
consulul Papadiamantopulos ºi pe tâlmaciul sãu Aschitis.
Prietenos ºi bun patriot, aflând despre ce este vorba, Hrista
Caramiha n-a ºovãit. La masã le-a spus noilor sãi prieteni:
– Fraþilor, nu duceþi nici o grijã. Îl duc eu pe Canacheu la
consulatul grec ºi i-l arãt ºi pe agentul Aschitis, vipera asta care
ne face atâta rãu. Vã pun însã o singurã condiþie: sã nu mã
denunþaþi la anchetã, dacã veþi fi arestaþi. Am ºi eu grijile mele ºi
nu vreau ca mama sã mã jeleascã ºi sã sufere de pe urma mea.
– Jurãm cã, orice s-ar întâmpla cu noi, nu te vom spune!
l-au asigurat toþi trei într-un singur glas.
– Bun! Astãsearã sunteþi oaspeþii mei ºi fac eu cinste, a
exclamat el vesel.
A doua zi, Costa Canacheu se plimba prin faþa consu-
latului grecesc. Convenise cu Hrista Caramiha, care se plimba
pe trotuarul opus, sã i-l arate pe Aschitis printr-un anumit semn.
Când Aschitis pãrãsea clãdirea consulatului, Costa Canacheu s-
a îndreptat spre el ºi i-a descãrcat pistolul în piept. Aschitis s-a
prãbuºit în sânge. Caramiha s-a fãcut nevãzut, îndreptându-se
spre restaurantul lui Iorganda, unde aºteptau cu înfrigurare cei
doi complici: profesorul Constantin Noe ºi învãþãtorul Stoe
Pampori. Atentatorul a fost arestat pe loc de jandarmul turc ºi
dus la poliþie. Complicii au dispãrut din oraº, retrãgându-se la
casele lor. Dovedindu-se pânã la urmã cã au fost complici, ei
au fost arestaþi ºi condamnaþi la muncã silnicã pe viaþã. Singurul
care a scãpat nearestat a fost negustorul sãrmãneat Hrista
Caramiha. Cei trei aromâni condamnaþi au fost închiºi în fai-
moasa închisoare din Salonic, Yadi-Kule, aºezatã pe un deal211 Vulturii Pindului
arid deasupra golfului albastru-verzui. Dupã un timp au fost
transportaþi ºi depuºi într-o închisoare ºi mai asprã aºezatã într-
un pustiu nisipos, departe la Fezan în Libia.
Vestea morþii cãlãului Aschitis a stârnit mare vâlvã în
Macedonia. Comitetul grecesc din Ghevgheli era copleºit de
jale. Pierduse pe cel mai important agent din reþeaua revoluþio-
narã. Era a doua mare pierdere suferitã dupã moartea stareþului
Ioachimos de la mânãstirea Sfântul Ilie din Oºani, rãpitã prin
intrigi de la cãlugãrii megleno-români. Populaþia românã din
Meglenia rãsufla fericitã cã a scãpat de doi cãlãi blestemaþi. Peste
un an, doi, revoluþia Junilor Turci avea sã aducã ºi eliberarea
celor trei intelectuali aromâni din închisoarea de la Fezan
precum ºi a sutelor de deportaþi în toate þinuturile asiatice ºi
africane ale imperiului otoman. Mulþi dintre ei însã nu s-au mai
întors pe plaiurile verzi ale Macedoniei. ªi-au lãsat oasele prin
deºerturile nisipoase ale Arabiei, neputând suporta clima
canicularã ºi asprimea regimului de temniþã.212 IONEL ZEANA
Luptele fârºeroþilor cu antarþii
O altã insulã într-o mare de slavi o formau satele aromâne
din jurul oraºului Edessa sau Vodena cum îl botezaserã bulgarii:
Gramaticova, Cândrova, Paticina, Fetiþa ºi Selea de Sus. Ele fuseserã
întemeiate de fârºeroþi fugiþi din Epir din cauza lãcomiei ºi cruzimii
lui Ali Paºa Tepelinul, albanez musuluman dupã mamã, ºi a
gheghilor albanezi islamizaþi. Luptându-se mereu cu aceºti renumiþi
tâlhari de drumul mare, câþiva celnici aromâni au pãrãsit meleagurile
lor natale din Pleasa, Corcea, Ghirocastru ºi altele ºi s-au stabilit în
munþii de lângã Edessa. Au cumpãrat cu lire munþii ºi pãmânturile
strãmoºilor lor devenite proprietatea beilor turci ocupanþi ºi au
întemeiat o serie de sate aromâneºti înfloritoare. În afarã de Selea
de Sus unde celnicul Hrista Vasile era grecoman înfocat, în toate
celelalte sate nu exista nici un aromân atins de filoxera
grecomaniei. Celnicul Zdru întemeiase Cândrova, celnicul Cuºa,
Gramaticova, iar alþii înfiinþaserã Paticina, Fetiþa ºi alte cãtune. Toate
aceste sate fârºeroteºti aveau ºcoli primare ºi biserici româneºti. O
parte din Selea de Sus, unde locuiau fârºeroþii antigrecomani, a
fost atacatã ºi arsã de o bandã de antarþi din ordinul colonelului
Acritas, comandantul suprem al antarþilor din Macedonia,
predecesorul lui Agras. Celnicul renegat, Hrista Vasile zis Sârbul, a
dezbinat satul ºi a desfiinþat ºcoala ºi biserica româneascã sub
influenþa cãlugãrului Papastavris de la schitul din Dovra ºi a celui
din Maruºa. Fudul, încãpãþânat ºi încrezut, îºi trimitea copiii sã înveþe
carte fãrã nici o cheltuialã la ºcolile greceºti din Salonic ºi din Atena.
O mare parte din sãteni l-au urmat, bucurându-se de aceleaºi
avantaje. Toate celelalte sate însã s-au împotrivit cu înverºunare.
Antarþii greci aveau mare nevoie de sprijinul acestor sate aºezate213 Vulturii Pindului
într-o regiune locuitã masiv de populaþie bulgarã antigreceascã.
Prin aceste sate aromâne puteau face legãtura cu forþele de antarþi
din nordul ºi vestul Macedoniei, care acþionau în regiunea Murihova.
Pe la l903, o bandã de antarþi a încercat mai întâi sã
distrugã satul Paticina, dar n-a reuºit, fiind respinsã de aromânii
conduºi de Hrista Papanicola. La luptã au luat parte cu curaj ºi
femeile ºi fetele. Întâmpinaþi cu focuri de armã ºi având câþiva
rãniþi încã de la început, antarþii, care nu se aºteptau la o
asemenea rezistenþã, au fost nevoiþi sã se retragã în grabã ºi sã
se întoarcã la Neaguºte.
La scurt timp, celnicul Cuºa din Gramaticova primea
scrisori de ameninþare de la acelaºi colonel Costas Acritas, prin
care era somat sã-l alunge pe tânãrul învãþãtor Gheorghe Celea
ºi sã-l înlocuiascã cu învãþãtor grec. La fel i se cerea sã facã ºi
cu preotul român Bacu. Celnicul Sterie Cuºa nu era omul care
sã se lase intimidat. Pe de altã parte, învãþãtorul Celea era un
tânãr inteligent, energic ºi curajos ºi îl avea alãturi pe viteazul
armatol Adam Gulea, un om înalt ºi voinic, care putea doborî ºi
un urs dacã-l strângea în braþele lui de oþel. Grecii îi ºtiau de
fricã. Îl porecliserã „licanthropos”, omul – lup. Când auzeau de
numele lui, antarþii fugeau ca glonþul din puºcã. Dacã l-ar fi prins,
l-ar fi jupuit de viu, atât de mult îl urau, dar ºi el era necruþãtor.
Spre deosebire de Hali Joga, Chiciu Roºu ºi alþii care au intrat în
ceata lui Mihali Handuri ºi apoi în cea condusã de cruºoveanul
Gheorghe Mucitani, Adam Gulea a rãmas în sat. Era omul de
încredere al celnicului Cuºa ºi al învãþãtorului Gheorghe Celea.
În Gramaticova aveau loc adesea consfãtuirile armatolilor ºi ale
cetnicilor bulgari, la care lua parte totdeauna ºi învãþãtorul
Celea. Cuvântul lui era luat în seamã.
Vãzând cã toate ameninþãrile lor rãmân zadarnice, grecii
s-au hotãrât sã ardã satul. O bandã de antarþi, condusã de ofiþerii
Savas ºi Theodosis, cutreiera munþii.
Într-o zi de varã, doi sãteni din Gramaticova se întorceau
cãlare de la târgul din Vodena. Unul era Ghiþã Celea, rudã cu
învãþãtorul, celãlalt Hristu Tugearu. Au fost împuºcaþi ºi lãsaþi la
marginea drumului, cu un bilet deasupra lor. Antarþii au oprit
traistele ºi desagii cu bunãtãþi de la târg, iar cailor le-au dat drumul.214 IONEL ZEANA
Ajungând în sat fãrã stãpânii lor, oamenii ºi-au dat seama de
nenorocirea întâmplatã. Învãþãtorul Gheorghe Celea a trimis
imediat un curier la Mihali Handuri. Iar el împreunã cu Adam
Gulea a organizat apãrarea satului. În vremea aceea Mihali
Handuri avea cu el încã trei armatoli: Mita Zdru din Cândrova,
Hali Joga ºi Chiciu Roºu din Gramaticova. Mica lui ceatã se afla
în munþi între Neaguºte ºi Veria. Fusese înºtiinþat de celnicul Dinu
Bajdechi cã antarþii vor sã-i atace turmele ºi stâna de la Condusula
aflatã între Neaguºte ºi Veria. Dinu Bajdechi era din comuna Livezi
de unde era ºi Mihali Handuri. Se mutase la Vodena ºi era
preºedintele comunitãþii aromâne din oraº. κi trimitea copiii la
ºcoala primarã românã condusã de tânãrul învãþãtor Ioan Zeana.
Primind ameninþarea cã antarþii îi vor nimici turmele, Dinu
Bajdechi s-a întâlnit cu învãþãtorul Zeana.
– Domnule învãþãtor, grecii vor sã mã distrugã dacã nu-mi
retrag copiii de la ºcoala ºi biserica româneascã.
– Aºa fac ei peste tot unde apar ºcoli ºi biserici româneºti, a
rãspuns învãþãtorul, cãutând sã-l liniºteascã.
Dinu Bajdechi a scos o hârtie din buzunar ºi i-a întins-o
învãþãtorului.
– Citeºte ºi tu sã vezi ce îmi scriu.
Învãþãtorul a citit-o ºi i-a dat-o înapoi.
– Era de aºteptat, dragã Bajdechi. Vor sã ne intimideze ca sã
renunþãm la românism ºi sã devenim cu sila greci. Dându-ºi seama
cã sunt foarte puþini în Macedonia, vor sã-ºi sporeascã numãrul
grecizându-i cu forþa pe aromâni ºi pe bulgari, care sunt ortodocºi ºi
cei mai numeroºi dintre toþi ceilalþi locuitori. ªi eu sunt ameninþat, a
încheiat învãþãtorul, dar nu trebuie sã ne pierdem firea.
– Mie nu mi-e teamã de ameninþãrile lor, a rãspuns
Bajdechi, dar nu vreau sã-mi cãsãpeascã ciobanii ºi turmele,
cum au fãcut cu celnicul vostru din Veria, Toli Hagigogu. De
aceea, am venit la tine, fiindcã eºti din pãrþile acelea ºi ai rude
la Veria ºi în satele de la munte, sã-mi dai o mânã de ajutor ºi sã
luãm mãsuri de apãrare împotriva acestor ticãloºi fãrã pereche.
Eu l-am rugat pe Mihali Handuri sã se ducã cu mica lui ceatã la
Condusula unde se aflã stânele mele. Dar ei sunt puþini: trei –
patru armatoli. E nevoie de cel puþin zece inºi înarmaþi ca sã215 Vulturii Pindului
poatã þine piept unui atac dat de vreo bandã de antarþi. Suport
toate cheltuielile drumului. Nu vrei sã vii cu mine ºi sã mã pui
în legãturã cu oamenii de acolo?
Învãþãtorul a acceptat bucuros propunerea ºi a doua zi a
plecat cu Bajdechi la Veria. Au intrat în cafeneaua lui Ceani, l-a
pus pe Bajdechi în legãturã cu oamenii de acolo ºi învãþãtorul
s-a întors singur la Vodena în ziua urmãtoare. Celnicul Bajdechi
i-a angajat pe Muºa Darlaiani, pe Iancula Pendifunda ºi pe Tolea
Mocanu, zis Apala, în schimbul unei simbrii, sã stea de veghe
înarmaþi la stânile lui. A înarmat pe toþi ciobanii ºi a mai angajat
doi paznici curajoºi: Cola Ghizari ºi Lambru Celea.
Era în vara anului l904. Primind scrisoarea consãteanului
sãu, celnicul Dinu Bajdechi, Mihali Handuri s-a deplasat în grabã
la Condusula. Aici l-a cunoscut pe Muºa Darlaiani ºi pe ceilalþi
paznici cu care avea sã-ºi mãreascã ceata. Au întocmit planul în
aºa fel încât sã le taie atacatorilor retragerea spre munte ºi spre
Neaguºte, de unde erau aºteptaþi sã vinã. Scrisoarea primitã de
Dinu Bajdechi era semnatã de colonelul Costas Acritas. N-a trecut
mult ºi o ceatã de treizeci de antarþi a atacat stâna, împuºcând
mai multe oi. Ciobanii i-au primit pe antarþi cu focuri de armã.
Potrivit planului, ceata lui Handuri i-a atacat din flanc, încercând
sã le taie retragerea spre Neaguºte, vizuina lor ºi a comitetului
revoluþionar. Lupta a durat vreo trei ore. La auzul împuºcãturilor,
o patrulã de soldaþi turci s-a dus la faþa locului, deschizând ºi ea
focul asupra antarþilor care fugeau în debandadã. Vãzându-se
atacaþi din toate pãrþile, antarþii s-au împrãºtiat, lãsând pe teren
treisprezece morþi, mai mulþi rãniþi ºi câþiva prizonieri.
Ceauºul turc i-a felicitat pe ciobanii ºi pe paznicii aromâni:
– Aºcolsun, bre, cardaºim! (Bravo, fraþilor!), le-a spus el
vesel. Aþi fãcut treabã bunã. Pe prizonieri îi vom duce la Veria sã
rãspundã pentru faptele lor.
Au luat prizonierii ºi armele pãrãsite ºi au întins-o spre
Veria.
Ceata lui Handuri a pãrãsit Condusula, strecurându-se
neobservatã pe cãrãri de munte. La Horopani, sat de fârºeroþi,
a fãcut un scurt popas în timpul nopþii; acolo a întâlnit-o curierul
trimis de învãþãtorul Gheorghe Celea.216 IONEL ZEANA
Dupã lupta de la Condusula, ceata lui Handuri a sporit cu
încã patru armatoli: Muºa Darlaiani, Iani Ceara, Hrista Ciomu ºi
Iancula Pendifunda. A doua zi, pe cãrãrile cele mai scurte ale
munþilor Periºori, armatolii au ajuns la ruinele unui sat bulgãresc,
Dârjilova, în apropiere de Gramaticova. Au poposit la o fântânã
unde au bãut apã ºi s-au spãlat, apoi s-au întins pe iarbã la umbra
pãdurii din apropiere. De acolo drumul duce spre satele româneºti.
– Ne odihnim puþin aici, a spus Handuri, ºi pe urmã
pornim spre Gramaticova unde suntem aºteptaþi.
Era pe la amiazã. Venind dinspre Vodena, o ceatã de vreo
treizeci de antarþi urca drumul spre fântâna de la Dârjilova. Erau
aceiaºi care omorâserã pe cei doi sãteni din Gramaticova: Celea
ºi Tugearu.
În mijlocul cerului, soarele ardea ca o roatã de foc. Cum
stãteau culcaþi la umbrã, unii armatoli aþipiserã. Chiciu Roºu, care
avea un auz de câine, ºi-a ciulit urechile, tresãrind ºi adulmecând
aerul ca o fiarã. Un zgomot de voci învãlmãºite a nãvãlit brusc în
pâlnia urechilor lui. Vocea lui asprã a dat alarma, în timp ce,
luându-ºi puºca, se aºeza la pândã în dosul unui copac gros.
– Repede dupã arbori! a strigat el.
Cu iuþeala fulgerului, fiecare armatol ºi-a cãutat un
adãpost, ascunzându-se prin gropi, dupã arbori sau dupã stânci.
Deodatã, de dupã spinarea unui dâmb, a nãvãlit la ºipot
banda de antarþi condusã de ofiþerii Savas ºi Theodosis. Veseli
ºi gãlãgioºi, antarþii s-au repezit la ºipot ca sã se spele ºi sã bea
apã. Erau obosiþi ºi nãduºiþi de atâta drum ºi sperau sã se
odihneascã aici câteva ore înainte de a porni sã pârjoleascã la
noapte Gramaticova. Nu bãnuiau primejdia care-i pândea.
Poieniþa pãrea pustie. Amiaza de varã ardea ca un þest înroºit.
Nici o adiere nu clãtina frunziºul pãdurii. Doar murmurul
monoton al ºipotului gâlgâia îmbietor în liniºtea încremenitã.
Armatolii tãceau în aºteptare. Deodatã arma lui Mihali
Handuri a detunat, nimerind în plin ºi spârcuind pâlcul
îngrãmãdit la ºipot. Într-o clipã a rãbufnit un rãpãit vijelios de
gloanþe din puºtile celorlalþi armatoli. Cuprinºi de panicã, grecii
au luat-o la fugã pe drumul pe care veniserã. Pe câmpul de
luptã zãceau cadavrele a nouã antarþi în frunte cu ºefii lor.217 Vulturii Pindului
Gramaticova a scãpat teafãrã. Seara armatolii au ajuns
în sat. Învãþãtorul Celea i-a îmbrãþiºat ºi sãrutat pe toþi.
– Fraþilor, le-a spus el, astãsearã sunteþi oaspeþii mei. Vom
bea ºi vom petrece toatã noaptea sã sãrbãtorim victoria noastrã.
Le-aþi dat o lecþie caþaonilor sã n-o uite toatã viaþa!
– Ne-am întâlnit întâmplãtor cu ei la ºipotul de la Dârjilova,
a explicat Mihali Handuri. Ne întorceam de la Condusula unde
am respins o ceatã mare de antarþi care voiau sã distrugã stânile
ºi sã mãcelãreascã oile celnicului Bajdechi. Le-am dat o „paparã”
bunã ºi ne-am retras la Horopani, unde ne-a gãsit curierul vostru.
Am pornit cu noaptea în cap ºi am ajuns la Dârjilova unde am
fãcut un scurt popas, cã eram rupþi de obosealã. Noroc cã dupã
lupta de la Condusula ceata mea s-a mãrit cu încã patru armatoli
din pãrþile Veriei, patru tineri zvelþi ºi viteji: Muºa Darlaiani, Iani
Ceara, Hrista Ciomu ºi Iancula Pendifunda.
– Sã trãiascã ºi sã trãiþi cu toþii, fraþilor, cã altfel ne stârpesc
grecii, au strigat mai multe voci.
Adresându-se lui Handuri, învãþãtorul Celea i-a spus:
– Un cioban de la stânile celnicului Cuºa a auzit împuº-
cãturile voastre ºi a alergat în sat ca sã ne aducã vestea. Noi am
dat alarma ºi eram gata de luptã. Ne-am dat seama cã sunteþi
voi în luptã cu antarþii greci sau cu vreo poterã turceascã. Adam
Gulea voia sã vinã la voi. Cu mare greutate l-am oprit, cãci nu
ºtiam care este situaþia ºi aveam nevoie de el aici. El este braþul
de oþel al apãrãrii satului.
Adam Gulea a scrâºnit din dinþi. Plesnea de necaz. Oftând
adânc, i-a reproºat:
– Vezi, învãþãtorule, ce greºealã ai fãcut cã nu m-ai lãsat
sã mã duc? Le-aº fi cãzut în spate, când nu se aºteptau ºi aº fi
muºcat cu dinþii din ei sã mã þinã minte ºi sã le piarã pofta
pentru totdeauna de a se mai atinge de noi aromânii… mama
lor de capre râioase!
– Lasã, Adame, nu mai fi necãjit, a cãutat sã-l potoleascã
învãþãtorul. Pânã ajungeai tu acolo, lupta s-a ºi terminat. Primiþi
cum se cuvine ºi cum nu se aºteptau, au plãtit scump ticãloºia
lor. Morþii noºtri, vãrul meu Ghiþã Celea ºi Xristu Tugearu sunt
rãzbunaþi. Dumnezeu sã-i odihneascã în pace pentru sângele lor218 IONEL ZEANA
nevinovat vãrsat pentru Fara noastrã aromâneascã! Acum ocupã-te,
te rog, de cele necesare unui ospãþ de pominã ca la noi, în cinstea
armatolilor noºtri.
Satul tot vuia de cântece ºi de veselie. Gheorghe Celea era
un tânãr înalt, zvelt ºi frumos. Avea o voce frumoasã ºi-i plãcea sã
cânte mai ales cântece vechi, fârºeroteºti. Spre deosebire de
grãmosteni ºi de pindeni, fârºeroþii au o muzicã aparte, specificã
lor. Ca toþi aromânii, ei cântã în horã, dar nu toþi uniform. Ei au o
muzicã polifonicã, în care douã voci se urmãresc una pe alta
armonios ºi în contrapunct, pe fundalul unui ison monoton îngânat
de restul corului. Duetul vocal cu suiºuri ºi coborâºuri, pe fundalul
monoton, evocã parcã fenomenul transhumanþei cu întreg vuietul
turmelor de oi revãrsat din strãfundul neguros al vremii peste plaiuri
mioritice. ªi cântecele de dragoste ºi cele de dor sau de jale, ºi
baladele haiduceºti, toate au un iz strãvechi, misterios ºi fermecãtor.
Instrumentul lor muzical preferat este cimpoiul sau „gaida”, cum
îi spun ei, moºtenit de la strãmoºii lor macedoneni.
Cu fripturi aromitoare pe masã, cu „arãchie” ºi cu vin,
petrecerea s-a încins repede. Secundat de Nasi Nastu, un bãrbat
mai în vârstã, cu ochii negri ºi mari sub niºte sprâncene
stufoase, arcuite, cu vocea mai groasã, învãþãtorul Celea a
început sã cânte. Era un cântec de dragoste în care sentimentul
curgea lin, nostalgic, învãluit într-o rarã discreþie:
Hei, cu pãrul despletit, aºa,
Cu care te vei mãrita
La mugurii de primãvarã!
Vocile cântãreþilor gâlgâiau, rostogolindu-se ºi înãlþându-se
împreunã cu modulaþii calde ºi rotunde, de la tonurile cele mai
grave pânã la cele mai înalte, ca clinchetele unei turme de mioare
albe revãrsatã domol pe pajiºtea verde a unui plai însorit. Toþi
mesenii þineau isonul împreunã cu armatolii fârºeroþi. Numai
grãmosteanul Mihali Handuri ºi armatolii din Veria ascultau uimiþi
în tãcere. Unii dintre ei auzeau pentru prima oarã asemenea
melodii strãvechi.
– Bravo Celea! l-a felicitat Handuri. Nu ºtiam cã ai voce
aºa de frumoasã. Ia, mai cântã-ne ceva, l-a îndemnat el.219 Vulturii Pindului
Vocea învãþãtorului a atacat un alt cântec parcã ºi mai
arhaic: „Tumbe, tumbe”.
Hei, picurar la oi eram.
Oile tatii le pãºteam!
Hei, tumbe, tumbe, hei, tumbe, tumbe,
Hei, tumbe, tumbe, tumbe, tumbe!
Nu erau atât de multe,
Doar o mie ºi cinci sute.
Hei, tumbe, tumbe, hei, tumbe, tumbe,
Hei , tumbe, tumbe, tumbe, tumbe!…
– Aºa învãþãtorule, au strigat Chiciu Roºu ºi Hali Joga.
Amândoi, scoþând pistoalele de la brâu, s-au dus la fereastra cu
drugi de fier ºi le-au descãrcat în aer, chiuind ºi sãltând
voiniceºte.
– De-acum înainte, cu ajutorul fraþilor noºtri din Veria, le
vom arãta noi cine suntem.
Petrecerea a þinut pânã dupã miezul nopþii cu cântece, cu
chiote, cu joc ºi cu pocnete de armã ca la nuntã. A doua zi pe la
amiazã a sosit la Gramaticova un curier bulgar. Era din satul Arsen
de lângã Vodena. A tras direct la casa învãþãtorului Gheorghe Celea
pe care o cunoºtea, cãci mai fusese ºi alte ori.
– Ce s-a întâmplat? l-a întrebat învãþãtorul.
Scoþând din brâu o hârtie mototolitã, curierul i-a întins-o
rãspunzând:
– M-a trimis cu ea Vani Manafi.
Gheorghe Celea a luat hârtia, a despãturit-o ºi a început
s-o citeascã. Era de la Ivan Manafi, ºeful cetnicilor bulgari din
regiunea Vodena. Acesta îl anunþa pe învãþãtorul aromân cã este
împreunã cu cetnicul megleno-român Traian Cucuda ºi vrea
sã vinã la Gramaticova la o consfãtuire.
Împãturind scrisoarea ºi punând-o în buzunar, învãþãtorul
a strigat cu vocea lui baritonalã:
– Mamã, ai grijã de curierul bulgar ºi dã-i sã mãnânce
bine, cãci pleacã imediat.220 IONEL ZEANA
– Sã vinã jos la bucãtãrie, a rãspuns mama, o femeie de
vreo cincizeci de ani îmbrãcatã în negru, cu pãrul acoperit de o
broboadã tot neagrã, sub care strãlucea o placã de alamã,
aºezatã pe frunte ca o coroanã princiarã.
Era aºa-zisa „ciceroanã”, piesã specificã portului feminin
fârºerotesc. De unde venea numele latin al acestei piese
ornamentale, din ce milenii ºi ce glorii apuse evoca ea? Misterul
ei solemn era sacralizat de o cruce albastrã, subþire, tatuatã între
sprâncenele negre, arcuite fin pe o faþã ovalã ºi albã ca neaua
munþilor. Bãtrâna Celea nu prididea cu gãtitul la bucãtãrie, ajutatã
de mai multe femei rude ºi vecine din sat. Soþul ei, celnicul Celea,
lipsea de acasã, fiind plecat dupã treburi. Era aºteptat sã vinã de
Sfânta Maria, când toatã lumea era prezentã în sat la nunþi ºi la
logodne. Toate femeile lucrau cu drag ºi cu voie bunã, dorind ca
oaspeþii lor sã fie mulþumiþi ºi sã se bucure ºi ei, în viaþa lor asprã,
de câteva zile fericite. Fetele erau mândre de prezenþa armatolilor
în sat ºi-i urmãreau curioase ºi fremãtând de emoþie dupã
perdele. Cu imaginaþia aprinsã, sufletul vreuneia din ele se legãna
unduit de dor ºi la scurt timp izvora un nou cântec de dragoste
sau o baladã haiduceascã cu feþi frumoºi ºi viteji ca-n basme.
Curierul bulgar, ospãtat bine, a pãrãsit satul în grabã. A
doua zi pe la prânz ºi-au fãcut apariþia trei oameni înarmaþi. Purtau
bãrbi ºi mustãþi ºi urcau drumeagul de pe coastã, îndreptându-se
spre casa învãþãtorului. Acesta stãtea de vorbã cu armatolii. Când
strãinii s-au apropiat de casã, dulãul de la poartã a scos un lãtrat
ameninþãtor. Auzindu-l, învãþãtorul s-a uitat pe fereastrã ºi i-a
recunoscut pe vizitatori. Erau cei aºteptaþi. Coborând în fugã
treptele scãrii, învãþãtorul i-a poruncit câinelui sã nu mai latre.
– Taci din gurã, Hector, cã sunt oameni de-ai noºtri.
Dulãul a înþeles ºi, înghiþindu-ºi hãmãitul gros cu tonalitãþi
de bas profund, puþin rãguºit, s-a potolit, gudurându-se pe lângã
stãpânul sãu. Celea a dat mâna cu toþi trei ºi i-a poftit sus la etaj.
De pe treptele scãrii a strigat spre bucãtãrie unde forfoteau femeile.
– Mamã, vezi cã mai avem trei oaspeþi. Pânã la masã,
dã-le câte o cafea, cã sunt obosiþi de atâta drum.
– Bine, bine! Du-te sus cu ei, cã ºtie mama ce are de fãcut,
a rãspuns ea, care pregãtea la bucãtãrie mâncarea de prânz.221 Vulturii Pindului
Vesel, învãþãtorul a intrat cu oaspeþii în odaia mare ºi i-a
prezentat armatolilor. Erau Ivan Manafi, ºeful cetnicilor bulgari
din sectorul Vodena, aghiotantul sãu Carageata ºi megleno-
românul Traian Cucuda. Oaspeþii au dat mâna cu toþi cei prezenþi
ºi apoi au luat loc la masã.
Învãþãtorul Celea i-a povestit pe scurt lui Manafi lupta de la
Dârjilova dintre armatoli ºi antarþi, încheiatã cu nouã greci morþi.
– Au primit o lecþie usturãtoare, încât de acum înainte nu
cred cã vor îndrãzni sã ne mai atace, a încheiat învãþãtorul.
– Nu fi chiar aºa de optimist, gospodin învãþãtor! a rãspuns
sceptic Ivan Manafi. Grecii nu renunþã aºa de uºor la pretenþiile
lor. Ei vor sã refacã imperiul bizantin sub forma Greciei Mari cu
înghiþirea tuturor popoarelor creºtine din Macedonia despre care
spun cã sunt greci bulgarofoni, vlahofoni ºi albanofoni. I-au
convins pe turci cã ei nu urmãresc destrãmarea imperiului
otoman în Balcani, ci luptã numai pentru readucerea „ereticilor”
ºi „schismaticilor” sub ascultarea Patriarhiei din Constantinopol,
pe care sultanii au recunoscut-o ca singura autoritate supremã
creºtinã încã de la cucerirea Constantinopolei. ªi proºtii de turci
îi cred sau se prefac cã-i cred, fiindcã, în loc sã se rãzboiascã ºi
cu ei, îi folosesc împotriva noastrã, care luptãm fãþiº pentru o
Macedonie liberã ºi independentã, nesupusã nici Turciei, nici
Greciei ºi nici Bulgariei sau altui stat balcanic. Primim ajutor de
la ruºi ºi de la bulgari – este adevãrat – cãci fãrã ajutor strãin nu
putem lupta numai cu braþele goale. Dar ºi grecii primesc de la
anglo-francezi. Fãrã ajutorul lor, de mult ar fi fost azvârliþi în mare
de turci. Nu vedeþi cã toate bandele lor, înfrânte ºi decimate, se
refac repede ºi, în loc sã lupte împreunã cu noi împotriva
pãgânului asupritor, lucreazã mânã în mânã cu el, ucigându-ne
fraþii ºi arzându-ne satele?
Ivan Manafi avea perfectã dreptate. Vorbea clar ºi
convingãtor. Toþi au fost de acord cu cele spuse de el. Dupã el a
luat cuvântul Traian Cucuda. Acesta era meglenit, dar a vorbit
în graiul aromânesc pe care-l cunoºtea bine de la ªcoala
Comercialã Românã din Salonic. Megleno-românii vorbesc o
limbã ºi mai apropiatã de limba românã. Convieþuind cu slavii
secole de-a rândul, ei au împrumutat de la aceºtia multe cuvinte222 IONEL ZEANA
slave, spre deosebire de aromâni care au împrumutat cuvinte
greceºti, astfel încât un megleno-român se înþelege greu cu un
aromân, deºi amândoi vorbesc o limbã romanicã. Aceastã
simplã constatare aratã limpede, fãrã argumente ºtiinþifice
savante ºi dispute acerbe, cã ambele idiomuri derivã dintr-o
limbã arhaicã comunã: strãromâna. Separate de matca lor,
datoritã vitregiilor istorice, au rãmas de izbeliºte, ca un câmp
necultivat, nãpãdit de bãlãrii.
Aflându-se într-o casã aromâneascã în care numai doi
dintre oaspeþi erau bulgari, Traian Cucuda a socotit cã se cuvine
sã vorbeascã în graiul celor mai mulþi.
– Mã bucur din tot sufletul cã mã aflu între fraþii mei
armâni. Pe viteazul ºi înþeleptul Mihali Handuri, care a intrat deja
în legendã, îl cunosc de la Salonic unde am fost colegi de ºcoalã.
Pe ceilalþi nu v-am cunoscut decât acum. Sunt încântat ºi sunt
mândru cã sunteþi fraþi de-ai mei ºi cã luptãm împreunã pentru
aceeaºi cauzã mare ºi sfântã. Poate unii dintre noi vom cãdea
în lupte, dar vom muri liniºtiþi, cu sufletul împãcat cã ne-am
fãcut datoria faþã de fraþii noºtri atacaþi ºi uciºi miºeleºte, pentru
cã nu vor altceva decât sã-ºi pãstreze limba ºi obiceiurile
strãmoºeºti. Eu cu o ceatã de fraþi de-ai mei lupt în organizaþia
revoluþionarã condusã de voievodul Apostol. Sunt bucuros cã
v-am cunoscut ºi cã de-acum înainte vom colabora frãþeºte ºi
împotriva bandelor greceºti creºtine ºi împotriva turcilor pãgâni
care ne asupresc de veacuri.
Proaspeþii armatoli din Veria tãceau ºi ascultau emoþionaþi.
Erau oameni simpli, fãrã multã carte. Nu se pricepeau sã þinã
cuvântãri înflãcãrate ca domnii cu carte. Ei vorbeau puþin ºi
discursul lor cel mai elocvent era fapta. Totuºi tãcerea lor, la
acest ceas de tainã, pãrea stingheritoare.
Muºa Darlaiani, o namilã de om, aspru ºi zbârlit ca o
jivinã, a rupt tãcerea grãind simplu:
– Eu cu Iani Ceara din Xirulivad, cu Hrista Ciomu ºi cu
Iancula Pendifunda din Selea, am pus mâna pe armã ca sã
apãrãm satele noastre atacate de bandele greceºti ºi sã ne
rãzbunãm fraþii uciºi la drumul mare. ªi jurãm cã nu le vom lãsa
din mâini pânã nu-i vom cuminþi pe toþi duºmanii noºtri haini!223 Vulturii Pindului
Traian Cucuda i-a strâns mâna, felicitându-l cãlduros:
– Bravo Darlaiani! Ai spus scurt ºi clar tot ce ai pe suflet,
mai frumos decât noi toþi.
Traian Cucuda i-a tradus lui Ivan Manafi cele spuse de
Muºa Darlaiani. Cetnicul bulgar i-a scuturat mâna cât o labã de
urs cu amândouã mâinile sale, apoi, adresându-se tuturor, le-a
spus:
– Fraþilor, am fost trimis aici de ºeful regional, Coliman,
sã vã anunþ cã mâine sunteþi aºteptaþi la Gorno Rodivo pentru
instrucþiuni ºi întocmirea unui nou plan de luptã. Dupã aceea
vom merge la Zborsko unde se aflã depozitul nostru de muniþii
ca sã ne aprovizionãm. Toatã lumea trebuie sã aibã acelaºi tip
de armã cu gloanþe de oþel. Puºca Gras folositã de bandele de
antarþi scoate fum ºi descoperã þinta.
– Ai mei au toþi arme Manlicher, a precizat Handuri.
– Foarte bine, a încuviinþat Manafi. Atunci vor primi
cartuºiere ºi gloanþe cei care nu au.
ªedinþa s-a încheiat. Dupã puþin timp au intrat în odaie ºi
femeile cu mâncarea. Au prânzit în liniºte ºi apoi armatolii ºi
cetnicii ºi-au luat rãmas bun de la gazdã ºi au pornit, însoþiþi o
bucatã de drum de învãþãtorul Celea ºi de Adam Gulea. Acesta
ar fi mers ºi el bucuros cu ceata de armatoli, dar învãþãtorul îl
þinea în sat ca un câine de pazã. El asigura prima linie de apãrare
a satului pânã la sosirea armatolilor ºi a cetnicilor bulgari din
satele vecine.
La marginea satului s-au despãrþit. Pentru a nu se întâlni
cu cineva, armatolii ºi cetnicii au ocolit drumul principal ºi s-au
pierdut în pãdure, mergând pe cãrãri lãturalnice.
În drum spre casã, învãþãtorul Celea l-a întrebat pe Adam:
– Ce zici, Adame? Nu-i aºa cã dupã catastrofa de ieri,
grecii se vor lecui ºi nu se vor mai atinge de noi?
Celea era un om curajos, dar dorea liniºte ºi pace între
toþi creºtinii.
– Ca ºi cetnicul Ivan Manafi, eu nu cred cã antarþii se vor
lecui definitiv, a rãspuns Adam Gulea. Ne vor lãsa în pace un
timp, dar dupã aceea vor veni cu forþe noi ca sã ne distrugã. De
aceea noi trebuie sã stãm mereu cu ochii în patru.224 IONEL ZEANA
– Ai dreptate, a încuviinþat învãþãtorul. Vor veni mânaþi ºi de
setea de a-ºi rãzbuna morþii. Nu uitã aºa de uºor fanaticii ãºtia, deºi
nu noi i-am provocat, ci ei sunt cei care cautã ceartã cu lumânarea.
Dar s-au prãjit ºi se vor mai prãji dacã nu-ºi bagã minþile în cap. De
aceea noi trebuie sã fim mereu gata de luptã. Avem arme ºi muniþii
de la cetnicii bulgari. Tu ocupã-te de instrucþia bãieþilor.
– Mã ocup eu de ei, dar ce sã mã fac cã unele fete de-ale
noastre îmi cer sã le învãþ ºi pe ele sã tragã cu arma.
– O, lua-le-ar … sã le ia! a exclamat vesel, dar ºi indignat
învãþãtorul. Nu avem destui bãrbaþi ºi flãcãi pentru treaba asta?
Vor sã ne facã de ruºine? Nebunele! Treaba lor e sã stea acasã
la furcã ºi la rãzboi. Mânuirea armelor e treaba bãrbaþilor. Te
rog sã nu primeºti pe nici una la trageri, cã ne vom pomeni cu
vreun cântec scos de vreo ºugubeaþã ºi ne vom face de ruºine,
rãmânând mãrturie în timp cã noi fârºeroþii din Gramaticova
suntem fricoºi ca iepurii ºi numai femeile ne-au salvat de la
prãpãd. Ai înþeles? a rostit apãsat învãþãtorul.
– Am înþeles. Sã nu ai nici o grijã! l-a asigurat Adam Gulea.
Seara ceata de armatoli condusã de Ivan Manafi a ajuns
la Gugova, un sat bulgãresc de lângã Paticina. În sat erau vreo
zece familii de bulgari grecomani. Grecomania lor se datora
preotului bulgar din satul Nisia, un sat mixt locuit de clãcaºi
greci ºi de bulgari. Preotul bulgar, exarhist înfocat la început, a
trãdat cauza exarhatului ºi s-a pus în slujba episcopului grec
din Edessa pe care îl însoþea în vizitele sale canonice. Cu ajutorul
acestuia, episcopul grec a reuºit sã facã anumiþi prozeliþi printre
bulgarii din satele vecine.
La cãderea nopþii, ceata lui Manafi a intrat pe furiº în sat.
Dar a fost zãritã de câþiva bulgari grecomani. Aceºtia au trimis
imediat un curier la ºeful unui detaºament turcesc care se afla
la Corniþelova, o mare comunã bulgãreascã de lângã Vodena.
Armatolii au fost repartizaþi la câteva familii de încredere
unde au fost ospãtaþi ºi au dormit liniºtiþi noaptea. A doua zi
dis-de-dimineaþã urma sã porneascã spre Gorno Rodivo. Un
tânãr bulgar din sat a alergat cu noaptea în cap ºi a intrat gâfâind
la Ivan Manafi. Fãcea parte din comitetul revoluþionar local.225 Vulturii Pindului
Îngrijorat, i-a raportat ºefului cã satul este împresurat de un
detaºament turcesc ºi de un pluton de jandarmi din Corniþelova.
La auzul veºtii, Ivan Manafi, fãrã sã-ºi piardã cumpãtul, i-a
poruncit, privindu-l în ochi:
– Du-te ºi spune cetnicilor din sat sã stea liniºtiþi. Nu e nevoie
sã se demaºte ºi sã sufere familiile lor. Ne vom descurca noi.
Tânãrul a salutat ºi a plecat în fugã sã transmitã cetnicilor
sãteni porunca ºefului. Dupã câteva minute, armatolii anunþaþi
s-au furiºat în locuinþa unde erau gãzduiþi Manafi, aghiotantul
sãu Carageata, Handuri ºi Traian Cucuda. S-au împãrþit în douã
cete ºi s-au hotãrât sã strãpungã cercul. Tânãrul bulgar din sat s-
a întors odatã cu armatolii.
Vãzându-l, Manafi l-a întrebat nedumerit:
– Ce-i cu tine aici? Ai transmis cetnicilor din sat porunca
mea?
– Da, am transmis-o.
– Bine. Acum du-te acasã, i-a poruncit Manafi.
– Voievodule, vreau sã lupt ºi sã mor alãturi de tine. Fã-mi,
te rog, aceastã cinste.
Înduioºat, Manafi ºi-a descreþit fruntea ºi, îmbrãþiºându-l,
l-a sãrutat pe obraji:
– Bine, frate. Dacã þii atât de mult, facã-se voia ta!
ªi-au luat rãmas bun de la gazdã ºi au sãrit câteva garduri
prin grãdini ºi livezi. Cercul trebuia strãpuns cu orice preþ.
Altminteri, ar fi fost toþi capturaþi ºi numãrul victimelor ar fi fost
ºi mai mare, cãci ar fi cãzut mulþi sãteni cu familiile lor. Punctul
de întâlnire pentru supravieþuitori era Gorno Rodivo, unde
aºtepta Coliman cu o ceatã de vreo cincizeci de cetnici.
La marginea satului a început lupta. Ambele cete au fost
întâmpinate cu o vijelie de gloanþe. Satul tot vuia de pocnetul
puºtilor, de ºuieratul gloanþelor ºi de hãmãitul câinilor. O larmã
infernalã. Parcã toþi demonii infernului se dezlãnþuiserã asupra
satului. Toatã lumea stãtea închisã în casã. Femeile se rugau
înfricoºate ºi îºi fãceau cruci murmurând: „Boje, boje”! Doar
bãrbaþii ºi bãieþandrii mai curajoºi ieºeau prin curþi ºi prin grãdini
sã vadã lupta, blestemând ºi înjurând pe trãdãtori ºi pe turci.226 IONEL ZEANA
Lupta a durat mai bine de douã ore. Adãpostiþi la marginea
pãdurii, turcii erau siguri cã-i vor prinde pe toþi. Târându-se pe
burtã, Mihali Handuri cu o parte din armatoli a reuºit sã strãpungã
cercul, dupã ce a împuºcat câþiva soldaþi turci. Trei armatoli: Muºa
Darlaiani, Hrista Ciomu ºi Iancula Pendifunda luptau în ceata lui
Manafi. Descoperindu-l pe ofiþerul turc, Ivan Manafi s-a târât pe
burtã cu o iuþealã ºi agerime de jivinã, apropiindu-se de el tiptil
prin hârtoapele acoperite, pline de tufiºuri ºi de bãlãrii, fãrã sã fie
observat. Dupã el se târa Carageata, aghiotantul, tot atât de agil
ca ºi ºeful sãu. Cum cetnicii nu mai trãgeau, cãutând sã se apropie
târ⺠ºi sã strãpungã cercul de foc printr-o luptã corp la corp,
ofiþerul turc a crezut cã au epuizat muniþia, iar alþii sunt morþi ºi
rãniþi. Fudul ºi bucuros cã a ieºit învingãtor, s-a sculat în picioare
ºi i-a somat sã se predea, strigând în gura mare:
– Teslim ghiaur! – adicã: predaþi-vã, ghiaurilor!
Deodatã, a þâºnit ca din pãmânt Ivan Manafi cu paloºul în
mânã sclipind ca un fulger în lumina soarelui. Într-o clipitã capul
ofiþerului, care încremenise cu ochii holbaþi, s-a rostogolit în þãrânã.
Îngroziþi, soldaþii turci au luat-o la fugã, strigând: „Allah, Allah!”
Vãzându-i cum fug în debandadã, cetnicii au rãsuflat
uºuraþi. S-au strâns la un loc la umbrã ºi au început sã-ºi ºteargã
sudoarea de pe faþã. Au scãpat cu bine. Erau toþi teferi, afarã de
Hrista Ciomu care era uºor rãnit, dar putea merge. Au pornit liniºtiþi
prin pãdure spre Gorno Rodivo. Deodatã în liniºtea pãdurii a
rãsunat un scurt rãpãit de gloanþe. Douã din ele au nimerit în
plin. Neînfricatul Vani Manafi ºi aghiotantul sãu Carageata au murit
pe loc. Au fost împuºcaþi de plutonierul turc Iciu Ceauº, ºeful
postului de jandarmi din Corniþelova.
Dupã ce cãpitanul Handuri a strãpuns cercul, Iciu Ceauº
a renunþat sã-l urmãreascã în hãþiºurile pãdurii plinã de capcane
ºi a stat pe loc, ascunzându-se dupã arbori. O parte din jandar-
mii lui au dat bir cu fugiþii înaintea soldaþilor din plutonul ofi-
þerului turc. Vãzând cã lupta continuã, el a stat ascuns la pândã.
Aºteptarea nu i-a fost zadarnicã. Bun þintaº, gloanþele trase de
el, când cetnicii nu se aºteptau, ºi-au atins þinta. Fericit, Iciu
Ceauº spera o bunã recompensã materialã ºi chiar un grad de
ofiþer pentru bravura de care a dat dovadã.227 Vulturii Pindului
Pe câmpul de luptã de la Gugova zãceau morþi nouã
soldaþi ºi un ofiþer turc.
Umblând toatã noaptea, cele douã cete, despãrþite la Gugova,
s-au întâlnit a doua zi la Gorno Rodivo. Acolo, în locul numit Þârven
Camen, în apropiere de Paticina, s-au întâlnit cu Coliman, ºeful
regiunii Vodena. Handuri cunoºtea bine locul. Armatolii din ceata
lui Manafi nu cunoºteau regiunea ºi s-ar fi descurcat mai greu dacã
nu i-ar fi cãlãuzit tânãrul cetnic bulgar Mihalceto.
Mihalceto ºi armatolii i-au povestit lui Coliman cu de-
amãnuntul toate peripeþiile luptei. Coliman era un om tot atât de
calm ºi de stãpân pe sine ca ºi Vani Manafi. Moartea lui Manafi l-a
durut adânc. Sufletul sãu clocotea de furie ºi ardea de setea
rãzbunãrii. Pierduse în Manafi un prieten devotat ºi un mare luptãtor
pentru cauza Macedoniei. Moartea lui trebuia rãzbunatã neîntârziat.
Avea cu el vreo patruzeci de cetnici bulgari, iar Traian Cucuda încã
vreo douãzeci în ceata lui Coliman. Tot atâþia megleno-români
luptau în cetele conduse de voievodul Apostol. La ceata lui
Coliman se adãugau acum ºi primii zece armatoli aromâni. Din
satele bulgãreºti putea recruta la nevoie oricând noi cetnici. Decât
sã munceascã robi pe moºiile beilor turci, mulþi tineri preferau sã
devinã cetnici liberi prin pãduri, înarmaþi pânã-n dinþi ºi trãind din
ajutoare ºi din capturi. Viaþa lor era asprã, dar nu mai asprã decât
cea a clãcaºilor. De altfel, nu duceau lipsã de nimic. Oricând
întâlneau vreun negustoraº turc sau grec ºi chiar bulgar grecoman
pe care-l jefuiau de marfã. Pãgubaºul era fericit cã a scãpat
nevãtãmat. Înghiþea în sec ºi se vãita când ajungea acasã. Dar se
resemna repede ºi nu mai umbla cu reclamaþii pe la autoritãþi. ªi
dacã se plângea, tot nu se alegea cu nimic. Turcii îºi vedeau de
huzurul lor ºi nu se prãpãdeau sã prindã hoþii ºi tâlharii de drumul
mare, mai ales cã unii turci mai sãraci se nãrãviserã ºi trãiau din
pradã, atacând prin vãgãuni convoaiele de negustori care se
întorceau acasã de la bâlciuri cu lirele ascunse în desagi. Lovit cu
patul puºtii ºi dat jos de pe cal, tremurând de fricã, negustorul
spunea imediat locul unde þine ascunse lirele. Unii mai experi-
mentaþi þineau asupra lor o sumã micã, iar restul îl ascundeau în
cãptuºeala samarelor, aºa cã dacã se întâmpla sã fie prinºi pe drum,
scãpau cu o pagubã mai micã, fãrã sã piardã totul. Viaþa grea îi228 IONEL ZEANA
silea pe oameni sã recurgã la tot felul de ºiretlicuri ca sã-ºi salveze
agoniseala. Hoþia ºi tâlhãria erau la ordinea zilei. Toatã lumea era
obiºnuitã cu ele ºi ofta resemnatã ca în faþa unui rãu inevitabil,
preferabil morþii. Oamenii îºi fãceau cruce ºi se rugau în ºoaptã,
convinºi cã nu mãreþul Sultan de la Istanbul îi va mântui, ci numai
Dumnezeu din cer când va hotãrî El.
În faþa celor ºaptezeci de cetnici adunaþi într-o poianã la
Þârven Camen, Coliman a luat cuvântul:
– Fraþi cetnici, ieri, în lupta de la Gugova, am pierdut doi
luptãtori de elitã: Vani Manafi, bunul meu prieten, ºi Carageata. Un
armatol vlah a fost rãnit. Cetnicii noºtri au fost trãdaþi de câþiva
nemernici grecomani bulgari. La momentul potrivit, trãdãtorii îºi vor
primi pedeapsa cuvenitã. Principalul vinovat însã este preotul bulgar
din Nisia care a pãrãsit exarhatul ºi s-a pus în slujba patriarhiei din
Constantinopol, fãcând propagandã greceascã în satele noastre.
Acest trãdãtor ticãlos trebuie pedepsit. Al doilea duºman, care trebuie
de asemenea pedepsit, este ºeful postului de jandarmi din
Corniþelova, plutonierul Iciu Ceauº. De acesta mã ocup eu personal.
De primul se va ocupa o echipã de l0-l2 cetnici. Cine se oferã?
Doisprezece inºi au ridicat mâna.
– ªi unul ºi altul – a continuat Coliman – merg sâmbãta la
Vodena, unul la episcopie, altul la jandarmerie. Prindeþi-l ºi
executaþi-l cât mai departe de satul Nisia, pentru ca autoritãþile sã
nu se rãzbune pe ai noºtri crezând cã este victima lor. La fel voi
face ºi eu cu ºeful de post din Corniþelova. Locul de întâlnire va fi
tot aici. În cazul în care veþi fi descoperiþi ºi urmãriþi, trimiteþi curieri
în satele noastre ºi ale vlahilor ca sã ºtim unde sã ne întâlnim.
Echipele s-au format repede ºi seara au pornit la drum.
În zorii zilei au poposit într-o pãdure, una lângã Vodena, cealaltã
lângã Nisia.
Era varã, într-o zi de sâmbãtã. Preotul Boiciu din Nisia urca
pe cãrarea muntelui care ducea la Vodena. Mergea domol cãlare
pe un mãgar negru cu ochii încercuiþi de niºte cearcãne mari,
alburii, care-i fãceau ochii blânzi ºi mai mari, dându-i un aer de
animal biblic ce poartã în cârcã o fãpturã sfântã. Fost cetnic înfocat
cu vreo zece ani în urmã, se preoþise, devenind un fanatic adept
al cauzei panelene. Condamnat la 20 de ani închisoare ca terorist,229 Vulturii Pindului
el a fost graþiat la intervenþia episcopului grec din Vodena care
avea nevoie de serviciile ºi de zelul lui deosebit.
Preotul Boiciu se legãna cãlare cu potcapul cilindric sub
care pãrul negru îi atârna la ceafã împletit într-o codiþã dupã
obiceiul cãlugãresc. Era însoþit de vreo ºase soldaþi turci, cãci se
ºtia ameninþat cu moartea. Cetnicii bulgari pândeau ascunºi la
marginea unei pãduri. Când s-a apropiat, o ploaie de gloanþe a
zburat din tufiºuri ca o vijelie asupra lui. Potcapul a zburat în aer,
iar preotul s-a rostogolit de pe mãgar, trântindu-se cu burta la
pãmânt. Ca fost cetnic, cunoºtea anumite secrete de luptã. Fusese
rãnit la umãr, dar nu simþea nici o durere. Cu barba în þãrânã, se
prefãcea cã e mort. De la prima rafalã, doi soldaþi turci au fost
împuºcaþi mortal, iar al treilea rãnit. Soldaþii turci s-au trântit pe
burtã ºi au început sã tragã în direcþia pãdurii. Crezând cã l-au
împuºcat mortal pe preot, cetnicii se pregãteau sã se retragã.
Socoteau cã ºi-au îndeplinit misiunea, þinta lor fiind pedepsirea
preotului trãdãtor, nu împuºcarea soldaþilor turci care îl escortau.
Tocmai când se opreau din loc în loc ºi trãgeau câte un glonþ ca
sã-i þinã pe loc pe soldaþi, l-au zãrit pe preot lepãdându-ºi anteriul
ºi fugind la vale cât îl þineau picioarele, în cãmaºa albã însângeratã.
Au tras dupã el mai multe gloanþe, dar nu l-au nimerit.
– Ne-a scãpat, afurisitul, a oftat amãrât ºeful cetnicilor
bulgari. Dar pânã la urmã nu scapã el de pedeapsa noastrã, de s-
ar ascunde ºi-n gaurã de ºarpe. ªi pedeapsa va fi ºi mai cumplitã.
S-au afundat în desiºul pãdurii ºi s-au întâlnit mai sus,
îndreptându-se spre Þârven Camen.
Coliman a fost mai norocos. Cu câteva zile înainte venise
la el, la Gorno Rodivo o delegaþie de þãrani din Corniþelova.
– Voievodule, i-au spus ei, noi suntem clãcaºi pe moºia
beiului din Corniþelova. Muncim de ne spetim ºi abia câºtigãm
o bucatã de pâine amarã pentru noi ºi pentru copiii noºtri. Dar
necazul nostru nu este cã muncim din greu, cãci cu munca
suntem obiºnuiþi, ºi nu ne dãm în lãturi, oricât de grea ar fi.
Necazul nostru este cã nu suntem lãsaþi sã muncim tocmai
când trebuie ºi ni se prãpãdesc semãnãturile ºi recolta, încât
riscãm sã ajungem muritori de foame.230 IONEL ZEANA
– Cine vã opreºte sã munciþi? a întrebat Coliman nedu-
merit.
– ªeful de post, au rãspuns delegaþii.
– De ce? s-a încruntat Coliman.
– Spune cã îi ajutãm pe cetnici ºi cã-i aprovizionãm cu
toate cele necesare. Se poartã ca un zbir cu noi, ne înjurã, ne
bate ºi ne ameninþã cã ne împuºcã, dacã aude cã mai vine
vreun cetnic pe la noi. Nu-i lasã sã iasã la câmp decât numai
pe bulgarii grecomani.
Coliman se plimba agitat, gândindu-se la rãspunsul ce
trebuia sã-l dea delegaþilor. Aceºtia s-au privit o clipã în ochi,
apoi cel mai în vârstã i s-a adresat.
– Gospodin Voievod, nu vrem sã te supãrãm, dar vrem
sã înþelegi cã ne-a ajuns cuþitul la os. De aceea îþi vorbim pe
ºleau: ori ne scapi de Ceauº, ori ia-þi cetnicii ºi du-te în alte
pãrþi…, cã nu mai putem rãbda, a adãugat þãranul dupã o clipã
de ºovãialã, speriat el însuºi de îndrãzneala cu care i-a vorbit.
Pe faþa încruntatã a lui Coliman a apãrut un zâmbet
luminos ca soarele printre norii risipiþi. I-a plãcut ºi lui
îndrãzneala delegaþilor. Le-a întins mâna, spunându-le:
– Bine, fraþilor. Am înþeles. Vã scap de Ceauº cât mai
curând.
– Asta vrem ºi noi, au spus delegaþii, mulþumiþi de
hotãrârea lui Coliman. Suntem bulgari exarhiºti ºi þinem la
cetnicii revoluþionari care sunt fraþii noºtri ºi de la care aºteptãm
izbãvirea.
– Mã bucur cã gândiþi ºi simþiþi aºa, dar înainte de a ne
despãrþi, vreau sã stabilim niºte lucruri ca treaba sã nu dea greº.
– Ce anume? au întrebat delegaþii.
– Iatã ce, a rãspuns Coliman, explicându-le planul. Eu voi
veni cu o ceatã de cetnici ºi ne vom ascunde în pãdure, la marginea
drumului lângã ultimul vostru ogor. Când va trece pe drum ceauºul
spre Vodena, voi sã ne faceþi semn cu o batistã roºie.
Delegaþii i-au spus cã ceauºul se duce în fiecare sâmbãtã
la oraº pentru aprovizionarea plutonului de soldaþi pe care îl
conduce. Trimite mai întâi o cãruþã însoþitã de o patrulã militarã,
sã ridice proviziile necesare, iar el porneºte mai târziu cãlare,231 Vulturii Pindului
însoþit doar de doi soldaþi. De când a omorât doi cetnici fruntaºi
la Gugova, se laudã cã nu se mai teme de ei ºi cã de-abia
aºteaptã sã-i iasã în cale ca sã le facã de petrecanie.
Într-adevãr, dupã succesul de la Gugova, ceauºul Iciu
devenise foarte fudul ºi nechibzuit de imprudent. Se credea
invulnerabil, ocrotit de Allah.
N-a trecut mult ºi a sosit ºi sâmbãta fatidicã. Coliman cu
o ceatã de cetnici pândea ascuns în pãdurea de lângã Corniþelova.
ªi-a împãrþit ceata în douã, rânduind-o pe ambele laturi ale
drumului. Dupã vreo orã de la trecerea cãruþei cu patrula de
soldaþi, o batistã roºie fâlfâia la marginea ogorului ca o aripã
însângeratã deasupra frunzelor verzi ale porumbului. Ceauºul se
legãna cãlare, însoþit de doi soldaþi. Pânã la Vodena era drum
lung ºi anevoios, mai bine de patru ore de mers. Ca sã nu moþãie,
sau sã se plictiseascã, privind absent acelaºi peisaj verde ºi mono-
ton, ceauºul tãifãsuia cu cei doi soldaþi, fudulindu-se cu isprãvile
sale militare. Soldaþii îl ascultau ºi se minunau de vitejia lui,
privindu-l cu ochi plini de admiraþie subliniatã din când în când
de câte o batjocurã sau înjurãturã la adresa ghiaurilor. Deodatã
ºase cetnici au nãvãlit ca o furtunã asupra lor. Unul a apucat frâul
calului, altul l-a înºfãcat pe ceauº, trântindu-l la pãmânt ºi
legându-i mâinile. Soldaþii au fost imobilizaþi imediat ºi, cu
mâinile legate, au fost îmbrânciþi sã se afunde în pãdure. Coliman
a ordonat unui cetnic sã ia calul ºi sã aibã grijã de el. Fusese
rugat de delegaþia de þãrani sã nu-l omoare lângã satul lor, ci cât
mai departe, pentru ca populaþia satului sã nu fie bãnuitã de
autoritãþi cã are vreun amestec pentru care sã fie supusã la
represalii sângeroase.
Înconjuraþi de cetnici, ceauºul ºi cei doi soldaþi cu mâinile
legate la spate, urcau plini de spaimã ºi de nãduºealã pe cãrãri
întortocheate de munte. Târziu spre searã au ajuns în satul bulgãresc
Pociup, aproape de Vodena. Acolo ceata a poposit. S-a constituit
un tribunal de judecatã prezidat de Coliman. Mihali Handuri, care
cunoºtea bine limba turcã, îndeplinea funcþia de interpret. Ca
acuzat figura numai ceauºul. Soldaþii asistau la judecatã ca simpli
spectatori. Toatã lumea ºedea întinsã pe iarbã. Coliman a deschis
ºedinþa.232 IONEL ZEANA
– Hei, ceauºule, uite cã te-am prins ºi acum te judecãm noi
dupã legea noastrã. Cu soldaþii nu avem nimic ºi le vom da drumul,
fiindcã nu ne-au fãcut nici un rãu sau, dacã ne-au fãcut vreunul,
asta o ºtiu numai ei. Chiar dacã au luptat la Gugova contra noastrã,
ei ºi-au fãcut datoria de soldaþi, executând ordinele superiorilor
lor. De aceea, sunt iertaþi ºi vor fi lãsaþi liberi. Tu însã vei fi judecat ºi
pedepsit pentru tot rãul pe care l-ai fãcut oamenilor nu în calitatea
ta de om al legii ºi de apãrãtor al ei, ci de zbir care calcã totul în
picioare dupã placul sãu.
Soldaþii turci au holbat ochii, aiuriþi, nevenindu-le sã
creadã. Oare au auzit bine cele spuse de translator în limba turcã?
Oare visau un vis ireal de frumos, sau îºi bãteau joc de ei ghiaurii
afurisiþi? Tâmplele îi strângeau ca într-un cleºte de foc, urechile
le vuiau, bãtãile inimii cãdeau iuþi ºi grele ca niºte lovituri sinistre
de ciocan pe nicovala sorþii. Le pierise ºi graiul ºi sângele din
obrajii albi ca varul sub fesurile roºii ca sângele. Doar în gând
murmurau disperaþi: „Allah, Allah!” Dar îi mai auzea Allah la ora
aceea cumplitã? Vocea translatorului ghiaur i-a readus la realitate.
Calm, grav ºi aspru, Coliman a început sã înºire acuzaþiile:
– Este adevãrat cã te porþi rãu cu cea mai mare parte a
populaþiei din sat ºi favorizezi numai cele l0-l5 familii grecomane?
Ceauºul tãcea. Îl privea numai nãucit. Coliman a continuat:
– Este adevãrat cã-i împiedici pe oameni de la munca
câmpului, în toiul muncilor agricole, sub pretextul cã-i
aprovizioneazã pe cetnici ºi-i laºi numai pe clãcaºii grecomani?
Nici un rãspuns. Ceauºul tãcea, nu pentru cã sfida
legalitatea ºi autoritatea acestui tribunal de circumstanþã, ci
pentru cã se afla într-o stare de prostraþie mai adâncã decât cea
a subalternilor sãi.
– De ce taci? Vorbeºte! Ai dreptul sã te aperi, a strigat la el
Coliman. Dacã îmi aduci fapte ºi argumente cã eºti nevinovat, vei
fi graþiat. Noi nu suntem bandiþi ºi criminali ºi nu ucidem oameni
nevinovaþi. Noi luptãm pentru un ideal pentru care am jurat cã
suntem gata oricând sã murim. Aºadar, te previn cã orice tãcere la
întrebãrile mele e consideratã ca o recunoaºtere a vinovãþiei tale
ºi, prin urmare, pasibilã de pedeapsa cu moartea.233 Vulturii Pindului
Deodatã, din strãfundul coºmarului în care zãcea, un licãr
de speranþã a pâlpâit fugitiv în privirile înviorate ale ceauºului.
În definitv, tot este pierdut. De ce sã nu încerce sã se apere,
dacã i se permite? Cu un efort uriaº ºi-a recãpãtat cumpãtul.
Coliman l-a întrebat din nou:
– Este adevãrat cã ai printre bulgarii grecomani agenþi
informatori sau pârâtori de profesie de care te foloseºti ºi trimiþi
informaþiile ºi pârele lor la ºefii superiori?
– Eu sunt slujbaº ºi datoria mea mã obligã sã-mi informez
superiorii cu tot ce se întâmplã în sectorul meu.
– Datoria unui slujbaº este sã-ºi informeze corect
superiorii, nu sã-i inducã în eroare cu pâri mincinoase de pe
urma cãrora sã sufere lume nevinovatã.
Ceauºul a tãcut, ºtiindu-se cu musca pe cãciulã. Coliman
a continuat:
– Este adevãrat cã primeºti dispoziþii scrise sau verbale
sã favorizezi populaþia greacã ºi sã persecuþi populaþia bulgarã?
– Eu sunt obligat sã execut, nu sã discut ordinele primite,
indiferent contra cui sunt îndreptate.
– Rãspunsul este abil, dar ocoleºte întrebarea. Este
adevãrat cã ai participat cu jandarmii tãi la percheziþionarea celor
zece case ale fruntaºilor bulgari din satul Pojarsco, care au fost
arse apoi de antarþii greci ziua în amiaza mare, fãrã sã interveniþi
ca sã-i opriþi de la acest masacru?
– Eu am primit ordin sã iau parte la percheziþionarea
caselor. Era datoria ºefului de post local sã intervinã ºi sã-i
aresteze pe fãptaºi. Eu mi-am îndeplinit misiunea ºi m-am întors
la postul meu, a încercat ceauºul sã se apere.
– Te-ai întors dupã ce antarþii greci ºi-au „îndeplinit” ºi ei
„misiunea”, în vãzul ºi cu complicitatea voastrã, a precizat
Coliman, spulberându-i orice iluzie.
I-a pus o ultimã întrebare:
– Recunoºti cã ai luat parte la lupta de la Gugova ºi cã ai
împuºcat doi cetnici fruntaºi, în mod laº, pe la spate, când
practic lupta se terminase ºi puteai sã te retragi la postul tãu,
aºa cum ai spus cã te-ai retras de la Pojarsco, dupã ce þi-ai
îndeplinit misiunea?234 IONEL ZEANA
– Recunosc. Dar lupta nu se terminase. Dacã mã desco-
pereau, mã împuºcau ei…
Coliman l-a privit rânjind. Ceauºul nu era prost. Dar era
un duºman rãu ºi viclean. Sângele celor doi prieteni împuºcaþi
la Gugova cerea rãzbunare.
Ceauºul a fost condamnat la moarte prin împuºcare. Cei doi
soldaþi au fost eliberaþi. Calul, fãrã frâu ºi fãrã ºa, a fost slobozit departe
de satul Pociup pe drumul care duce la Vodena. Patrula militarã
ajunsã în oraº, vãzând cã ceauºul nu mai vine, a dat alarma anunþând
autoritãþile. Au fost trimise potere în satele vecine, dar ceauºul n-a
fost gãsit. A fost gãsit numai calul rãtãcit în locuri necunoscute. Prin
soldaþii eliberaþi, Coliman a trimis caimacamului din Vodena un
bilet scris în turceºte cu urmãtorul conþinut: „Ceauºul, comandantul
detaºamentului din Corniþelova, a plecat în lumea cealaltã sã ducã
salutãri ºi sã cearã iertare lui Vani Manafi ºi Carageata pe care el i-a
împuºcat pe la spate în lupta de la Gugova.”
Dupã executarea ceauºului ºi eliberarea soldaþilor,
Coliman a pãrãsit regiunea, îndeptându-se spre Sborsco unde
se afla depozitul de arme ºi muniþii, ascuns într-o peºterã. Toþi
cei care nu aveau, au primit arme ºi câte douã cartuºiere cu
gloanþe pe care ºi le-au pus cruciº pe piept. Cu bãrbi ºi cu
cartuºierele pe piept ca niºte platoºe, cu opinci în picioare, cu
sabie ºi puºcã, pãreau fioroºi ca niºte arãtãri nãzdrãvane. Pentru
uºurinþa aprovizionãrii cu hrana zilnicã ºi acþionarea rapidã,
Coliman ºi-a împãrþit unitatea în cete mai mici, repartizate pe
sectoare. De la Sborsco, fiecare ceatã, sub conducerea unui
ºef, s-a îndreptat spre sectorul stabilit. Armatolii, sub conducerea
lui Mihali Handuri, s-au îndreptat spre satele aromâne din
Regiunea Veria.235 Vulturii Pindului
Un plan respins
A mai trecut un an plin de întâmplãri tragice. Teroarea
dezlãnþuitã de antarþii greci creºtea. Colaborarea lor cu
autoritãþile turceºti era evidentã. Mulþi aromâni din sate ºi din
oraºe ºi-au pierdut viaþa pentru credinþa ºi conºtiinþa lor
naþionalã la care nu voiau sã renunþe. Armatolii aveau acum un
nou cãpitan: cruºoveanul Gheorghe Mucitani zis Casapu. Ei
apãrau satele aromâne înºirate pe munþi de la Xirulivad pânã la
Paticina. Ca ºi Mihali Handuri, noul cãpitan a ajuns ºi el repede
legendar. Era cântat în balade ºi marºuri pentru isprãvile sale
eroice. Deºi faima lui creºtea, totuºi în sinea lui era nemulþumit.
Voia sã le aplice grecilor o pedeapsã îngrozitoare, care sã-i
paralizeze total ºi sã-i opreascã definitiv de la vãrsãri de sânge.
Într-o zi, Cola Nicea i-a povestit câteva amintiri din copilãria
sa petrecutã la Veria. Mucitani a aflat de la acesta amãnunte despre
aºezarea oraºului, cum este organizat ºi împãrþit în mahalale
separate între ele dupã grupurile etnice care le alcãtuiesc. Mahalalele
erau închise noaptea ca niºte fortãreþe izolate. Fiecare grup etnic
îºi avea mahalaua lui proprie. Rar se vedeau case rãzleþe care
puteau fi atacate ºi prãdate uºor de rãufãcãtori, în bezna uliþelor
înguste ºi întortocheate. Grecii, fiind puþini, aveau o singurã mahala
întinsã între biserica Sfântul Antonie ºi un braþ al râului Bistriþa cãruia
ei, în îngâmfarea lor caracteristicã, îi spuneau Aliacmon, dupã un
nume antic cu rezonanþe ciudate, arhaice, negreceºti. De cinci sute
de ani turcii îi spuneau Caraasmac, iar Aromânii ºi slavii Bistriþa.
Cum vechii macedoneni nu erau greci, ci traci, numele râului
aminteºte mai degrabã de o obârºie tracã. Stãpânirile dureazã mai
mult sau mai puþin, dar se schimbã. Locurile însã, munþii, vãile ºi236 IONEL ZEANA
apele rãmân neschimbate ºi poartã numele primului stãpânitor
sau mai multe nume date de cuceritorii succesivi.
Veria era aºezatã pe malurile râului Bistriþa. Aromânii, fiind
cei mai numeroºi, aveau mai multe mahalale, care toate purtau
acelaºi nume: mahalaua vlahã, deosebindu-se doar prin locul unde
se aflau. Evreii ºi þiganii aveau ºi ei mahalaua lor. Cea a evreilor se
afla chiar în centru, de-a lungul ºoselei care traversa oraºul. Ei erau
comercianþi ºi zarafi ºi aveau câþiva medici renumiþi ºi farmaciºti.
În urma celor povestite de Cola Nicea, lui Gheorghe
Mucitani i-a venit ideea sã dea foc într-o noapte mahalalei greceºti.
– Ce zici Nicea, – l-a întrebat el – n-ar fi bine sã dãm foc
într-o noapte mahalalei greceºti din oraº unde locuieºte
episcopul ºi comitetul revoluþionar?
Cola Nicea a rãmas câteva clipe gânditor. Mucitani a
continuat convins de justeþea ºi eficacitatea gestului sãu:
– Cred cã numai aºa se vor astâmpãra grecii ºi vor renunþa
la arderea satelor noastre.
Cola Nicea i-a rãspuns entuziasmat:
– Sã ºtii, cãpitane, cã ai dreptate. E o idee minunatã ºi se
poate pune în aplicare foarte uºor. Sãpãm un mic tunel din
mahalaua noastrã pânã în curtea bisericii Sfântul Antonie care
noaptea, e pustie. Apoi dãm foc întregii mahalale, sã ardã ca
ºobolanii – fir-ar mama lor de tâlhari! – a scrâºnit furios Nicea.
Gheorghe Mucitani era încântat. Completându-i ideea,
Cola Nicea a adãugat:
– Sã-þi mai spun ceva, cãpitane. Oraºul Veria primeºte
apã de izvor din munþii de lângã Cojani, printr-o conductã veche
despre care se spune cã dateazã de pe vremea romanilor. De la
aceastã conductã, apa se distribuie în tot oraºul, printr-o reþea
de canalizare. Din loc în loc sunt ºipote, ciºmele ºi havuzuri în
care apa curge întruna. În centrul oraºului, sub niºte platani
uriaºi, este un havuz rotund cãruia turcii îi spun ªindrivan, iar
aromânii ªutruvani. Grecii îi spun Sindrivan, cãci ei cu limba
lor subþire sâsâie ca vipera dezlãnþuitã. Le-am putea tãia deci
de la conductã ºi apa de bãut distribuitã de reþeaua de
canalizare. Avem oameni care pot face treaba asta repede, cãci237 Vulturii Pindului
conducta veche se terminã sub coasta unui deal înainte de a
pãtrunde în oraº.
Planul schiþat pãrea simplu ºi uºor de realizat. Într-o searã
la Cãstrie, Mucitani le-a destãinuit armatolilor planul sãu:
– Ca sã-i înfrângem definitiv pe greci, iatã ce plan am
conceput împreunã cu Cola Nicea: sã dãm foc la mahalaua
greceascã din Veria ºi sã-i tãiem ºi aprovizionarea cu apã de la
conducta principalã. Ce pãrere aveþi?
Toþi armatolii au fost de acord. Erau chiar entuziasmaþi.
Unii se mirau înciudaþi, cã nu le-a venit aceastã idee mai de mult.
– Aºa cum grecii vor sã ardã satele noastre, tot aºa meritã
sã le facem ºi noi, au izbucnit toþi într-un glas.
Numai Mihali Handuri tãcea. Gheorghe Mucitani l-a
întrebat:
– Tu, Handuri, ce pãrere ai? Vãd cã nu eºti entuziasmat
de ideea mea ºi a prietenului tãu Nicea.
– Dragã Mucitani, teoretic planul vostru este excelent ºi
practic se poate realiza uºor ºi fãrã pierderi din partea noastrã. Dar
gândeºte-te la urmãri. Un proverb înþelept spune: „sã nu te joci cu
focul, cã te poþi frige.” V-aþi gândit cã, dând foc la mahalaua
greceascã, flãcãrile, odatã dezlãnþuite, pot înghiþi tot oraºul? ªi n-o
sã ardã numai grecii, care nu sunt toþi vinovaþi, cãci sunt printre ei
ºi oameni cumsecade, cu judecatã sãnãtoasã, ci ºi ai noºtri din
mahalaua vecinã. Asta este pãrerea mea personalã. Dar oricum ar
fi, rãspunderea este prea mare ºi hotãrârea n-o putem lua noi care
suntem niºte simpli executanþi, ci conducãtorii comunitãþilor
noastre, mai ales ai celei din Veria. Dacã ei vor lua aceastã hotãrâre,
atunci vom trece la acþiune ºi o vom duce la îndeplinire.
Vorbele lui Handuri, bine cumpãnite ºi rostite calm, au
cãzut ca o burniþã de toamnã peste vâlvãtaia sufleteascã a
armatolilor.
A doua zi un curier a plecat de la Cãstrie cu o scrisoare
de-a lui Gheorghe Mucitani cãtre Culicea Caranica, ºeful
comunitãþii ºi primarul satului Doleani. Un alt curier pleca la
Veria cu o scrisoare similarã adresatã lui Toli Hagigogu. La scurt
timp au fost înºtiinþaþi ºi ºefii comunitãþilor din Selea ºi Xirulivad,238 IONEL ZEANA
Petre Badralexi ºi Tuºa Bucuvala. Armatolii aºteptau cu înfrigurare
rãspunsul.
Primarul Culicea Caranica a citit scrisoarea ºi, punând-o
în buzunar, s-a adresat fiului sãu cu un aer grav, îngrijorat:
– Tuli, trimite pe cineva la preotul Papatãnase ºi la
învãþãtorii Caragea, Dalametra ºi Chiriazi sã le spunã cã desearã
sunt convocaþi la o ºedinþã la noi acasã. Sã nu lipseascã nimeni.
– S-a întâmplat iarãºi ceva? a îngãimat Tuli de dupã
tejghea, privindu-ºi îngrijorat tatãl.
– Nu s-a întâmplat nimic. Nu te frãmânta. Am primit o
scrisoare de la armatoli ºi trebuie s-o aduc la cunoºtinþa
comitetului conducãtor. Vei afla desearã pe larg totul. Am uitat
sã-þi spun: trimite ºi la Tanaºoca sã vinã ºi el la consfãtuire,
dacã soseºte pânã atunci de la oraº.
– Bine, tatã, am sã trimit imediat un bãiat sã-i anunþe, a
rãspuns Tuli serios, deºi îi venea sã zburde de bucurie.
Tuli Caranica o iubea pe Tana Tanaºoca, una din fetele
negustorului Tãnase Tanaºoca. Nu o vedea decât rareori când
mergea la bisericã, trecând prin faþa casei lor împreunã cu
pãrinþii, cu fraþii ºi cu sora ei. Tuli îºi fãcea de lucru în faþa
prãvãliei la ora când familia Tanaºoca urca drumul spre bisericã.
Se priveau amândoi câteva clipe, apoi Tana apleca ochii sau îi
întorcea în altã parte ca sã nu fie observatã cumva de pãrinþi…
Ca toate fetele, tainele inimii nu le dezvãluia decât mamei ºi
surorii sale. Bãrbaþii, pãrinþi sau fraþi, nu le aflau decât târziu,
când se apropia sorocul mãritiºului.
Sâmbãta era ziua când negustorii ºi meseriaºii care
lucrau la oraº obiºnuiau sã se întoarcã în sat pentru a petrece
duminica în mijlocul familiei. Plecau în grup de la oraº dupã
amiazã ºi ajungeau în sat cãlare dupã trei-patru ore de mers.
Când se iveau în ºir din Batã, copiii unora dintre ei alergau în
întâmpinarea lor, dornici sã se înfrupte mai repede din bunãtãþile
aduse de pãrinþii lor: bomboane, roºcove, smochine, portocale
ºi alte dulciuri jinduite de ei. De la intrarea în pãdurea din Batã,
unii cãlãtori, ca sã scurteze drumul, o luau la stânga ºi urcând
pieptiº coasta pe un drumeag ºerpuit, ajungeau pe un tãpºan
neted ca-n palmã ºi de acolo, pe lângã ºipotul lui Carataº,239 Vulturii Pindului
soseau mai repede acasã. De aceea, unii copii de la poalele
muntelui, ieºeau pe Dumbã, un dâmb de la marginea satului,
de unde aveau o largã perspectivã asupra ambelor drumuri de
intrare în sat. Când apãreau cei aºteptaþi, copiii se repezeau
veseli, întrebându-i nerãbdãtori:
– Ce mi-ai adus, tãticule?
Tãticul se apleca, îl lua în braþe ºi-l punea pe samar în
faþa lui, potolindu-i nerãbdarea pânã acasã cu vreo bomboanã,
roºcovã sau mandarinã.
Ajunsese de pominã o fetiþã de vreo cinci aniºori a lui
Caramiha. Fiind aproape, a dat fuga pe Dumbã sã-ºi aºtepte
tatãl. Se lãsase seara. Preotul Papatãnase venea de la oraº cãlare
pe mãgãriþa lui, legãnându-se pe drumeagul de la poalele
Dumbei. Fetiþa, Tincuþa Caramiha, vãzând cã tãticul ei lipseºte,
a coborât în fugã coasta ºi s-a apropiat de preot strigând:
– Popã, nu ºtii dacã vine ºi tata?
Preotul a privit-o acru, întrebând-o supãrat:
– A cui fetiþã eºti?
– A lui Mita Caramiha, a rãspuns fetiþa, nerãbdãtoare sã
afle de ce întârzie sã soseascã tatãl ei. În cãpºorul ei de copil,
ea nu se gândea la primejdia antarþilor greci, ci la bunãtãþile din
care voia sã se înfrupte înaintea fraþilor ºi surorilor ei mai mari
ºi mai mici.
– Cine te-a învãþat sã-mi spui aºa, a întrebat-o preotul,
îndulcindu-ºi puþin glasul.
– Nimeni. Nu-þi spune lumea preot? a întrebat ea miratã.
– Da, sunt preot, dar când vorbeºti cu mine sã-mi spui
„pãrinte”, i-a zâmbit preotul Papatãnase, continuându-ºi drumul
care urca coasta pe lângã casa lui Caramiha. Întorcându-ºi capul,
a adãugat spre bucuria fetiþei care rãmãsese pe loc nedumeritã:
vine ºi tatãl tãu, dar nu-l aºtepta aici, cã vine pe drumul mare din
Batã.
Fetiþa a rãmas nedumeritã la marginea drumului,
privindu-l îmbufnatã. Tocmai atunci intra în sat din Batã un grup
de cãlãtori cãlare. Fetiþa a zorit paºii spre casã ca sã fie alãturi
de fraþii ºi surorile ei la sosirea tatãlui lor. De data asta nu i-a
reuºit planul încropit în cãpºorul ei de copil. Când a ajuns acasã240 IONEL ZEANA
ºi a povestit pãþania cu „urâciosul popã”, toatã lumea a izbucnit
într-un hohot de râs. A râs ºi tatãl ei când a ajuns acasã cãlare
pe un cal roºu încãrcat cu traiste ºi desagi doldora de bunãtãþi.
Mama ei, o femeie evlavioasã, a dojenit-o cu blândeþe:
– Sã nu-i mai spui altãdatã aºa, cã ne faci de ruºine.
– Dar cum sã-i spun dacã e preot?
– Sã-i spui „pãrinte”, cãci aºa se spune când vorbeºti cu
un preot.
Ea ºtia cã „pãrinte” este numai tatãl ei, iar preotul este
popã … ºi pace!
De câte ori aveau chef de glumã sau se ciondãneau, fraþii
ºi surorile chicoteau, strigând „popã”!
Fetiþa alerga dupã ei, mânioasã, cu pumnul ridicat sã-i
loveascã.
Drumurile din Batã ºi de la ºipotul lui Carataº se uneau
în piaþa satului în faþa dughenei lui Culicea Caranica ºi a
cafenelei lui Cionga.
În ziua aceea, Tuli Caranica s-a dus personal la casele
tuturor celor convocaþi. A terminat repede ºi a lãsat la urmã casa
lui Tanaºoca, deºi era cea mai apropiatã. Nu dorea altceva decât
s-o vadã pe Tana Tanaºoca, draga inimii lui. Atât îi era de ajuns.
O privire dulce ºi sfioasã ºi o vorbã-douã din partea ei i-ar fi
umplut sufletul de o imensã fericire.
Dupã ce a servit câþiva clienþi, Tuli a închis prãvãlia ºi a
pornit la vale spre casa lui Tanaºoca. Tana se întorcea de la
ºipotul de lângã casa lui Darda cu douã „ghiumi” pline cu apã.
S-au zãrit de departe ºi ºi-au potrivit pasul amândoi ca sã se
întâlneascã – chipurile – ca din întâmplare. S-au întâlnit la
intrarea în curte.
– Bunã seara, a salutat Tuli cu inima bãtându-i puternic
în piept. Mi-ai ieºit în cale cu plin, ceea ce înseamnã cã îmi va
merge bine.
– Bunã seara, a rãspuns ea, roºie toatã ca un mac,
pregãtindu-se sã deschidã poarta de intrare în curte.
– Spune-i tatãlui tãu, când vine acasã, cã este convocat
astãsearã la noi acasã la o consfãtuire a consiliului comunal.241 Vulturii Pindului
– Am sã-i spun, dacã vine. Dar dupã câte ºtiu de la mama,
nu cred cã vine azi de la Veria…, a îngãimat Tana fericitã, dar ºi
îngrijoratã totodatã de a nu fi zãritã cu alesul inimii sale în poarta
curþii lor.
Tuli a pus mâna pe clanþã, deschizându-i poarta ºi, înainte
ca Tana sã intre în curte, i-a spus cu vocea sugrumatã de emoþie:
– Noapte bunã, Tana, ºi sã ºtii cã mi-eºti tare dragã.
– ªi tu mi-eºti drag mie, i-a mãrturisit ea îmbujoratã la faþã.
Apoi Tuli s-a întors la prãvãlie, plutind în al nouãlea cer.
A avut norocul sã stea puþin de vorbã cu aleasa inimii lui fãrã sã
fie vãzut de nimeni.
Afarã de negustorul Tãnase Tanaºoca, toþi ceilalþi au fost
prezenþi la ºedinþã. Primarul Culicea Caranica i-a invitat sus în
salonul de primire. Fata lui, Hrisa, o codanã de vreo doisprezece
ani, cu ochii negri, vioi ºi faþa albã ca laptele, era o frumuseþe.
Era promisã deja feciorului mai mic al lui Buºa Demu, un tânãr
blond, cu ochii cãprui, înalt ºi zvelt, cel mai cuminte ºi mai
frumos flãcãu din sat. Tinerii se plãceau încã de pe bãncile ºcolii.
Pãrinþii lor erau prieteni buni ºi s-au hotãrât sã se încuscreascã.
ªi cuvântul dat era lege sfântã.
Primarul a dat citire scrisorii trimise de cãpitanul armatol
Gheorghe Mucitani, apoi i-a întrebat:
– Ce pãrere aveþi? Cel care mi-a adus-o mi-a spus cã o
scrisoare asemãnãtoare a fost trimisã lui Toli Hagigogu la Veria,
alta la Selea celnicului Bardalexi ºi alta la Xirulivad celnicului
Bucuvala.
Cei trei învãþãtori au fost de acord cu planul conceput ºi
propus de cãpitanul Mucitani.
– Bravo acestui cruºovean viteaz pe care-l cunosc de la
liceul din Bitolia. De asemenea oameni ca el avem nevoie în
aceste vremuri grele. Numai pârjolind cuibul de vipere de la Veria,
îi vom lecui pe greci de terorismul lor împotriva noastrã. Numai
aºa ne vom pãstra fiinþa naþionalã. Altfel, vom pieri ºi ne vor
blestema urmaºii – cei care vor supravieþui – ºi ne vor dojeni
dincolo strãmoºii ca pe niºte oameni de nimic care-ºi meritã
soarta, a încheiat patetic învãþãtorul Iancu Dalametra.
Buºa Demu i-a strâns mâna învãþãtorului, felicitându-l:242 IONEL ZEANA
– Aºa este, Iancule, trebuie sã-i lovim la cap ca sã le piarã
piuitul. Altfel, nu se vor astâmpãra ºi va mai curge sânge
nevinovat ºi dintr-o parte ºi din alta.
Dalametra a încins de la început atmosfera ºi planul
armatolilor avea toate ºansele sã fie adoptat uºor ºi în unanimitate.
Atunci, sprijinit în bastonul sãu de care nu se despãrþea
decât la culcare, preotul Papatãnase, cu barba cãruntã, rarã ºi
cu vocea subþire, rotindu-ºi ochii înfundaþi în orbite asupra
tuturor, a luat cuvântul grãind domol:
– Iancule, Iancule! iei foc repede ºi dai foc ºi altora care,
fãrã sã-ºi dea seama, îl rãspândesc cât mai mult, în loc sã se
strãduiascã a-l mãrgini ºi a-l stinge. E adevãrat cã antarþii sunt
rãi ºi au vãrsat mult sânge nevinovat, mai ales de-al nostru, cãci
bulgarii au ºi ei vise mari ca ºi grecii ºi nu cred cã se vor purta
mai bine cu noi când vor ajunge stãpânii Macedoniei. Îi cunosc
bine ºi ºtiu ce clocesc, cã doar sunt meglenit. Dar sã nu uitãm
cã ºi armatolii noºtri au rãspuns cu vârf ºi-ndesat…
– Da, dar n-au lovit la cap ca sã-l paralizeze pe duºman, a
replicat Dalametra. De aceea, vãrsãrile de sânge vor continua chiar
dacã antarþii au primit ordin, cum se spune, sã nu se mai atingã
de oameni nevinovaþi, ci sã se batã numai cu armatolii noºtri ºi
cu cetnicii bulgari. Eu nu cred în asemenea gogoºi, pãrinte! Tu,
dacã vrei, eºti liber sã crezi!
– Eu vã întreb, a continuat preotul, ce rezultat am obþinut
cu rãzbunãrile noastre? Nu zic cã trebuie sã stãm cu braþele
încruciºate ºi sã nu ne apãrãm. Ca creºtini ce suntem avem dreptul
ºi datoria sã ne apãrãm viaþa atunci când suntem atacaþi de
rãufãcãtori, dar este un mare pãcat sã atacãm ºi sã luãm viaþa altor
semeni de-ai noºtri nevinovaþi. Iancu Dalametra crede – ºi poate ºi
unii dintre voi cred – cã dacã ardem mahalaua greceascã din Veria,
va fi liniºte ºi pace. Eu cred cã se înºealã. Grecii ne vor acuza de
crime monstruoase, de cruzime sãlbaticã ºi nu ne vor ierta, ci se
vor rãzbuna ºi mai cumplit când vor putea. ªi astfel vãrsãrile de
sânge se vor þine lanþ. Deocamdatã s-a obþinut un armistiþiu propus
de ei ºi e bine ca noi sã-l respectãm, a încheiat preotul Papatãnase.243 Vulturii Pindului
Rãsucindu-ºi mustaþa groasã, celnicul Dzima, sprijinit ºi
el în cârlibana lui ciobãneascã, a grãit, dupã ce ºi-a dres glasul
tuºind scurt:
– Eu nu am carte multã, dar am ºcoala vieþii ºi vã vorbesc
din ce m-a învãþat ea. Am ascultat ºi ce-a spus inimosul nostru
învãþãtor ºi ce-a spus înþeleptul ºi bunul nostru preot. Eu sunt de
pãrere sã aºteptãm mai întâi ce hotãrâre va lua Toli Hagigogu,
ºeful comunitãþii din Veria, bãtrânul celnic Badralexi din Selea ºi
celnicii Bucuvala, Caprini, Ceara ºi Carafoli din Xirulivad. Dacã ºi
ei vor fi de aceeaºi pãrere cu preotul Papatãnase, atunci – deºi
am un fecior tãiat de antarþi – gãsesc cã propunerea preotului
este cea mai bunã.
Toþi au fost de acord cu propunerea celnicului Dzima.
La despãrþire, preotul Papatãnase le-a spus cã vrea sã stea de
vorbã cu armatolii ºi sã le aducã el la cunoºtinþã hotãrârea
comitetului conducãtor din satul Doleani.
Luni dimineaþa preotul Papatãnase urca cãlare pe
mãgãriþa lui neagrã pe vechiul drum roman care ducea la
Cãstrie, urmat de Cola Dzima, fiul cel mare al celnicului. Dupã
o orã de mers au ajuns la ruinele vechiului castru roman unde
se afla una din stânile celnicului. Haita de câini a dat alarma,
hãmãind ºi alergând spre noii veniþi.
– Potoleºte-i, Cola, sã nu-mi rupã anteriul! a strigat preotul
speriat.
– N-ai grijã, pãrinte, cã doar mã cunosc câinii, l-a asigurat
Cola Dzima. Apoi a strigat la haita care se apropia lãtrând: na
Ursa, na Murga, na Giaveli! Ia fiþi cuminþi ºi nu mai lãtraþi, s-a
rãstit el.
Câinii s-au potolit, lãsându-se mângâiaþi pe cap,
gudurându-se pe lângã el, lingându-i mâinile ºi dând din coada
lãþoasã. Când au ajuns la stânã, preotul a descãlecat de pe
mãgãriþã, fiind de acum în deplinã siguranþã. Goga Dzima, fratele
lui Cola, a dat jos samarul de pe mãgãriþã ºi aceasta s-a repezit
la o tufã de ciulini din apropiere din care a început sã rupã cu
poftã mugurii proaspeþi, alungând cu buzele groase unii bondari
ºi viespi care bâzâiau dornici sã sugã nectarul florilor înrourate.244 IONEL ZEANA
Goga Dzima le-a servit preotului ºi fratelui sãu câte o canã
de lapte bãtut. Era proaspãt ºi rece. Ciobanii þineau mereu un
butoiaº cu lapte bãtut în jgheabul unui izvor rece. Apoi le-a dat
câte o bucatã de caº dulce, abia scos din strecurãtoarea de pânzã
îngãlbenitã de grãsime, care atârna într-o furcã în faþa cortului.
Zerul se scurgea într-o copaie de lemn din care beau câþiva
cãþeluºi dolofani. Cei mari, sãtui, se culcau cu botul pe labe la
umbra cortului sau a unor tufiºuri ºi numai când adulmecau
mirosul vreunui strãin sau al vreunei jivine, tresãreau ciulind atenþi
urechile, apoi nãvãleau hãmãind în partea de unde venea
primejdia, însoþiþi ºi de lãtratul subþire al cãþeluºilor.
Era înainte de amiazã ºi adia o boare linã, rãcoroasã.
Odihnit, preotul Papatãnase, dupã ce a golit ºi a doua canã cu
lapte bãtut, ºi-a ºters gura cu palma ºi a exclamat:
– A fost cea mai gustoasã masã! Sã vã dea Dumnezeu
sãnãtate ºi sã vã apere de primejdii! Dupã câte vãd, trãiþi minunat
aici. Aveþi aer curat, apã rece, lapte ºi brânzeturi din belºug ºi,
din când în când, mai puneþi ºi câte o „stearpã” la frigare sau
vreun noaten rãtãcit de la fraþii Sãrãcãceani grecizaþi…
Toþi au izbucnit într-un hohot de râs. Goga Dzima, cu
obrajii roºii, plesnind de sãnãtate ºi de putere, i-a rãspuns:
– Pãrinte, ne-ai zis-o pe ºleau! Dar trebuie sã ºtii cã nici
ei nu sunt uºã de bisericã. Lui Zeana Caravasile din Xirulivad,
fratele vãrului nostru din Doleani i-au furat în primãvara asta
când urca la munte vreo douã sute de capre. S-au apropiat într-
o zi neguroasã ºi i le-au furat, despãrþindu-le de restul turmei ºi
mânându-le în munþii lor spre Blaþa… ªi duse au rãmas. Le
schimbã semnele crestate la ureche, ºi chiar dacã-i prinzi, nu-i
mai poþi da în judecatã.
Pãrintele se pregãtea sã le þinã o scurtã predicã despre
furt, dar dupã întâmplarea povestitã de Goga Dzima, s-a lãsat
pãgubaº. Goga, care avea chef de vorbã, stârnit de gluma
preotului, a continuat cu alte exemple ºi mai convingãtoare:
– Ce sã mai spunem de jafurile ºi de crimele antarþilor
greci?! Aceºtia i-au furat celnicului Toli Hagigogu o herghelie
de cai pe care au trecut-o în Tessalia ºi i-au mãcelãrit în douã245 Vulturii Pindului
rânduri trei mii de oi, numai aºa ca sã-i facã pagubã ºi sã-l forþeze
sã se facã grecoman.
– Da, ai dreptate, este aºa cum spui, a aprobat preotul.
– ªi-atunci… mai „ciupim” ºi noi din când în când câte
o caprã rãtãcitã sau vreun noaten de la fraþii noºtri Sãrãcãceani,
cãci ni se urãºte ºi nouã de atâta lapte ºi brânzã zi de zi. De-aia
i-am spus fratelui meu Cola sã-mi aducã niºte ceapã ºi usturoi
verde, roºii ºi ardei din grãdinã.
– Uite – a grãit preotul – în traista aceea de lângã samar
v-am adus ºi eu niºte cireºe din livada mea. Dacã aº fi ºtiut cã
vã este lehamite de atâta lapte ºi brânzã, v-aº fi adus ºi eu niºte
zarzavaturi din grãdina mea.
Preotul s-a sculat în picioare, spunându-i lui Cola cã e
timpul sã stea de vorbã cu armatolii. Cola a vorbit cu fratele sãu,
apoi Goga l-a luat pe preot ºi a intrat cu el în pãdure. Dupã o
scurtã bucatã de drum s-a oprit ºi a ºuierat de câteva ori. S-a
auzit un ºuierat asemãnãtor, urmat de zgomotul fãcut de tropãitul
unor paºi. Dupã câteva clipe a apãrut din tufiºuri un armatol. Era
Cola Nicea. Îl cunoºtea pe preot. Înarmat ºi cu barbã pãrea fioros.
Pãrintele a tresãrit instinctiv, deºi ºtia cã nu-l pândeºte nici o
primejdie.
– Ce este? a întrebat Cola Nicea.
– Pãrintele Papatãnase din Doleani a urcat la stânã
împreunã cu fratele meu Cola ºi vrea sã stea de vorbã cu
cãpitanul Mucitani ºi cu voi toþi, l-a lãmurit Goga Dzima.
– Hai dupã mine, pãrinte. În câteva minute ajungem la
adãpostul nostru. Ai grijã sã nu aluneci, l-a sfãtuit el.
– Eu îl aºtept pe pãrinte aici, a spus Goga Dzima,
aºezându-se la umbra unui arbore.
Cei doi s-au afundat în desiºul pãdurii. Ca sã nu se plicti-
seascã, Goga Dzima a început sã fredoneze un cântec haidu-
cesc.
Într-o poianã înconjuratã de brazi era tabãra armatolilor.
Zi ºi noapte un armatol fãcea de pazã cu schimbul. Un anume
ºuierat servea ca semnal de alarmã. Ajungând în tabãrã, Cola
Nicea s-a adresat armatolilor:246 IONEL ZEANA
– Am venit cu pãrintele Papatãnase din Doleani care vrea
sã stea de vorbã cu noi.
– Bunã ziua! a salutat pãrintele.
– Bunã ziua! au rãspuns douãzeci de voci.
Cãpitanul Mucitani l-a întâmpinat cel dintâi, întinzându-i
mâna ºi urându-i plin de voie bunã:
– Bine-ai venit, pãrinte, în mijlocul nostru. Sã-þi prezint
mai întâi pe vitejii mei armatoli, dar te rog sã pãstrezi cu sfinþenie
secretul ca sã nu afle duºmanii cã suntem atât de puþini.
Dimpotrivã, rãspândiþi zvonul cã suntem sute ca sã tremure de
groazã.
Dupã ce preotul a dat mâna cu toþi, cãpitanul l-a invitat
sã ia loc pe zeghea lui surã din pãr de caprã.
– Ia loc, pãrinte, pe „tâmbarea” mea. În pãdurile în care
colindãm ºi în balta Ianiþa, asta este patul ºi velinþa noastrã. Nu
strãbate prin ea nici o picãturã de ploaie.
Armatolii s-au aºezat pe iarbã, unii cu picioarele încruciºate
turceºte.
Preotul ºi-a tras anteriul ºi s-a aºezat alãturi de cãpitanul
Mucitani.
– Fraþilor, a început el, vin din partea comitetului din sat.
Am aflat din scrisoarea cãpitanului vostru ce plãnuiþi sã faceþi.
Pãrerile au fost împãrþite, dar pânã la urmã s-a hotãrât sã aºteptaþi
mai întâi porunca celnicului Hagigogu de la Veria ºi sfatul
celnicilor din Xirulivad ºi din Selea. Eu ca preot, am venit cu
ºtirea ºi cu voia celorlalþi, sã stau de vorbã cu voi ºi sã vã spun
sã renunþaþi la planul vostru, cãci faceþi un pãcat de moarte în
faþa lui Dumnezeu. Gândiþi-vã cã, dând foc mahalalei greceºti
din Veria, marea de flãcãri va cuprinde ºi catedrala unde se aflã
moaºtele Sfântului Antonie, patronul oraºului. Va fi o crimã de
neiertat în vecii vecilor. Comitetul revoluþionar grec din Veria a
fãcut deja un prim pas împãciuitor, anunþând cã antarþii nu vor
mai ucide oameni nevinovaþi la drumul mare. Atunci vã întreb:
ce rost are sã aþâþãm noi focul când duºmanul nu ne mai atacã?
Cãpitanul Mucitani l-a întrerupt:
– Pãrinte, ce încredere putem avea în vorbele unor
oameni perfizi care una spun ºi alta fac? Nu sunt sinceri.247 Vulturii Pindului
– Nu sunt sinceri, au repetat la unison armatolii.
Pãrea cã furtuna e gata sã izbucneascã.
– Vã rog, ascultaþi-mã, le-a spus preotul împreunându-ºi
mâinile. Poate ca eu sã mã înºel ºi voi sã aveþi dreptate. Dar
aveþi puþinã rãbdare ºi aºteptaþi câtva timp sã vedeþi dacã sunt
sau nu sunt sinceri ºi cinstiþi. Vã mai spun cã hotãrârea definitivã
o va lua Toli Hagigogu, ºeful comunitãþii aromâne din Veria, de
care voi, ca executanþi, trebuie sã þineþi seama. Este o chestiune
prea gravã care vã depãºeºte. Luptaþi-vã cu antarþii ºi omorâþi-i,
dar nu vã atingeþi de oameni nevinovaþi. Sunteþi datori sã ascultaþi
de conducãtorii comunitãþii noastre aromâne.
– Ne-am luptat ºi ne vom mai lupta cu antarþii, pãrinte, dar
trebuie sã precizez cã noi n-am ucis niciodatã oameni nevinovaþi
din senin. Noi am rãzbunat victimele noastre ucise de antarþii
greci, ceea ce este o mare diferenþã. ªi în Biblie se vorbeºte de
rãzbunare, ca de o pedeapsã dreaptã: „Ochi pentru ochi, dinte
pentru dinte”. Cât priveºte supunerea noastrã, bineînþeles cã vom
asculta de ºefii comunitãþilor noastre, l-a asigurat cãpitanul
Mucitani. Aºteptãm disciplinaþi hotãrârea lor ºi mai ales a lui Toli
Hagigogu. Cuvioºia ta, ca preot, roagã-te pentru sutele de aromâni
uciºi la drumul mare numai pentru vina cã sunt ºi vor sã rãmânã
ce i-a fãcut Dumnezeu. Dacã existã Dumnezeu, atunci dreptatea
ºi adevãrul trebuie sã învingã pânã la urmã, a încheiat cãpitanul
Mucitani.
Preotul Papatãnase ºi-a luat rãmas bun ºi, însoþit de Cola
Nicea, a ajuns la locul unde era aºteptat. Ajungând la stânã, l-a
rugat pe Goga Dzima sã punã samarul ºi cãpãstrul pe mãgãriþã
ca sã se întoarcã în sat.
Era pe la amiazã. Soarele ardea în creºtetul capului când
preotul Papatãnase cobora cãtre sat, însoþit de Cola Dzima.
Seara, la prãvãlia primarului Culicea Caranica, avea sã le
comunice ºi celorlalþi rezultatul întâlnirii sale cu armatolii.248 IONEL ZEANA
Un nou vultur
Toli Hagigogu era la Veria când a sosit curierul cu scri-
soarea semnatã de cãpitanul Gheorghe Mucitani. Nu-ºi trimi-
sese familia la munte, deºi era în toiul verii cu cãlduri mari la
oraº. Avea o casã de varã la Xirulivad unde îºi ducea familia la
aer de munte, dar el locuia aproape tot timpul la oraº. Soþia lui
nu concepea sã-l lase singur fãrã îngrijirea ei, deºi el se putea
descurca câteva luni singur, putând lua masa la restaurantul
Cealera ºi petrece timpul la cafeneaua Ceani aºezatã pe ºosea
vizavi de restaurant. Puþin mai sus, spre Oarã, într-o piaþetã era
vestita fântânã artezianã, care gâlgâia zi ºi noapte, rãcoroasã ºi
îmbietoare, sub niºte platani seculari, uriaºi, cu bãnci rânduite
lângã trunchiurile lor groase ºi bãlþate. Dar lui nu-i ardea nici de
odihnã, nici de plimbãri. Umbla însoþit mereu de paznicul sãu
turc înarmat cu puºcã, pistol ºi iatagan. Tot oraºul îl cunoºtea.
Era mereu pe drumuri, când la moºia lui de la Durmani, un sat
de câmpie de lângã Veria, când la Salonic, când la Ianiþa, când
la Grebena sau la Ianina ºi în alte oraºe, la bâlciurile anuale,
unde supraveghea vânzarea produselor lactate, a lânii ºi a
cãprinei de la turmele sale. Era bogat, dar muncea mult ºi era
priceput. Unii îl pizmuiau, cãci aºa e lumea: rea ºi invidioasã.
Aceºtia erau leneºii, puturoºii ºi proºtii, care nu ºtiu decât sã
cârteascã ºi sã jinduiascã dupã averea altora strânsã cu muncã
crâncenã, cu economie la sânge ºi cu sudori grele din tatã în
fiu. Numai averea acumulatã pe cãi necinstite, prin fraudã, prin
jaf ºi prin exploatarea muncii altora este un pãcat ºi o crimã
care trebuie pedepsite.
Era la cafenea când un cioban de la turmele lui din
Xirulivad s-a apropiat de masa lui, salutându-l puþin stingherit:249 Vulturii Pindului
– Bunã ziua.
– Bunã ziua, a rãspuns Hagigogu, privindu-l mirat.
– M-a trimis cineva cu o scrisoare ºi aºteaptã rãspuns, a
zis ciobanul, ferindu-se sã-i pronunþe numele în timp ce-i
întindea un plic.
Hagigogu a desfãcut plicul ºi a început sã citeascã
scrisoarea, dupã ce l-a poftit pe aducãtorul ei sã se aºeze pe
scaun la o masã vecinã liberã ºi sã serveascã o cafea. La masa
lui Toli Hagigogu se mai aflau celnicul Piscu din Selea, Tega
Vurduni ºi Enache Papanace, fiul preotului ucis cu un an în
urmã. Era încã în doliu. Toli Hagigogu le-a arãtat plicul. Era
scrisoarea lui Gheorghe Mucitani, cãpitanul armatolilor, în care
acesta îi cerea aprobarea de a da foc mahalalei greceºti din
Veria, fiind convins cã numai prin asemenea represalii drastice
ºi masive grecii vor fi paralizaþi ºi vor renunþa la terorism. În
timp ce o citea, cei de la masã îi urmãreau tãcuþi trãsãturile feþei
care i se contracta.
Dupã ce a terminat, a întins-o ºi celorlalþi, spunându-le:
– Citiþi-o ºi voi ºi daþi-vã pãrerea. Vã spun însã cã eu nu
sunt de acord cu propunerea lor.
Ceilalþi au citit pe rând scrisoarea ºi au fost de aceeaºi pãrere,
socotind cã represaliile propuse de armatoli sunt prea crude ºi cã
efectul lor politic va fi cu totul defavorabil aromânilor care, în loc
de victime ale terorismului grecesc, vor apãrea în ochii opiniei
publice europene ca barbari sãlbatici ºi cruzi. Mai ales tânãrul
Enache Papanace, de altfel fire mai înflãcãratã decât ceilalþi
comeseni mai în vârstã, a combãtut cu o argumentaþie logicã
impecabilã propunerea armatolilor, deºi era cel mai îndreptãþit sã
recurgã la mãsuri de rãzbunare, încât toþi ceilalþi mai maturi s-au
întãrit ºi mai mult în convingerea ºi hotãrârea lor.
– Are dreptate Papanace, a încheiat Hagigogu impresionat
de agerimea ºi de judecata sãnãtoasã a tânãrului Enache
Papanace, care privea lucrurile pe un plan mai înalt printr-o
prismã politicã ºi moralã totodatã. Noi suntem totuºi creºtini ºi
firea noastrã de oameni buni, înþelegãtori ºi iertãtori nu ne permite
sã intrãm în istorie ca niºte sãlbãtici cruzi sau ca niºte
iresponsabili. Bine cã aþi fost ºi voi aici ºi ne-am sfãtuit împreunã.250 IONEL ZEANA
Mâine le voi trimite rãspuns armatolilor sã renunþe la planul lor ºi
sã se lupte numai cu antarþii, stârpindu-i pe toþi dacã pot, dar de
oameni nevinovaþi sã nu se mai atingã. E un semn cã i-am
îngenuncheat.
Toli Hagigogu a achitat consumaþia tuturor, s-a despãrþit
de comeseni ºi a pornit spre casã, însoþit de ciobanul mesager
ºi de paznicul sãu, un albanez musulman, înalt, puternic ºi
fioros. În drum spre casã, Toli Hagigogu i-a spus ciobanului:
– Tu, dupã ce mãnânci la noi acasã, întoarce-te la oi.
Mâine voi trimite la munte pe cineva sã le ducã armatolilor
rãspunsul.
Harnicã ºi plinã de voie bunã, Marigula, fata celnicului
Hagigogu, i-a dat ciobanului de mâncare ºi i-a umplut traista
cu merinde. Acesta ºi-a luat cârligul, ºi-a pus traista pe umãr ºi
a pornit la drum.
În tabãra lor de la Cãstrie, armatolii aºteptau nerãbdãtori
sosirea curierului trimis la Veria. Mare le-a fost mirarea când în
locul celui aºteptat apãru altcineva. Era un tânãr înalt ºi frumos, cu
ochii cãprui, îmbrãcat într-un costum elegant, cu cãmaºã ºi cravatã
ºi cu pantofi de culoare cafenie în picioare. Era nepotul de frate al
lui Toli Hagigogu. Se numea Apostol, în amintirea unui strãbunic.
Terminase liceul din Bitolia ºi era student la universitatea din
Bucureºti. Venise sã-ºi petreacã vacanþa în sânul familiei. Întâmpinat
de Cola Nicea cu care era prieten, a fost condus în tabãra
armatolilor. A dat mâna cu fiecare, apoi s-a aºezat ºi el pe iarbã. În
costumul lui elegant, ras ºi tuns, în contrast izbitor cu figurile
bãrboase ale armatolilor hirsuþi, crunþi ºi fioroºi, îmbrãcaþi în cãmãºi
cenuºii, murdare, spãlãcite, Apostol Hagigogu pãrea descins de
pe bulevardul unui oraº ultracivilizat în realitatea miticã a unei lumi
arhaice. Armatolii aºezaþi roatã împrejur îl iscodeau din priviri.
Înainte de a vorbi, ºi-a umplut pieptul cu aerul curat ºi îmbãlsãmat
de munte pe care îl sorbea cu nesaþ. ªi-a plimbat câteva clipe ochii
mari ºi cãprui peste capetele bãrboase încremenite în aºteptare.
– Hei, ce veºti ne aduci? l-a întrebat nerãbdãtor cãpitanul
Mucitani, dornic sã afle cât mai repede dacã planul sãu a fost
aprobat de bãtrânul Toli Hagigogu.251 Vulturii Pindului
– Ce sã-þi spun, cãpitane Mucitani?! … a dat din mâini
Apostol Hagigogu. ªi bune ºi rele. Dar mai întâi sã încep cu
vestea rea.
La auzul acestor vorbe, faþa lui Mucitani s-a întunecat. I se
spulbera o mare speranþã, un plan decisiv prin care credea cã va
îngenunchea definitiv terorismul ºi ºovinismul elen. România
rupsese de câþiva ani relaþiile diplomatice cu Grecia. O loviturã
zdravãnã datã pe ringul politic din Macedonia, i-ar fi fãcut knock-
out pe greci ºi le-ar fi risipit fumurile megalomane. Aceastã loviturã
decisivã visa s-o dea el, cãpitanul Mucitani.
Observându-i dezamãgirea, Apostol Hagigogu a încercat
sã-l consoleze, vorbindu-i cu oarecare amãrãciune în glas:
– Îmi pare rãu cã am fost ales tocmai eu sã vã aduc aceastã
veste rea ºi nu curierul trimis. Prin asta unchiul meu a vrut sã
sublinieze importanþa hotãrârii luate ºi anume de a renunþa la
planul vostru. S-a sfãtuit ºi cu alþii, oameni cu minte ºi judecatã
sãnãtoasã, care au avut ºi ei mari necazuri din partea antarþilor, ºi
toþi au fost de aceeaºi pãrere: sã nu se dea foc la mahalaua
greceascã, fiindcã cu focul nu te poþi juca. El se poate întinde ºi
poate sã ardã tot oraºul în frunte cu catedrala Sfântul Antonie
unde se aflã moaºtele sfântului, ocrotitorul oraºului. Istoria nu
ne va ierta niciodatã pentru un astfel de sacrilegiu. Pe de altã
parte, episcopul, într-o predicã þinutã în catedralã, a anunþat cã
antarþii nu vor mai ucide oameni nevinovaþi, ci vor lupta numai
împotriva cetelor înarmate bulgare ºi vlahe.
– ªi tu crezi în spusele acestui episcop mincinos? l-a
întrebat supãrat Mucitani.
– Eu nu cred, cãpitane Mucitani, a rãspuns tânãrul
Hagigogu. Grecii promit multe când sunt strânºi cu uºa. Dar
este totuºi o declaraþie solemnã fãcutã de o faþã bisericeascã
superioarã ºi, pânã la proba contrarie, este bine sã-i acordãm
credit ºi sã avem puþinã rãbdare. Dupã aceea vom avea deplinã
justificare pentru orice mãsuri de represalii ce le vom lua.
Cãpitanul Mucitani a fost satisfãcut de rãspunsul lui
Apostol Hagigogu. Acesta se dovedea un tânãr cu judecatã
limpede ºi sãnãtoasã.252 IONEL ZEANA
– Bine, tinere Hagigogu! a zis el privindu-l cu un zâmbet
afectuos. ªi care este vestea bunã pe care ai lãsat-o la urmã?
– Vestea bunã e mai mult pentru mine, decât pentru voi,
spuse Apostol Hagigogu, cu oarecare ºovãialã în glas.
– Care? stãrui Mucitani.
– Mã primeºti sã fiu ºi eu armatol?
Vestea a cãzut ca o bombã. Nimeni nu se aºtepta la aºa
ceva. Dupã câteva clipe de uimire, a izbucnit un entuziasm
general.
Îmbrãþiºându-l, Mucitani i-a rãspuns:
– Mai încape vorbã? Vino-ncoace sã te sãrut. Eºti bine
venit, cãci avem nevoie de tineri curajoºi ºi viteji. ªi aºa suntem
prea puþini faþã de numãrul duºmanilor noºtri, dar nu ne temem,
cãci luptãm pentru o cauzã mare ºi sfântã: sã ne apãrãm Fara
(neamul) de la pieire.
Deodatã un curent electric a trecut prin sângele
armatolilor. Toþi s-au sculat în picioare ºi un ropot de aplauze ºi
de urale a sãgetat cerul senin ºi însorit ca un zbor înalt de ciocârlii
þâºnit din adâncurile misterioase ale pãmântului. Ca la o
poruncã venitã de dincolo sau din prãpãstiile sângelui ancestral
învolburat de un fior misterios, armatolii, drepþi ca niºte stâlpi
de piatrã înfipþi în glia strãbunã, au intonat poezia cutremurãtoare
a lui Costa Belemace, Pãrinteasca dimândare, devenitã imn
naþional. Poiana toatã, rãsunând de cântec, pãrea un amvon
sub cupola cerului incandescent. Tânãrul student, Apostol
Hagigogu, era extaziat. Trãia clipe de neuitat. Împreunã cu toþi
armatolii se cumineca cu sufletul strãmoºilor, în ceas de tainã
ºi de jertfã.
Dupã ce au terminat de cântat imnul rãscolitor, plin de
blesteme înfiorãtoare la adresa renegaþilor care-ºi uitã limba ºi
neamul, cãpitanul Mucitani i-a poruncit consãteanului sãu,
Tache Dimce, magazionerul taberei:
– Ia încã doi armatoli cu tine ºi du-l pe Hagigogu la Bugazi.
Dezbracã-l de hainele astea elegante ºi întoarceþi-vã cu el
îmbrãcat în costumul nostru haiducesc, cu pieptul plin de
cartuºiere de-alea noi, trimise de Tega Vurduni, cu armã, cu
paloº ºi cu revolver, cum îi stã bine unui tânãr levent.253 Vulturii Pindului
– Imediat, cãpitane, a rãspuns Tache Dimce. În douã ore
suntem înapoi aici. De dus va fi ceva mai greu cu pantofii lui de
oraº, dar la înapoiere va zbura ca un pui de cerb în opincile
noi.
Cei trei armatoli l-au luat pe Apostol Hagigogu ºi au pornit
spre peºtera de la Bugazi. Pe drum Tache Dimce, mucalit ca
mai toþi cruºovenii cu mintea agerã ºi cu graiul cel mai curat,
mai frumos ºi mai muzical din toatã Macedonia, a început sã-l
descoasã pe noul armatol.
– Va sã zicã ai terminat cu cartea! Ai învãþat destul ºi nu
vrei sã ajungi domn mare la oraº.
– Ba nu! N-am terminat deloc. Cartea îmi place foarte
mult. Pot spune cã n-aº putea trãi fãrã carte. Dar deocamdatã
am trimis-o la plimbare. Vreau sã-mi iau o vacanþã mai lungã,
aºa… de vreo doi ani, dupã care mã voi întoarce în România, la
Bucureºti, ca sã-mi continuu studiile, a rãspuns tânãrul
Hagigogu.
– A-haaa! a exclamat Dimce, cãscând gura ºi holbând
ochii. Dar de unde ºtii cã lucrurile n-or sã þinã mai mult?
– Din câte vãd, judec ºi simt, situaþia politicã din Turcia se
va schimba radical poate ºi mai curând. Tineretul turc este pregãtit
sã facã o mare revoluþie naþionalã. Sultanul Abdul Hamid va fi
rãsturnat ºi Califatul va fi înlocuit cu Republica democratã. Turcia
se va moderniza ºi noi aromânii vom trãi mai bine sub ei decât
într-o Macedonie ciopârþitã între statele balcanice creºtine. E bine
cã avem ºi noi oameni de seamã în aceastã miºcare turceascã,
oameni cu carte, deºtepþi, energici ºi hotãrâþi, ca profesorul
Nicolae Batzaria, cruºovean de-al tãu, dr. Filip Miºa ºi alþii, care
ne vor fi de mare folos mâine.
Vorbele lui Apostol Hagigogu l-au descumpãnit pe mu-
calitul Dimce.
– Bine, dar noi cruºovenii luptãm alãturi de cetnicii bulgari
pentru independenþa totalã a Macedoniei. Nu este mai bine aºa
decât sub turcii pãgâni?
– Þi-aº da dreptate dacã mi-ai dovedi cã bulgarii sunt de
bunã credinþã ºi nu urmãresc în ascuns sã devinã stãpânii întregii
Macedonii. Nu uita cã ei sunt mult mai numeroºi decât noi ºi ei254 IONEL ZEANA
vor fi aceia care vor conduce noua republicã Macedonia. Pe de
altã parte existã un stat bulgar, vecin imediat cu aceastã
Macedonie federativã, care nu se va astâmpãra pânã când nu o
va înghiþi, mai ales cã a fost, este ºi va fi manevrat de imperia-
lismul rusesc. Nu vedeþi ºi voi ce se întâmplã ºi azi? De unde
primesc cetnicii bulgari arme ºi tot felul de ajutoare, dacã nu
de la ruºi?
– Asta aºa este, a aprobat Dimce.
– Dacã eºti de acord cu mine, atunci nu te întrebi cu ce
scop face Rusia acest lucru? Înseamnã cã urmãreºte ceva ºi acest
ceva nu este un secret pentru nimeni: vrea sã punã mâna pe
strâmtorile Bosfor ºi Dardanele, folosindu-se de Bulgaria ca de o
simplã unealtã. Cu Rusia în spate, Bulgaria ºi Serbia vor înghiþi
repede Macedonia independentã pe care o visaþi voi cruºovenii
ºi unii bulgari cinstiþi ºi liniºtiþi. Sã mã ierþi, frate, dacã te contrazic,
vorbindu-þi sincer ºi cinstit. Dar aºa vãd eu lucrurile ºi aºa gândesc.
Nu vreau sã te influenþez, nici sã te superi pe mine. Poþi sã-þi
pãstrezi mai departe convingerile. Nu mã deranjeazã. Dar fiindcã
veni vorba de independenþa Macedoniei pentru care voi
cruºovenii ºi meglenoromânii luptaþi cot la cot cu bulgarii – dar
fie vorba între noi, mai mult sub conducerea bulgarilor
macedoneni – sunt dator sã-þi spun cã visul vostru este o mare
iluzie, o utopie irealizabilã. Chiar dacã prin absurd s-ar realiza,
nu va dura prea mult ºi se va spulbera, aºa cum s-a spulberat în
douã sãptãmâni Republica de la Cruºova proclamatã ºi apãratã
cu sângele de eroul nostru naþional, Pitu Guli. Câþi bulgari au
murit acolo pentru apãrarea ei? Nici unul. ªtiþi bine cine a fost
preºedintele acestei republici: un bulgar!
– Ai dreptate ºi aici, a consimþit Dimce strâns în chinga
unei argumentaþii logice, clare ºi precise, bazate pe dovezi ºi
fapte reale, notorii, incontestabile.
Apostol Hagigogu ºi-a continuat peroraþia, fãcând unele
incursiuni istorice ºi psihologice noi pentru ascultãtorii sãi
simpli.
– Sã vorbim puþin ºi de faimoasa voastrã Cruºova. O
cunosc de când eram elev la liceul român din Bitolia. Voi
cruºovenii sunteþi oameni deºtepþi ca toþi aromânii de altfel, dar255 Vulturii Pindului
ºi mândri. Aveþi o mândrie aparte cam cum au cei din vestita
noastrã Samarina, o mândrie localã, sãteascã, dar nu naþionalã.
Vã lãudaþi cã sunteþi mai grozavi decât fraþii voºtri din celelalte
sate, dar când e vorba de strãini, de greci, de bulgari, de albanezi
ºi de sârbi, vã pier ifosele ºi vã contopiþi repede cu ei. Din aºezare
curat româneascã la început, aþi ajuns un mozaic de popoare
balcanice: aromâni, bulgari, sârbi, albanezi. Treptat-treptat vã
încuscriþi cu ei ºi în loc sã-i asimilaþi fãcându-i aromâni cum e
firesc, fiindcã sunteþi elementul de baºtinã, majoritar încã, vã
înghit ei puþin câte puþin, dar continuu ºi sigur, ºi îngroºaþi rân-
durile lor, uitându-vã limba ºi obiceiurile în propria voastrã casã.
ªi asta, dupã pãrerea mea, cã nu aveþi o mândrie ºi o conºtiinþã
naþionalã superioarã, ci una localã, mãruntã, bazatã pe unele
însuºiri sufleteºti ºi intelectuale incontestabile.
Bietul Tache Dimce, care nu era agramat, cãci avea ºi el
vreo 2-3 clase la Liceul Român din Bitolia, era complet nãucit.
Cu puþina lui carte nu putea þine piept acestui tânãr învãþat ºi
deºtept. Ceilalþi doi însoþitori, de fel din Gopeº, doar cu cinci
clase de ºcoalã primarã româneascã, tãceau ºi ascultau,
gândindu-se cã ºi în satul lor de munte, curat aromânesc, exista
un puternic grup grecoman cu bisericã ºi ºcoalã greceascã. Satul
era dezbinat ºi oamenii se urau de moarte ºi se bãteau ca chiorii.
Aici a întemeiat la l883 ºcoala primarã româneascã Guºu
Papacostea, fiul celnicului Goga Papacostea din Selea – Veria.
Apostol Hagigogu avea chef de vorbã. Pe cãrãrile de
munte pe care urcau ºi coborau, vorba lui le uºura mersul ºi
timpul trecea mai uºor. Dupã o scurtã pauzã, ºi-a reluat consi-
deraþiile, referindu-se la problema megleno-românilor.
– ªi mai proastã este situaþia fraþilor noºtri din Meglenia.
Aceºtia – nu se ºtie de când – locuiesc în vreo l0-l2 sate aºezate
într-o zonã masiv bulgãreascã. Unul din satele lor curat
româneºti se numeºte Oºani, întocmai aºa cum se numesc unii
români din Maramureºul aflat azi sub stãpânire maghiarã:
Ouºeni. Asemãnarea foneticã este foarte ciudatã. De altfel, ºi
limba lor este mult mai aproape de limba românã decât graiul
nostru. De unde vin românii aceºtia ºi de când se aflã acolo?
Mister. Fel de fel de teorii, care mai de care mai nãstruºnice sau256 IONEL ZEANA
mai savante care, pânã la urmã, mai mult îngroaºã bezna în loc
s-o risipeascã. Dar ºi în alte pãrþi din Macedonia existã nume
de localitãþi identice cu cele din România. De pildã: Cojani,
Breaza, Cãrpiniº. Cine poate explica ºtiinþific aceastã toponimie
identicã? De când dateazã? Se vede doar cã ea este veche –
poate strãveche – ºi fiind numai româneascã ºi aromâneascã,
înseamnã cã nu poate fi vorba de o simplã coincidenþã.
Înseamnã cã neamul nostru s-a format pe un spaþiu foarte vast,
mai ales în Peninsula Balcanicã, ºi treptat – treptat nãvãlirile
barbare ne-au dislocat, ne-au mãcinat ºi ne-au înghiþit, ajungând
azi niºte insuliþe într-o mare formatã de slavi, de turci, de greci
ºi de albanezi. Pe mine mã pasioneazã vechimea noastrã ºi
când îmi voi relua studiile universitare, mã voi ocupa, atât cât
voi putea, de cunoaºterea ºi lãmurirea ei. Dar sã revenim la fraþii
noºtri meglenoromâni. Ei îºi spun români, nu armâni, ceea ce
este o dovadã în plus cã au aceeaºi origine ca ºi românii din
nordul Dunãrii. Ei bine, cu toate acestea ºi ei sunt lipsiþi de simþul
mândriei naþionale. Deºi sunt vecini cu aromânii grãmosteni,
de la Livezi, se încuscresc mai mult cu bulgarii din satele vecine
decât cu fraþii lor aromâni. Treptat – treptat ºi ei se vor topi în
masa slavã, într-o Macedonie independentã, sau se vor greciza
rapid într-o Macedonie împãrþitã între statele balcanice. Aºadar,
dupã pãrerea mea modestã, nu trebuie sã aruncãm vina numai
pe ºovinismul strãinilor ºi pe vitregia vremurilor. Vremurile vor
fi totdeauna mai mult sau mai puþin vitrege. Depinde ºi de
vrednicia oamenilor care le înfruntã. De aceea am vrut sã mã
fac armatol, acum când sunt tânãr ºi pot înfrunta ploi ºi furtuni
ºi chiar moartea pentru iubita noastrã Armâname.
Însoþitorii îl priveau cu respect ºi cu admiraþie din ce în ce
mai mare. Exemplul lui îi întãrea ºi pe ei. Un tânãr bogat, frumos
ºi deºtept, care renunþa de bunã voie la studii pentru a-ºi apãra
neamul cu arma în mânã într-un moment de rãscruce a istoriei,
merita toatã cinstea ºi admiraþia. Cu asemenea elemente dârze
ºi capabile de sacrificiu – gândeau ei – neamul nostru nu va
pieri niciodatã.
Tache Dimce l-a întrebat:
– Pãrinþii tãi au fost de acord ca tu sã te faci armatol?257 Vulturii Pindului
– Pãrinþii mei nu ºtiu nimic. Asta a fost hotãrârea mea.
Mâine le voi trimite o scrisoare prin care îi voi anunþa.
– Ce vor spune ei, bre, când vor primi aceastã veste? a
întrebat mirat Dimce.
– Mama va plânge, iar tata va încerca s-o potoleascã,
aprobându-mã în sinea lui. Parcã el nu este ameninþat tot timpul
cu moartea, ca ºi unchiul meu Toli Hagigogu?! Oricând poate
primi un glonþ tras de la o fereastrã, aºa cum a primit preotul
Papanace în vara trecutã. De altfel, la oraº moartea este mai
aproape de om decât în munþi unde te poþi apãra mai bine.
– Ia spune, bre, ceva despre România, l-a îndemnat
Dimce, curios sã afle cât mai multe noutãþi din gura unuia care
venea din România, þara despre care a învãþat la liceul din Bitolia
cã este patria tuturor românilor.
Apostol Hagigogu i-a satisfãcut dorinþa.
– România, dupã cum ºtiþi, este o þarã aºezatã în nordul
Peninsulei Balcanice, formatã deocamdatã din douã provincii
mari, Muntenia sau Valahia ºi Moldova, ºi o provincie mai micã,
Dobrogea, cu un port la Marea Neagrã, Constanþa. Privitã pe
hartã, seamãnã cu o jumãtate de covrig, dar când se va uni ºi
cu celelalte provincii din jurul ei, rupte de la trupul þãrii, ºi
anume: Transilvania sau Ardealul, Banatul, Criºana, Maramureº,
Bucovina ºi Basarabia, va fi cel mai mare ºi cel mai bogat stat
din balcani. Capitala ei este Bucureºti, un oraº mare ºi frumos,
cu clãdiri moderne, dupã stilul francez, încât a ajuns sã fie numit
de vizitatorii strãini „micul Paris”.
– Dar cum sunt femeile, bre? l-a iscodit Dimce.
– Ia uite ce vrea sã ºtie Dimce! au izbucnit în râs ceilalþi
doi. Pune-þi pofta-n cui, frate, nu te mai gândi la muieri. Când
vom termina cu armatolia ºi vom intra în rândul oamenilor,
atunci vom lua ºi noi, peþitã de pãrinþii noºtri, una zdravãnã cu
cosiþe ºi cu poalele lungi pânã la pãmânt, nu cu pieptul ºi cu
pulpele goale pânã la genunchi.
Apostol Hagigogu a râs ºi el laolaltã cu ceilalþi, apoi i-a
satisfãcut curiozitatea:
– Dragã Dimce, fãrã nici o exagerare trebuie sã-þi spun
cã româncele sunt renumite pentru frumuseþea lor. Sunt atât de258 IONEL ZEANA
frumoase ºi de drãgãstoase, încât poate ai auzit ºi tu cã
aromâncele noastre din Vlaho-Clisura au scos un cântec
popular în care le blestemã pe „vlãhute” cã nu-i mai lasã pe
bãrbaþii plecaþi acolo sã se întoarcã acasã.
– Ce spui, bre, chiar aºa de frumoase sunt? cãscã el gura
ºi ochii mirat. Dacã-i aºa cum spui, atunci acolo am sã vin ºi eu
când se terminã daravera de aici, sã mã însor cu o româncã, iar
pe tine o sã te rog sã-mi fii naº.
Cei doi gopeºeni au izbucnit din nou în hohote de râs.
Unul dintre ei a exclamat:
– Uite-l, mãi frate, se crede aºa de frumos, cã bucureº-
tencele vor cãdea în fund când vor da cu ochii de el! Nu te vezi
ce negru ºi mic eºti faþã de Apostol?
– Ia tãceþi, bre, cu ironiile voastre proaste! Treaba voastrã
ce veþi face mâine când vom termina cu haiducia. Eu am de
gând sã mã duc ºi sã trãiesc în România. Am ºi rude acolo ºi-mi
place sã trãiesc între fraþii noºtri, nu între strãinii de aici care ne
batjocoresc, ne prigonesc ºi urmãresc sã ne facem ca ei. Treaba
voastrã dacã vreþi sã rãmâneþi aici unde v-aþi nãscut ºi unde vã
veþi face cu vremea sârbi, bulgari, greci sau albanezi. Voi
gopeºenii mai cu seamã, nu numai cã sunteþi mari grecomani,
dar vã place sã plecaþi în America unde, pânã la urmã, vã veþi
englezi. ªi tot veþi dispãrea ca aromâni. Vã cunosc eu bine,
sunteþi fudui ºi vã place sã vã gâdile strãinii sub coadã, dupã
care vã pierdeþi ºi capul ºi sufletul ºi vã înstrãinaþi. Pe când eu o
sã-mi altoiesc sângele meu aromânesc pe cel românesc ºi n-am
sã pier ca voi. Astea vi le spun ca sã ºtiþi cum simt ºi cum judec
eu care am fãcut câteva clase de gimnaziu la Liceul Român din
Bitolia. Pãi, dacã mergeam la ºcoala greacã, cum fac unii
gopeºeni, mai eram astãzi armatol? Aº fi fost grecoman ºi poate
chiar antart ucigaº al fraþilor mei de sânge.
Tache Dimce se aprinsese, fãcându-se roºu de supãrare
ºi de mânie. Cei doi gopeºeni, Gachi Todi ºi Nachi Cuºma, ºi-au
dat seama cã au abuzat cu înþepãturile ºi au încercat sã se scuze:
– Nu te supãra, mãi frate, am glumit ºi noi. Tot ºcoalã
româneascã avem ºi noi, chiar dacã mai puþinã ca a ta. ªi apoi,
du-te sãnãtos unde pofteºti, nu te opreºte nimeni. Crezi cã numai259 Vulturii Pindului
în America pleacã gopeºenii? ªi în România sunt o mulþime de
gopeºeni. Chiar ºi armatolul Coºca, omorât anul trecut, era
gopeºean ºi studia la Bucureºti.
Apostol Hagigogu a intervenit împãciuitor:
– Aºa este, fraþilor. Nu trebuie sã ne certãm. Toþi suntem
români, indiferent cum ne numim noi între noi, dupã anumite
triburi sau localitãþi; Fãrºiroþi, grãmosteni, armâni, rumâni, rãmãni,
etc. Strãinii, de când suntem pomeniþi în documentele istorice,
ne spun Vlahi: ºi celor din sud ºi celor din nordul Dunãrii. E treaba
oamenilor de ºtiinþã sã cerceteze originea noastrã pe baza
documentelor vechi ºi noi care apar zi de zi prin descoperiri de
cãrþi ºi manuscrise rãtãcite prin biblioteci sau prin inscripþii vechi
scoase la luminã prin sãpãturi arheologice. Noi ºtim cã suntem
români ºi avem datoria sã ne apãrãm limba ºi neamul cu orice
preþ, împotriva celor care vor sã ne facã cu forþa greci sau slavi.
Astfel, dupã mai bine de o orã de mers, au ajuns în faþa
peºterii de la Bugazi. Apostol Hagigogu ºi-a lepãdat costumul luxos
ºi a îmbrãcat uniforma de armatol. Îmbrãcãmintea ºi încãlþãmintea
au fost împachetate într-un sac pus într-un loc din peºterã. La
întoarcere, mersul a fost mai uºor ºi mai rapid. Apostol Hagigogu
era mai înalt decât însoþitorii sãi. Când au ajuns în tabãrã, cãpitanul
Mucitani i-a strâns mâna felicitându-l:
– Dragã Hagigogu, cu toatã vestea rea pe care ne-ai adus-o,
sper totuºi ca sosirea ta printre noi sã fie aducãtoare de noroc.
Parcã aºa îmi spune mie sufletul.
– Aºa sper ºi eu, cãpitane!
Cina a fost frugalã: pâine neagrã cu brânzã ºi lapte dulce
ºi bãtut de la stâna celnicului Dzima. Noaptea, Apostol Hagigogu,
întins pe tâmbarea surã din pãr de caprã, a adormit târziu, dar
s-a trezit înviorat de aerul rãcoros de munte. A fost dat în primire
lui Cola Nicea ca sã-l instruiascã.
Celnicul Bucuvala din Xirulivad ºi bãtrânul celnic Badralexi
din Selea au trimis acelaºi rãspuns ca ºi Toli Hagigogu. Dar
cãpitanul Mucitani se împãcase cu gândul ºi nu-l mai durea
respingerea planului sãu de cãtre toþi conducãtorii comunitãþii
aromâne. Din toatã treaba se alesese cu un nou armatol. Avea
rãbdare ºi era încrezãtor în ziua de mâine.260 IONEL ZEANA
Consfãtuire secretã la Neaguºte
La Neaguºte era vânzolealã mare. Comitetul revoluþionar
local a convocat o întrunire în casa medicului grec Perdicaris. Acesta
ajunsese preºedintele comitetului revoluþionar local. Era tânãr,
energic, intelectual distins ºi pe deasupra grec autentic, nu „barbar
grecoman” ca majoritatea locuitorilor din oraº. κi fãcuse studiile
la Atena. Se cãsãtorise din dragoste cu Maruºa Hagicu, aromâncã
de origine, dar cu ºcoalã greceascã. Fratele ei, Dumitruli Hagicu, a
fost omorât de niºte antarþi la moºia sa de la Grijali, un sat greco-
bulgar din regiunea Veria. Familia lui locuia în mahalaua vlahã din
oraº ºi, deºi se încuscrise cu familia medicului Perdicaris din
Neaguºte, începuse sã-ºi trimitã copiii la ºcoala ºi biserica românã.
– Asta este o trãdare, au strigat furioºi conducãtorii
comitetului grecesc din Veria. Trebuie pedepsit cu moartea, cãci
exemplul lui poate molipsi ºi pe alþii.
Trei antarþi au primit ordin sã-l execute nu în oraº, ci
oriunde în altã parte, pentru ca autoritãþile sã nu bãnuiascã
amestecul comitetului revoluþionar local. Într-o noapte asasinii
au intrat în casa lui de la moºia din Grijali ºi cu rânjetul pe buze
i-au descãrcat pistoalele în piept, apoi au dispãrut în întuneric,
fericiþi cã ºi-au îndeplinit misiunea cu succes. Pe pieptul ciuruit
de gloanþe, ucigaºii au lãsat în grabã biletul ticluit dinainte cu
inscripþia: „aºa pedepseºte trãdarea Elenismul”. La aflarea veºtii,
biata Maruºa plângea ºi-ºi smulgea pãrul disperatã. Soþul ei,
medicul Perdicaris, îndurerat de moartea cumnatului sãu, a
încercat s-o mângâie ºi s-o liniºteascã, dar în zadar. Maruºa umbla
ca nãucã prin casã, oftând, þipând ºi vãrsând ºiroaie de lacrimi.
– Bietul meu frate, bietul meu frate! Ce soartã neagrã a
avut! se vãieta ea în greceºte. Ce diavoli au fost cei care l-au261 Vulturii Pindului
împuºcat numai pentru faptul cã este vlah? Vai, vai, vai, ce
dihonie ºi ce urã diabolicã pustieºte sufletele oamenilor?
Doamne, doamne, cum mai rabzi atâta ticãloºie?
Obositã de atâta plâns ºi zbucium sufletesc, Maruºa s-a
trântit în pat, îngropându-ºi faþa în perinã. Ofta ºi gemea istovitã.
Soþul ei a îngenuncheat la marginea patului. I-a cuprins mâna în
mâinile lui ºi mângâindu-i-o ºi sãrutându-i-o, cãuta s-o
liniºteascã, sincer emoþionat.
– Dragã Marusia, scumpa mea perdicã (potârniche), te rog
sã mã crezi cã mã doare sincer moartea fratelui tãu, Dimitruli. Îþi
jur pe ce vrei cã nu am nici un amestec în asasinarea lui. Ea este
opera comitetului revoluþionar din Veria. Dacã aº fi aflat de
pregãtirea acestui asasinat, fii sigurã cã eu m-aº fi opus categoric
ºi aº fi împiedicat aceastã nelegiuire, mai ales cã el nu era unul
dintre fruntaºii vlahi încãpãþânaþi ºi fanatici ºi, pe deasupra, era ºi
cumnatul meu, chiar dacã el avea alte idei politice decât ale mele.
Uite, scumpa mea, ca sã-þi dovedesc cã sunt complet nevinovat, te
voi însoþi la înmormântarea fratelui tãu la Veria ca sã exprim sincerele
mele condoleanþe vãduvei sãrmane ºi pãrinþilor tãi. Crede-mã,
sufleþelul meu, te rog, psichi-mu! hai, nu mai plânge! ªtii doar cã
te iubesc mult de tot, ca pe ochii din cap.
Îi mângâia ºi-i sãruta într-una mâinile albe, moi ºi gingaºe
ca doi pui pufoºi de porumbei. Dupã atâtea dezmierdãri,
declaraþii ºi jurãminte solemne, Maruºa s-a liniºtit, oftând ºi
suspinând din ce în ce mai rar. Soþul ei i-a turnat câteva picãturi
de valerianã într-un pahar cu puþinã apã îndulcitã cu zahãr ºi la
scurt timp a adormit cuprinsã de un somn reconfortant. În ziua
urmãtoare au plecat la Veria sã asiste la înmormântare. Scena
aceasta se petrecuse cu vreo trei ani în urmã.
Maruºa îºi iubea soþul, deºi nu împãrtãºea întru totul ideile
lui panelene. Cu toatã cultura ei elenã, ca absolventã de liceu,
sensibilitatea ei femininã, altoitã pe instinctul înnãscut de
aromâncã, respingea cu oroare violenþele sãlbatice izvorâte din
ura unui ºovinism orb, fanatic ºi intolerant. Se cãsãtorise cu el de
câþiva ani, dar nu avea copii. În Neaguºte era singurul medic ºi
se bucura de o bunã reputaþie. Tânãr, inteligent, bun profesionist
ºi patriot, s-a afirmat ca un element valoros. Pãrinþii lui au strâmbat262 IONEL ZEANA
la început din nas, când au auzit cã vrea sã se cãsãtoreascã cu o
„vlahã”, dar au acceptat-o pânã la urmã, cuceriþi de farmecul ºi
de calitãþile ei fizice ºi morale. Mai aveau un fiu, negustor, care
lucra la prãvãlia tatãlui sãu.
Între timp, doctorul Epaminonda Perdicaris, „Nonda”,
cum îi plãcea ei sã-l rãsfeþe în graiul matern, a fost ales preºedinte
al comitetului revoluþionar din Neaguºte, în locul bãtrânului
Mingas, bulgar de origine, dar grecoman fanatic.
Doctorul Perdicaris a tras dupã el uºa cabinetului medical
ºi a urcat la etaj sã stea de vorbã cu soþia lui care lucra de zor la
bucãtãrie. El prezida în seara aceea ºedinþa comitetului revoluþionar
la care participau ºase-ºapte persoane, toate notabilitãþi ale
oraºului: negustori, industriaºi bogaþi, un preot, un învãþãtor ºi un
profesor. Toatã crema plutocratã ºi intelectualã a orãºelului.
– Draga mea, i-a spus el, ai sã-l cunoºti astãsearã pe cãpi-
tanul Tellos Agras, noul comandant al antarþilor din Turcia. El
este urmaºului colonelului Acritas pe care l-ai cunoscut anul
trecut. Este ofiþer în armata greacã ºi a preluat comanda antarþi-
lor din Macedonia. Te rog sã fii drãguþã ºi atentã cu el. Se pregã-
tesc evenimente mari ºi el va juca un rol însemnat în viitorul
apropiat.
– Dragã Nonda, i-a rãspuns ea zâmbind, dezvelindu-ºi
dantura albã ºi frumoasã, n-avea nici o grijã. Doar mã cunoºti cum
sunt ºi cunosc cum trebuie sã mã port cu un musafir simandicos.
– ªtiu, draga mea, dar am þinut sã-þi atrag atenþia, cãci poate
vom avea nevoie ºi noi cândva de o vorbã bunã din partea lui. El
este peloponezian ºi a venit aici îmboldit de cel mai nobil ideal
sã lupte pentru dezrobirea ºi alipirea Macedoniei la Grecia.
– Dar spune-mi ºi mie, dragã Nonda, ce isprãvi a fãcut
de când a venit clandestin din Grecia? Vãd cã atât el cât ºi
colonelul Acritas luptã numai contra vlahilor ºi bulgarilor, în
loc sã lupte contra turcilor pãgâni.
Doctorul Perdicaris a cuprins-o drãgãstos de mijloc ºi,
sãrutând-o pe obraz, i-a rãspuns glumind:
– Cãpºorul ãsta dulce al tãu nu poate înþelege toate dede-
subturile politice, dar fii liniºtitã, draga mea, cãci pânã la urmã263 Vulturii Pindului
totul va ieºi bine. ªtie Patriarhia din Constantinopol ºi guvernul
nostru din Atena ce trebuie sã facã…
– Bine. Lasã-mã acum singurã, sã fac pregãtirile
necesare, cãci îndatã o sã vinã musafirii.
Bine dispus, doctorul Perdicaris a ieºit din bucãtãrie ºi a
început sã se plimbe prin salon.
Spre searã invitaþii au început sã intre rând pe rând în
locuinþa doctorului Perdicaris, situatã aproape de centrul
orãºelului. Era o clãdire mare, cu etaj, cu mai multe camere ºi
cu un salon mare de primire a musafirilor. Cabinetul medical
era la parter, iar familia locuia la etaj. În spatele casei se întindea
o grãdinã mare plinã cu pomi fructiferi ºi cu viþã de vie. La capãtul
salonului central se afla balconul plin de ghivece cu flori de
care se îngrijea stãpâna casei. Cu toate cã trecuserã câþiva ani
de la cãsãtorie, familia nu avea copii, spre nemulþumirea soþului
ºi a soþiei. Totuºi ei trãiau în tihnã ºi bunã stare, erau încã tineri,
se iubeau, se înþelegeau ºi se simþeau fericiþi. Sperau cã pânã la
urmã vor avea ºi copii pentru ca fericirea sã le fie ºi mai deplinã.
Cel dintâi sosit a fost bãtrânul Mingas, fostul preºedinte.
Apoi a sosit preotul Teofanis însoþit de învãþãtorul Ianulis, urmaþi
de bãtrânii vlahi grecomani Longos, alias Lungu ºi Bellu-Rizu,
amândoi mari negustori ºi industriaºi, cei mai bogaþi oameni din
târg. La urmã a apãrut ºi Tellos Agras însoþit de profesorul ºi
inspectorul ºcolar Done Mingas, fiul fostului preºedinte. Oaspeþii
au dat mâna cu soþii Perdicaris ºi au luat loc la masa din salon.
Cãpitanul Agras purta un costum civil. Proaspãt ras ºi cu
mustãþile rãsucite, ager ºi spiritual, pãrea un salonard desãvârºit,
nu un haiduc hirsut ºi crunt.
Maruºa, cu educaþia ei de acasã desãvârºitã într-un
pension de fete la Salonic, frumoasã ºi distinsã, ºtia sã fie o
amfitrioanã impecabilã. Pregãtise totul cu grijã din vreme. Când
oaspeþii s-au aºezat la masã, ea a apãrut cu farfuriile cu mezeluri,
cu brânzeturi ºi cu mãsline. Farfurioarele ºi tacâmurile fuseserã
aºezate dinainte.
Privind-o cu admiraþie, cãpitanul Agras i-a adresat un
compliment mãgulitor:264 IONEL ZEANA
– Doamna Perdicaris este într-adevãr frumoasã ºi
sprintenã ca o potârniche.
Maruºa s-a roºit de emoþie în prezenþa atâtor persoane
simandicoase, dar cam necioplite în comparaþie cu lumea
rafinatã a marilor oraºe. A ºovãit o clipã, dar nu ºi-a pierdut firea
ºi i-a rãspuns, privindu-l cu seriozitate:
– Mulþumesc pentru compliment, domnule cãpitan Agras,
dar noi, femeile din acest târg modest ºi chiar din Salonic ne
cunoaºtem lungul nasului ºi nu ne comparãm cu frumoasele
ºi elegantele femei din saloanele luxoase frecventate de
dumneavoastrã la Atena.
– Nu este un simplu compliment, doamnã, rosti contrariat
Agras, care nu se aºtepta la o asemenea replicã. Vã spun sincer,
adãugã el, privind-o mirat cu mãslina în furculiþã opritã la
jumãtatea drumului spre gurã.
Ca ofiþer ajuns la gradul de cãpitan, Agras avea experienþã
bogatã în privinþa relaþiilor cu femeile. La Atena cãpitanul distins
ºi spilcuit se fãcea repede simpatic prin þinuta, volubilitatea ºi
manierele lui alese. Multe atenience ºi l-ar fi dorit de soþ. Dar el
nu se gândea încã la cãsãtorie. Avea alte visuri. Nu se aºtepta
ca o provincialã oarecare sã reziste farmecului sãu personal ºi
aureolei de comandant al antarþilor din Macedonia.
– ªi eu vã spun tot atât de sincer, rãspunse prompt
Maruºa, privindu-l o clipã, apoi îndreptându-se spre bucãtãrie.
Mesenii au zâmbit încurcaþi ºi, ca sã înveseleascã
atmosfera, au ciocnit pãhãrelele cu masticã, dându-le pe gât
cu poftã. Au gustat ºi din þârii sãraþi aflaþi pe masã ºi au sorbit ºi
câte un pahar – douã din renumitul vin de Neaguºte.
Dupã ce au terminat de mâncat, Maruºa a strâns totul de
pe masã. Apoi a venit cu cafelele aromate, dupã care s-a retras
la bucãtãrie sã facã ordine.
În salon fumãtorii ºi-au aprins þigãrile, pufãind mulþumiþi
ºi sporovãind. Dupã un timp, doctorul Perdicaris a deschis
ºedinþa.
– Domnilor, s-a adresat el grav comitetului. Prea sfinþitul
mitropolit al Salonicului ne-a trimis o scrisoare prin care ne
aduce la cunoºtinþã cã cercurile înalte din Atena, atât cele oficiale265 Vulturii Pindului
cât ºi cele neoficiale, sunt total nemulþumite de activitatea noastrã
propagandisticã, cã rezultatele obþinute în urma acþiunilor
întreprinse de noi sunt derizorii faþã de mãrimea pierderilor
umane suferite de antarþii noºtri de elitã ºi de sumele cheltuite
cu întreþinerea lor, în ciuda condiþiilor favorabile create de
activitatea diplomaticã a prelaþilor noºtri pe lângã autoritãþile
otomane. Prea sfinþia sa ne îndeamnã sã folosim orice mijloace
pentru a stãvili curentul bulgãresc ºi mai ales cel românesc care
ia amploare tot mai mare. De aceea v-am convocat astãsearã
ca sã ne sfãtuim ºi sã hotãrâm ce este de fãcut.
A urmat o tãcere apãsãtoare, apoi, dupã câteva clipe, a
intervenit preotul Teofanis, un om gras, cu vocea rãguºitã ºi cu
barba aproape albã.
– Ce putem face noi dacã comitetul din Veria în frunte cu
sfinþia sa episcopul a hotãrât încetarea oricãrui atac împotriva
persoanelor particulare ºi a satelor vlahe ºi bulgare, limitând
lupta numai între antarþii noºtri, comitagiii bulgari ºi armatolii
vlahi?
– Are dreptate pãrintele, se plânse dezamãgit ºi învãþãtorul
Ianulis, un om cu pãrul cãrunt ºi faþa mãslinie, subþiraticã.
Hotãrârea comitetului din Veria i-a legat pe antarþii noºtri de mâini
ºi de picioare. Limitând lupta numai între cetele înarmate,
înseamnã a-i condamna pe antarþii noºtri la moarte sigurã ºi a
îngropa astfel cauza elenismului. Oricât de eroic ar lupta ºi ar
muri, antarþii noºtri îºi vor vãrsa sângele în zadar, dând naºtere
cel mult la câteva cântece ºi balade populare. Vlahii ºi bulgarii
vor jubila ºi vor triumfa de acum înainte. În aceastã situaþie, eu
nu vãd ce mai putem face noi din acest târguºor. Ne aºteaptã
vremuri grele…
Doctorul Perdicaris se foia pe scaun stingherit. Discuþia
a apucat pe un fãgaº greºit, periculos ºi ameninþa sã degenereze
lamentabil. Nu ºtia ce sã facã. Neliniºtit, cãuta cu ochii un
sprijin, o punte de salvare. Atunci de la stânga cãpitanului Agras
a luat cuvântul un bãrbat tânãr, bine fãcut ºi impozant. Era
profesorul de gimnaziu Done Mingas. Acesta a tuºit de douã
ori ºi, rotindu-ºi ochii asupra tuturor, a început sã vorbeascã:266 IONEL ZEANA
– Domnilor, nu uitaþi cã avem onoarea sã fie prezent în
mijlocul nostru ºi domnul cãpitan Tellos Agras, comandantul
suprem al tuturor cetelor de antarþi din Turcia. Ce pãrere îºi va
face dumnealui despre noi când va vedea cã renunþãm la marele
nostru ideal ºi ne împiedicãm de niºte chiþibuºuri formale fãrã
nici o valoare? Hotãrârea comitetului revoluþionar din Veria nu
este valabilã ºi pentru noi. Nu uitaþi cã nu Veria, ci Neaguºte este
cuibul ºi sediul principal al comandamentului suprem al antarþilor
din Macedonia. Pe deasupra, avem dezlegare ºi îndemn categoric
de la prea sfinþia sa mitropolitul Salonicului care este autoritatea
religioasã supremã în eparhia noastrã. Aºadar eu propun sã trecem
urgent la acþiune tocmai acum când s-a anunþat hotãrârea
comitetului de la Veria ºi duºmanii noºtri jubileazã, sã atacãm
prin surprindere satele vlahe din regiunea Edessei ºi sã le pustiim,
dacã nici de data asta nu vor accepta elenismul. Altã soluþie nu
existã pentru aceste capete groase de vlahi ºi de bulgari, care
sunt greci de origine, dar care ºi-au pierdut limba ºi conºtiinþa
naþionalã.
Dintr-o datã atmosfera s-a schimbat. Profesorul Done
Mingas a vorbit înflãcãrat ca la o serbare patrioticã ºcolarã.
Cãpitanul Agras i-a strâns mâna. Doctorul Perdicaris, fericit cã a
fost scos din încurcãturã, l-a felicitat în gura mare:
– Bravo, domnule profesor. Aþi pus punctul pe i.
Profesorul ºi-a scos batista din buzunar ºi ºi-a ºters fruntea
asudatã. Era încântat în sinea lui ºi îºi sorbea succesul arborând
o falsã modestie. În faþa ºcolãriþelor codane ºi ale ºcolarilor
entuziasmaþi ºi-ar fi sorbit succesul oratoric fãrã nici o reþinere.
Era înalt ºi chipeº, cu nasul cam lung ºi gros într-o faþã plinã, latã,
care imprima întregii fãpturi un aer de cap mare, impozant. Avea
o voce puternicã, baritonalã. Zelos, excesiv, ultraºovinist ºi setos
de parvenire, profesorul Done Mingas era prototipul renegatului.
Doctorul Perdicaris a luat cuvântul întrebând:
– Este toatã lumea de acord cu propunerea domnului
profesor Mingas?
– Da, au strigat cu toþii.
– Atunci, domnilor, aceasta este hotãrârea unanimã a
comitetului nostru ºi de mâine domnul cãpitan Agras este267 Vulturii Pindului
împuternicit sã facã toate pregãtirile necesare ºi s-o ducã la
îndeplinire. Încrezãtori în capacitatea lui militarã ºi în spiritul
de luptã ºi de jertfã al vitejilor noºtri antarþi, îi urãm din tot sufletul
succes deplin spre gloria patriei noastre Elada.
ªedinþa a luat sfârºit într-o atmosferã de voie bunã ºi de
optimism.
Maruºa a ieºit din bucãtãrie ºi împreunã cu soþul ei a
condus pe musafiri pânã la poartã. Înregistrase totul, dar îºi
pãstra calmul ca ºi cum n-ar fi ºtiut nimic din ce s-a pus la cale.
Soþul ei însã nu avea secrete faþã de ea. O iubea ºi nu-i ascundea
niciodatã nimic. Cãuta s-o lãmureascã ºi s-o convingã de
necesitatea ºi justeþea acþiunilor întreprinse.
La cinã Maruºa a fost tot timpul tãcutã. Soþul ei era bine
dispus, mânca cu poftã ºi avea chef de vorbã.
– Ei, ce zici de cãpitanul Agras? Nu-i aºa cã e un om
inteligent, distins ºi manierat?
– Mda…
– E ofiþer inimos, cu studii fãcute la Atena. S-a oferit voluntar
sã lupte în Turcia pentru anexarea Macedoniei ºi pentru marea
cauzã panelenã. E un om brav ºi curajos. A fost de la început
aghiotantul lui Costas Acritas alias Mazarachis, colonel în armata
greacã. Acesta, plecând în Grecia pentru recrutarea de noi antarþi,
din cauza pierderilor mari suferite în luptele cu bandele înarmate
ale vlahilor ºi bulgarilor încãpãþânaþi, i-a predat comanda
cãpitanului Agras. Ai vãzut ce spiritual este? Þi-a fãcut imediat un
compliment plecând de la numele meu patronimic.
– Mda… a îngãimat iarãºi soþia.
Maruºa nu avea poftã de mâncare. A ciugulit puþin dintr-o
fripturã de pasãre ºi a bãut o canã cu lapte. Soþul ei înfuleca
friptura delicioasã, asortatã cu cartofi ºi salatã. Cu buzele unse
de grãsime a întrebat-o, dornic s-o scoatã odatã din starea ei
ciudatã cu rãspunsuri monosilabice evazive:
– Eh, ce impresie þi-a fãcut simpaticul nostru cãpitan
Agras? a insistat el.
– Nu ºtiu… Nu pot sã-þi spun nimic. La urma urmei, ce
te preocupã atâta impresia mea?! O fi simpatic, inteligent,
manierat, cum spui tu, dar ar fi fãcut mai bine sã rãmânã la268 IONEL ZEANA
Atena ºi sã frecventeze saloanele de acolo, decât sã vinã la
vânãtoare de oameni în Macedonia, a rãbufnit ea.
Dupã aceastã rãbufnire din adâncul sufletului ei
zbuciumat, Maruºa s-a sculat, a strâns farfuriile de pe masã ºi
le-a dus la bucãtãrie.
Doctorul Perdicaris a rãmas mut. ªi-a dat seama cã este
nervoasã ºi a considerat cã este mai bine sã n-o zgândãreascã. A
mai bãut un pahar de vin ºi ºi-a aprins o þigarã. A ieºit pe balcon,
rezemându-se de balustradã. Era o noapte seninã cu cerul
albastru, înstelat. O adiere uºoarã ºi rãcoroasã foºnea mãtãsos
prin frunziºul pomilor din grãdinã.
Dupã ce a terminat cu treaba ei la bucãtãrie, Maruºa s-a
retras în dormitor ºi s-a culcat.
Doctorul Perdicaris a rãmas pe balcon fumând, cufundat
într-o dulce reverie. Îi plãcea orãºelul natal, dar i se pãrea prea
mic ºi prea periferic pentru un om ca el, ambiþios, distins ºi bogat.
Visa sã ajungã cândva într-un oraº mare, la Salonic sau chiar la
Atena. Ca preºedinte al comitetului revoluþionar din Neaguºte, se
impusese ca o personalitate de prim rang. Acum se considera
îndreptãþit sã aspire mai sus. Cu relaþiile pe care ºi le fãcuse printre
comandanþii perindaþi la conducerea unitãþilor de antarþi, i se
deschideau perspective frumoase în viitorul apropiat. A stat
rezemat de balustradã mai bine de o orã. Prin norii molcomi ai
fumului de þigarã, viitorul i se înfãþiºa seducãtor, în culori
trandafirii. O iubea pe Maruºa ºi, în cutezanþa viselor sale, o vedea
chiar mare amfitrioanã la Atena. La urma urmei, de ce nu? Era
frumoasã, inteligentã ºi instruitã. Nu era cu nimic mai prejos decât
cele mai distinse fete din Atena. Într-un târziu a pãrãsit balconul
ºi a intrat în dormitor. A îmbrãcat pe întuneric cãmaºa de noapte
pusã pe perina lui ºi s-a culcat încet, cu grijã, pentru a nu o trezi
cumva pe soþie. Maruºa s-a întors cu spatele spre el. Vãzând-o cã
e treazã, el i-a pus mâna pe umãr, mângâind-o.
– Te rog, nu te atinge de mine. Sunt obositã ºi vreau sã
dorm.
– Cred, draga mea! Nu vrei sã-þi dau niºte picãturi de
valerianã? Ai sã te liniºteºti repede ºi ai sã adormi uºor. ªtiu cã
azi a fost o zi grea pentru tine. Îþi promit cã de mâine mã voi269 Vulturii Pindului
îngriji sã-þi angajez o servitoare ca sã te ajute. Îmi dau seama cã
ºedinþele astea de comitet se vor þine lanþ de acum înainte ºi e
greu sã faci faþã singurã.
– N-am nevoie nici de valerianã, nici de servitoare. ªtii
doar cã mie îmi place sã muncesc. Dacã n-aº munci, aº muri
de plictisealã ºi de lene. Altceva mã deranjeazã. Sunt turburatã
sufleteºte ºi am nevoie de liniºte ca sã-mi revin. De aceea, te
anunþ cã mâine plec la pãrinþii mei. Te rog sã chemi un chirigiu
care sã mã ducã cu calul pânã la Veria. Tu angajeazã-þi o
servitoare care sã-þi gãteascã ºi sã aibã grijã de gospodãrie. La
nevoie, poþi mânca la pãrinþii tãi, pânã mã întorc eu, l-a sfãtuit
ea ca sã-i alunge orice suspiciuni. ªi acum, noapte bunã!
– Noapte bunã! a îngãimat ºi doctorul Perdicaris, îngrijorat
de surescitarea nervoasã a soþiei sale pe care el, cu toatã ºtiinþa
lui medicalã, o atribuia unor cauze cu totul strãine de cea realã.
A doua zi un chirigiu cu doi cai s-a prezentat la casa
doctorului Perdicaris. Ajutatã de soþul ei, Maruºa a încãlecat calul
al cãrui samar, pentru a fi mai comod, a fost acoperit cu o
pãturicã flocoasã, portocalie, din zestrea Maruºei. Chirigiul a
încãlecat ºi el pe calul sãu ºi a pornit în frunte pe ºoseaua dintre
Neaguºte ºi Veria. Dupã amiazã au ajuns la destinaþie. Când a
vãzut-o mama ei, Nuºca Hagicu, a întrebat-o miratã:
– Ce-i cu tine, scumpa mea, de-ai venit singurã?
Maruºa i s-a aruncat în braþe, izbucnind într-un hohot de
plâns. Mama ei îi ºtergea lacrimile, o sãruta ºi o mângâia,
încercând s-o potoleascã. Bãnuia cã i s-a întâmplat ceva rãu.
– Lasã, fata mea, nu mai plânge, cã-mi sfâºii sufletul.
Am plâns ºi eu destul dupã omorârea fratelui tãu – arde-i-ar
focul iadului de antarþi blestemaþi, cã am albit de durere într-o
singurã noapte la aflarea vestei! Dar ce s-a întâmplat, de-ai venit
singurã? Te-ai certat cumva cu soþul tãu? Doar l-ai luat din
dragoste ºi te înþelegeai foarte bine pânã acum. ªtii cã noi nu
eram încântaþi de alegerea ta ºi doream sã te mãriþi cu un
aromân, dar pânã la urmã te-am lãsat în voia ta.
Maruºa s-a mai potolit ºi, ºtergându-ºi lacrimile ºi
suspinând, i-a rãspuns:270 IONEL ZEANA
– Nu, mamã scumpã, nu m-am certat. Dar l-am pãrãsit
definitiv. Nu vreau sã-l mai vãd. L-am iubit sincer ºi m-am mãritat
cu el nu pentru titlul ºi rangul lui de medic. Puteam sã-mi gãsesc
ºi eu un profesor, un învãþãtor sau un mare negustor aromân,
dar mi-a plãcut el. Nu l-am cunoscut bine ce suflet are, cãci
eram o fatã curatã ºi naivã. ªtiu cã el mã iubeºte. Dar eu nu-l
mai iubesc. Nu-l mai pot iubi. Înþelegi, mamã? strigã ea cu
disperare încrâncenatã. Chiar dacã nu este vinovat de moartea
fratelui meu, s-a înhãitat cu oameni rãi care clocesc în capul
lor numai planuri drãceºti: crime, jafuri, pârjoluri împotriva
vlahilor ºi bulgarilor.
– Liniºteºte-te, scumpa mea, a rugat-o mama ei. O sã-þi
treacã ºi peste câtva timp o sã-þi fie dor de el ºi te vei întoarce la
soþul tãu. Aºa e viaþa: ºi cu bucurii ºi cu necazuri. Dacã te iubeºte
ºi þine la familie, trebuie sã-l înþelegi ºi sã fii ºi tu mai îngãduitoare.
– Niciodatã, mamã, a rãspuns ea, privind-o fix cu ultima
energie a unei hotãrâri supreme. De-ar fi sã rãmân toatã viaþa
nemãritatã, prefer sã mã fac cãlugãriþã, decât sã mã mai întorc
la el. Te rog sã mã înþelegi ºi sã nu-mi aminteºti de el.
Mama ei a privit-o consternatã, apoi a rostit resemnatã:
– Bine, fata mea!
Maruºa i-a povestit mamei sale tot ce s-a vorbit ºi s-a
hotãrât în ºedinþa comitetului þinutã în casa doctorului Perdicaris.
Mama ei o asculta uluitã, ofta ºi-ºi fãcea cruci îngãimând: „vai,
vai, vai ce diavoli!”
Bãtrânul Tuºa Hagicu lipsea. Era la dugheana lui în oraº.
Când s-a întors seara acasã, s-a bucurat vãzându-ºi fiica.
– Cum de-ai venit aºa fãrã sã ne anunþi? Ce s-a întâmplat?
Unde-i Epaminonda? – a dat drumul întrebãrilor una dupã alta,
nerãbdãtor sã afle dintr-o datã rãspunsul la toate.
Când a aflat povestea mai mult din gura soþiei sale, s-a
întristat la început. S-a aºezat pe scaun oftând:
– Of, Dumnezeule! Alt necaz pe capul nostru! Nu era
de-ajuns moartea lui Dimitruli…
Cu lacrimi în ochi, Maruºa i-a mãrturisit:
– Dragã tatã, iartã-mã pentru durerea pe care þi-o
pricinuiesc cã n-am ascultat de sfatul tãu când trebuia, dar te271 Vulturii Pindului
rog sã mã înþelegi ºi sã nu mã alungi din casa ta. Recunosc cã
am greºit, dar de acum înainte voi asculta de sfatul vostru.
– Cum sã te alung? Eºti fata noastrã, te iubim ºi-þi vrem
binele. Þi-am respectat alegerea ºi nu te-am silit sã te supui
voinþei noastre. Dar ca tatã te întreb: te-ai gândit bine la pasul
ce-l faci?
– Da, tatã.
– Eºti hotãrâtã sã nu te mai întorci la el?
– Da, tatã.
– Gândeºte-te bine, cãci suntem oameni ºi greºim când
luãm repede hotãrâri nechibzuite. N-aº vrea ca mâine-poimâine
sã te rãzgândeºti ºi sã ne faci de ruºine la vârsta noastrã.
– Nu, dragã tatã! Sunt hotãrâtã definitiv ºi îþi jur cã te voi
asculta ºi nu te voi face de ruºine niciodatã.
– Bine, fata mea! Atunci, trimite-i o scrisoare ºi comunicã-i
hotãrârea pe care ai luat-o din propria ta voinþã. De-acum înainte
rãmâi în casa noastrã ºi vom vedea ce este de fãcut. Poate vom
gãsi pe cineva din neamul nostru…
Maruºa s-a repezit la tatãl ei ºi l-a sãrutat pe amândoi obrajii.
A doua zi i-a trimis o scrisoare doctorului Perdicaris prin care îl
anunþa cã se desparte de el, cã nu poate trãi alãturi de un om
care patroneazã crime ºi cã hotãrârea ei este definitivã, luatã din
proprie voinþã, neinfluenþatã de nimeni.272 IONEL ZEANA
Prinderea lupului
Anunþaþi de un curier din Veria cã comitetul grecesc din
Neaguºte a hotãrât distrugerea satelor fârºeroteºti Gramaticova,
Cândrova ºi Paticina, armatolii au pãrãsit tabãra de la Cãstrie ºi s-
au instalat în munþii Periºori între Neaguºte ºi Edessa. Pândind la
marginea drumului, într-o zi au prins un curier trimis de comitetul
din Neaguºte. Acesta avea o scrisoare adresatã unui fruntaº bulgar
grecoman, Boicef din satul Oslen. În scrisoare se spunea: „Sã ne
aºteptaþi la Piatra Roºie de la mirþi. De acolo o ceatã va veni la voi,
iar alta la Mânãstirea Papandi, de unde vom pleca în altã parte.”
Curierul a fost legat ºi reþinut în tabãrã. Ofta ºi plângea,
spunând cã e om sãrac ºi cã a fost plãtit pentru acest serviciu.
Era bulgar din Neaguºte ºi fusese recomandat de profesorul
Done Mingas.
– Nu te teme! i-a vorbit bulgãreºte cãpitanul Mucitani. Îþi
vom da drumul imediat cum terminãm rãfuiala cu antarþii.
Curierul s-a mai liniºtit în urma acestei promisiuni.
Armatolii l-au luat cu ei ºi s-au îndreptat spre Piatra Roºie. Când
au ajuns în apropierea locului de întâlnire al antarþilor, cãpitanul
Mucitani s-a adresat lui Mihali Handuri:
– Ia cu tine zece armatoli ºi aºeazã-i în pãdure de ambele
pãrþi ale drumului. Când se vor apropia de locul stabilit, somaþi-i
ºi, dacã nu se vor preda, deschideþi foc. Eu cu restul armatolilor
voi fi în apropiere gata sã intervin la nevoie.
– Cred cã nu va fi nevoie. Îi voi prinde eu pe toþi în
capcanã.
Travestit în uniformã de ofiþer turc, Handuri ºi-a luat ceata ºi
a aranjat-o în pãdurea deasã de mirþi. El s-a pitulat în tufiºuri la273 Vulturii Pindului
pândã. Era pe la amiazã ºi soarele dogorea. În umbra pãdurii era
rãcoare ºi liniºte întreruptã doar de bâzâitul bondarilor ºi de ciripitul
pãsãrelelor. Deodatã s-au auzit voci pe drum. Handuri a ridicat
uºor capul ºi a zãrit un grup mic de oameni înarmaþi urcând încet
coasta muntelui. Când s-au apropiat, a þâºnit din ascunziº ºi a strigat
turceºte, cu puºca întinsã spre ei, somându-i sã se predea:
– Teslim ghiaur! (Predaþi-vã ghiauri!)
Antarþii au încremenit, uluiþi. Unul dintre ei, dezmeticindu-se
mai repede, a strigat:
– Domnule ofiþer, nu suntem nici bulgari, nici vlahi.
Suntem greci ºi luptãm împotriva acestor rebeli, colaborând cu
autoritãþile turceºti, a cãutat el sã-l convingã pe ofiþerul turc.
– Bine. Predaþi-vã ºi vom sta de vorbã dacã este aºa cum
spui, a rãspuns presupusul ofiþer turc, vorbindu-i pe un ton mai
blând, liniºtitor.
Antarþii greci au ridicat mâinile în sus. Ca din pãmânt au
þâºnit armatolii ºi i-au înhãþat. Le-au luat armele, i-au legat de
mâini ºi i-au pornit spre locul unde aºtepta cãpitanul Mucitani
cu ceata lui.
– Aceºtia sunt toþi antarþii, cãpitane! – i-a raportat Mihali
Handuri. Voiau sã ardã satele aromâneºti cu bulgarii grecomani
din Oslen ºi din alte sate vecine pentru ca antarþii greci sã se spele
pe mâini de sângele vãrsat, strigând în gura mare cã ei n-au nici
un amestec ºi cã respectã cu sfinþenie ordinul dat de comitetul
grec din Veria de a nu mai fi uciºi oameni neînarmaþi.
– Eram sigur cã nu se vor astâmpãra, a rãspuns Mucitani
privind fericit captura fãcutã de dibaciul ºi viteazul Handuri.
Izolaþi-i ºi sã începem imediat ancheta ca sã vedem ce lupi am
prins în capcanã. Vãd cã sunt numai cinci. Eu mã aºteptam la
o haitã mai mare, a încheiat puþin dezamãgit cãpitanul.
A început imediat identificarea prizonierilor. Primii au fost
cãlãuzele: Tollios ºi Ghiorghios Tollios, tatãl ºi fiul, doi bulgari
grecizaþi din Neaguºte, tâlhari de meserie, care sechestrau
oameni bogaþi ºi-i eliberau în schimbul rãscumpãrãrii lor cu
multe lire. Stabilindu-se cã nu erau antarþi ºi cã fuseserã plãtiþi
ca sã-i cãlãuzeascã pe drum, cei doi briganzi au fost eliberaþi.274 IONEL ZEANA
Dându-le drumul, cãpitanul Mucitani i-a privit încruntat
ºi i-a avertizat:
– Sunteþi liberi, deºi meritaþi o pedeapsã. Sã ºtiþi însã cã
dacã vã mai prind fãcând pe cãlãuzele antarþilor, vã tai capul la
amândoi. Aþi înþeles? Marº de aici, ticãloºilor!…
– Am înþeles. Sã trãieºti, cãpitane! – au mormãit amândoi,
aplecându-se respectuoºi.
Cei doi au plecat pleoºtiþi, cu capul aplecat, dar fericiþi
cã au scãpat cu viaþã. Privirea cruntã ca o noapte neagrã,
strãbãturã de fulgere, ºi vocea asprã a cãpitanului armatol le-a
strecurat un fior de gheaþã prin ºira spinãrii. Era pentru prima
oarã când încercau aceastã senzaþie turburãtoare.
A urmat un tânãr înalt ºi frumos, bine îmbrãcat. Pãrea un
intelectual distins.
– Cum te cheamã? l-a întrebat cãpitanul, mãsurându-l
cu privirea.
– Safiros Longos, a rãspuns tânãrul, cu vocea sugrumatã
de un nod care i se pusese în gât.
– Eºti aromân?
– Da, cãpitane, a rãspuns tânãrul, podidindu-l lacrimile.
– Bine, mã bãiatule, te-ai înhãitat cu niºte tâlhari ºi-ai
pornit la drum sã-þi omori fraþii de sânge? Ce fel de aromân eºti
tu? l-a dojenit Mucitani. Eºti cu adevãrat aromân sau ai învãþat
ceva aromâneºte în vreo mahala din târguºorul tãu?
– Sunt aromân adevãrat. Pãrinþii mei vorbesc în casã
aromâneºte. Eu am uitat în mare parte limba maternã, pentru
cã am fost plecat mulþi ani la ºcolile înalte din Atena. Numele
vechi al familiei mele este Lungu, dar a fost grecizat încã de
când tatãl meu era elev la ºcoala primarã greceascã din
Neaguºte.
Cum Safiros vorbea greu ºi stricat aromâneºte, pentru a
grãbi identificarea, Cola Nicea i-a propus lui Mucitani ca
prizonierul sã rãspundã în greceºte, iar el urma sã traducã în
aromâneºte. Cãpitanul a consimþit ºi ancheta a decurs repede.
– Cu ce se ocupã acum pãrinþii tãi?
– Tatãl meu este cel mai mare industriaº textilist din
Neaguºte. Are douã fabrici: una de torcãtorie ºi una de þesãtorie.275 Vulturii Pindului
– Pãi, dacã ai atâta avere, ce-þi lipseºte þie ca sã te faci
antart ºi sã-þi ucizi fraþii de sânge, care vor sã fie aromâni nu
greci sau altã naþie? l-a întrebat Mucitani pe un ton mai blând.
– Cãpitane, eu n-am venit aici sã mã fac antart ºi sã omor
oameni. Am fost luat de ei ca sã arate satelor de aromâni cã dacã
toþi oamenii bogaþi, aromâni ºi bulgari, sunt grecomani, atunci
trebuie sã se facã ºi ei grecomani. Aceasta mi s-a spus mie ºi
pentru aceastã propagandã filoelenã am acceptat sã vin cu ei.
Privindu-l þintã, cãpitanul Mucitani l-a întrebat:
– Cine sunt ceilalþi doi prizonieri? Cãlãuzele ne-au spus
numai numele unuia dintre ei. Numele celuilalt susþineau cã
nu-l cunosc. Vrei sã ne spui numele lor?
– Da, cãpitane! Unul este profesorul Done Mingas din
Neaguºte, iar celãlalt este cãpitanul Tellos Agras, urmaºul
colonelului Costas Acritas, comandantul suprem al antarþilor
din Turcia, care a plecat toamna trecutã la Atena ca sã recruteze
forþe noi, cãci au pierderi mari ºi mulþi antarþi locali s-au
împrãºtiat, nevrând sã mai lupte ºi sã moarã, deºi sunt bine
plãtiþi.
La auzul numelui, toþi armatolii au rãmas câteva clipe
perplecºi. Nu le venea sã creadã. La aºa ceva nu se aºteptau.
Parcã trãiau un vis nespus de frumos. Le venea sã chiuie de
bucurie cã le-a cãzut în mâini o pradã atât de rarã ºi atât de
mult râvnitã. Cel mai fericit dintre toþi era cãpitanul Mucitani.
Neputându-se abþine, el s-a adresat vesel proaspãtului armatol
Toli Hagigogu:
– Dragã Hagigogu, ai venit la noi cu mare baftã. Azi am
dat marea loviturã. Le-am secat antarþilor toatã vlaga. De acum
poþi sã te întorci ºi tu în România ºi sã-þi continui liniºtit studiile
universitare. Haiducia nu mai are rost pentru tine. Nici noi nu
mai avem nevoie de noi armatoli. De acum înainte avem nevoie
de oameni luminaþi care sã ne apere drepturile.
Feþele armatolilor s-au luminat. Au început sã se sãrute
ºi sã tropãie. Deodatã, descãtuºat din adâncuri, un chiot a
rãbufnit spintecând vãzduhul:
– Uraaaa! L-am prins, l-am prins! De acum s-a terminat
cu mârºãviile lor!276 IONEL ZEANA
Vãzând efectul produs de dezvãluirea sa, Safiros Longos
ºi-a luat inima în dinþi ºi a vorbit:
– Cãpitane, vã rog pe toþi sã mã ascultaþi ºi sã mã iertaþi.
Recunosc cã am greºit ºi cã merit sã fiu pedepsit. Dar dacã mã
iertaþi vã voi fi recunoscãtor toatã viaþa. Vã jur pe numele
pãrinþilor mei ºi pe tot ce vreþi cã nu voi mai greºi ºi vã voi fi de
folos. Dacã mã omorâþi, pedepsindu-mã pentru rãtãcirea mea
de o clipã, nu veþi câºtiga nimic ºi veþi face din mine, fãrã voia
mea, un antart martir ºi erou.
– Eu te-am iertat, fiindcã eºti frate de-al meu ºi cred cã-þi
pare rãu sincer de rãtãcirea ta. Cred cã toþi armatolii sunt de
aceeaºi pãrere cu mine. Nu-þi cerem nimic, decât sã nu-þi urãºti
ºi sã nu-þi persecuþi fraþii de sânge care vor sã trãiascã ºi sã
moarã în legea lor.
Toþi armatolii au fost de acord cu gestul mãrinimos al
cãpitanului.
– Dezlegaþi-l ºi daþi-i drumul! a ordonat cãpitanul.
Dupã ce a fost dezlegat, s-a repezit la cãpitan ºi i-a sãrutat
mâna.
– Nu-mi sãruta mâna, cãci nu sunt preot ºi nici moºneag,
l-a dojenit blând Mucitani.
– ªtiu. Dar pentru mine eºti mai mult decât un preot. Eºti
fratele meu mai mare ºi-mi voi aminti de tine toatã viaþa. Mama
mea va aprinde lumânãri ºi se va ruga pentru tine la bisericã.
Emoþionat, cãpitanul Mucitani l-a îmbrãþiºat ºi l-a sãrutat
pe amândoi obrajii, grãindu-i:
– Spune-i mamei tale sã se roage pentru toþi armatolii,
nu numai pentru mine.
Dupã ce a dat mâna cu toþi armatolii, Safiros Longos s-a
despãrþit cu lacrimi în ochi ºi a ieºit în drumul mare, pornind
înapoi spre Neaguºte.
Temându-se cã cei doi tâlhari eliberaþi ar putea anunþa
vreun post de jandarmi din apropiere, cãpitanul Mucitani a
strigat:
– Fraþilor, luaþi pe cei doi prizonieri care ºtim cine sunt ºi
direcþia Gramaticova.277 Vulturii Pindului
Urcând ºi coborând pe cãrãri înguste ºi întortocheate de
munte, spre searã au ajuns la fântâna de la Dârjilova unde au
fãcut un scurt popas pentru a se spãla ºi a-ºi umple bidoanele
cu apã. Apoi au pornit mai departe ºi s-au oprit într-o poieniþã
unde ºi-au fixat tabãra. Acolo au luat cina: o masã frugalã formatã
din pâine neagrã, brânzã, ceapã ºi ceva legume. Cei doi
prizonieri au primit ºi ei porþii egale, dar erau atât de cãtrãniþi cã
nu le ardea de mâncare. Au fost legaþi de mâini ºi de picioare
ºi, separaþi unul de altul, erau pãziþi de doi armatoli.
A doua zi dimineaþa a început judecata. A fost adus mai
întâi aghiotantul cãpitanului grec. Cãpitanul Mucitani l-a întrebat
în limba bulgarã:
– Cum te numeºti?
– Done Mingas.
– Eºti bulgar deci.
– Nu! a rãspuns þanþoº ºi bãtãios Mingas. Sunt grec
bulgarofon aºa cum ºi dumneata eºti grec vlahofon.
– Asta sã i-o spui lui mutu’, nu mie care cunosc puþinã
istorie ca sã ºtiu mãcar atâta lucru: cãrei naþii aparþin. Dacã tu
vrei sã te consideri grec, e treaba ta. Nu te opreºte nimeni. Dar
în ignoranþa ta prezumþioasã nu aplica ºi altora aceastã etichetã
falsã fabricatã la Atena pentru prostirea analfabeþilor ºi a
semidocþilor.
Dupã aceastã replicã tãioasã, tupeul lui Mingas a început
sã se clatine. ªi-a dat seama cã are de a face cu un om inteligent
ºi ºcolit, nu cu un simplu haiduc analfabet, cum îºi închipuia.
– Ce ocupaþie ai?
– Sunt revizor la ºcolile greceºti din regiune.
– Dacã eºti revizor ºcolar, ce cauþi alãturi de antaþi ºi nu-þi
vezi de meseria ta?
– Am vrut sã servesc cauza panelenismului ºi am venit
cu scopul de a convinge pe vlahi ºi pe bulgari cã ei sunt greci
vlahofoni ºi bulgarofoni ºi sã le intre în cap ideea cã
independenþa Macedoniei este o utopie ºi cã numai renaºterea
vechiului imperiu bizantin sub tutela religioasã a Patriarhiei
ortodoxe din Constantinopol ºi lumina minunatei culturi elene
antice va aduce pacea ºi bunãstarea în Balcani.278 IONEL ZEANA
– Poate cã nici independenþa Macedoniei nu se va realiza
în viitorul apropiat, cãci sunt multe piedici ºi se ciocnesc multe
interese contrarii interne ºi externe, dar sã ºtii cã ideea
megalomanã panelenã este o utopie ºi mai mare, irealizabilã
în vecii vecilor. Niciodatã marile puteri apusene nu vor
încredinþa Greciei paza Strâmtorilor, pentru cã nu este în stare
sã le apere în faþa pericolului rusesc sau bulgaro-sârbo-
muntenegrean. De aceea va fi preferatã Turcia, care este singura
þarã mare ºi puternicã din regiune ce poate îndeplini cu succes
rolul de paznic sigur al strâmtorilor. Pãcat de tine cã, fiind
profesor ºi revizor ºcolar, dai dovadã cã ai capul mai gros decât
compatrioþii tãi care, deºi sunt oameni simpli, vãd totuºi
lucrurile mai bine ca tine. Dar tu eºti plãtit de greci ºi þi-ai trãdat
naþia pentru interesul tãu personal. Dacã te-ar fi prins voievodul
Coliman sau Apostol, te-ar fi jupuit de viu. Ai avut noroc cã ai
cãzut în mâinile noastre.
Done Mingas a rãmas nãucit. Aroganþa lui iniþialã s-a
dezumflat ca o bãºicã de sãpun. Nu se aºtepta la o asemenea
lecþie.
– Sã vinã ultimul captiv! a poruncit Mucitani.
Done Mingas a fost condus la locul sãu. Pe drum,
întâlnindu-se cu prietenul ºi ºeful sãu care era dus la judecatã,
a ridicat capul ºi privindu-l amãrât, a îngãimat doar atât: „Rãu,
ºefule!”…
Ajungând în faþa cãpitanului, prizonierul s-a oprit în
poziþie de drepþi.
Pentru anchetarea lui, cãpitanul Mucitani l-a luat ca
interpret pe Mihali Handuri.
Mãsurându-l cu privirea, Mucitani a repetat întrebarea
stereotipã:
– Cum te cheamã?
– Mã numesc Costas Agapinos, dar mi-am luat
pseudonimul de Tellos Agras de când am ajuns comandantul
forþelor de antarþi din Turcia, a rãspuns fãrã ºovãialã prizonierul.
– Ce înseamnã Tellos Agras? a vrut sã afle Mucitani.
Cu acelaºi aer imperturbabil, demn ºi mândru, Agras a
rãspuns:279 Vulturii Pindului
– Tellos înseamnã perfect, dar mai înseamnã ºi cel de la
distanþã, de departe, ultimul. Agras înseamnã sãlbatic, fioros,
crud, neîmblânzit. Aºa am considerat cã trebuie sã fiu eu în
calitatea mea de comandant suprem, i-a explicat el privindu-l
fãrã sã clipeascã.
Sinceritatea ºi bravada prizonierului l-au descumpãnit pe
Mucitani. Îl privea mirat, gândindu-se cã sau Agras e un fin
psiholog ºi braveazã intenþionat cu scopul de a-l dezarma
sufleteºte, sau aceasta este firea lui, mândria lui de ofiþer care
nu-ºi pierde demnitatea ºi onoarea nici în cele mai critice clipe
ale vieþii.
– De unde sunteþi originar? l-a întrebat politicos Mucitani,
impresionat de atitudinea lui demnã.
– Sunt din Peloponez. Am absolvit ºcoala militarã din
Atena ºi am gradul de cãpitan în armata greacã. Pânã în toamna
trecutã am fost secundul colonelului Costas Acritas, care a
plecat în Grecia sã recruteze noi antarþi în urma grelelor pierderi
suferite.
– Cu ce scop ai venit în Macedonia ºi cine te-a trimis?
– Am venit cu scopul de a grãbi procesul de grecizare a
populaþiei creºtine din Balcani. Silogul din Atena format din cei
mai înþelepþi cãrturari ºi din cei mai înflãcãraþi patrioþi, se ocupã
cu recrutarea antarþilor. Eu, ca ofiþer, am considerat cã este o
mare cinste sã fac parte din rândul acestor luptãtori ºi m-am
înrolat ca voluntar.
– Silogul din Atena urmãreºte numai grecizarea, nu ºi
cucerirea Macedoniei? l-a întrebat Mucitani.
– Deocamdatã trebuie s-o grecizãm, fiindcã elementul
grec este în vãditã minoritate ºi marile puteri nu ne vor satisface
pretenþia ºi legitimitatea anexãrii integrale a Macedoniei. Trebuie
sã-i desfiinþãm mai întâi pe bulgari, pe vlahi ºi pe albanezi ºi
abia dupã aceea vom începe lupta contra Turciei.280 IONEL ZEANA
Curajul ºi sinceritatea cu care Agras rãspundea întrebãrilor
l-au impresionat adânc pe Mucitani, care a început sã-l priveascã
cu alþi ochi. Totuºi îl hãrþuia implacabil cu întrebãrile, dornic sã
cunoascã toate dedesubturile acþiunii antarþilor direct de la ºeful
lor. Dacã norocul l-a ajutat sã punã mâna pe el, atunci trebuia sã
profite ºi sã-l stoarcã fãrã brutalitãþi, dar abil ºi stãruitor, de toate
informaþiile de care avea nevoie, cu toatã admiraþia ce începuse
a i-o trezi acuzatul. Mucitani continua interogatoriul cu aceeaºi
faþã severã ºi cu aceeaºi privire scrutãtoare.
– Cine se ocupã cu recrutarea bandelor de antarþi ºi cine
le subvenþioneazã?
– Mitropoliþii noºtri din Turcia. Ei sunt pãstorii sufleteºti
ai creºtinilor ortodocºi ºi ei sunt cei care fixeazã directive ºi dau
ordine antarþilor, care au misiunea de a le executa întocmai.
Fondurile vin din Grecia pe cale diplomaticã prin Consulate.
Ele sunt date mitropoliþilor care le folosesc dupã necesitãþi.
Comitetele civile locale ne pun la dispoziþie gazde, curieri ºi
uneori ºi efective de antarþi de ocazie.
Deºi Agras vorbea sincer ºi dezinvolt, Mucitani îl strângea
tot mai tare în chingi.
– Dacã urmãriþi anexarea Macedoniei, de ce nu vã bateþi
cu turcii ocupanþi care sunt asupritorii tuturor popoarelor creºtine
din balcani? Ce aveþi cu vlahii ºi cu bulgarii care sunt creºtini
ortodocºi ca ºi voi?
– Am rãspuns mai înainte ºi repet cã trebuie sã devenim
mai întâi majoritari, grecizându-i pe bulgari, pe vlahi ºi pe
albanezi ºi pe urmã ne vom rãzboi cu turcii.
– Deci pânã atunci colaboraþi cu turcii luptând împotriva
noastrã care vrem sã facem din Macedonia o Elveþie a
Balcanilor.
– O Elveþie a Balcanilor este o utopie. Macedonia este
greceascã din cele mai vechi timpuri, a declarat rãspicat Agras.
Replica lui Mucitani a venit tot atât de rãspicatã:
– Macedonia n-a fost niciodatã greceascã. Ea a fost locuitã
de traco-iliri, care sunt strãmoºii noºtri, ai vlahilor ºi albanezilor.
Utopie este marea voastrã idee panelenã, izvorâtã dintr-un fond
sufletesc bolnav, megaloman. Cum credeþi cã veþi reuºi sã281 Vulturii Pindului
grecizaþi cu forþa toate popoarele creºtine din Balcani tocmai în
acest secol când s-a trezit în ele conºtiinþa naþionalã?
– Noi avem rãbdare, a rãspuns liniºtit Agras. Mai curând
sau mai târziu vom reuºi, pentru cã marile puteri europene, care
admirã cultura elenã, au ºi datoria ºi tot interesul sã ne susþinã
datoritã poziþiei noastre geo-strategice.
– Oricât v-ar susþine – aºa cum v-au susþinut ºi la
Congresul de la Berlin, dându-vã Tessalia – nu vã vor oferi plocon
toatã Macedonia în care sunteþi cea mai micã minoritate etnicã,
strivind în picioare interesele celorlalte state balcanice susþinute
la rândul lor de Rusia ºi de alþii…
– Tocmai de aceea am venit, ca sã înãbuºim trezirea
conºtiinþei naþionale la aceste popoare. De altfel, unii comitagii
bulgari ca Ciociu din Rahova, Cota din Prespa ºi Gonu ºi Lazu
din oraºul Ianiþa s-au lãmurit ºi au dezertat din cetele conduse
de voievodul Apostol. Ei s-au alãturat nouã. De ce nu faceþi ºi
voi la fel? Renunþaþi la românism, cãci sunteþi greci care v-aþi
pierdut limba!
– Ciociu, Cota, Gonu ºi Lazu sunt niºte trãdãtori laºi ºi
ticãloºi, care ºi-au vândut sufletul pentru banii voºtri. Noi urâm
ºi pedepsim trãdarea ca cel mai urât viciu omenesc. Voi o
cultivaþi din interes, dar în sufletul vostru îi dispreþuiþi pe trãdãtori.
Cât priveºte originea noastrã, eu vã întreb: dacã am fi într-adevãr
greci, cum vã explicaþi cã strãmoºii noºtri, mândri de cultura
lor superioarã, s-au latinizat ºi s-au slavizat în masã, adoptând
o limbã ºi o culturã inferioarã pe care o numeau cu dispreþ
„barbarã”? De când lumea, se ºtie cã o culturã superioarã înghite
pe cea inferioarã. Dovada cea mai clarã este însãºi Grecia.
Cuceritã ºi ocupatã de romani, ea nu s-a latinizat ca Macedonia
traco-ilirã barbarã, adicã inferioarã civilizaþiei ºi culturii romane.
Grecia supusã politic ºi militar ºi-a pãstrãt identitatea graþie
culturii ei superioare. Alexandru cel Mare, cu care vã mândriþi
pe nedrept, era trac, nu grec. El avea culturã greacã pe care a
rãspândit-o în Orient, dar vorbea cu generalii sãi macedoneni
în limba tracã. Graþie culturii voastre superioare, aþi asimilat de-
a lungul vremii atâþia strãini încât grecii de azi aproape cã nu
mai au nimic comun cu grecii vechi. Sunteþi mai mult vlahi,282 IONEL ZEANA
slavi ºi albanezi grecizaþi prin bisericã ºi ºcoalã. Sunteþi un
amestec hibrid de popoare, un mixtum compozitum. De aceea
n-aþi mai produs nimic de valoare nici în ºtiinþã, nici în literaturã,
nici în artã.
Agras a rãmas mut, copleºit de demonstraþia severã, dar
logicã a lui Mucitani. Cãpitanul „cuþovlah”, care-l judeca, nu
era un om de rând.
– Câþi antarþi aveþi în subordine? a continuat Mucitani.
– Vreo douã sute, încadraþi în mai multe cete ºi repartizaþi
în douã grupe care acþioneazã în partea de est ºi de vest a
Macedoniei.
– De unde sunt de fel?
– Cei mai mulþi sunt din Creta, unii din Grecia ºi câþiva
din Macedonia, pe care-i folosesc mai mult în calitate de curieri
ºi cãlãuze.
– Unde sunt atunci cretanii dumitale, fiindcã ai pornit la
drum însoþit doar de câþiva vlahi ºi bulgari grecomani?
– Este adevãrat cã antarþii mei cretani au fost decimaþi în
luptele care au avut loc ºi unii au dezertat, refugiindu-se prin
sate ºi oraºe. Din aceastã cauzã colonelul Acritas a plecat în
Grecia ca sã recruteze noi forþe.
– Crezi cã se va mai întoarce?
– Da.
– Noi avem dovezi cã multe bande de antarþi erau formate
aproape exclusiv din vlahi ºi bulgari grecomani autohtoni. Doar
conducãtorii lor erau ofiþeri greci. Este adevãrat?
– Da. Au fost situaþii când, din cauza pierderilor suferite,
am fost nevoiþi sã recurgem ºi la o astfel de soluþie.
– De ce cretanii nu luptã pentru eliberarea insulei lor de
sub turci ºi au venit în Macedonia sã lupte împotriva noastrã?
Agras, care pânã atunci îl privea de sus pe Mucitani,
considerându-l un barbar incult ºi necioplit, i s-a adresat
politicos, pronunþându-i pentru prima oarã titlul:
– Cãpitane Gheorghe, am venit aici din mai multe motive.
Creta este veche insulã greceascã ºi într-un viitor rãzboi ea ne
va fi datã de marile puteri fãrã nici o opoziþie internã ºi externã.
Macedonia este mãrul discordiei râvnit de toate statele283 Vulturii Pindului
balcanice. Deci pentru Grecia ea este problema principalã care
trebuie rezolvatã cât mai repede pentru a-i elimina pe ceilalþi
competitori.
– Nu ºtiaþi cã în Macedonia grecii sunt foarte puþini ºi cã
cei mai numeroºi sunt bulgarii, vlahii ºi albanezii?
– Nu. Nouã ni s-a spus dimpotrivã: cã autonomiºtii vlahi
ºi bulgari sunt puþini ºi cã populaþia ne aºteaptã cu braþele
deschise. Abia când am trecut râul Bistriþa – anticul Aliacmon –
am fost cuprins de îndoieli. Am început sã-mi dau seama cã
situaþia este cu totul diferitã ºi cã am fost înºelaþi de propaganda
panelenã. M-am convins la faþa locului cã cei mai numeroºi
sunt bulgarii, apoi vlahii. Grecii sunt puþini ºi se aflã mai mult la
oraºe ºi în câteva sate rãzleþe de clãcaºi pe moºiile beilor turci
ºi sunt atât de prãpãdiþi ºi de fricoºi cã preferã sã fie sclavi decât
sã se rãzvrãteascã ºi sã sfãrâme jugul pãgân. Aºa cã nu ne sunt
de nici un ajutor. Mitropoliþii ºi episcopii noºtri ne-au dat gazde
ºi curieri din rândul bulgarilor ºi vlahilor grecizaþi ºi, deºi aceºti
oameni sunt bine plãtiþi, cu ºase lire pe lunã, cred totuºi cã ei
m-au vândut atrãgându-mã în aceastã cursã. Sunt foarte
dezamãgit. Nu ºtiu ce soartã mã aºteaptã, dar vã jur cã dacã mã
eliberaþi, aºa cum aþi fãcut ºi cu ceilalþi trei însoþitori de-ai mei,
îmi iau subalternii ºi mã întorc în Grecia.
– Cãpitane Agras! i s-a adresat la rândul sãu ºi Mucitani,
în semn de respect, sã nu crezi cã ai fost vândut. A fost capturat
curierul din Neaguºte, trimis cu o scrisoare cãtre bulgarul
grecoman Boicef din satul Oslen, în care se scrie: „Sã ne aºteptaþi
la Piatra Roºie de la mirþi. De acolo o ceatã va veni la voi, iar alta
la Mânãstirea Papandi. De acolo vom pleca în altã parte.”
Scoþând hârtia din buzunar, Mucitani i-a arãtat-o lui Agras.
Acesta a fãcut un gest larg cu ambele mâini, oftând abãtut:
– N-am avut noroc. Soarta m-a prigonit.
– Noi ne aºteptam sã vii cu o ceatã de vreo sutã de antarþi.
Unde urma sã vã duceþi de la Mânãstirea Papandi ºi cu ce scop?
– Þinta noastrã era sã dãm foc satului Gramaticova,
focarul cel mai fanatic al românismului din regiunea aceea ºi
apoi cu ajutorul celor doi propagandiºti, unul vlah eliberat,
celãlalt reþinut alãturi de mine, sã convingem populaþia vlahã ºi284 IONEL ZEANA
bulgarã sã treacã la elenism ºi la patriarhat dacã nu vrea sã
pãþeascã la fel ca cei din Gramaticova.
Mucitani l-a privit lung cu un amestec ciudat de urã, de
mânie ºi de admiraþie. Sinceritatea ºi tupeul lui Agras frizau uneori
cinismul. Agras i-a susþinut privirea înfruntându-l mândru ºi hotãrât.
– Dacã îþi dãm drumul, ce garanþii ne dai cã-þi vei respecta
angajamentul? l-a întrebat Mucitani, dupã o lungã pauzã, privindu-
l fix ºi încercând sã descifreze firea ciudatã a acestui om, alcãtuitã
parcã dintr-un amalgam de elemente psihointelectuale: sinceritate,
bravadã, cinism, ºiretenie, pe lângã altele mai estompate.
– Cuvântul meu de onoare, de om ºi de ofiþer! a rãspuns
prompt Agras.
Mucitani a zâmbit ironic ºi i-a povestit un episod referitor
la onoarea antarþilor:
– Anul trecut, Mitru Vlahu, un cãpitan armatol aproape
agramat, dar isteþ, bun ºi foarte viteaz, a capturat patru antarþi
cretani lângã Castoria. Fiindu-i milã de ei cã erau tineri, le-a dat
drumul dupã ce, la cererea lor, au jurat pe Sfânta Evanghelie cã
se vor întoarce în Grecia. Dupã vreo douã luni i-a capturat din
nou într-o luptã. Cu lacrimi în ochi tinerii antarþi au îngenuncheat
în faþa lui, rugându-l sã-i ierte ºi jurându-se pe toþi sfinþii cã vor
pleca în Grecia. Dar Mitru Vlahu nu i-a mai iertat pe mincinoºi
ºi pe sperjuri ºi a dat ordin sã li se taie capul.
– Cred cã erau niºte ageamii fanatici ºi inconºtienþi. κi
meritau pedeapsa pentru cãlcarea jurãmântului, a aprobat Agras.
– În urma acestui exemplu nu putem avea nici o
încredere în cuvântul de onoare ºi-n jurãmântul unui antart,
rostit chiar cu amândouã mâinile pe Sfânta Evanghelie.
Agras l-a privit o clipã ºi apoi, aplecând capul, a exclamat
abãtut în dialectul cretan: „Eritalcala”, adicã : „S-au scufundat
corãbiile”!
Judecata s-a încheiat. Sentinþa urma sã fie pronunþatã
mai târziu.
Agras a fost luat de doi armatoli ºi dus alãturi de ajutorul
sãu Done Mingas. Din clipa aceea erau liberi sã vorbeascã între
ei fãrã nici o opreliºte.285 Vulturii Pindului
Vestea capturãrii cãpitanului Agras s-a rãspândit ca
fulgerul. Doi ciobani de la stâna celnicului Cuºa au adus un batal
ºi o stearpã grasã. Curierii trimiºi în satele aromâneºti ºi bulgãreºti
s-au întors cu pâine ºi cu alte produse alimentare. Câþiva bulgari
au venit cu catâri ºi cu mãgari încãrcaþi cu pâine, cu vin, cu rachiu,
cu legume ºi cu fructe. Deodatã poiana s-a umplut de bunãtãþi.
Vesel, cãpitanul Mucitani l-a strigat pe Iorgula Cutova, care fusese
ucenic la restaurantul Cealera din Veria ºi i-a spus zâmbind:
– Dragã Cutova, te lãudai cã eºti mare bucãtar. Acum sã te
vãd! Pregãteºte-ne o masã sã rãmânã de pominã. Ai tot ce-þi
trebuie ºi de mâncare ºi de bãuturã. Fã-ne niºte „arumãni” (frigãrui
de mãruntaie) stropite cu rachiu, sã-ºi lingã degetele ºi cei doi
prizonieri ai noºtri, cãci de atâta amãrãciune, n-au mâncat nimic
pânã azi. Sã moarã mãcar sãtui…
– Cãpitane, fii fãrã grijã. Le voi arãta tuturor cã sunt un
mare bucãtar vrednic sã stea alãturi de un renumit mãcelar.
Toþi armatolii au izbucnit în râs. Aluzia lui Cutova se
referea la porecla de mãcelar (casap) a cãpitanului. Mucalitul
Miha Zugravu a râs cu mare poftã, felicitându-l.
– Bravo, Cutova! I-ai zis-o! Sã pofteascã acum cãpitanul
nostru sã refuze vinul ºi rachiul cum a fãcut la Cãstrie cu vinul
trimis de Tega Vurduni sub pretextul cã ar fi fost otrãvit!… Ah, ce
supãrat am fost atunci pe cruºoveanul meu!
Mucitani a râs ºi el cu poftã. Apoi, întorcându-se cãtre
Zugravu, a cãutat sã-l consoleze:
– Hai, bitulene frate, nu fii supãrat pe mine pentru pãþania
asta! N-am fãcut-o din rãutate, cãci ºi mie mi-ardea de bãuturã,
pânã în adâncul sufletului, dar am vrut sã vã pun la încercare
rezistenþa moralã ºi spiritul de disciplinã. Sã vã obiºnuiþi cu
abstinenþa ºi cu asprimea vieþii de armatol. ªi, slavã Domnului,
aþi dovedit din plin cã aveþi cu toþii voinþã de oþel. Aºa trebuie sã
fim pânã la sfârºit, indiferent ce ne rezervã destinul. Numai prin
frãþie, unitate ºi disciplinã de fier vom birui. Azi însã puteþi sã vã
ºi îmbãtaþi, cãci sãrbãtorim o mare victorie.
– Ura! au strigat armatolii.286 IONEL ZEANA
Poiana ºi pãdurea au rãsunat de chiotele lor. Totuºi, în
atmosfera de veselie generalã, pentru orice eventualitate, douã
caraule fãceau de pazã cu schimbul.
Animalele aduse au fost tãiate la repezealã ºi puse la frigare
în sule lungi rotite domol deasupra grãmezilor de jar. Un miros
delicios s-a rãspândit deodatã în toatã poiana, gâdilând nãrile
tuturor ºi pierzându-se agale în umbra pãdurii. Pânã ºi celor doi
antarþi amãrâþi li s-a deschis subit o poftã de lup flãmând.
Masa s-a servit pe frunze de brusture. Mai întâi s-au servit
frigãruile de mãruntaie cu ceapã ºi usturoi verde aduse de bulgari
din grãdinile lor. Fiecare porþie avea ºi câte o bucatã de brânzã
de la stâna celnicului Cuºa. Apoi a urmat friptura aranjatã în porþii
egale de priceputul ucenic de bucãtar Iorgula Cutova. Toatã lumea
a primit porþii egale de mâncare, inclusiv cei doi antarþi greci.
Douã ploºti cu vin ºi una de rachiu treceau des din mânã în mânã.
Agras ºi Mingas au primit ºi ei rachiu ºi vin în câte un bidonaº.
Mândru de isprava lui, Iorgula Cutova, dupã ce a tras o
duºcã de rachiu, s-a adresat lui Mucitani:
– Cãpitane Mucitani, când se va termina odatã cu viaþa
asta de armatol ºi vei veni în vizitã la Veria, am sã te duc la
restaurantul Cealera unde mã voi reangaja ºi ai sã vezi ce
mâncãruri delicioase voi face, sã mã pomeneºti cât vei trãi la
cruºovenii tãi.
– Nu mã îndoiesc deloc cã te pricepi ºi cã vei ajunge un
bucãtar excelent, dragã Cutova, a zis Mucitani. Dar mâncãri mai
delicioase ca „arumanea” ºi friptura de azi nu cred cã voi mai
gusta vreodatã, oricât de rafinate ar fi ele.
Complimentul cãpitanului l-a uns la inimã pe Cutova,
care avea chef de vorbã.
– Cãpitane Mucitani, când va da Dumnezeu ºi ne vom
strânge la casele noastre, sã-þi iei ºi nevasta ºi sã stai la mine la
Veria ca oaspe cât îþi pofteºte inima. Mi-a spus prietenul Zugravu
cã este foarte frumoasã ºi curajoasã. Am sã-i povestesc ºi ei
întâmplarea cu vinul aºa-zis „otrãvit” ºi alte nãzdrãvãnii de-ale
tale, sã vadã ºi ea ce soþ energic ºi hotãrât are.
– Bine, dragã Iorgula! Am sã vin ºi cu ea ºi poþi sã mã
zugrãveºti aºa cum mã vezi tu. Nu ºtiu dacã logodnica mea287 Vulturii Pindului
este atât de frumoasã cum þi-a zugrãvit-o prietenul meu mucalit
Miha Zugravu, dar mie îmi place. Este ºi curajoasã ºi viteazã.
– Cãpitane, sã-þi trãiascã! au strigat armatolii.
Spre uimirea tuturor, din locul celor doi antarþi prizonieri
s-a auzit o voce fredonând. Era Agras. Încãlzit de friptura
înfulecatã, stropitã cu rachiu ºi cu vin, Agras a început sã
fredoneze un cântec haiducesc din vremea revoluþiei greceºti
din l82l. Era cântecul dedicat lui Atanasie Diacul, viteazul cãlugãr
vlah care i-a bãtut pe turci la hanul de la Gravia.
Armatolii au tresãrit nemulþumiþi, gata sã-l apostrofeze.
– Lãsaþi-l sã cânte, a poruncit Mucitani.
Toate privirile s-au aþintit asupra lui Agras. Vocea lui,
timidã iniþial, a început sã rãsune tot mai sigurã. Poate în clipa
aceea, la marginea poienii înflorite, se închipuia un actor în
amfiteatru, interpretând rolul unui erou legendar de tragedie
anticã. Numai aplauzele au lipsit. Dupã ce a terminat, Handuri
i-a tradus cãpitanului textul cântecului:
„Fã-mi-te turc, diacule, ºi în geamii te-nchinã,
De vrei sã te mai bucuri de viaþã ºi luminã!”
ªi partea finalã:
„Ian vezi ce vreme a ales moartea necruþãtoare,
Când creºte iarba în poieni ºi pomii sunt în floare!”
Cu ajutorul lui Handuri, Mucitani i-a fãcut lui Agras câteva
precizãri istorice:
– Deºi cântecul este grecesc, ca multe cântece ale vlahilor,
eroul lui este vlah, aºa cum vlah este ºi poetul Riga Fereu, iniþiatorul
Eteriei ºi fondatorul literaturii moderne greceºti, ºi Ioan Coletti,
fondatorul statului grec modern. Cei mai mulþi cãpitani de haiduci
din perioada aceea n-au fost greci, ci vlahi. Iar în bãtãliile navale
cei mai viteji luptãtori n-au fost greci, ci albanezi în frunte cu amiralul
Miauli cãruia i-aþi grecizat imediat numele, adãugându-i un „s” în
coadã. V-aþi specializat trãind din furt ºi din minciuni.
Agras a rãspuns calm:
– Chiar dacã sunt vlahi ºi albanezi, ei sunt eroii noºtri,
pentru cã au luptat ºi s-au sacrificat pentru marea cauzã panelenã.288 IONEL ZEANA
– Revoluþia a fost proclamatã în numele creºtinãtãþii, nu
în numele Eladei ºi al cauzei panelene, a replicat cãpitanul
Mucitani. Atunci, în numele acestui ideal au luptat sub steagul
revoluþiei toþi creºtinii din balcani: români, bulgari, greci,
albanezi, ba chiar ºi strãini celebri, ca poetul englez lordul Byron
ºi italianul Santarosa.
Agras a tãcut mirat. Cãpitanul vlah avea o minte ascuþitã
ºi ºtia multe lucruri pe care le mânuia cu dexteritate ºi cu o
argumentaþie logicã strânsã. Nu era uºoarã o disputã cu el.
Mucitani a continuat, combãtându-l cu noi fapte reale,
incontestabile:
– Spre deosebire de revoluþionarii de la l82l, voi aþi fãcut
cârdãºie cu pãgânii împotriva creºtinilor. Antarþii voºtri, cot la
cot cu baºbuzucii lui Hairedin bei din Vodena, au mãcelãrit zilele
trecute patruzeci de þãrani vlahi ºi bulgari în timp ce se întorceau
de la târg în satele lor din Meglenia. În regiunea Veriei, antarþii ºi
baºbuzucii lui Halil bei ºi Ramis bei au comis numeroase crime
împotriva populaþiei paºnice aromâne. Profitaþi de corupþia
administraþiei turceºti ºi o asmuþiþi împotriva noastrã. Pânã ºi în
balta Ianiþa, unde am iernat cu toþii, aþi dat foc unor sate bulgãreºti
ºi ne-aþi atacat miºeleºte pe la spate în timp ce turcii ne
bombardau cu artileria.
Agras pãrea copleºit de avalanºa de acuzaþii rostogolitã
asupra lui. A aplecat capul, pãrând cã se dã bãtut, dar ºi l-a
ridicat semeþ, ca unul care, în cea mai criticã situaþie, când nu
mai are nici o ieºire, gãseºte totuºi în el tãria necesarã de a se
împãca cu soarta.
– Cãpitane Gheorghe, ai dreptate! Este adevãrat tot ce mi-ai
spus. Dar nimeni nu ºtie ce ne rezervã istoria. Deocamdatã
duºmanii noºtri nu sunt turcii pãgâni, ci vlahii ºi bulgarii creºtini,
pentru cã ei sunt cei care se opun la înfãptuirea marelui ideal al
panelenismului. Cum se va încheia lupta numai Dumnezeu ºtie.
Eu însã cred în destinul Eladei ºi sper cã þinuturile în care curge azi
sânge nevinovat de greci, de vlahi, de bulgari ºi de albanezi vor
reveni, mai curând sau mai târziu, la sânul patriei mele Elada. Marii
învinºi veþi fi voi, vlahii, fiindcã România, care a rupt relaþiile cu
Grecia din cauza voastrã, este micã ºi departe ºi nu vã poate ajuta289 Vulturii Pindului
decât cu gesturi simbolice. Marele ei vis este unificarea naþionalã
prin alipirea Ardealului, Bucovinei ºi Basarabiei. Chiar în ipoteza
în care s-ar realiza acest vis, România se va preocupa exclusiv de
pãstrarea acestor provincii decât de apãrarea intereselor voastre,
cãci sunteþi departe ºi separaþi de ea prin marele zid al statelor
slave. Pentru apãrarea integritãþii sale teritoriale, ea va cãuta aliaþi
care s-o sprijine împotriva pericolului permanent reprezentat de
colosul de la Rãsãrit, de Ungaria, de Bulgaria ºi de toþi vecinii slavi
care o înconjoarã, încât nu va avea nici timp ºi nici un interes
major sã se ocupe serios ºi de soarta cuþovlahilor din sudul Dunãrii.
Iatã de ce marii învinºi, marii sacrificaþi veþi fi voi, cuþovlahii, care
luptaþi cu atâta ardoare ºi abnegaþie pentru România, presupusa
voastrã patrie. Înainte de a muri, þin sã vã spun încã odatã cã
adevãrata voastrã patrie este Elada, nu România!
Dupã aceastã lungã tiradã, Agras a rãsuflat adânc, uºurat.
ªi-a descãrcat sufletul zbuciumat, aºteptând cu seninãtate
moartea. Simþea sau presimþea sentinþa de condamnare la
moarte, din tonul discuþiei ºi din toatã atitudinea fermã ºi
inflexibilã a cãpitanului armatol.
Gheorghe Mucitani i-a rãspuns rãspicat:
– Cãpitane Agras, se vede cã ai fost bine instruit la ªcoala
militarã din Atena. Poate sã ai dreptate. Noi ºtim cã România, care
este micã ºi departe, nu ne poate ajuta prea mult. Ea îºi are – ºi va
avea mereu – problemele ºi interesele ei majore diferite de cele
ale românilor macedoneni. Tocmai de aceea noi luptãm pentru
autonomia ºi pentru independenþa Macedoniei. Cu alte cuvinte,
vrem sã ne luãm soarta în propriile noastre mâini. Suntem vlahi cu
toþii ºi cei din sud ºi cei din nordul Dunãrii, cãci aºa ne-au înregistrat
toate documentele istorice din antichitate pânã azi, dar noi între
noi ne numim români, rumâni sau armâni. Ca atare, patria
noastrã este România, singura parte din þara locuitã de strãmoºii
noºtri traci, care a reuºit sã-ºi pãstreze de-a lungul vremii un stat
propriu, dupã un mileniu de nãvãliri barbare care au modificat
profund structura etnicã a acestor zone ºi chiar a continentului
european. Pentru noi, românii din Balcani, care suntem urmaºii
direcþi ai tracilor macedoneni romanizaþi, Macedonia este ºi ea
patria noastrã, cãci noi suntem aici bãºtinaºi nu venetici ca slavii,290 IONEL ZEANA
ca grecii, ca evreii ºi ca þiganii. De aceea, þinând seama de
compoziþia etnicã actualã a Macedoniei, noi, românii
macedoneni, ne-am pronunþat pentru o Macedonie autonomã
sau independentã, cu drepturi politice ºi culturale egale pentru
toate populaþiile conlocuitoare. Nu cerem nimic de la România,
nici arme, nici partizani, aºa cum procedeazã Grecia care
organizeazã bandele de antarþi pe teritoriul ei ºi le trimite apoi în
Macedonia sã ucidã oameni nevinovaþi, pentru simplul fapt cã
nu se declarã ceea ce nu sunt, adicã greci.
Masa s-a încheiat într-o atmosferã de veselie. Chiar ºi
prizonierii, trataþi omeneºte cu aceeaºi mâncare ºi bãuturã, erau
bine dispuºi. Done Mingas, care a tãcut tot timpul, asistând la
dialogul celor doi cãpitani, sãtul ºi îmbujorat de mâncarea ºi
bãutura primitã, nu mai ofta posomorât. În sufletul lui a început
sã încolþeascã speranþa cã armatolii vlahi îl vor achita ºi-l vor
elibera, aºa cum au procedat cu tânãrul Safiros Longos. Spre
searã li s-a citit sentinþa. Când a auzit cã sunt condamnaþi la
moarte, Done Mingas a izbucnit în plâns.
Agras s-a rãstit la el, mustrându-l:
– Nu þi-e ruºine sã plângi ca o muiere? Ce fel de antart
eºti tu? Te-am socotit om demn, plin de curaj. Constat însã cã
m-am înºelat. Aºa este lupta, din ea ies învinºi ºi învingãtori.
Noi am cãzut învinºi. Cauza pentru care luptãm însã nu este
pierdutã. Într-o zi va birui.
Dar Mingas plângea ºi se vãieta întruna. Agras a încercat
sã-l potoleascã ºi sã trezeascã în el simþul demnitãþii:
– Liniºteºte-te! Unui antart nu-i este îngãduit sã plângã.
Adu-þi aminte ce planuri fãceai dacã vreunul din duºmani ar fi
cãzut în mâinile noastre! Mai ales acel om-lup Adam Gulea! Cum
l-am fi schingiuit ºi orbit ºi l-am fi trimis apoi în satul lui sã-i umple
de groazã pe vlahi ºi sã-i lecuiascã de românism! Atunci îþi frecai
mâinile de bucurie la gândul unei asemena pedepse cumplite
ca cea datã bulgarilor de împãratul Vasile Bulgaroctonul.
Dar Done Mingas nu mai auzea nimic. Plângea ºi se vãieta
întruna, vãrsând ºiroaie de lacrimi. În cele din urmã, epuizat, a aþipit.
Armatolii au dormit noaptea în pãdure. Un curier a fost trimis
la Gramaticova cu vestea cã a doua zi vor veni cu prizonierii în sat291 Vulturii Pindului
ca sã-i vadã toatã lumea. Dis-de-dimineaþã, armatolii au pornit cu
prizonierii spre sat. Când au ajuns, toatã lumea, cu mic cu mare,
era strânsã în piaþã. Prizonierii, legaþi amândoi de câte o mânã,
mergeau împreunã încadraþi de armatoli. Done Mingas, deºi era
mai înalt ºi mai gros, mergea greoi, cu umerii ºi cu capul aplecat,
ca ºi când ar fi purtat pe spate o povarã enormã. Nu mai plângea,
nu se mai vãieta, ci privea mereu în jos. Pãrea mut ºi surd. Agras
mergea drept, cu capul ridicat trufaº, privind sfidãtor. Convoiul s-a
oprit în faþa cafenelei. Cãpitanul Mucitani s-a adresat mulþimii:
– Fraþi aromâni, acesta este cãpitanul grec Agras ºi celãlalt
aghiotantul sãu Done Mingas, bulgar grecoman, care voiau sã
dea foc satului ºi sã vã ucidã pe toþi.
– Arde-l-ar focul iadului! au strigat mai multe femei.
– Daþi-i foc lui! au strigat furioase alte voci de bãrbaþi ºi
de femei.
Mucitani ºi-a ridicat glasul peste larma dezlãnþuitã:
– I-am adus ca sã-i vedeþi ºi sã nu vã mai temeþi de-acum
înainte de antarþi. Pentru toate nelegiuirile fãcute au fost judecaþi
ºi condamnaþi la moarte prin spânzurãtoare. Sentinþa însã nu va
fi executatã decât dupã ce-i vom plimba prin toate satele aromâne
ºi bulgare din munþi ca sã-i vadã toatã lumea ºi sã se convingã
cã i-am prins ºi i-am executat, cãci mitropoliþii ºi episcopii greci
sunt în stare sã mintã spunând cã sunt vii ºi cã s-au refugiat în
Grecia de unde vor veni cu noi bande de antarþi ca sã vã terorizeze.
– Foarte bine! Plimbaþi-i ca ursul prin sate sã-i vadã toatã
lumea ºi sã-i scuipe! … a strigat mulþimea întãrâtatã.
– Nu! a tunat Mucitani. Nu voi permite nimãnui sã-i scuipe
sau sã-i loveascã. Sunt duºmanii noºtri, dar noi trebuie sã-i
respectãm ca oameni, mai ales pe cãpitanul Agras pentru
atitudinea lui demnã ºi curajoasã.
Adam Gulea s-a desprins din grup ºi, apropiindu-se de
Agras, i-a vorbit în greceºte:
– Eu sunt acel lup-om cum m-au poreclit antarþii tãi care,
dacã m-ar fi prins, m-ar fi jupuit de viu…
Cãpitanul Mucitani l-a apucat de mânã, spunându-i
hotãrât:
– Adame, este prizonierul meu ºi te rog sã nu te atingi de el!292 IONEL ZEANA
– Fii liniºtit, cãpitane Mucitani! N-am venit sã-l lovesc sau
sã-l scuip, cum au strigat unii, cãci nu mã înjosesc eu în
asemenea hal, ci ca sã mã cunoascã înainte de a fi spânzurat.
Agras înfrunta trufaº mulþimea, dar era foarte abãtut. Dupã
un scurt popas la Gramaticova unde armatolii au luat masa de
prânz, alaiul a pornit la drum, trecând prin Cândrova, Fetiþa, Paticina,
Oslen, Pociup ºi alte sate bulgãreºti vecine. Aceastã „plimbare cu
ursul” a durat vreo sãptãmânã. Peste tot erau aºteptaþi ºi primiþi cu
mare bucurie. La un popas, Agras, care spera cã ar putea fi salvat
de vreo poterã turceascã, i s-a adresat amãrât lui Mucitani:
– Cãpitane Gheorghe, aº fi preferat sã cad în mâinile
bulgarilor ºi sã fiu schingiuit în modul cel mai sãlbatic, decât sã
fiu plimbat prin sate ca ursul ºi umilit în halul acesta…
– Ca om îmi pare rãu de tine. Dar antarþii tãi au fãcut
atâtea cruzimi ºi blestemãþii, încât consider cã familiile ºi rudele
victimelor au dreptul la acest gen de rãzbunare.
Bulgarii autonomiºti jubilau, dar erau nemulþumiþi de
faptul cã cei care i-au prins erau vlahii, nu cetnicii lor.
– Bre, bre, bre! exclamau ei cu ciudã. Pãcat cã nu i-au
prins cetnicii noºtri, cã i-ar fi jupuit de vii. Vlahii ãºtia se poartã
blând. Fac circ cu ei în loc sã-i beleascã de vii. Mare noroc au
avut cã n-au cãzut în mâinile voievodului Apostol! Le-ar fi arãtat
el ce meritã aceste lighioane…
Poterele turceºti, puse în miºcare de ierarhii greci, au
cercetat unele sate bulgare de la câmpie ºi deal, fãrã prea mult
zel, dar negãsind nici o urmã, s-au lãsat pãgubaºe. Nu erau
dispuse sã-ºi riºte viaþa pentru salvarea ºefului suprem al
antarþilor greci. În sinea lor chiar se bucurau cã vlahii sau bulgarii
i-au fãcut de petrecanie, scãpându-i pe turci de un viitor duºman
ghiaur foarte periculos.
Dupã ce s-a terminat parada umilitoare prin sate, s-a trecut
la executarea sentinþei. Într-o dimineaþã cãpitanul Mucitani i-a
spus lui Handuri:
– Dragã Handuri, ia cinci – ºase oameni cu tine ºi
spânzurã-i la Bladova lângã garã ca sã-i vadã toatã lumea ºi sã
punem astfel capãt eventualelor zvonuri mincinoase lansate de
chiriarhii greci.293 Vulturii Pindului
Bladova era un sat bulgãresc lângã Edessa, strãvechea
capitalã a Macedoniei, rebotezatã de slavi Vodena pentru faptul
cã era bogatã în ape. Oraºul era aºezat la poalele munþilor pe un
platou întins în faþa cãruia se deschidea ca o tipsie imensã câmpia
Salonicului. Un râu tumultuos îºi revãrsa apele spumegate în faþa
Vodenei, într-un vuiet asurzitor, formând o cascadã splendidã la
locul unde se prãvãlea în câmpie. Livezi întinse de pomi fructiferi
ºi viþã de vie încântau ochii ºi îmbãlsãmau aerul mai ales în timpul
primãverii. Locul se numea „La paradis”.
Era în ziua de 7 iunie l907. Mihali Handuri ºi Muºa Darlaiani
mergeau prin pãdure înainte, cercetând locul cu atenþie încordatã.
Dupã ei, la micã distanþã, veneau cei doi prizonieri legaþi separat
de mâini, încadraþi de alþi patru armatoli. La marginea satului, pe
coasta dealului, era un nuc bãtrân cu trunchiul drept, gros ºi înalt.
Era un nuc secular, robust ºi sãnãtos, în toatã splendoarea
maturitãþii lui vegetale. Era încãrcat cu nuci verzi. De o creangã
lateralã Cola Nicea a legat douã frânghii la capãtul cãrora a fãcut
câte un laþ. Agras tãcea. Done Mingas ofta. Ajutat de Cola Nicea ºi
de Iorgula Cutova, Muºa Darlaiani le-a trecut laþul pe dupã gât.
Când le-a dat drumul, trupurile celor doi antarþi, bãlãbãnindu-se
o clipã în aer, atârnau cu ochii holbaþi în gol.
Pe pieptul lui Agras au agãþat o hârtie scrisã în graiul
aromân ºi în limba turcã cu urmãtorul text: „Aºa vor pãþi toþi
grecii care ucid aromâni, le ard satele ºi le omoarã vitele.
Semnat: Gheorghe Mucitani ºi Mihali Handuri.”
Vestea morþii faimosului cãpitan Agras s-a rãspândit ca
fulgerul, stârnind mare vâlvã în toatã Macedonia pânã departe
în sudul Greciei. Aromânii jubilau, grecii erau triºti ºi îngroziþi.
La Veria cafeneaua lui Ceani ºi restaurantul lui Cealera forfoteau
de lumea curioasã sã afle cât mai multe amãnunte ºi zumzuiau
ca doi stupi de albine.
N-au trecut nici câteva zile ºi rapsodul popular a imortalizat
evenimentul senzaþional, glorificând eroismul armatolilor printr-
un marº care a electrizat inimile tineretului aromân:294 IONEL ZEANA
Aclo Bladova strâ hoarã
Aclo Bladova strâ hoarã,
Nic ºi mari si-adunarã
Cã doi oamiñi acâþarã
ªi di nuc l ¸ i-aspindzurarã.
Ia-lea, vini º-cãimãcanlu
Cu ma mulþâ geandârmadz.
Di pri nuc îl ¸ i dipunarã
ªi-unã carti-n sin l ¸ i-aflarã.
Cãimãcanlu u citeaºti
ª-doauã zboari-aºi el greaºti:
– Aºcolsun aþelor oamiñi
Þe-acâþarã pri-Arhigo!
Verghea tutã s-aciudiseaºti,
Neaguºtea s-cutrimbura,
C-acâþarã pri-Arhigolu,
Nai ma marli capidan grec!
La Bladova lângã sat
La Bladova lângã sat,
Mult popor s-a adunat,
Cã doi inºi au înhãþat
ªi de nuc i-au spânzurat.
Iatã-l ºi pe caimacam
Cu jandarmi la bairam.
De pe nuc i-au slobozit
ªi-n sân iatã ce-au gãsit:
Caimacamul o citeºte
ªi apoi aºa grãieºte:
– Bravo oamenilor care
Au prins peºtele cel mare!
Toatã Veria-i uimitã,
Neaguºtea e îngrozitã,
C-au prins ditamai berbec
Cel mai mare cãpitan grec.
În urma acestei noi ºi umilitoare înfrângeri, grecii s-au
astâmpãrat un timp ºi ºi-au bãgat minþile în cap. Trufia ºi aroganþa
elenã au fost îngenuncheate de dârzenia ºi vitejia vlahã întrupate
în aceºti puþini dar splendizi armatoli aromâni.
Sfârºit.
februarie – iulie 2001 – Bucureºti
~295 Vulturii PinduluiCuprins Cuprins Cuprins Cuprins Cuprins
Un cuib de vlahi ..................................................................... 5
La furat de poame ................................................................ 18
Paznicul satului ºi jandarmii turci ........................................ 26
Lupul muºcã din nou ............................................................ 32
Lupul dã iarãºi târcoale........................................................ 59
Un pui de vultur ..................................................................... 70
O vizitã importantã în Baltã. .............................................. 110
Moartea unui vultur ............................................................ 130
Episcopul din Castoria ........................................................ 139
Pe drumuri de munte ......................................................... 158
Logodna ............................................................................... 172
Prinderea ºi pedepsirea iscoadelor .................................. 188
Luptele românilor megleniþi .............................................. 203
Luptele fârºeroþilor cu antarþii ........................................... 212
Un plan respins.................................................................... 235
Un nou vultur ....................................................................... 248
Consfãtuire secretã la Neaguºte ....................................... 260
Prinderea lupului ................................................................. 272CÃRÞI APÃRUTE LA EDITURA SCARA
· ***, Ortodoxia ºi internaþionalismul religios
· Slobodan Mileusnici, Ruinele Ortodoxiei, Iugoslavia 1991 -
2000
· ***, ROMFEST 2000 – Întâlnirea românilor de pretutindeni
(catalog cu conferinþele ºi studiile manifestãrii)
· Corneliu Zelea Codreanu, Pentru Legionari
· Pãrintele Nicolae Grebenea, Amintiri din întuneric
· Dumitru Bordeianu, Mãrturisiri din mlaºtina disperãrii
· Pãrintele Liviu Brânzaº, Raza din catacombã
· Radu Gyr, Poezii/Pesme, ediþie bilingvã
· Constantin Papanace, Mica antologie aromâneascã
· Fritjof Tito Colliander, Calea Asceþilor
· Ivan Ostrumov, Istoria Sinodului Ferara – Florenþa
· Firmilian Gherasim, Ion Vlãducã, Ortodoxia ºi eroarea
evoluþionistã
· Pãrintele Cleopa, Predici la Duminicile de peste an
· Fritjof Tito Colliander, Credinþa ºi trãirea Ortodoxiei
· Nae Ionescu, Constantin Papanace, Destinul unei generaþii
ÎN PREGÃTIRE LA EDITURA SCARA
· Florin Stuparu, 1848. Anarhia democraticã
· Florica Elena Laurenþiu, Vânãtoarea de simboluri
· SCARA, revista de oceanografie ortodoxã, Treapta a VIII-a
· Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxã ºi ecumenismul
· Teodorit, Episcop al Kirului, Zece cuvinte despre dumneze-
iasca Pronie
· Florica Elena Laurenþiu, Poveºtile Cocostârcului Alb
· Sfântul Nicolae Velimirovici, Omilii
· Sfântul Ioan Damaschin, Logica (Dialectica)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu