duminică, 4 martie 2012

Macedoromânii, ctitori ai mai multor instituţii maghiare


Macedoromânii din Imperiul Austro-Ungar au excelat prin priceperea lor pentru afaceri. Au adunat averi importante, dar n-au uitat niciodată că sunt români contribuind cu sufletul, dar mai ales financiar la menţinerea spiritului românesc, atât în Imperiul Habsburgic, cât şi în cel dualist austro-ungar. Prin donaţiile ei, un exemplu peste timp rămâne însă familia Sina. Unul dintre membrii acesteia a creat chiar o bancă care a concurat la un moment dat cu cea a familiei Rothschild. Dar familia Sina, prin generoasele ei contribuţii financiare, a susţinut înfiinţarea mai multor instituţii fundamentale ale Ungariei de mai târziu.

La fel ca macedoromânul Nicolae Dumba, ajuns consilier al împăratului Francisc Iosif I (1830-1916), membrii familiei Sina au cultivat spiritul românesc contribuind în mod esenţial la păstrarea vie a acestuia, dar şi la promovarea lui. În acelaşi timp - şi nu e câtuşi de puţin un paradox - membrii familiei Sina au fost ctitori ai unor instituţii fundamentale din Ungaria: Academia Comercială, Teatrul Naţional, Academia Maghiară... Tot un membru al familiei Sina, a fost alături de Szechenyi István, la construirea Podului cu lanţuri ce leagă Buda de Pesta. Prin loialitatea lor, membrii acestei familii ar putea constitui un exemplu în acest sens pentru unii din conaţionalii maghiari ai zilelor noastre.

Concurând Banca Rotschild
Familia Sina a ocupat un loc important în cadrul aristocraţiei austriece şi apoi a celei austro-ungare, câştigându-şi poziţia prin merite dovedite şi recunoscute. Originar din Mocopole, primul Sina al familiei cu acelaşi nume şi care s-a afirmat în Imperiul Habsburgic - mai précis la Viena, în 1780 - a fost Georg Sina Popovich. Dar cu adevărat remarcabil prin priceperea sa într-ale afacerilor a fost însă Simeon Sina, născut la Mocopole, în 1753. A adunat o importantă avere atât din cultivarea tutunului, dar şi din dezvoltarea torsului şi ţesutului de bumbac după metode moderne. Tutunul şi bumbacul erau apoi exportate în Franţa şi Italia. Profitul obţinut astfel i-a permis lui Simeon Sina să înfiinţeze o bancă care la un moment dat a concurat-o pe cea a familiei Rothschild. Începând din 1820 şi până în 1856, afacerile familiei au fost preluate şi conduse cu şi mai mult succes de fiul său Gheorghe Simeon Sina (1782-1856), cel care a şi sporit averea familiei de mai multe ori, punând accentul pe comerţ şi industria textilă.

Banii lui Sina pentru Podul cu Lanţuri din Budapesta
După ce în 1818 Gheorghe Simeon Sina a fost înnobilat - reuşise să achiziţioneze mai multe domenii din Ungaria - patru ani mai târziu a fost făcut baron. În acelaşi timp, banca întemeiată de tatăl său reuşise să devină una din cele mai cunoscute din Europa, şi chiar în afara ei. Ajuns cel mai bogat bancher al Imperiului Habsburgic, cu domenii în Ungaria, Cehia, Moravia, Austria şi chiar în Principatele Unite - ce însumau peste 240.000 de iugăre de pământ - Gheorghe Simeon Sina s-a implicat activ în diverse opere de binefacere, dar şi în altele cu caracter edilitar. Alături de contele Szechenyi István, el a depus mari eforturi pentru susţinerea financiară şi ridicarea primul pod permanent peste Dunăre, Podul cu lanţuri din Budapesta (1839-1849), o adevărată operă arhitecturală. Ca o recunoaştere pentru acest remarcabil act, Sina a fost trecut în rândul magnaţilor. La moartea sa, în 1856, îi lăsa unicului său fiu, Simeon Gheorghe Sina (1810-1876), o avere imensă care se cifra la peste 80 de milioane de florini. Sina-tatăl se bucurase de enorm de mult respect, dar stârnise şi multe invidii în exclusivista aristocraţie maghiară.

Pentru întemeierea
Academiei Maghiare,
un alt Sina şi o nouă donaţie
Dacă tatăl ajunsese cel mai bogat bancher al Imperiului Habsburgic, fiul Simeon Gheorghe Sina a devenit deţinătorul uneia dintre cele mai mari averi din Europa. La fel ca tatăl său şi el s-a implicat activ în înfiinţarea unor importante instituţii, precum: Creditul agrar maghiar, Societatea maghiară de asigurare, dar şi în promovarea navigaţiei cu vapoare, în construirea de căi ferate, de orfelinate şi spitale. Însă cele mai importante contribuţii financiare ale sale au fost cele care au servit la întemeierea Academiei Comerciale, a Teatrului Naţional şi în mod deosebit la înfiinţarea Academiei Maghiare (cu 80.000 de florini), devenind din 1858 şi membru în comitetul director al acestei instituţii. Cu un an mai înainte, Simeon Gheorghe Sina contribuise material la înfiinţarea revistei maghiare “Budapesti Szemle”. A întreţinut corespondenţă cu domnitorul Al. I. Cuza pe care dealtfel îl şi anunţa că doreşte să investească capital în anumite domenii de interes din Principatele Unite. La moartea sa, în 1876, a fost îngropat în mausoleul familiei din Austria (la Rappoltskischen). Din cei 6 copii pe care i-a avut - 5 fete şi un băiat - au supravieţuit doar patru fete. Acestea au făcut căsătorii reuşite pătrunzând în înalta societate din Principatele Unite, din Austria şi din Franţa. Una dintre ele s-a căsătorit cu un descendent al familiei Ipsilanti, o alta cu un descendent al familiei Mavrocordat, iar cea de-a treia cu un membru al familiei austriece Wimpffen. Cea de-a patra s-a căsătorit cu ducele de Castries, devenind astfel cumnată cu mareşalul francez Mac-Mahon. Însă averea familiei Sina s-a risipit în patru vânturi rămânând peste timp doar amintirea ei şi a generoaselor sale contribuţii.

Nicolae BALINT


Cea mai mare parte din aceste informaţii au fost obţinute din lucrarea “Cultură românească la Budapesta în secolul al XIX-lea” a d-nei dr. Maria Berenyi, preşedinta Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria. Prezentă la Târgu-Mureş în urmă cu doi ani, d-na Berenyi a avut amabilitatea să acorde atunci un interviu în exclusivitate “Ziarului de Mureş“.


http://www.ziaruldemures.ro/index.php?id=25&tx_ttnews[tt_news]=11742

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu