miercuri, 26 decembrie 2012

Excursie prin Macedonia

Excursie prin Macedonia – Gh. Murgoci, Aprilie 1911
SALONICUL
Salonic (turceste Selanic, rom. Saruna), capitala Vilaietului resedinta unui mitropolit grec; are vreo
130.000 loc., din cari mai mult de jumatate evrei (numiti Sefardini sau Spanioli veniti prin sec. XV din Spania si si-au pastrat limba si portul; cei ce au trecut la islamism se numesc Donme), si o zecime greci. Orasul are un port mare si este dupa Constantinopole orasul comercial cel mai important al Turciei. Pentru turisti orasul presinta putin interes. În orasul vechiu (vieata curat orientala)., care în parte înca înconjurat de ziduri si turnuri de pe vremea Bizantinilor, se afla un arc de templu roman cu sculpturi bogate si biserici grandioase împodobite cu mosaicuri din evul mediu, cele mai multe transformate în moschee, care se pot însa vedea în schimbul unui bacsis de câtiva piastri. De asemenea urmele distrugerilor din 1903 vor aminti înca câtva timp de contrastele
nationale în acest vilaet.
Istoric. Salonicul este urmasul coloniei grecesti (probabil ionice) Tertne de lânga
satul Sedes, 12 klm. la S. V., dela care si-a luat numele si golful. Regele Casandros al
Macedoniei si-o alese ca resedinta si o transfera la locul unde se afla astazi, numind-o
Tesaloniki, dupa numele sotiet sale, sora lui Alexandru cel Mare.
Însa abia sub Romani deveni adevarata capitala a provinciei si prin pozitiunra sa
avantagioasa la mare si la drumul Via Egnatia, (continuarea drumului Via Appia dela
Dyrrhachium la Bizant) a devenit ca oras principal al Greciei europene. Cicerone a trait aci în
exil. Sf. Paul fonda aci prima comunitate crestina pe teritoriul european, (vezi epistolele catre
Tesalonicieni),
Sub Bizantini Salonicul râmase mereu unul din primele orase ale imperiului. În
veacul VII a avut de suportat mai multe asedii din partea Bulgarilor; în secolul X fu cucerit de
Arabi în sec. XII de catre Normanzi; la începutul secolului urmator, dupa coprinderea
Constantinopolului de catre Latini (1204), margraful Bonifaciu de Montferat fonda aci un
imperiu, care cazu însa în curând în puterea despotului din Epir; la 1430 pe scurt timp în
puterea Turcilor, la 1405 în a Bizantinilor, la 1.423, Salonicul a fost coprins de catre Turci,
cari lasara crestinilor patru biserici.
Orasul vechiu e marginit catre mare de un cheu superb cu case noui, cu restaurante si cafenele, la
marginea de vest este localul vamei si vechiul fort Top Hane, la capatul de est Turnul alb (Beas Kule) probabil din vremurile Venetienilor. Alaturea parcul si sala «Uniune si progres». Paralel merge ½ km. catre nord strada Wardar, principala a orasului (considerata pâna acum pe nedrept ca vechia Via Egnatia, care atinge numai orasul la marginea de N.V.) si înca l/2 km. mai departe, o a doua strada principala, strada Midhat-Pasa în care se afla noul palat guvernamental (Conac. Pl. E 2).
La sud de strada Wardar merge o strada numita str. Sabri-Pasa si o strada transversala, str.
Conacului duce înapoi la cheu; la încrucisarea ei cu strada Wardar se afla Bazarul Ciarsi si vechiul
Caravanserai. (Pravalii cu antichitati).
În partea de rasarit a orasului bulevardul hamidie duce de vale la cheu. Mai departe la S.E. se întinde
Quartier des Compagnes, cu o strada principala (tramvai electric) frumos plantata si numeroase vile în stil modern si confort occidental (mai toate consulatele pe aceasta strada). În dreapta si în stânga strazi paralele sue la muntele Hortiaci (1200 m. vulcan stins) sau scoboara la mare. La capatul strazei principale e Vila Allatini (de l'Armee) unde se gaseste internat fostul Sultan Abdul Hamid. Mai departe drumul duce la Statiunea balneara Sedes unde e si o ferma model otomana.
În strada Wardar la 4 minute departare spre vest de bulev. Hamidie se afla resturile portii dt triumf a
lui Galerius zidita de Dioclitian (311). La N.E. Într'o strada laterala este moschea Ortagi (Pl. F. 4), fosta biserica a Sf. Gheorghe,, o cladire din veacul IV, al carei zid intern e împartit în opt nise dreptunghiulare; în cupola sunt vechi si frumoase mozaicuri.
A seaptea strada laterala duce la moschei a Aia Sofia (Pl. E 4), nu se poate vizita acum decât cu
învoirea speciala a autoritatii), care a fost biserica crestina pâna în veacul al XVII. Dispozitiunea ei originala a fost scoasa la iveala în urma incendiului din 1894. Are un portic si opt coloane si plan fundamental ca si Aia Sofia dela Constantinopole; se zice ca e si cladita de acelas arhitect (Anthemios). Mozaicurile din cupola si aspis sunt cele mai bine pastrate din oras.
În strada transversala urmatoare, patru minute mai departe spre cheu, este biserica mitropolitana,
reconstruita dupa locul din 1894. Salonicul are 28 moschee, unele foste biserici.
În aceeasi strada, 100 de pasi spre N.E. de strada Vardar, moscheea Eschi-Giuma (Pl. E 3) fosta Aia
Paraskeva greceasca, o basilica (probabil cea dintâiu, pe locul templului Venus) cu trei cafasuri de dimensiuni mari, fara mozaicuri.
Dela Eschi-Giuma în sus spre strada Midbat-Pasa, cu aceasta 200 pasi spre N.V. moscheea Casimie
(Pl. E 3), odinioara închinata Sf. Dumitru si fosta biserica principala a orasului, o basilicâ la început cu trei, azi cu cinci cafasuri din veacul al V. În partea veche a bisericii e mormântul Sf. Dumitru, pe locul unde a suferit martirajul.
Mai departe spre vest în dosul conacului (palatul guvernamental) e moscheea Satly (Pl. E 2) fondata
la 1012, atunci biserica Sf. Ilie; nu prezinta nici un interes.
Ultima strada laterala merge dela capatul de Vest al str. Midhat-Pasa la moschea Souk-Su (Pl. D 2)
odinioara biserica Sf. Apostoli, o cladire în forma de cruce greceasca, din secolul XI.
Face sa iesi pe poarta (Pl. D i, 2) leni-Kapu si sa mergi o bucata dealungul zidului (gros de 3, înalt de 2 m) care este superb în acest loc spre cimitire (aci e si cel românesc).
Citadela cu Iedi-Cule (7 turnuri) (Pl. G i, 2) din vremea Venetienilor, pe locul vechei Acropolis, e
locuita acum ele turci; partea ei superioara serva de închisoare.
Toate natiunile au scoli primare, secundare si comerciale în Salonic; o facultate de drept otomana.
Din 150 mii loc., aromâni sunt ca la 15.000. Pe lânga scoli primare avem si o scoala de comert româna.
SALONIC-MONASTIR
Plecarea din Salonic tot prin centrala gara Pl. B. 2 în care am sosit Joi dim. la 7.25, ora europeana
Cafeaua în Hotel. Toate bagajele mari la un loc; bagajele mici se iau în mâna.
Calea ferata se îndreapta spre V, deacurmezisul Campaniei joase si mocirloase pe mari si
costisitoare rambleuri si viaducte. Pentru a se abate gurile Vardarului si Galicoului ce se revarsau pâna în Salonic s'a cheltuit aproape 2.5 milioane lei,, de catre Societatea cailor ferate orientale si guvernul turcesc. Pe câmp se vad albind casele de apa, puturi pentru alimentarea orasului; stratul de apa subteran este asa de puternic ca alte puturi proectate în N. si W. nu s'au mai facut.
Calea ferata trece mai întâiu (9 km.), peste capriciosul râu Galico în vechime Echeidorus) peste care
trece trenul pe un pod de 161 m; mai la N, se vede podul caiei ferate spre Scopia, lung de 205 m, care a suferit adesea de viiturile napraznice ale Galicoului în urma ploilor repezi. Pe malurile lui au poposit la 480 a. Ch. armata lui Xerxes dupa o lupta norocoasa în care si apele tocmai crescute au jucat un rol.
Dupa ce trecem Vardarul pe un pod de 350 m lung ne îndreptam spre Apus în Campania plina de
saraturi si mocirle si trecem mai multe brate moarte ale Vardarului, trecem apa Carasmac, (vechiul Ludias), scursura lacului Icnige; apoi spre S. E. În lungul Campaniei fertile, pe la N. si aproape de Bistrita (Ingecarasu, în vechime Haliacmon) singurul râu cu apa clara, ajungem la Karaferia (67 km. unde probabil ne vom opri).
Bistrita vine din SV, pe o vale scobita între M. Ciapca (Vf. Flampuron - 1.878 m- si mai la S. Olimpos 2.985 m-) si între M. Vermion sau Agostos. Prin muntii acestia traesc multi aromâni pastori.
În Olimpos se vad zanoage frumoase, urmele fostilor ghetari, cei mai sudici cari au fost pe vârfurile
muntilor din Europa.
Campania (50 m) e o bucata de tara parte câstigata în timpurile istorice din mare. În secolul V-lea a.
Ch., marea se întindea ca un golf pâna la poalele muntilor ce se vad în N. si apus.
Prin aluviunile Vardarului deoparte si ale Bistritei de alta s'a potmolit mereu si în sec. II a. Ch. lacul
Ludias era aproape complect separat de mare. În secolul V-lea d. C. Beroia (Kara-feria) era unita deja printr'o sosea pe la Aloros pe la S. de lac cu Tesaloniche. Acum lacul are numai vreo 6—7 km. lungime NV—SE si e adânc de 6 m.; cresterea uscatului se continua mereu si e temere ca si golful Salonic sa fie odata obturat. De jur împrejurul acestui golf, apoi lac, se întindea manoasa câmpie Bothia si aci s'au fondat cetati ca Pella capitala Macedoniei în splendoarea ei, Aigaia, Beroia, si altele cum se va vedea mai jos.
Azi Campania se cultiva cu tabac, grâu, orez, bumbac, opiu chiar etc., iar pe timpul de iarna se
populeaza cu numeroase turme de oi ale Albanezilor si Fârserotilor ce scoboara pe la St. Dumitru dela munte.
Karaferia (arom. Veria, slav. Ber, în vechime Beroia) se desfasoara într'o pozitiune pitoreasca la
poalele muntilor Vermion (vârful Turla 1809 m.) brazdati de multe vai si acoperiti de paduri cele mai frumoase în Macedonia.
Padurea este formata de tei, castani, aluni, platani mai sus fag si pini, iar mai sus molifti si brazi; în
afara de animalele de padure sunt aci înca sacali, cerbi si caprioare; ursii tiganilor din toata Macedonia provin din aceste paduri. Lista pasarilor este foarte bogata, între cari si fazani. Vânatul se exporteaza în toata Turcia, iar muntenii (cei mai multi aromâni) poarta de obiceiu opinci de piele de porc mistret. Probabil vom întreprinde o escursiune la satul aromânesc Doliani, în sus pe valea Ana, cu care ocaziune vom admira aceasta padure frumoasa si bogata a Macedoniei.
Orasul e asezat pe terase (80—180m-) la poalele muntilor, si din târg (terasa superioara) se vede
toata Campania pâna la mare; e strabatut de 3 râuri Ilige, Ana si Juftico, ce sar în multe cascade, se împrastie în santuri si vâgasuri, dând mult caracter orasului,
Istoric. — Karaferia. (Beroia, Veria) e amintita întâiu la 432 a. c.; Pyrrhos a avut-o
în stapânire, Pompei la 49 a. c. a avut aci cuartierul principal înaintea luptei cu Cesar. Oras 
cu oarecare autonomie, sub împaratii (August) chiar capitala provinciei. Vizitat de Ostrogoti
în 474 d. C. La 812 cazu sub bulgari pâna la 1001 când o cuceri Bazile II bulgaroctonul. În
XII secol apartinu regatului Tesalonic. La 1347 cazu în mâna Sârbilor sub Dusan cel
puternic, dar numai pâna la 1349, apoi iar la 1359 sub Sârbi, si în fine la 1373—74 cazu sub
Turci.
Veria are 15000 loc. dintre cari 3000 aromâni, Fiecare nationalitate (turci, greci, aromâni, slavi si
evrei) îsi au mahalalele lor caracteristice. Desi populatia este mica, totusi orasul numara 78 biserici (din cari 19 au ars în 1862, iar 3 au fost transformate în moschei) plus 6 manastiri.
Biserica Exo Panaia a fost data Aromânilor. În biserica Sf. Antoniu este mormântul S-tului Antoniu,
fondatorul ordinului calugaresc dela Mt. Atos, si care a trait ca pusnic în o pestera din Vermion. La 54 Sf. Paul a venit aci si a convertit pe ovrei si greci, asa ca s'a înfiintat de vreme si un episcopat. Orasul Beroia a fost renumit în vechime prin trandafirii sai salbatici cu 60 foi si cu miros neîntrecut.
Pe timpul ocupatiunii sârbesti sub Dusan cel puternic (1 347—49) s'a început ziduri de 3 m. grosime
si turnuri de 14 m. înaltime) de aparare, (ramase neispravite) din carele mai vede si azi unul înconjurat cu ziduri (3 m. înalte). Dupa Salonic, Veria este orasul în care se gasesc cele mai multe urme de antichitati.
Demn de vazut (si cumparat) în târg sunt lucraturile de casa: servete, batiste, prosoape, marame,
ciorapi etc. În oras sunt si 2 fabrici de tesut etc.
În muntii Vermion constituiti din sisturi si roce eruptive se gasesc marmore frumoase, ce au fost
exploatate si în anticitate, minereuri de crom si mangan (exploatabile mai ales în Valea Vistrita).
Program. — Sosirea pe la 10 dim. Incuartirarea, vizitarea orasului si masa pâna la 2.
La 2 plecarea pe valea Ana spre Doliani, unde se va vedea gospodarii de aromâni pastori si
agricultori.Seara reînturnarea în oras si Vineri la ora 6 dim. plecarea în trasuri spre Vodena.
Bagajele se iau de fiecare cu sine.
Dela Veria plecam Vineri dimineata cu trasuri pe o sosea însotita de gradini si siruri de platani si plopi ce se întind pâna sub Vermion. Dupa ce trecem mai multe sate saracacioase (la Horopan este o pestera cu peretii pictati), ajungem la Niausta (330 m) asezat pe valea Arabita în apropierea vechiului Paleohori, în mijlocul viilor si gradinilor în care se cresc multe albine. Vinul de Niausta renumit, Orasul are 6000 locuitori dintre cari 700 aromâni.Trecând mai multe sate fara importanta ajungem printr'o vale strimta si grea de suit la Vodena unde vom lua dejunul.
Vodena (110 km.) «orasul apelor» renumit prin pitorescul sau; locul de petrecere al regilor
Macedoniei; aci a fost omorât Philip II tatal lui Alexandru Macedon. Asezat pe râul Nisia la aruncarea lui în cascade foarte frumoase, pe o panta de 200 m. (310—116). cu puternice depozite de tuf calcaros. Are 15000 locuitori;  Aromâni putini, turci si greci marea majoritate, slavi vreo 2.000. În vechime Aigai si Edessa; aci a fost episcopatul de «Edessa»; acum are 12 biserici, 6 moschee si scoala turceasca, greceasca, bulgareasca si sârbeasca; «lipseste numai cea româneasca pentru a fi tot corul macedonean complect» (A. Struck), lacuna complectata acum !
În muntii vecini multe avutii (fer, cupru, crom, pietre de constructii). În împrejurimi si mai ales în
Meglenia bulgareasca cultura de ardei în primul rând, porumb, orez, bumbac. Mare cultura de gândaci de matase si însemnate fabrici de matasuri, covoare si ceramica.
Multe resturi arheologice (Templul zeitei Ma, Teatrul în care intra peste 20000 persoane la a carui
intrare a fost omorât Philip II, apeducte, sarcofage, biserica mitropolitana, etc.).
Trenul pleaca din gara Vodena la 12,14' se angajeaza prin curbe mari într'un defileu, vechiul curs al
lacului Ostrovu, trece pe la cascadele Vladova (dela 119 km.) ese în câmpia din jurul acestui lac care odata a fost toata acoperita de apele lacului. Acum e iar în crestere. La N. albeste de zapada vârful Caimaccialan 2517 m.
În stânga se zareste satul de fârseroti Paticina cu scoala si biserica româneasca; apoi 8 tuneluri si 3 viaducte si dea-lungul lacului Ostrovu.Nivelul lacului Ostrovu este la 528 m., adânc de 61 m.
În apropierea coastei vestice, iar nivelul lui Petârsco este de 574 m.
Dupa ce trecem (km. 137; niv. 595 m.) oraselul Ostrovu, (cu ruine în apropiere pe malul lacului, la
stânga caiei ferate), trenul ocoleste lacul pe la N., merge dealungul malului stâncos al lacului pâna la Pateli,unde s'a gasit 70 de morminte preistorice (tipul Hallstadt) din ep. de bronz si fer; de aci c. f. trece peste deal (595 m.) în depresiunea Sarighiol, ocupata odata de un mare lac în care a ramas lacul Ostrovp, Petarsco, (la N. de calea ferata) Rudnic si Ţaterti, unde e oraselul Eksisu, slav. Vârbeni.
La SV, de calea ferata, peste dealurile ce înconjoara lacul Rudnic, (soseaua merge pe lânga lac) e
oraselul aromânesc Viahodisura asezat într'o strâmtoare de munti (la 123 i171-) cu chei frumoase între stânci de calcar.
Petârsco primeste apele din Ţaterti si Rudnic (Vrapnico), dar altfel e fara scurgere în afara. Pe
marginea câmpiei Sarighiolului se vad terase; bazinul e de depozite tertiare pliocene si deluviale; înca în diluviu era un lac mare.
Petârsco si Ostrovo au scurgeri subterane spre Nissia.
Dela Eksisu, slav. Vârbeni, trecem spre N., prin strâmtoarea (si tunel) Kirliderbent; dela Banita (769
m.) dupa un cot spre apus, spre Florina (187 km.), ne îndreptam spre N. V. În sesul dela Monastir. Statiune 218 km.
Monastir (grec. Vitolia, arom. si slav. Bitule, în anticitate Herakleia) pe drumul Egnatia; oras
bogat, cu 60000 locuitori, capitala vilaetului, într'o pozitiune frumoasa, la picioarele (618 m.) unor munti înalti Baba (Vf. Peristeri, 2532 m.) pe ambele maluri ale râului Dragor.
Monastirul este centrul cultural al Macedoniei, mai ales de când s'a facut calea ferata si s'a intrat în
era noua. Numeroase scoli grecesti si turcesti, cazarmi, bai, etc.
România a fondat de mult aci un liceu.
Aci e resedinta guvernatorului vilaetului Monastir, si consuli a tuturor puterilor europene si tarilor
interesante în viata politica si economica a Turciei. Orasul este si un centru comercial si industrial si o piata foarte importanta a Turciei.
Câmpia Pelagoniei e ca multe din Câmpiele Turciei, (Uskub, Seres, etc.), vechi basenuri de
scufundare între catene vechi de munti, o depresiune umpluta cu formatiuni tertiare si cuaternare. Ea este însa cea mai importanta depresiune tracica, lunga (împreuna cu a Perlepei) de 80 km. larga de 15—25 km. Pe timpul cuaternarului ea a fost ocupata de un lac, si nici acum nu e uscata complect în rasaritul orasului Bitule. E strabatuta în lung dela N la Sud de râul Târna unit cu Blato la N de pragul Topilciani; din Sud primeste pe Saculeva si apoi la S.E. de Monastir se angajeaza într'o vale foarte prapastioasa deacurmezisul, si apoi spre N în lungul sirului de munti Selecica pianina. Formarea acestei vai transversale a Ţarnirechei este o interesanta problema geologica. Din apus se strâng în câmpia Pelagoniei însemnate râuri: semnita, Dragor, pe cari le vom vedea în calatoriile noastre.
(În Monastir vom sta mai mult timp asa ca programul se va face conform cu timpul disponibil).
PERLEPE-KRUSEVO
Dela Monastir plecam probabil Duminica pe la 10 spre Crusevo. soseaua ia în lung câmpia Pelagoniei pe partea de apus. Trece prin multe sate slave, (femeile au port curios, încingându-se cu un brâu foarte lung si punând paftale pe piept); trecem peste dealurile ce împarte câmpia în doua deacurmezisul si esim în câmpia Perlepului.
Oraselul Perlepe (pe aromâneste Perleap, pe slavoneste Prilip) este asezat la + 605 m. În partea
de N.-E. a câmpiei Pelagonia la poalele M. ZIatovrh (1427 m.) care trimete spre S. o creasta pe al carui pisc sudic este ruina Marcovgrad. În rasarit se ridica lantul de munti Varila si Treska pianina ce separa câmpia Pelagoniei de Valea Vardarului. Are peste 10000 loc. majoritatea slavi, aromâni peste 1000, cu o scoala româneasca.
Cladiri frumusele cu ornamente de marmura scoasa din muntele Pletvar (din est) peste care
trece calea la Gradsco (azi parasita). Aci se gasesc ciorapi aromânesti foarte frumosi.
În apropiere de Perleap spre N, V. este satul Faros cu multe resturi si ruine vechi, din timpul
venetianilor si mai de mult. Deasupra pe vârf de munte este ruinele cetatei lui Marcu Cralea. (Marcove Cule sau grad), iar sus de tot sub Vf. Zlato M-tirea sârbeasca Trescavat, în pozitiune foarte frumoasa.
Dela Perleap drumul mare apuca spre apus deacurmezisul câmpiei (600—(520 m.) locuita mai ales
de slavi si arnauti. Dupa ce trecem apa Blato si mergem câtva dealungul râului Staridol începem sa suim coasta muntelui spre Crusova sucindu-ne în numeroase serpentine. În dreapta vaei se vede resturile satului
Trestenic acum în decadere. Mai sus e M-tirea Spas. Înainte de intrare în Crusova dam de izvoarele «Apa rosie», apoi «Apa de Mercuri» si în fine mai sus «Apa de Vineri» de unde Crusovencele vin de iau apa (apelor li se da si proprietati terapeutice).
Crusova, cel mai frumos oras al Macedoniei, chiar al Turciei, i s'a zis «Venetia de uscat».
Asezata într'o caldare (la + 1178 m.) deschisa spre rasarit, înconjurata de munti pâna NV din M. Bigla într'o pozitie de munte foarte pitoreasca; la 1100 m. e satul Gopes cu 4000 loc. aromâni în 2 tabere; o frumoasa scoala româneasca. Pe valea ce se scoboarâ din Baba pianina se afla sus în munte (la 1700 m.) satul aromânesc Malovistea cu aproape 4000 loc. aromâni în 2 tabere.
În toate aceste orasele sunt scoli românesti.
Soseaua trece din câmpie aceasta la Cajani; începe sa suie, si ajunge la picioarele muntelui Diavato,
de 1.163 de metri deasupra nivelului marei, prin 'care se uneste puternicul masiv Suhagora sau Nerecica cu muntele Bigla. Ajungând sus pe Diavato, dam de un han si de un post militar, asezat într'o întaritura de ziduri; aci ne urcam pe un pisc în apropiere de trecatoare, de unde se deschide o minunata priveliste peste Presba si spre o multime de creste de munti. La sud-est se vede o parte din masivul Petrina sau Calicita, care împedicâ vederea minunatului lac al Ohridei, iar la sud se deschide manoasa câmpie de deasupra lacului Presba si se zareste si acest lac. De pe Diavato drumul se scoboara pe câmpia dela nordul lacului Presba si se îndreapta mai întâiu, adeca dupa ce ajungem în aceasta câmpie, spre sud-vest.
Ajungând la satul Coziac, drumul se bifurca: unul apuca la nord-vest spre comunele armânesti
Resna sau Reseani sau Areseani, spre Iancovet (pe arm. Iancovesli) si spre Ohrida, despre care se va
vorbi mai jos;  iar altul apuca la sud-vest spre orasele si comunele Gheorgea, Pleasa, Moscopole,
sipsca, Castoria, etc., unele curat armânesti, iar altele amestecate, dupa ce mai întâiu trece prin masivul Petrina, care ramâne la dreapta, si printre lacul Presba, care ramâne la stânga, adeca la rasarit. Lacul acesta numit de  armâni Presba sau Preasba, este foarte bogat în pesti cautati, iar laturea lui rasariteana, marginita de poalele apusene ale masivului Suhagora, sunt pline, de vânat, mai ales de caprioare si de tapi negri de munte. Lacul e la nivelul de 857 metri.
Lacurile par a fi fara scurgere dar se scurg pe sub pamânt, cel mare în 1. Ohrida, si deci în Drin, cel
mic pe unde curgea odata chiar la suprafata prin doline cunoscute în apus în Devol. Adâncimea e în partea sudica a Presbei mari de 54 m., iar în rasarit de 30 m.; în cel mic nu trece de 10 m.
Noi apucam al doilea drum spre nord-vest si, dupa ce trecem peste râul Ljumi-Mat, un afluent al
lacului Preasba,. trecem prin Resna cu 6.000 loc. (la 862 m.), locul de nastere al lui Niazim bey, eroul revolutiei 1908 (unde vom lua dejunul). Aci avem o scoala româneasca. Spre Ohrida, suim peste o coama a masivului Petrina, la înaltime de 1.309 m. deasupra nivelului marei. Pe aici e trecatoarea numita Bucovei, prin care duce drumul spre Ohrida si spre marea Adriatica, la Durate). Înca din trecatoarea Diavato, se vede în zare trecatoarea Bucovei; salbatica este cu prisosinta dar si frumoasa. Calea aceasta, care este ramasa înca dela Romani, si ducea tot asa: din luncele Târnei, adeca din vechia Pelagonie, unde astazi se afla Bitule si alte orase, peste Diavato, apoi peste seaua Bucovei si la Mare, se numea «via Egnatia» si era de mare însemnatate. Capatul acestei cai era Duratiu, ele unde pornea si un al doilea drum, ce conducea pâna la
Farsala si mai departe. La poalele muntelui Petrina, înainte de a sui spre Bucovei, se lasa la dreapta satele Crivenii si Crusa, aici se gaseste un han. De aici încolo se vad tot mai multi si mai multi Albaneji, carii mânând carele lor, duse de boi frumosi, le striga ca si satenii nostri din România: hais-ta sau hâis-cea. Dela Crusa se începe suirea spre seaua Bucovei. Sus pe o parte a trecatoarei se afla un cimitir turcesc, nu prea mare, si pe lânga morminte se vad înfipti niste pari, pe ici pe colea, în vârful carora sunt atârnate de toarta oale pline cu apa, pentru ca însetosatele suflete ale mortilor sa-si astâmpere setea.
Dupa ce drumul trece prin strimtoarea Bucovei, începe a scoborî cu încetul, da de o vale îngusta,
asezata la nordul lacului Ohrida si udata de Ariul-Strâmb, lasa deoparte satul Openita si, dupa ce trece înca odata peste Ariul-Strâmb si pe lânga satul Cosei, se îndoae si apuca drept la sud spre Ohrida. În apropiere de satul Cosei aerul este impestat de un nesuferit miros de gazuri sulfuroase, emana-tiuni post-vulcanice dealungul unei crapaturi în scoarta pamântului (se va vizita!).
Intrarea în Ohrida, splendida pe un deal, este printre niste vii de toata frumusetea ce dau
minunatii struguri dulci si aromati, unii ca chihlibarul, iar altii de un ros violet. În oras se intra prin
cartierul Vlah-Mahale zis si Mehmet-Bey.
În timpul împaratilor Romani, Ohrida era cunoscuta sub denumirea de Lychndus si apartinea
provinciei Epirus-nova. Era statiune ostaseasca de mare însemnatate, de oarece era, ca si si acum, asazatâ cam la jumatatea caci Egnatia, ce lega Peninsula Balcanica pe la Duratiu cu Adriatica, si prin mare cu Italia. În timpurile înca mai vechi, Ohrida era capitala tribului trac al Dessaretilor din Illyria. În veacul de mijloc purta numirile de Achris, de Achridus si de Achrida. Intre anii 890 si 1019 apartinea Româno-Biilgarilor, iar dela 1019 pâna la 1204 împaratilor bizantini, pe când se afla aici o nrtropolie independenta, cu însemnatatea unei patriarhii. Câtva timp ea fu stapânita de Ionita împaratul, iar dupa moartea acestuia veni în partea Albaniei libere. În secolul al 15-lea Ohrida cazu în manile Turcilor, cari o stapânesc pâna astazi. Ohrida deacuma, prin faptul ca este asezata ca si în vechime într'un nod de drumuri, are aceeasi importanta strategica si comerciala,
desi lipsesc capitaluri însemnate. Pozitia acestui oras este surprinzator de frumoasa. Sus pe colina de pe promontoriul ce înainteaza în lac, înconjurat de munti stâncosi si posomoriti, oglindit în apele totdeauna limpezi si albastre ale lacului, el pare un jiuvaer lucrat cu gust si cu arta, ce ar fi asezat pe o tipsie si oferit; iar masivul albanez despre apus parca îsi întinde bratele spre a-l primi.
Locuitorii (10.000) sunt Slavi, Armâni si Albaneji. Armânii cari sunt în numar de vreo mie de
suflete, fac parte din trunchiul Moscopolean si nu e grecoman nici unul uiu ei.Grecomanii de aici sunt
Slavii. Albanejii sunt putini, restul crestini si musulmani. Slavii se gasesc maimult în partea de sus a orasului si au aproape 1000 case.
Se afla în apropierea orasului multe ruine de cetati de origina romana. Cu vechia patriarhie de aici era
în strânse relatiuni biserica Moldovei, în timpul lui Alexandru-cel-Bun, si se pare ca si Mircea-cel-Batrân prefera
relatiile cu patriarhia ohrideana celor cu patriarhia din Constantinopol. În Biserica Sf. Clement, vechia resedinta a Patriarhului (pâna la 1767) multe obiecte sfinte demne de vazut.
Armânii au aici scoli si biserici, înca cele d'ântâiu doua biserici în care s'a început a se cânta
de mult si citi pe armâneste.(La Ohrida stam o zi ce o vom petrece dupa un program anumit).
Lacul Ohrida ca si Presba este un bazin de scufundare marginit la E. de o linie de dislocatie prin care
s'a ridicat lave eruptive si se exala acum gazele dela Cosei clin mici cratere si crapaturi. Nivelul lacului e la 690 m.
Fundul lacului merge foarte repede dela tarm, ca un castron fiind mult sub 200 m. Adâncimea atinge
286 m. Lacul primeste multe izvoare unele vauclusiane (la M-tirea Naum de ex. peste 100) si altele chiar sub pânza lacului, ce vin din Presba. Din acest Iac ese Drinul la Struga (localitate frumoasa «fara pereche» («Caco Struga nema druga», zice un proverb sârbesc, probabil dinainte de a fi Crusova).
Temperatura apei la fund e de 5.5°, la suprafata în August 21.5; pastravi mari si tipari renumiti populeaza suprafata dupa anotimpuri. Limpiditatea lacului Ohrida e colosala, se vede prin ea pâna la adâncimea de 16 m., pe când în Prespa numai 7 m. iar în Ostrov 6 m.
Text de G. MURGOCI, aprilie 1911

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu