miercuri, 26 decembrie 2012

Imperiul româno-bulgar al Asănestilor

Imperiul româno-bulgar al Asănestilor
de BogdanMateciuc
În   jurul   anului   1000,   alături   de   bulgarii   slavofoni,   izvoarele bizantine, cele narative de la cancelaria imperială si cele de la cancelaria   patriarhală   îi   mentionează   pe   aromâni,   populatia
romanică  din   regiune.   În   cele   ce   urmează   voi   prezenta   o scurtă istorie a imperiului clădit de trei frati vlahi (aromâni) la sud de Dunăre -informatiiprea putin cunoscute astăzi.
În   anul   1185,   în   Bizant  domnea   tânărul   împărat   Isaac   II   Anghelos.  Dorind  să-si  pregătească   cu   mare fast nunta cu fiica regelui maghiar Bela II, el pune o dare nouă asupra supusilor săi. Darea îi afectează în primul rând pe cei ce au turme de oi si vite. Este tocmaicazul valahilor ,a căror îndeletnicire principală este păstoritul. Aceste  dări, împreună  cu  felul  abuziv în  care  sunt  strânse,  produc o mare  nemultumire printre   valahii   care   locuiesc   în   muntele  Hemus.   Acestia   trimit   la   împărat,   care   se   afla   la  Kypsella   în Tracia,  o   delegatie   condusă   de   fratii   Petru   si  Asan,   fruntasi   ai   lor ,   pentru   a   prezenta   nemultumirile.
Cererile   lor   nu  sunt   luate   în   seamă,   ba,  mai  mult,   Asan  este  pălmuit  de  un  demnitar  bizantin,   „pentru neobrăzare” .   În   aceste   conditii,   ei   se   întorc   la   Târnovo,   în   biserica   Sf.   Dumitru   unde,   „în   limba   lor părintească” ,   după   cum   spune   cronicarul   Nicetas   Choniates,   cheamă   poporul   la   o   răscoală   împotriva bizantinilor . Răscoala porneste în momentul în care normanzii din Sicilia atacă si ocupă orasele Durazzo,Seres,Amphipolissi Salonic.
Răsculatii  atacă rând  pe rând orasele din  zonă,  stârnind  o îngrijorare tot   mai mare  la  curtea imperială.
Împăratul  Isaac   se   decide   să   conducă  el  însusi   operatiunile   militare   si  reuseste   să   înfrângă  pe  cei   doi frati vlahi, care se refugiază peste Dunăre. Urmare a promisiunilor de supunere făcute de cei doi, Isaac renuntă   a   mai  ocupa   si   satele   din  munti   ale   vlahilor  si   îsi   întoarce   armata   din  drum.  Petru   si  Asan  se întorc de peste Dunăre cu forte militare de la vlahii si cumanii de pe celălalt malsi încep să prade T racia.
Împăratul Isaac trimite o nouă armată, de data aceasta sub conducerea sebastocratorului Ioan, cel care
îl  pălmuise  pe Asan. Ioan nu rămâne mult  timp la  comandă, fiind bănuit  de complot,  si este  înlocuit cu Ioan   Cantacuzino,   cumnatul   împăratului.  Acesta  nu  are  nici  o  experientă  militară   si,  în   urma  unui  atac noaptea, suferă o grea înfrângere dinpartea vlahilor.
În1187,împăratul Isaac revine în regiune înfruntea unei noi armate si, desiîi urmăreste pe răsculati de
la   Adrianopole   la   Filipolis   si   T riadita   (actuala   Sofia),   nu   reuseste   să   obtină   nici   o   victorie   majoră.   El revine   la   Constantinopol   pentru   a   petrece   iarna,   iar   campania   militară   este   reluată   în   primăvara   lui 1188.   Operatiunile   încetează   în   momentul   în   care   Isaac   o   prinde   pe   nevasta   lui   Asan   si   primeste   ca ostatic pe cel de-al treilea frate,Ionită.
În   1189   reîncep   ostilitătile.  Armata   lui   Frederick   Barbarossa,   deplasându-se   către   Constantinopol, reprezintă o amenintare pentru imperiu. Cândeitraversează Balcanii îniulie 1189, primesc scrisori de la Petru,   care   încheiase   o   aliantă   cu   doi   nobili   sârbi   împotriva   lui   Isaac.   Acestia   îi   ofereau   lui   Frederick ajutor   în   orice   actiune   împotriva   Bizantului.   În   mod   specific,   Petru   îi   promite   lui   Frederick   40.000   de arcasi   vlahi   si   cumani   pentru   un   atac   asupra   Constantinopolului,   prevăzut   pentru   primăvara   lui   1190.
Frederick ajunge însăla o întelegere cu Isaacsi se hotărăste să nu mai atacecapitala.
Înanul 1191, împăratul Isaac trece muntii Balcani,cugândul să ocupe Târnovo, capitala Asănestilor ,dar întimpinând   o   rezistentă   îndârjită,   se   retrage.   Pe   drumul   de   întoarcere,   armata   sa   este   atacată   de răsculati   si,   într-o   trecătoare   din   munti,   suferă   pierderi   grele.   Împăratul   scapă   cu   fuga,   pierzându-si coiful.   Victoria   întăreste   si   mai  mult   pozitia   Asănestilor ,   ei   rămânând   definitiv   stăpâni   pe   tara   dintre Dunăre siBalcani.
În 1194, Isaac îl numeste pe Alexios Gidos în fruntea ostilor din răsărit, si pe Vasile Vatatzes în  fruntea ostilordinapus. Acestadinurmă poartă o bătălie cuvlahii lângă Arcadiopole sisuferăo grea înfrângere, fiind  omorât  în   luptă.   Împăratul   se   decide  să   preia  încă   o  dată  conducerea   si  începe,   în   primăvara   lui 1195,   să   strângă   o   oaste   mare,   la   care   se   adaugă   ajutoare   trimise   de   socrul   său,   regele   Bela   al Ungariei. Vlahii suntvictoriosi si de dataaceasta.
Isaac este detronat de un grup de nobili nemultumiti si este înlocuit de fratele său, Alexios III Anghelos, care   le   propune   pacea   răsculatilor   vlahi.   Petru   si   Asan  pun  conditii   inacceptabile  pentru  imperiu   si,   în timp  ce   Alexios   se   află  în   răsărit   pentru  a   se   ocupa   de   răscoala   pornită   de   un   rebel   din   Cilicia,  vlahii risipesc   o   altă   armată   bizantină   în   apropiere   de   orasul   Seres.   În   1196,   Asan   este   asasinat   în   urma intrigilor  bizantinilor ,   recunoscuti   pentru  instrumentarea  de  dezbinări  si  asasinate.  Aceeasi  soartă   o  are
si Petru,un an mai târziu (1197).
După   Petru,   tronul   este   preluat   de   cel   de-al   treilea   frate,   Ionită   cel   Frumos  (Caloian,  1197-1207).   El dovedeste remarcabile însusiri de militar si om politic. În urma mai multor victorii împotriva bizantinilor , întelegând  că  Bizantul  nu-l   va  recunoaste  niciodată  ca  „împărat” ,  Ionită apelează la  Papa  Inocentiu  III, căruia îi cere recunoasterea ca  împărat al bulgarilor si vlahilor, precum si titlul de patriarh pentru întâi-stătătorulbisericii sale.
Profitând de conjunctură, Inocentiu III urmăreste să impună autoritatea bisericii romano-catolice asupra statului  Asănestilor . În prima sa scrisoare, formulată în   ultima parte a lunii decembrie 1199 ca răspuns la   o  scrisoare   anterioară   a  lui   Ionită,   Inocentiu   afirmă  că  victoriile  "nobilului   Ionită"  au  fost   posibile   cu ajutorul   lui   Dumnezeu.   De   asemenea,   Papa   îi   invocă   pe   strămosii   lor   comuni   -   romanii   -   dovadă   a faptului   că   Ionită,   împreună   cu   fratii   săi  Petru  si  Asan,  erau  vlahi,   iar   nu  bulgari,  asa  cum  încearcă   să dovedească azi unii istorici bulgari. Mai mult, cronica grecească a lui Nicetas afirmă în mai multe rânduri că   Petru   si   Asan   erau   „vlahi”   si   că   ei   apartineau   acelui   neam   de   oameni   „care   locuiesc   în   muntele
Hemus” si care „înainte se numeau Mysi, iar acum  vlahi se cheamă” . Originea valahă a fratilor Asănesti este confirmatăde numeroase izvoare contemporane.
Se pune întrebarea cum au reusit acesti vlahi, care nu constituiau o majoritate în acea regiune, să aibă
asemenea succese? Răspunsul constă în faptul că acesti vlahi erau elita conducătoare peste mozaicul de neamuri   din   regiune.   În   plus,   ei   aveau   deja   o   traditie   în   opozitia   fată   de   autoritătile   bizantine.   De exemplu,   în   jurul   anului   1000,   ei   sprijină   activ   rezistenta   împotriva   împăratului   Vasile   al   II-lea Macedoneanul. De asemenea, ei sunt principalii animatori ai unei răscoale cu caracter etnic si social din zona specific românească, Larissa,Thesalia, în preajmaanului1066. Ionită îi  răspunde Papei abia în 1202  si vorbeste despre sine folosind cuvintele  Caloiohannes Imperator Bulgarorum   et   Blachorum  (Caloian,   împăratul   bulgarilor   si   al   vlahilor).   El   îi   multumeste  Papei   pentru scrisoare   si   îi   spune   că   si   fratii   lui,   Petru   si   Asan,  încercaseră   să   ia   legătura   cu   el,   nereusind  însă   din cauza vicisitudinilor vremii.
Papa  se  dovedeste  un  abil  negociator   si  astfel,  pe  8  noiembrie  1204,  Ionită   este   încoronat   ca   „rege   al bulgarilor   si valahilor” ,  primind  coroana,   sceptrul  si  bula de  recunoastere trimise  de  Papă, împreună  cu un   steag   cu   chipul   apostolului   Petru.   Ionită   primeste   si   dreptul   de   a   bate   monedă.   Întâi-stătătorul bisericii   româno-bulgare,   Vasile,   devine   arhiepiscop   primat.   În   schimb,   Ionită   îi   dă  cardinalului  un   act prin  care   el,   boierii  si  întregul   cler   se   obligau  a  se   supune  bisericii  romano-catolice  si  a  urma   legile   si ritualul acesteia. Se specifică, de asemenea, că teritoriile noi ce s-ar adăuga statului lui Ionită vor urma
acelasi   regim.   Cardinalul   se   întoarce   la   Roma,   luând   cu   el   si   doi   copii,   unul   fiind   chiar   fiul   lui   Ionită, pentrua studialimbalatină la Roma.
Spre  dezamăgirea  Papei,  împărătia  Asănestilor  nu  devine  un  pilon  al  Romei  în   sud-estul  Europei  si  nici nu  se  apropie  de  Imperiul  Latin  de  Răsărit,   fondat   de  Balduin  de  Flandra  care   cucerise   Bizantul   în   cea de-a patracruciadă(1204).
Ionită,   dorind   să   stabilească   legături   cu   noii   stăpâni   ai   Bizantului,   trimite   o   delegatie,   cerând   să   fie recunoscut   si  de  acestia.   Latinii   fac   însă   o  greseală  fatală,  trimitându-i  vorbă   lui   Ionită   să   nu  li   se  mai adreseze   ca   un   rege   unor   egali,   ci   ca   un   vasal   stăpânilor  săi.   Lui   Ionită   i   se   alătură   o   serie   de   nobili greci,fosti ofiteri înarmatalui AlexiosIII,izgoniti acumde latini.
Ionită preia conducerea noii aliante, iar latinii ajung repede să înteleagă ce greseală au făcut.  Vrând să înăbuse revolta lui Ionită, ei se decid să lovească punctul principal si asediază Adrianopolul. Aici soseste Ionită  cu  armata  sa, iar   bătălia   care  are  loc  în   ziua  de  5  aprilie  1205  se încheie   cu  un  dezastru  pentru latini.   Balduin,  împărat   al  recentului  proclamat   Imperiu   Latin   de   Răsărit,   este   prins  si   dus  la   Târnovo, unde moare închinurigrozave,dupăcumpovesteste cronicarul Nicetas.
După   moartea   nobilului   Bonifaciu   de   Montferrat,   care   îsi   întemeiase   un   regat   cu   capitala   la   Salonic, Ionită socoteste că e momentul potrivit să-si rotunjească hotarele împărătiei. El asediază Salonicul, dar întimpul asediuluieste asasinatde Manaster ,comandantulcumanaliat, pe 8octombrie 1207.
Papiiîncearcă mentinerea statului Asănestilor în sfera lor de influentă, prinabile actiunidiplomatice si
politico-militare, cuimplicarearegatuluiUngariei,a Ordinului T eutonilor si aImperiuluiLatin.T otul se
dovedeste zadarnic. UrmasulluiIonită, Borilă(unnepot de frate,1207-1218),convoacă unsinodla
Târnovo,dupălegea ortodoxă,iar urmasulsău,Ioan Asan II(fiul luiAsan),care domneste între 1218 si
1241, repudiază oficiallegăturile cu biserica Romei.În 1235, patriarhul ecumenicde la Niceea
recunoaste oficialpatriarhiaautonomăa Bulgariei. În timpullui IoanAsanII,împărătia Asănestilor
cuprinde Moesia (teritoriile dintre Dunăre si Balcani),o parte dinSerbia cuorasele Belgrad, Nis si
Skopie,Macedoniacu orasele Seres, Ohrida, Bitolia,Prosak si Sturmita,T racia cu Adrianopole si
Dimotica siAlbania,fără orasul Durazzo.
După moartea luiIoan AsanII,luptele feudale si implicarea înrăzboaie străine conduc treptat la
dezintegrarea imperiului. În urma înfrângerii decisive suferiteîn fata sârbilor înanul1330, imperiul
devine,pentru un sfert de veac,dependentde Serbia.În 1258, dinastiaregilor vlahi se stinge, iar statul
devine în scurtavreme exclusivbulgar . Vlahiisuntredusila rangulde minoritate si sunt supusi intens
deznationalizării.
În1360,armatele otomane încep sădevasteze Valea Marita, pentru ca în 1396 ele să controleze deja
toatăregiunea detinutăcândvade fratii Asan.
"Tatălnostru" pre limba armânească:
Tată a nostru care eshti în tseru,s-aisească numa Ta,s-vină amiralieaa Ta, s-facă vrerea a Ta, ashi
cumu în tseru, ashi shipisti locu.Pânea a noastră atsea di tute dzâlele dă-năo a nau adzâ,shină liiartă
amărtilili a noastre, ashi cumu li iartămu shi noi unu a altui. Shi nu nă du pri noi la cârtire, ma nă aveagli di atselu arău. Că a Ta easte amiraliea shi puterea a Tatălui s'iHiliului s'ia SpirituluiSântu,tora, totana
s'i tu eta etelor . Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu